Evanghelia despre biruinta asupra mortii, Sfantul Nicolae Velimirovici

Cei nghetati se strng n jurul focului, cei flamnzi se strng n jurul mesei; cei care au rabdat suferinta mare n noaptea cea lunga se bucura la venirea zorilor; cei sleiti de lupte aprige se veselesc la venirea biruintei neasteptate. O, Doamne, prin nvierea Ta, Tu Te-ai facut toate lucrurile pentru toti oamenii! O, Preabogatule mparate, cu un dar, Tu ai umplut toate minile noastre ntinse catre cer! Bucurati-va, o, tu, cerule si, o, tu, pamntule, bucurati-va! Bucura-te, o, tu, cerule, precum se bucura mama care si hraneste copiii cei flamnzi; bucura-te, o, tu, pamntule, precum se bucura copiii la primirea hranei din minile mamei lor! Biruinta lui Hristos este singura biruinta ntru care se poate bucura ntreaga lume, chiar de la nceputuri pna la sfrsit. Oricare alta biruinta de pe pamnt a deosebit si nca i deosebeste pe oameni, unii de altii. Atunci cnd un mparat pamntesc cstiga o victorie asupra altui mparat, unul dintre ei se bucura, iar celalalt se plnge. Atunci cnd omul iese biruitor asupra vecinului sau, sub un acoperis este cntare, iar sub celalalt este plngere. Nici o izbnda de bucurie de pe pamnt nu este lipsita de otrava rautatii: biruitorul obisnuit, de pe pamnt, se bucura att prin rsul sau, ct si prin lacrimile dusmanului sau biruit. El nici nu vede cum loveste raul prin mijlocirea bucuriei. Cnd Tamberlan l-a biruit pe sultanul Baiazid, biruitorul l-a pus pe biruit ntr-o cusca de fier n fata careia a mncat un ospat al biruintei. Rautatea lui i-a fost ntreaga sa bucurie; ticalosia lui a fost hrana veseliei lui. O, fratii mei, ce scurta bucurie este rautatea! O, raul este hrana prea otravitoare pentru veselie! Cnd regele Stefan Dusan l-a biruit pe regele bulgar, el nu a intrat n pamntul bulgar, nici nu a luat poporul bulgar ca prizonier, ci, cu durere adnca, a plecat la o mnastire ca sa posteasca si sa se roage. Acest biruitor a fost mai nobil dect cel dinti. Dar aceasta biruinta, ca fiecare biruinta, nu era lipsita de taisul pregatit pentru cel care a biruit. Dar chiar si cea mai nflacarata istorie a lumii este ca un soare, ale carui raze sunt pe jumatate luminoase, pe jumatate ntunecate. Numai biruinta lui Hristos este ca soarele care revarsa raze stralucitoare peste toti cei care se afla sub el. Numai biruinta lui Hristos umple toate sufletele oamenilor cu bucurie de nenvins. Numai aceasta singura este fara de rautate sau pizma. Vei spune ca aceasta este o biruinta plina de taine? Este; dar n acelasi timp este descoperita si ntregii omeniri, celor vii si celor morti. Vei spune ca aceasta este o biruinta plina de dar? Este, si mai mult dect att. Nu este mama mai plina de dar cnd, nu o data sau de doua ori si izbaveste copiii de serpi, dar pentru a-i izbavi pe ei pentru todeauna, aceasta merge cu curaj chiar la cuibul serpilor si i arde n ntregime? Vei spune ca aceasta este o biruinta tamaduitoare? Este, tamaduitoare si mntuitoare pentru vecii vecilor. Aceasta biruinta aleasa mntuieste oamenii de rau si i face fara de pacat si fara de moarte. Nemurirea fara lipsirea de pacat ar nsemna doar largirea puterii raului, si a rautatii si a

pizmei, dar nemuriea dimpreuna cu lipsa de pacat aduce bucuria fara de margini si i face pe oameni fratii ngerilor minunati ai lui Dumnezeu. Cine nu s-ar bucura ntru biruinta Domnului nostru Iisus Hristos? El nu a fost biruitor pentru El, ci pentru noi. Biruinta Lui nu L-a facut pe El mai mare sau mai viu, sau mai bogat, ci pe noi nea facut astfel. Biruinta Lui nu este egoism, ci dragoste, nu este nsfacare, ci daruire. Cuceritorii pamntesti iau biruinta asupra lor; Hristos este singurul Cuceritor care o aduce. Nici macar un singur cuceritor pamntesc, mparat sau capetenie, nu doreste ca biruinta lui sa-i fie luata si data altcuiva; numai Domnul Cel nviat daruieste biruinta Lui cu amndoua minile, fiecaruia dintre noi si nu este suparat, ci mai mult Se bucura atunci cnd noi, prin biruinta Lui, ne facem biruitori - cu alte cuvinte: mai mari, mai vii si mai bogati dect am fost. Biruintele pamntesti arata mai bine cnd sunt privite de departe, dar sunt mai urte si mai respingatoare cnd sunt privite de aproape; n vreme ce, n ceea ce priveste biruinta lui Hristos, nu se poate spune de unde arata mai bine, de departe sau de aproape. Privind aceasta biruinta de departe, ne minunam de aceasta, ca fiind fara de asemanare n stralucirea, curatia si harul ei mntuitor. Privind aceasta biruinta de aproape, ne minunam de aceasta, pentru ca sunt nvinsi vrajmasii cumpliti si pentru ca au fost sloboziti robi fara de numar ai lor. Astazi este ziua cea mai presus dintre toate zilele anului, nchinata sarbatoririi acestei biruinte a lui Hristos si de aceea se cade sa privim aceasta biruinta de aproape, att pentru mai buna noastra cunoastere, ct si pentru mai marea noastra bucurie. Atunci sa ne apropiem de Domnul nostru nviat si biruitor si sa ne ntrebam: Mai nti: asupra cui a fost biruitor Hristos prin nvierea Sa ? n al doilea rnd: pe cine a slobozit Hristos prin biruinta Sa ? Prin nvierea Sa, Domnul a biruit pe cei doi dintre cei mai aprigi vrajmasi ai vietii si ai cinstei omenesti: moartea si pacatul. Acesti doi vrajmasi ai oamenilor s-au nascut atunci cnd primul om s-a despartit de Dumnezeu, calcnd peste poruncile despre ascultare, fata de Facatorul sau. n Rai, Omul nu a cunoscut nici moartea nici pacatul, nici frica nici rusinea. Pentru ca, despartindu-se de Dumnezeul Cel viu, omul nu a putut cunoaste nimic despre moarte si traind n ascultare desavrsita fata de Dumnezeu, el nu putut cunoaste nimic despre pacat. Acolo unde nu se cunoaste moartea nu exista frica; si acolo unde nu se cunoaste pacatul, nu s-a nascut nici rusinea din pacat. De ndata ce omul a pacatuit mpotriva ascultarii mntuitoare fata de Dumnezeu, att frica, ct si rusinea, au venit mpreuna cu pacatul: omul s-a simtit la o departare nemarginita fata de Dumnezeu, si a simtit dinainte secerea mortii asupra lui. De aceea, atunci cnd Dumnezeu l-a chemat pe Adam si a ntrebat: Adame, unde esti?, el a spus: Am auzit glasul Tau n rai si m-am temut caci sunt gol, si m-am ascuns (Facerea 3:9-10). Pna atunci, glasul lui Dumnezeu l ncurajase, l bucurase si l nsufletise pe Adam, dar atunci, cnd se savrsise pacatul, acelasi glas aducea slabiciune, groaza, moarte. Pna atunci Adam se stia nvesmntat n acoperamntul fara de moarte al ngerilor, dar atunci el s-a stiut stricat de pacat, jefuit, pngarit si cobort pna la treapta animalelor si cobort pna la masura unui pitic. Asadar, fratii mei, vedeti ct de ngrozitor este cel mai mic pacat al neascultarii fata de Dumnezeu. Capatnd frica fata de Dumnezeu, Adam s-a ascuns printre pomii raiului - ca o

pisica de casa care, atunci cnd se salbaticeste, o porneste pe dealuri si ncepe sa se ascunda de stapnul ei si de mna care a hranit-o! Adam a nceput sa caute ocrotire n afara Ocrotitorului sau, de la animalele lipsite de judecata, pe care le stapnise pe deplin pna atunci. Un pacat a atras cu viteza luminii fulgerului pe cel de al doilea, pe al treilea, al sutalea, al miilea, pna cnd omul s-a facut n cele din urma ca animalul ntre animale si ca pamntul ntre cele pamntesti, att n trup ct si n suflet. Calea pacatoasa pe care a pornit-o Adam l-a dus catre pamnt si n pamnt. Si astfel Dumnezeu a spus: Pamnt esti si n pamnt te vei ntoarce (Facerea 3:19), aratnd nu numai judecata lui Dumnezeu ci si o socotinta mai mare asupra celor pamntesti si a risipirii omului, care, odata nceput, a crescut grabnic. Urmasii lui Adam, neam dupa neam, s-au legat din ce n ce mai mult de pamnt si s-au tot farmitat, si s-au mprastiat, pacatuind cu rusine si murind cu frica si groaza. Oamenii se ascundeau de Dumnezeu printre pomi, pietre, aur si tarna; dar, cu ct se ascundeau mai mult, cu att se lepadau mai mult de adevaratul Dumnezeu si cu att L-au uitat mai mult. Natura, care se ntindea odinioara la picioarele oamenilor, treptat a crescut pna deasupra capului lor, astfel ca n cele din urma, aceasta a ascuns cu totul fata lui Dumnezeu de la ei si a luat locul Lui. Si omul a nceput sa-si faca un dumnezeu din natura: ascultnd de ea, purtnduse potrivit cu ea, rugndu-se ei si aducndu-i jertfe. Dar nchinarea la natura nu a fost n stare sa o izbaveasca nici pe aceasta nici pe om de la moarte si stricaciune. Calea cumplita pe care o urma omenirea era calea pacatului; si aceasta cale pierzatoare ducea nenduplecat catre cetatea cea una ntunecata si numai una: cetatea mortii. mparatii pamntului au crmuit oamenii; pacatul si moartea au crmuit att oamenii ct si mparatii. Cu ct calea ducea mai departe, cu att sporea greutatea pacatului, precum bulgarul de zapada care se rostogoleste la vale. Omenirea ajunsese n adncurile deznadejdii cnd a aparut Biruitorul cel ceresc ca sa-i mntuiasca. Biruitorul era Domnul Iisus Hristos. Vesnic fara de pacat si vesnic fara de moarte, El a trecut prin mormintele oamenilor, presarnd florile nemuririi odata cu venirea Lui. Suflarea Lui a spulberat duhoarea pacatului si mortii au nviat la cuvntul Lui. Dar El, din iubirea Sa pentru oameni, a luat muntele de pacate asupra Lui, n acelasi chip n care, din iubirea Sa pentru oameni, S-a mbracat n vesmnt de om, muritor. Dar pacatul omenesc era att de greu si de cumplit ca, sub povara lui, Fiul lui Dumnezeu a pogort n mormnt. nsutit fie binecuvntat acel mormnt din care a tsnit ru ntreg de nemurire pentru ntreaga omenire! Biruitorul a pogort dincolo de morminte, pna n iad, unde a rasturnat tronul lui Satan si a stricat pamntul roditor al tuturor uneltirilor mpotriva oamenilor. Din adncimea mormntului, Biruitorul S-a naltat n cerurile cele mai nalte, deschiznd o cale noua - catre cetatea vietii. El a stricat iadul ntru toata taria Lui si, ntru taria Lui, a slavit trupul Sau si S-a naltat din mormnt - ntru puterea Lui, care este nedespartita de aceea a Tatalui si a Duhului Sfnt. Blnd ca un miel, bunul Domn Iisus a mers la suferinta si la moarte, si puternic fiind ca Dumnezeu, El a rabdat suferinta si a biruit moartea. nvierea Sa este adevarata si este n acelasi timp proorocirea si chipul nvierii noastre - caci trmbita va suna si mortii vor nvia nestricaciosi (I Corinteni 15:52).

Unii se vor ntreba: cum se poate spune ca Domnul Cel nviat a biruit moartea, cnd oamenii nca mor? Cei care vin n aceasta lume prin pntecele mamei lor o vor parasi prin moarte si mormnt. Aceasta este regula. Numai ca, pentru noi, cei care murim ntru Hristos, moartea nu mai este o prapastie adnca ntunecata, ci nasterea la viata noua si ntoarcere n patria noastra. Pentru noi mormntul nu mai este un ntuneric vesnic, ci poarta la care ne asteapta ngerii minunati ai lui Dumnezeu. Pentru toti cei care sunt ndestulati de dragoste pentru Preafrumosul si Iubitorul Domn Iisus Hristos, mormntul s-a facut doar ultima mpiedicare pna a ajunge naintea fetei Lui - si aceasta mpiedicare este neputincioasa, ca pnza de paianjen. Si astfel slavitul Apostol Pavel striga: Pentru mine viata este Hristos si moartea, un cstig (Filipeni 1:21). Cum sa nu fi biruit Domnul moartea, cnd moartea nu se face vazuta naintea Lui? Mormntul nu mai este o prapastie adnca, pentru ca El a umplut-o cu Sine; nici mormntul nu mai este ntuneric pentru ca El l-a luminat; nici frica si groaza nu mai este pentru ca El arata nceputul, nu sfrsitul; nici nu este patria noastra vesnica, ci numai usa catre patrie. Deosebirea dintre moartea dinainte de nvierea lui Hristos si de dupa, este ca si deosebirea dintre un incendiu foarte ntins si flacara unei lumnari. Biruinta lui Hristos este esentiala, si de aceea, prin El, moartea a fost nghitita de biruinta (I Corinteni 15:54). Altii se vor ntreba: cum se poate spune ca Domnul Cel nviat a biruit pacatul, cnd oamenii nca pacatuiesc? Domnul a biruit pacatul cu adevarat. El a biruit pacatul prin zamislirea si nasterea Sa fara de pacat; apoi prin viata curata si fara de pacat de pe pamnt; apoi prin suferinta Sa pe Cruce, El fiind Cel Drept; si n cele din urma El a ncununat aceasta biruinta prin nvierea Sa cea slavita. El S-a facut leacul, leacul potrivit si de netagaduit, mpotriva pacatului. Cel care este lovit de pacat numai de Hristos poate fi tamaduit. Cel care nu doreste sa cada n pacat, numai cu ajutorul lui Hristos poate schimba aceasta dorire n realitate. Cnd oamenii au descoperit vindecarea variolei, ei au spus: am biruit aceasta boala! Ei au spus acelasi lucru cnd au descoperit vindecarea pentru amigdalita, durere de dinti, guta si alte boli asemanatoare: le-am biruit! Atunci, descoperirea vindecarii unei boli nseamna biruirea ei. Hristos este pe departe Cel mai mare Doctor din istoria omenirii, pentru ca El a adus oamenilor vindecarea pentru boala care se afla dincolo de toate bolile - pentru pacat, din care s-au nascut toate celelalte boli si toate celelalte suferinte ale omului, att trupesti ct si sufletesti. Acest leac este El nsusi, Domnul Cel nviat si viu. El este singurul Leac bine lucrator mpotriva pacatului. Daca oamenii, chiar si astazi, pacatuiesc, si pacatuind ajung la pieire, aceasta nu nseamna ca Hristos nu a biruit pacatul, ci numai faptul ca acei oameni nu au luat acel leac, unul si numai unul, mpotriva bolii lor aducatoare de moarte; aceasta nseamna, fie ca nu l cunosc destul pe Hristos ca leac, ori, daca l cunosc pe Domnul, ei nu iau folos de la El, dintr-o pricina sau alta. Dar istoria arata, prin mii si mii de glasuri, ca cei care folosesc acest leac pentru sufletele lor si l iau n trupurile lor, se tamaduiesc si se fac ntregi. Cunoscnd slabiciunea fiintei noastre,

Domnul nostru Iisus Hristos a pregatit leacul pentru cei credinciosi, ca acestia sa l ia ca hrana si bautura sub chipul vazut al pinii si al vinului. Aceasta a facut Iubitorul de oameni din dragostea Lui nemasurata pentru oameni, pur si simplu pentru a le usura apropierea de leacul de viata datator mpotriva pacatului si a stricaciunii aduse de pacat. Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu ramne ntru Mine si Eu ntru el si va trai prin Mine. (Ioan 6:56-57). Cei care pacatuiesc hranesc pacatul si viata care se afla n ei se pierde prin pacat. Totusi, cei care se hranesc cu Domnul Cel viu, se hranesc cu viata si viata din ei sporeste tot mai mult si moartea se mputineaza. Si cu ct viata sporeste, cu att pacatul se micsoreaza. Dulceata neroada si ntunecata a pacatului se nlocuieste n ei cu dulceata plina de bucurie si de viata datatoare a Biruitorului Hristos. Binecuvntati sunt cei care au ncercat si au simtit aceasta taina n viata lor. Ei se pot numi fii ai luminii si copii ai harului. Cnd vor trece din viata aceasta, ei vor parasi spitalul fara sa mai fie bolnavi, ci oameni sanatosi. II Ne ntrebam acum: pe cine a slobozit Domnul Cel nviat prin biruinta Lui asupra pacatului si a mortii ? Oamenii unui singur popor sau ai unui neam? Oamenii unei clase sau pozitii sociale? Nu; n nici un chip. O asemenea slobozire ar fi, n esenta, biruinta rautacioasa a cuceritorilor pamntesti. Domnul nu Se numeste Iubitorul iudeilor sau Iubitorul grecilor sau Iubitorul saracilor sau Iubitorul aristocratilor ci Iubitorul oamenilor. El a pregatit biruinta Sa pentru toti oamenii, fara nici un fel de deosebire ntre oameni, pe care numai ei singuri le nascocesc si le socotesc. El a dobndit biruinta pentru totdeauna si pentru ajutorul tuturor oamenilor ziditi si le-a daruit-o tuturor. Celor care primesc aceasta biruinta si aceasta se face si biruinta lor, El le-a fagaduit viata vesnica si salasluirea dimpreuna cu El n mparatia cea cereasca. El nu sileste pe nimeni sa primeasca aceasta biruinta, cu toate ca are un pret att de scump, ci lasa oamenilor libertatea de a alege daca o primesc sau nu. Asa cum omul n Rai a ales n chip liber caderea, moartea si pacatul din minile lui Satan, tot la fel omul este liber si acum sa aleaga viata si mntuirea din minile Domnului Celui Biruitor. Biruinta lui Hristos este un balsam, balsam de viata datator, pentru toti oamenii, toti cei care au capatat lepra din pacat si din moarte. Acest balsam i face pe bolnavi sanatosi si pe cei sanatosi si mai sanatosi. Acest balsam nviaza mortii si da mai mare tarie vietii celor ce sunt n viata. Acest balsam ntelepteste omul, l nnobileaza si l ndumnezeieste; i sporeste puterea nsutit, nmiit si i nalta cinstirea cu mult deasupra ntregii celeilalte naturi, n starea ei de slabiciune, pna la stralucirea si frumusetea ngerilor si arhanghelilor lui Dumnezeu . O, balsam preafrumos si datator de viata! Ce mna nu te-ar lua pe tine? Ce inima nu te-ar pune pe ranile ei? Care gura nu ti-ar cnta cntari de lauda? Care pana nu ar scrie minunile pe care tu le-ai lucrat? Care abac nu ar socoti toate vindecarile pe care tu le-ai facut celor bolnavi si nvierile din morti savrsite de tine pna acum? Care lacrimi nu ar curge spre recunostinta fata de tine?

Atunci, veniti toti fratii mei, care va temeti de moarte. Veniti mai aproape de Hristos Cel nviat si Cel care nviaza, si El va va slobozi pe voi din moarte si din frica de moarte. Veniti, toti cei care traiti sub rusinea pacatelor voastre savrsite n chip deschis sau n ascuns. Apropiati-va de Izvorul de apa vie, care va spala si va curateste si care poate sa faca din vasul cel mai murdar vasul mai alb dect zapada. Veniti, toti cei care cautati sanatatea, puterea, frumusetea si bucuria. Iata, Hristos Cel nviat este Izvorul tuturor acestora. El va asteapta cu mila si cu dragoste aprinsa, voind ca nici unul sa nu se piarda. nchinati-va naintea Lui, n trup si n suflet. Uniti-va cu El cu toata mintea si cu gndurile voastre. mbratisati-L din toata inima voastra. Nu aduceti slava nrobitorului, ci Eliberatorului; nu va uniti cu pierzatorul ci cu Mntuitorul; nu mbratisati pe cel strain ci pe Rudenia voastra cea mai apropiata si pe Prietenul vostru cel mai drag. Domnul cel nviat este Minunea minunilor, dar n timp ce este Minunea minunilor, El este de aceeasi fire ca si voi - de fire omeneasca adevarata, firea cea dinti, asa cum era a lui Adam n Rai. Firea omeneasca adevarata nu a fost zidita pentru a fi nrobita firii lipsite de judecata, care o nconjoara, ci ca sa stapneasca firea prin puterea ei. Adevarata fire a omului nu sta nici n nevrednicie, nici n boala, nici n moarte si nici n pacatosenie, ci n slava si sanatate, nepacatosenie si viata vesnica. Domnul Cel nviat a sfsiat catapeteasma care despartea Dumnezeirea de omenirea cea adevarata si ne-a aratat n El maretia si frumusetea si a unuia si a celuilalt. Nici un om nu poate sa cunoasca pe Dumnezeu adevarat dect numai prin Domnul nostru Iisus Hristos Cel nviat; si nimeni nu poate sa cunoasca omul adevarat dect numai prin El. Hristos a nviat, fratii mei ! Prin nvierea Lui, Hristos a biruit pacatul si moartea, a stricat mparatia ntunericului lui Satan, a slobozit pe oamenii cei nrobiti si a rupt pecetea asupra celor mai mari taine ale lui Dumnezeu si ale omului. Slava si lauda sa i aducem Lui, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfnt - Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin.