Cinstirea Sfintei Cruci

Apostolul zilei

I Corinteni capitolul 1, versete 18-24

la Scoaterea Sfintei Cruci
1 august

Cateheza zilei

SFÂNTUL APOSTOL PAVEL – APOSTOLUL NEAMURILOR

EPISTOLA I CĂTRE CORINTENI 1, 18-24 - SCOATEREA SFINTEI CRUCI

 APOSTOLUL ZILEI - Epistola I către Corinteni 1, 18-24
 18. Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce
ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
 19. Că scris este: Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și deșteptăciunea celor
deștepți o voi ascunde.
 20. Unde este înțeleptul? unde este cărturarul? unde este întrebătorul acestui
veac? Oare n'a arătat Dumnezeu drept nebună înțelepciunea lumii acesteia?
 21. Că de vreme ce prin înțelepciune lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu
întru'nțelepciunea lui Dumnezeu, atunci, pe cei ce cred a binevoit Dumnezeu
să-i mântuiască prin nebunia propovăduirii.
 22. Și'n timp ce Iudeii cer semne și Elinii caută înțelepciune,
 23. noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-Răstignit: pentru Iudei, piatră de
poticnire; iar pentru păgâni, nebunie;
 24. dar pentru cei chemați, și Iudei și Elini: Hristos-Puterea-lui-Dumnezeu-și-
Înțelepciunea-lui-Dumnezeu.
 Crucea este mântuire, putere înțelepciune dumnezeiască
 1. învățătura creștină a Crucii – a Jertfei, a Iubirii - este despre tainica înțelepciune a lui Dumnezeu
 2. Dumnezeul nostru este Hristos Cel Răstignit, Hristos –Puterea lui Dumnezeu, Înțelepciunea Lui
 MAI SUNT ȘI ALTE LOCURI ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ CARE NE ARATĂ
DATORIA DE A CINSTI CRUCEA?

 Sf. Apostol Pavel se laudă cu Crucea Domnului și o

socotește puterea lui Dumnezeu: „Cuvântul Crucii celor
pieritori nebunie este, iar nouă, celor care ne mântuim,
puterea Lui Dumnezeu este” (I Cor. 1, 18).
 Și iarăși: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai
în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea
este răstignită pentru mine și eu pentru lume!” (Gal. 6, 14).
 Aici Apostolul arată că, precum Crucea înseamnă
dreptatea lui Dumnezeu, Care a pedepsit păcatele pe
cruce, și iubirea față de noi, Domnului nostru Iisus Hristos
care le-a omorât, așa înseamnă ea și străduința noastră de
a le omorî în noi prin osteneli și înfrânări proprii, cu
ajutorul lui Iisus Hristos și prin iubirea față de El.
 Crucea este puterea lui Dumnezeu și mărirea (lauda) creștinilor,
 Crucea este dreptatea și iubirea lui Dumnezeu.
 Crucea este și crucea noastră – jertfa iubirii – exercițiul moral-religios – practica virtuților - asceza
 MAI SUNT ȘI ALTE LOCURI ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ CARE NE ARATĂ
DATORIA DE A CINSTI CRUCEA?

 Sfânta Scriptură socotește Crucea mijlocul prin care Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine,
locul pe care s-a surpat peretele ce ne despărțea de Dumnezeu, locul pe care au fost
înfrânte duhurile rele, focul în care a fost ars zapisul lor împotriva noastră.
 Prin Jertfa Crucii, Dumnezeu, Care Se îndepărtase de noi, a îmbrățișat iarăși
omenirea, ca pe una ce a plătit datoria pentru păcat. Pe Cruce s-a omorât vrajba, pe
Cruce a împăcat Iisus Hristos, în Sine, pe Dumnezeu cu oamenii. Crucea e locul pe
care s-a făcut împăcarea noastră cu Dumnezeu și, de câte ori facem semnul ei, ne
gândim la ea cu credință, arătăm că primim această împăcare și că ne întâlnim cu El
pe acest loc, sau în acest semn al păcii.
 „Căci El este pacea noastră, El, Care a făcut din cele două una, surpând peretele din
mijloc al despărțiturii, ... ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou
și să întemeieze pacea. Să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniți într-un trup, prin
cruce, omorând prin ea vrăjmășia” (Efes. 2, 14-16).
 „Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălășluiască toată plinirea. Și printr-Însul toate
cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El,
prin sângele Crucii Sale” (Col. 1, 19-21).
 Crucea este mijlocul (metoda, calea) jertfei a împăcării lui Dumnezeu, cu noi, semnul păcii.
 Crucea este îmbrățișarea (iubirea) omenirii, de către Dumnezeu, Cel Iubitor de oameni
 Crucea – jertfa-sângele / lemnul / semnul – este plătirea datoriei pentru păcat chiar de către Dumnezeu
 MAI SUNT ȘI ALTE LOCURI ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ CARE NE ARATĂ
DATORIA DE A CINSTI CRUCEA?

 „Ștergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic

nouă cu rânduielile lui, și pe acela l-a luat din mijloc, pironindu-l
pe cruce. Dezbrăcând (de putere) începătoriile și domniile, le-a
făcut de ocară în văzul tuturor, biruind asupra Lor prin Cruce”
(Col. 2, 14, 15).
 Prin Cruce S-a înălțat Iisus Hristos la mărire (Filip. 2, 8, 9; Luca
24, 26; Ioan 17, 1).
 Dacă ar fi fost lucru de rușine pentru El, nu S-ar fi înălțat prin
ea.
 Crucea e semnul "T" care apără pe cei ce-l au în frunte
(Iezechiel. 9, 4-6), sau pecetea lui Dumnezeu, care păstrează
nevătămați pe cei ce o au întipărită pe ei (Apoc. 7, 2-3; Apoc. 9, 4).
 Crucea este ștergerea zapisului greșelii omului, păcatului neascultării primilor oameni în rai.
 Crucea este biruința asupra celui viclean și rău, vrăjmașul omului. Crucea este pecetea lui Dumnezeu.
 Crucea este scara înălțării Domnului la cer. Crucea este profețită din Vechiul Testament și în Apocalipsă
 MAI SUNT ȘI ALTE LOCURI ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ CARE NE ARATĂ
DATORIA DE A CINSTI CRUCEA?

 Mântuitorul însuși spune: „Cel ce voiește să vină după Mine

să se Lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”
(Marcu 8, 34). Aici e vorba în primul rând de crucea din suflet,
că lupta împotriva plăcerilor, a păcatelor, ca purtare a
ostenelilor și necazurilor, dar lupta și necazurile le poartă omul
gândindu-se la Crucea lui Hristos, prin care a biruit El păcatul.
 Și, oare, nu e bine ca semnul, pe care-l vede omul cu gândul,
să-l facă și cu mâna, ca și mai ușor să-și aducă aminte de
Crucea lui Hristos și de datoria sa de a o purta în suflet, de a
fi cu recunoștința față de El și de a lupta împotriva păcatelor?
Părintele Arsenie Boca (1910-1989)
 Crucea este Crucea lui Hristos – opera Sa de mântuire și sfințire a omului
 Crucea este urmarea lui Hristos prin credință, har, fapte bune (jertfa iubirii).
 Crucea este crucea sufletului - lupta împotriva plăcerilor, a păcatelor, ca purtare a ostenelilor și
necazurilor.
 Crucea este și gând la Crucea lui Hristos și viață creștină și semn sfânt – amintire de Jertfa Lui.
 DOMNUL –NE CAUTĂ CU CRUCEA SA. SUFERĂ CRUCE CONTINUU
CREȘTINUL – SFÂNTUL CARE L-A VĂZUT – VREA SĂ AIBĂ CRUCEA LUI

 Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, (...) umblă nevăzut de oamenii cu ochi

de lut, căutând mereu pe frații Săi (Matei 28, 10), pândind și alergând
după fiecare ins, „până-i va prinde pe toți cei ce se vor mântui, ca pe
Pavel" (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, Filocalia,
Sibiu, 1947, ed. I, voi. 2, pag. 77), și neavând odihnă până nu-i adună pe
toți Acasă.
 Și aceasta o face mereu, în fiecare veac de oameni, până la sfârșitul lumii.
Asta nu se poate tăcea.
 Iar cine L-a și văzut pe Domnul și neasemănata-I Cruce, pe care încă o
tot duce printre oamenii ce-L pălmuiesc cu ură de fiară până la sfârșitul
veacului de-acum, unul ca acela sare ca ars din orice iubire conservatoare
de sine și se roagă, strigând să aibă în lumea aceasta soarta lui Dumnezeu.
 Unul ca acesta trăiește ca un dezlegat de viață și nici o urgie a vremii nu-
i poate face nimic, decât a-l desăvârși, lămurindu-l ca aurul.
Părintele Arsenie Boca (1910-1989

 Crucea este ștergerea zapisului greșelii omului, păcatului neascultării primilor oameni în rai.
 Crucea este biruința asupra celui viclean și rău, vrăjmașul omului. Crucea este pecetea lui Dumnezeu.
 Crucea este scara înălțării Domnului la cer. Crucea este profețită din Vechiul Testament și în Apocalipsă
 CELE 3ARME : 1. NUMELE SFINTE; 2. SFÂNTA CRUCE; 3. SMERENIA

 Asupra diavolului avem aceste trei arme: Numele Domnului și al Maicii

Domnului, despre care zice Sfântul Ioan Scărarul că: „Armă mai tare în cer și
pe pământ nu avem, ca numele lui Dumnezeu".
 Iar a doua armă pe care o avem împotriva puterii vrăjmașe este Sfânta
Cruce (I Corinteni 1, 18). (Aș întreba pe cei ce nu au cruce: cu ce semn vă
apărați voi de diavol ?) Ei însă nu au semn, că nu-i lasă (diavolul n.n.) să-l
facă. Nu în zadar semnul Crucii îl numește Biserica.- „Armă nebiruită asupra
diavolului, Crucea Ta ne-ai dat".
 Iar a treia armă de apărare este smerenia sufletului. Deci, chiar în ceasul
tulburării tale, să zici în adâncul inimii: „Pentru păcatele mele pătimesc
acestea, Doamne, izbăvește-mă de cel rău". Și întoarce-te cu inimă bună către
Dumnezeu, orice gânduri rele ai avea, pălmuindu-ți mintea, căci vede Tatăl
osteneala fiului și nicidecum nu-l lasă.
 Părintele Arsenie Boca (1910-1989
 1. Prima armă Numele Domnului și al Maicii Domnului.
 2. A doua armă pe care o avem împotriva puterii vrăjmașe este Sfânta Cruce.
 3. A treia armă de apărare este smerenia sufletului.
207. Propriu-zis nu SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG - VOLUMUL VI
se poate pierde şi FILOCALIA SFINTELOR NEVOINȚE ALE DESĂVÂRȘIRII
nu trebuie pierdută, ALE ACELUIAȘI, UNA SUTĂ CAPETE DE DUMNEZEU
ci cel ce o are CUVÎNTĂTOARE ȘI FĂPTUITOARE (TEOLOGICE ȘI PRACTICE)
trebuie să se
socotească ca şi
cînd n-ar avea-o.
 84. Tot cel ce se socotește învățat în știința
Să nu se
mîndrească cu ea. matematicii nu se va învrednici vreodată să privească și
să cunoască tainele lui Dumnezeu, pînă ce nu va voi mai
întîi să se smerească și să se facă nebun (1 Cor. 1, 20),
lepădînd, odată cu părerea de sine, și cunoștința pe care
a adunat-o 207.
 Căci cel ce face aceasta și urmează, cu credință
neîndoielnică, înțelepților în cele dumnezeiești, și e
208. Cap. 104,
povățuit de aceștia, va intra împreună cu ei în cetatea
Filocalia greacă. In
Dumnezeu sînt şi
Dumnezeului celui viu.
cele învăţate de el
într-o armonie cu
 Și călăuzit și luminat de Duhul dumnezeiesc, vede și
toate cele neştiute.
Căci El e mai învață cele ce nici unul dintre ceilalți oameni nu le-a
presus de toate. Iar
în lumina Lui se văzut și nu le poate vedea și afla vreodată.
înţeleg mai bine şi
cele necunoscute
 Atunci ajunge să fie învățat de Dumnezeu
încă
 208.
 SFÂNTUL IERARH GRIGORIE PALAMA – ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI
FILOCALIA SFINTELOR NEVOINȚE ALE DESĂVÂRȘIRII
VOLUMUL VII – CAPETELE 41-60

 Dar credința, de o vor primi înainte de moarte, îi va aduce la

adevăr printr-ο neștiință bună și-i va face prin experiență cu totul
neispitiți și nepătimași în fața relelor.
 Ea le va arăta chiar prin lucruri că toată filozofia din afară este
nebună (1 Cor. 1, 20), ca una ce nu va înțelege nici atunci, cum nu
înțelege nici acum.
 …
 19. Că scris este: Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și
deșteptăciunea celor deștepți o voi ascunde.
 20. Unde este înțeleptul? unde este cărturarul? unde este
întrebătorul acestui veac? Oare n'a arătat Dumnezeu drept
nebună înțelepciunea lumii acesteia?
 21. Că de vreme ce prin înțelepciune lumea nu L-a cunoscut pe
Dumnezeu întru'nțelepciunea lui Dumnezeu,
 1. Crucea este semnul credinței și înțelepciunii celei adevărate.
 2. Credința - „nebunia Crucii” - propovăduirea Apostolilor duce la Adevăr (Hristos)
 3. Credința Crucii arată prin lucruri (lucrarea iubirii) nebunia cuvintelor înțelepciunii lumii.
 SFÂNTUL IERARH CALIST PATRIARHUL
FILOCALIA SFINTELOR NEVOINȚE ALE DESĂVÂRȘIRII
VOLUMUL VIII

 64. Dumnezeu se lasă pentru iubirea Lui de oameni prins

de orice simț înțelegător. O, Prea Sfinte Cuvinte ipostatic și
Înțelepciune și Putere a lui Dumnezeu (1 Cor. 1, 24) ! Cum
te voi lăuda, Doamne, a Cărui ființă și slavă e neapropiată?
Cum voi preamări bunătatea Ta cea nemărginită, eu care sînt
om și port o minte mărginită ? 684. Dar voi lăuda, voi
preamări cele la care pot ajunge. Astfel voi veni din orice
parte la simțirea slavei și bunătății Tale și sufletul meu se va
lipi cu toată puterea de Tine (Ps. 62, 8). Și așa auzindu-Te
pe Tine, mă voi teme cu adevărat și voi ieși din toate întru
Tine, după Proorocul care a zis: «Auzit-am, Doamne, auzul
Tău 685 și m-am înspăimântat; înțeles-am lucrurile Tale și
am ieșit din mine» (Avac. 3, 1-2) 686.

 1. Dumnezeu – din iubire – Se lasă cunoscut prin har, prin lucrări, dar nu în Ființă.
 2. Cunoașterea lui Dumnezeu naște slăvirea (preamărirea, adorarea, doxologia) Lui.
 3. Cunoașterea prin credință și vedere izvorăște înțelegere, iubire și teamă sfântă, extaz
 SFÂNTUL IERARH CALIST PATRIARHUL
FILOCALIA SFINTELOR NEVOINȚE ALE DESĂVÂRȘIRII
VOLUMUL VIII

684. Mai înainte a spus că mintea este nehotărnicită, indefinită. Contrazicerea se împacă în
sensul că mintea omenească se poate întinde la nesfîrşit, adică nu sfîrşeşte niciodată de a se
întinde, pentru a cuprinde tot mai mult din Dumnezeu, care niciodată nu sfîrşeşte a i se dărui
şi mai mult. Dar tocmai de aceea niciodată mintea nu va ajunge să fie nesfîrşită în act ca
Dumnezeu, căci atunci n-ar mai avea ce să primească de la Dumnezeu.

685. «Auzul» lui Dumnezeu e atît de atent, încît se face aşa zicînd, auzit şi înspăimîntă
sufletul. De multe ori se aude şi liniştea. Sau se aude mai mult în tăcerea cuiva auzul lui,
sau atenţia lui. «Auzim» adeseori liniştea, sau atenţia încordată cu care ne aude sau ne
urmăreşte cineva; auzim «auzul» lui şi aceasta ne face deosebit de atenţi în cuvintele, în
purtările noastre. Atenţia lui e sesizată însă de încordarea mea, de «auzirea» mea, sau o
provoacă pe aceasta. Sufletul ieşind din toate, intră în Dumnezeu, sau în lumea demonilor.
In neant nu poate ajunge. Din fiinţa pe care a dat-o Dumnezeu, din fiinţa generală creată în
care este (Das Sein), nu mai poate ieşi. Dar adevărata ieşire (extaz) este transcenderea din
ordinea creată, în Dumnezeu, de la viaţă la mai multă viaţă

686. înţelegerea deplină a lucrurilor Domnului înseamnă trecerea în Dumnezeu, adîncul

ultim şi transcendent din care se explică, în care se luminează ele

 1. Mintea – simțul înțelegător – este creată, limitată, dar cuprinde cât mai mult din cunoașterea-iubire.
 2. Auzim – cunoaștem-iubim pe Cel care ne aude și ne cunoaște-iubește.
 3. Cunoașterea desăvârșită – prin harul și înțelepciunea lui Dumnezeu – este extatică, în Dumnezeu, tainică.
 SFÂNTUL CUVIOS ISAAC SIRUL – TÂLCUIRI ȘI OMILII
FILOCALIA SFINTELOR NEVOINȚE ALE DESĂVÂRȘIRII
VOLUMUL VIII

 Întrebare: De va face vreun om ceva pentru curăția sufletului, iar alții, neînțelegînd viețuirea lui duhovnicească, se vor
sminti, trebuie oare să părăsească viețuirea lui dumnezeiască din pricina smintelii acelora,sau va face ceea ce e de folos
scopului său, chiar dacă e păgubitor celor ce-l privesc ?
 Răspuns: Spunem și despre aceasta că, de e potrivit legii și cu ceea ce a primit de la părinții dinainte de el ceea ce face și
spre curățirea minții lui, și acesta e scopul ce și l-a pus în sine, să ajungă la curăție, iar alții care nu știu se smintesc de scopul
lui, nu el este cel vinovat, ci aceia.
 Căci nu se înfrînează, sau postește, sau se închide mai mult, și face ceea ce e de folos scopului lui, ca să se smintească alții,
ci ca să se curățe mintea sa.
 Iar aceia, pentru că nu cunosc scopul viețuirii lui, îl defăimează și se fac vinovați față de adevăr. Pentru că nu s-au făcut în
stare, din pricina negrijii lor, să simtă scopul lui duhovnicesc, pe care și l-a hotărît acesta spre curățirea sufletului lui.
 Despre aceștia fericitul Pavel a scris, zicînd: «Cuvîntul crucii celor pieritori nebunie este» (I Cor. 1, 18).
 Deci ce ? Pentru că aceia socoteau nebunie cuvîntul crucii, ca unii ce nu simțeau puterea cuvîntului, trebuia apostolul să se
oprească de la propovăduirea lui ?
 Dar iată că și pînă azi, tema crucii e piedică și sminteală iudeilor și păgînilor. Ne vom opri deci să vorbim despre adevărul
ei, ca să nu se smintească aceia ?
 Pavel nu numai că n-a tăcut, ci a și strigat, zicînd: «Mie să nu-mi fie a mă lăuda decît numai în crucea Domnului nostru
Iisus Hristos» (Gal. 6, 14).
 Cu lauda aceasta «în cruce», nu se mîndrea Sfîntul pentru a sminti pe alții, ci pentru a propovădui puterea cea mare a
crucii.
 Deci și tu, astăzi, o, sfinte, desăvîrșește-ți viețuirea ta în scopul ce ți l-ai hotărît, pentru a ajunge la Dumnezeu, scop pentru
care nu te mustră conștiința ta, și cercetează viețuirea ta în lumina Scripturilor dumnezeiești și ale sfinților părinți.
 Și dacă nu ești învinovățit de acestea, să nu te temi de acelea de care s-au smintit alții. Căci nici un omul poate să convingă
pe toți, sau să placă tuturor, și în același timp să lucreze pentru Dumnezeu în ascunsul său.


 1. Chiar creștinii, monahii nu pot înțelege Crucea – sensul tainic, duhovnicesc, dacă nu îl trăiesc.
 2. Astfel se pot sminti – în mod greșit - de un creștin care vrea să se desăvârșească.
 3. Acești creștini nu trebuie să fie piedică vieții creștine depline, după cum nici evreii sau elinii nu înțeleg.
 SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG

IMNELE IUBIRII DUMNEZEIEȘTI

 Imnul 9 (Z. 29) - Cel ce s-a făcut părtaș de Duhul Sfânt, fiind răpit de lumina Lui, e ridicat deasupra tuturor
patimilor, nemaifiind vătămat de apropierea lor.
 Vai, vai, Dumnezeule, Doamne, Atotțiitorule! Cine se va sătura de frumusețea Ta nevăzută, cine se va umple
de necuprinderea Ta? Cine va umbla cu vrednicie pe calea poruncilor Tale și va vedea lumina feței Tale, cea
mare, minunată, neîncăpută în lumea aceasta grea și întunecoasă, care scoate din lume pe cel ce o vede cu
trupul, o, taină negrăită! Cine e cel ce a trecut zidul trupului său? Cine e, cel ce a străbătut întunericul
stricăciunii și s-a ascuns, părăsind toată lumea?
 Vai, cât e de mare puținătatea cunoștinței și a cuvintelor!Căci unde s-a ascuns cel ce a trecut peste lume și a
ajuns afară de toate câte le vede? Spune-mi înțelepciune neputincioasă a înțelepților, ca să nu spun înnebunită
de Dumnezeu, cum zice Pavel și orice rob al lui Dumnezeu (I Cor. 1, 19-20).
 Acesta fiind „bărbatul dorințelor Duhului", acesta fiind cel ce prin trup se apropie de trupuri, poate fi sfânt
prin Duh.Căci cel ajuns afară de lume și de aceste trupuri nu mai are nici pofta patimii trupești, ci o anumită
nepătimire.Iar cel ce o iubește pe aceasta a câștigat din iubirea ei viața.Și dacă îl vezi lucrând fără grijă de a se
face arătos, ca și când ar porni la fapte fără să se gândească prea mult, cunoaște că o face aceasta în trup
mort.Nu zic fără suflet, prin care e mișcat, ci fără o poftă rea.
 Căci plăcerea bunei nepătimiri și lumina ce mă îmbrățișează din ea în chip negrăit, îmi răpește toată
mintea ridicând-o deasupra ei și o ține goală cu o mână nematerială și nu mă lasă să cad din iubirea Lui sau să
cuget vreun gând al împătimirii.Ci mă sărută neîncetat și dorul îmi arde sufletul și nu este în mine altă simțire.
 Căci, așa cum pâinea cu cât e mai curățită de fum, cu atât e mai prețuită și mai dulce, la fel cu atât sunt cele
de sus neasemănat mai presus de cele de jos, celor cu gustul bun.
 Rușinează-te deci, înțelepciune a înțelepților, lipsită de cunoștința adevărată!
 Căci simplitatea cuvintelor noastre a dobândit cu lucrul înțelepciunea adevărată, apropiindu-se de Dumnezeu
și închinându-I-se.E un fapt din care ni se dă înțelepciunea vieții, prin care suntem creați din nou, sau
îndumnezeiți, privind pe Dumnezeu în vecii vecilor.
 1. Dumnezeu este Lumină, frumusețe necuprinsă de minte, gând și gând, este adevărată Cunoaștere.
 2. Înțelepciunea lumii este falsă, neputincioasă, falsă devreme ce nu Îl cunoaște pe Dumnezeu.
 3. Înțelepciunea Crucii asumate naște nepătimire și vederea lui Dumnezeu „față către Față”.
 CATEHISM – ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ ORTODOXĂ

121. CE ÎNSEAMNA CUVINTELE „ÎNȚELEPCIUNE DREPȚI”!

 Prin aceste cuvinte preotul sau diaconul arată poporului

Sf. Evanghelie, înălțând-o în văzul tuturor, înainte de a
intra în Sf. Altar.
 Prin ele preotul vrea să spună credincioșilor: „Această
Sfânta Evanghelie, care se va citi îndată, este și
adevărată înțelepciune: dumnezeiască (I Cor. 1, 24-30 și:
Col. 2, 2, 3); se cuvine, deci, s-o ascultați stând drepți în
picioare, în semn de respect, iar nu stând jos, ca până
acum”.
 La noi însă credincioșii își arată respectul față de Sf.
Evanghelie îngenunchind în timpul citirii ei, ca și cum ar
asculta pe Domnul însuși.
 Cei care stau în picioare nu fac un păcat.
 CATEHISM – ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ ORTODOXĂ

160. CE ÎNSEAMNĂ „DUMNEZEU ADEVĂRAT DIN DUMNEZEU ADEVĂRAT”?

 Egalitatea între Tatăl și Fiul e întărită și prin cuvintele:„Dumnezeu

adevărat din Dumnezeu adevărat”, ca să nu gândească cineva că Fiul
nu Se numește Dumnezeu în înțelesul adevărat și că El ar fi un
Dumnezeu mai mic, cum era la păgâni, care socoteau pe zeii lor de
diferite grade.
 „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” nu vrea să spună și
aceea că dacă Fiul na primit Dumnezeire mai puțină, nici Tatăl nu S-a
împuținat născând pe Fiul. «Tatăl născând pe Fiul nu S-a schimbat.
 A născut Înțelepciunea (I Cor. 1, 24), totuși n-a ajuns neînțelept.
 A născut Puterea (I Cor. 1, 24), dar n-a slăbit.
 A născut pe Dumnezeu, dar nu S-a lipsit de Dumnezeire. Și nici
El n-a pierdut ceva împuținându-Se, sau schimbându-Se, nici Cel
născut nu are vreo lipsă. Desăvârșit este Cel care a născut, desăvârșit
Cel născut» 171 .
 1. Înțelepciunea – în creștinism – este Însuși Dumnezeu.
 2. Dumnezeu Tatăl – naște veșnic în Sine pe Cuvântul- Fiul – dându-i fără pierdere Dumnezeire, Înțelepciune,
Putere.
 3. Înțelepciunea fiind Dumnezeu, dacă nu Îl cunoști, precum filosofii-înțelepții lumii care își arată nebunia și
minciuna cuvintelor și a vieții lor întunecate de necunoaștere și de păcat.