Cum pot recunoaste adevarata biserica a lui

Dumnezeu
       Asa cum stim, între Satana si Iisus s-a pornit de curata a Domnului si nu Evanghelia ratacitoare a
mult un razboi care înca nu s-a sfîrsit. Dar acest razboi învataturilor omenesti, si-au gasit refugiul în
se apropie cu grabire de deznodamîntul lui. El a început ascunzatorile padurilor si muntilor, printre crestele
în cer la tronul lui Dumnezeu si a fost transferat apoi pe înzapezite ale muntilor în vecinatatea vulturilor. Dar
pamînt. Dupa cum spuneam, în acest razboi nu se aude balaurul însetat dupa sîngele adevaratilor crestini a
zaganitul armelor, ci este un razboi ideologic. Punctul aruncat dupa femeie apa din gura lui, ca un rîu, cu
de conflict este, cine trebuie sa primeasca ascultarea scopul de a o îneca. În scrierile Vechiului Testament
- Iisus sau Satana. Cine trebuie sa fie domn si stapîn revarsarile mari de apa sînt un simbol al unor mari
peste viata noastra, ale carui principii de guvernare sînt încercari, primejdii, sau forte distrugatoare reprezentate
drepte si vrednice de urmat - principiile legii lui de niste armate invadatoare. Asa s-a si întîmplat.
Dumnezeu, sau principiile razvratirii, anarhiei si lepadariiArmatele scaunului papal pornisera vînatoarea
oricarei ascultari de Dumnezeu? Din punctul de vedere crestinilor. Totodata acele ape care s-au revarsat ca un
al cerului, acest razboi este încheiat deja. Atunci cînd rîu din gura balaurului pot sa stea ca un simbol al
sus, pe crucea Golgotei Mîntuitorul nostru iubit Iisus potopului de nelegiuiri si de doctrine false prin care
Christos a rostit cuvintele: "S-a sfîrsit", acele cuvinte aubalaurul spera sa înece adevarul curat al Sfintelor
pronuntat de fapt biruinta definitiva si categorica a lui Scripturi. Apostolul Ioan se foloseste de imaginea unor
Iisus împotriva arhivrajmasului Sau. Atunci, în ceruri, ape multe totodata, pentru a descrie prin ele multimi de
asa dupa cum ne spune proorocul Ioan în Apocalipsa popoare si natiuni. Dar pamîntul si-a deschis gura si a
12,10: "Am auzit un glas tare care zicea: 'Acum a venit înghitit acele ape. Pamîntul de aici în contrast cu apa,
mîntuirea, puterea si împaratia Dumnezeului nostru si reprezinta zone terestre nepopulate sau salbatice,
stapînirea Christosului Lui, pentru ca pîrîsul fratilor aceste zone fiind niste regiuni departate de marile
nostri, care zi si noapte îi pîra înaintea Dumnezeului aglomeratii omenesti de civilizatie. Ajutorul pe care
nostru, a fost aruncat jos'". Acesta a fost strigatul de pamîntul l-a dat femeii reprezinta refugiul pe care miile
biruinta al cerului asupra lui Satana. De aici înainte cerulde crestini persecutati ai Europei ce se gasea sub
urma sa fie zavorit înaintea acestui dusman. El nu mai dominatia papala, l-au gasit pe terenurile virgine ale
avea acces la tronul lui Dumnezeu. Americii de Nord de acum 200 de ani. Timp de 1260 de
ani biserica lui Iisus, adevaratii Sai credinciosi au fost
        De aici înainte, tot ce mai putea face Satana era persecutati. De atunci si pîna azi au trecut zeci de ani de
sa-si concentreze toata atentia, toate planurile lui pace. Biserica care altadata fusese persecutoare si-a
viclene si criminale si toata furia sa asupra acestei luat azi o înfatisare smerita, nevinovata, cumsecade
planete, asupra pamîntului nostru. De aceea si profetia si parca usor jenata de a mai privi la faptele ei din
exclama cu consternare în versetul 12, urmatoarele trecut. În acelasi timp, bisericile de odinioara
cuvinte: "Vai de voi pamînt si mare, caci diavolul s-a credincioase si persecutate, luptatoare si biruitoare, au
coborît la voi cuprins de o mînie mare, fiindca stie ca are uitat ca au un vrajmas cuprins de o mînie mare, au uitat
putina vreme". Cataclisme, razboaie, boli, foamete, ca au de dus o lupta si au uitat ca au o chemare si doar
revolte, accidente, dureri, lacrimi si moarte, sînt arme putina vreme la dispozitie pentru a aduce la îndeplinire
din arsenalul Satanei, sînt opera lui, rodul gîndurilor lui chemarea lor în lume. Un climat de pace, de înfratire, de
cu care s-a coborît la noi, sînt dovada cea mai vadita a ecumenism caracterizeaza relatiile dintre biserici. Toata
rezultatelor la care duce sistemul lui de guvernare. lumea pare sa fi uitat de razboaiele sfinte de ieri, de
Prin toate aceste nenorociri, aceste descarcari ale furiei vînatoarea ereticilor, de flacarile rugurilor sau de
sale, el nu urmareste altceva decît sa surprinda pe întunericul închisorilor. Traim într-o lume pluralista
oameni nepregatiti si sa-i coboare în mormînt mai dispusa sa accepte orice idee, orice doctrina, orice
înainte ca acele victime sa fi reusit sa ia o decizie de a directie filozofica si orice stil de viata. Ici si colo pe glob,
trece de partea lui Iisus Christos. Acesta este, asa cum în zone ateiste sau pagîne vedem uneori cum se ridica
am spus, un razboi ideologic si ca în orice razboi de
acest gen, materialul cel mai de pret este omul, capitalul
uman. Satana are nevoie de oameni si Iisus Christos
are nevoie de oameni. Pe de o parte Satana are nevoie
de cît mai multi oameni pe care sa-i atraga de partea sa
în revolta contra guvernarii lui Dumnezeu, contra legii
Sale. Iisus, pe de alta parte, în iubirea Sa pentru neamul
omenesc, pentru noi pentru care El a platit un pret de
rascumparare asa de costisitor, este de asemeni în
cautare de oameni. El este în cautare nu numai de
oameni pe care sa-i salveze din ghiarele Satanei, ci
totodata de oameni care sînt hotarîti în aceste zile
decisive sa stea de partea Sa si a poruncilor Sale, sa
lupte împreuna cu El.
        Adevaratul punct de conflict în aceasta ultima mare
înclestare dintre Iisus si Satana, si care va împarti
omenirea ultimei generatii în doua clase distincte, va fi
ascultarea sau neascultarea de poruncile lui Dumnezeu.
În aceasta privinta cuvîntul cu care se încheie capitolul
12 este foarte semnificativ si în acelasi timp extreme de
solemn si serios. El ne atrage atentia asupra
adevaratului punct de conflict. Este vorba de versetul 17
care spune astfel: "Si balaurul, mîniat pe femeie s-a dus
sa faca razboi cu ramasita semintei ei care pazesc
poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus Christos".
Observati, pazirea poruncilor lui Dumnezeu este ceea
ce deranjeaza la culme pe Satana! Pazirea poruncilor lui
Dumnezeu este ceea ce provoaca pe Satana la razboi
contra credinciosilor din ultima generatie denumiti aici în
profetia citita "ramasita semintei femeii".
        Daca femeia este simbolul generic în profetie
pentru biserica adevarata din toate timpurile, atunci
ramasita semintei ei trebuie sa fie adevaratii
credinciosi sau urmasi ai bisericii din ultima
generatie. Semnele de recunoastere ale acestor bravi
luptatori ai crucii Domnului sînt foarte clare, sînt foarte
vizibile. Sa le retinem: pazirea poruncilor lui Dumnezeu
si sustinerea marturiei lui Iisus. În ceea ce priveste
ceilalti crestini din aceasta generatie, Satana se
deranjeaza prea putin. Pentru ce ar porni razboi contra
lor atîta timp cît acesti crestini sînt preocupati de lumea
de azi, de tiparele ei, de interesele ei lumesti, de
afacerile si placerile nesabuite ale acestui veac, atîta
timp cît acesti crestini sînt foarte interesati sa pazeasca
traditiile si învataturile bisericilor lor si nu poruncile lui
Dumnezeu si marturia lui Iisus? Satana nu vede nici un
motiv de neliniste, nici un motiv de lupta contra lor.
din cînd în cînd vîlvataile persecutiei. Dar, în general
lumea pare sa fi uitat de asa ceva. Curînd însa, pe
scena lumii va iesi în luminile rampei adevarata biserica
a lui Iisus, adevaratii pazitori ai legii lui Dumnezeu,
adevaratii martori ai lui Iisus Christos. Si atunci, ochii
nostri vor descoperi din nou adevarurile profetiei pe care
am studiat-o acum. "Si balaurul mîniat pe femeie s-a dus
sa faca razboi cu ramasita semintei ei care pazesc
poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus Christos".
Acelasi lucru sublinia si Ellen White, acest profet al
timpului sfîrsitului în cartea sa Strabatînd veacurile:
"Marele conflict dintre adevar si minciuna este batalia
finala asupra controversei privind legea lui Dumnezeu".
Dupa cum ati observat, biserica ramasitei nu numai ca
se ridica în a apara cele zece porunci ale lui Dumnezeu,
ea nu numai ca avertizeaza lumea împotriva calcarii
acestor porunci, ea nu numai ca le înalta în fata lumii la
adevarata lor valoare; biserica ramasitei le si pazeste.
Biserica ramasitei, asemenea Domnului Iisus Christos,
se prezinta în fata lumii cu aceleasi cuvinte: "Iata-Ma ca
vin; în sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac
voia Ta Dumnezeule si legea Ta este în fundul inimii
Mele".
       Porunca a patra din legea celor zece porunci ne
vorbeste despre pazirea Sîmbetei, a saptea zi a
saptamînii, ca semn al puterii creatoare a lui Dumnezeu
într-o lume în care nimeni nu mai tine cont de aceasta
porunca. Desigur ca nu ne va fi greu deloc sa
identificam care este adevarata biserica a ramasitei din
toata puzderia de biserici care ocupa azi scena
religioasa a lumii.
       Adevarata întrebare care se pune acum din ce în ce
mai insistent este: Exista vreo legatura între Evanghelie
si pazirea celor zece porunci? Majoritatea crestinilor
marturisesc ca au fost cîstigati de Evanghelie, dar atunci
cînd vin fata în fata cu problema pazirii poruncilor lui
Dumnezeu si mai ales cu chestiunea pazirii adevaratului
Sabat, ei vorbesc cu convingere, si unii chiar cu multa
îndrazneala împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Ei
marturisesc ca au primit o Evanghelie a slobozeniei în
care Iisus i-ar fi dezlegat de pazirea poruncilor Sale. Ei
dezleaga astfel pazirea legii lui Dumnezeu de
Evanghelie. Dar, sa ne îndreptam privirea spre capitolul
14 din Apocalipsa pe care-l vom studia într-un capitol
viitor. Desi anticipez putin, vreau sa citez din acest
capitol numai 2 versete, versetele 6 si 12. Vreau sa va
fac cunostinta cu adevarata Evanghelie si cu adevaratul
Acele biserici se bucura azi de pace, prosperitate, fast si ei efect. Aici profetul vede o grupa de trei îngeri trimisi
popularitate în ochii lumii. În aceasta privinta nu este din cer cu o misiune si cu o solie speciala catre locuitorii
nimic de mirare. Lumea iubeste ce este al ei. Pentru ce pamîntului din ultima generatie. Primul verset (versetul
ar stîrni Satana prigoana împotriva unor crestini de 6) reprezinta o parte a soliei primului înger, iar al doilea
acest fel? Dar, ia sa arate vreo biserica interes pentru verset (vers. 12), reprezinta rezultatul lucrarii celor trei
pazirea cu sfintenie a poruncilor lui Dumnezeu, ia sa îngeri, rezultatul soliilor lor. Dar iata ce spune versetul 6:
învete si sa traiasca membri acestei biserici pocainta si "Si am vazut un alt înger care zbura prin Mijlocul cerului
trairea cu evlavie a legii divine. Atunci Satana va cu o Evanghelie vesnica pentru ca s-o vesteasca
identifica imediat în acestia pe dusmanii lui de moarte si locuitorilor pamîntului". Si iata acum si versetul cu care
va porni razboi împotriva lor. se încheie lucrarea si soliile celor trei îngeri, versetul 12:
"Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui
        În anii mei de activitate în rîndurile Adventistilor de Dumnezeu si credinta lui Isus". De ce am amintit aceste
Ziua a Saptea am vazut de nenumarate ori aceasta doua versete? Pentru ca sa fac dovada ca Evanghelia si
scena. Membri de curînd veniti în biserica intrînd imediat poruncile lui Dumnezeu sînt strîns legate, sînt de
în focul luptei devenind imediat tinta atacurilor celui rau nedespartit. Vestirea Evangheliei vesnice pe întreg
în familie, între rude, la locul de munca, în armata sau pamîntul în zilele sfîrsitului va avea drept rezultat
între vecini. Cu foarte mici exceptii, întrebarea tuturor formarea acelei biserici a ramasitei care se remarca prin
era: "De ce, de ce ni se întîmpla toate acestea? De ce pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Astfel, pazirea
aceasta împotrivire?" Ce cuvinte de mîngîiere si de pace poruncilor poate sa fie privita ca fiind rodul predicarii
le-as fi putut rosti si ar fi fost suficiente sa le redea Evangheliei vesnice printre oameni. Acolo unde oamenii
încrederea cînd nu au gresit nici drumul si nici biserica? spun ca au primit Evanghelia, însa fara pazirea
Desigur ca în acele clipe, cele mai bune cuvinte am poruncilor, fara pazirea Sabatului, atunci se prea poate
gasit ca erau tocmai acelea care îi ajutau sa înteleaga si ca Evanghelia care le-a fost predicata si pe care ei au
sa interpreteze corect realitatile cu care ei erau primit-o cu sinceritate, sa nu fi fost Evanghelia cea
confruntati. Aproape fara deosebire, textele biblice care vesnica, ci o Evanghelie de obîrsie omeneasca. Caci, ne
puteau aduce lumina deplina acelor suflete încercate, dam seama acum ca daca Evanghelia care i-a adus la
erau tocmai cele din Apocalipsa 12,12.17 pe care le-am pocainta ar fi fost acea Evanghelie vesnica, neaparat ca
citat deja, si în care ni se spune clar ca Satana s-a aceasta ar fi adus în viata lor drept urmare si pazirea
coborît la noi cuprins de o mînie mare si ca Satana s-a poruncilor lui Dumnezeu.
dus sa faca razboi cu ramasita bisericii lui Dumnezeu
tocmai cu aceia care pazesc poruncile lui Dumnezeu si         Un alt semn clar de identificare a adevaratului
tin marturia lui Iisus. Pe lînga aceste versete din popor al ramasitei este tinerea marturiei lui Iisus. Dar, ce
Apocalipsa obisnuiam sa mai adaug si cuvintele este în fond aceasta marturie a lui Iisus? în Apocalipsa
inspirate ale apostolului Pavel din 2 Timotei 3,12: "De 19,10 gasim raspunsul: "Caci marturia lui Iisus este
altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie în Christos
duhul proorociei". Duhul proorociei este unul din
Iisus vor fi prigoniti". Cine vor fi deci cei prigoniti? Cei ce
multiplele daruri pe care Duhul Sfînt le-a revarsat peste
voiesc sa traiasca în evlavie. Cei ce s-au hotarît sa biserica ramasitei. El este cel mai însemnat dar. Prin
pazeasca cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu. De fapt acest dar duhovnicesc, spiritual, ramasita a primit
prigoana a fost soarta bisericii lui Christos înca de marturii directe din partea cerului, prin intermediul unui
la începuturile ei. Cînd Satana a vazut ca nu e chip sa mesager pamîntesc si acest mesager a fost Ellen G.
nimiceasca pe Fiul lui Dumnezeu, atunci si-a concentrat White. Multi oameni sinceri si deschisi în fata glasului lui
toate energiile sale în a distruge pe Iisus întruchipat în Dumnezeu, care pîna la un timp nu au cunoscut nimic
biserica Sa. nici despre ea si nici despre natura chemarii si lucrarii ei
în cadrul bisericii ramasitei, dupa ce au citit scrierile ei
        Iata ce ne spune mai departe profetia din capitolul inspirate s-au simtit obligati sa declare: Cu adevarat,
12 de la versetul 13 la 16: "Cînd s-a vazut balaurul aceasta femeie a fost un sol al Domnului, un glas
aruncat pe pamînt, a început sa urmareasca pe femeia profetic pentru vremea noastra. Scrierile ei sînt azi la loc
care nascuse copilul de parte barbateasca. Si cele doua de cinste în biserica ramasitei. Contrariul a ceea ce
aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca sa
zboare cu ele în pustie în locul ei unde este hranita o
vreme, vremi si jumatatea unei vremi departe de fata
sarpelui". As vrea sa intercalez aici si versetul 6, care
spune astfel: "Si femeia a fugit în pustie într-un loc
pregatit de Dumnezeu ca sa fie hranita acolo 1260 de
zile". "Atunci sarpele a aruncat din gura apa ca un rîu,
dupa femeie, ca s-o ia rîul. Dar pamîntul a dat ajutor
femeii, pamîntul si-a deschis gura si a înghitit rîul pe
care-l aruncase balaurul din gura". Imaginati-va un
vultur care zboara departe de furia sarpelui. Fara
îndoiala ca aripile, în cazul acesta, prezinta un real
avantaj. Scriitorii Vechiului Testament adeseori au facut
din aripile vulturului un simbol al protectiei speciale a lui
Dumnezeu. Cele trei vremi si jumatate, sau 1260 de zile
cît a trebuit ca femeia sa stea în pustie, reprezinta în
simbolistica Bibliei un numar de 1260 de ani
calendaristici. Pustia reprezinta o zona geografica unde
viata omului este confruntata cu tot felul de privatiuni,
greutati si primejdii. Hrana, adapostul si poate chiar si
apa sînt greu de gasit si daca mai adaugam la acestea
si primejdia atacurilor din partea animalelor salbatice ne
dam seama ca pustia nu e un loc de dorit. Dar în sine,
pustia poate sa asigure scapare de dusmani. Aceasta
prezicere a fost în mod literal traita de biserica Domului
Christos în timpul celor 1260 de ani de suprematie si
persecutie papala care au durat de la anul 538 D.Hr. si
pîna la anul 1798. În acesti 1260 de ani grupe mari de
crestini valdenzi, albigenzi, hughenoti care au dorit sa
pazeasca poruncile lui Dumnezeu în locul poruncilor
bisericii oficiale, sa tina Evanghelia
Cum pot recunoaste
adevarata biserica a lui
Dumnezeu
       Asa cum stim, între Satana si Iisus s-a pornit de
mult un razboi care înca nu s-a sfîrsit. Dar acest razboi
se apropie cu grabire de deznodamîntul lui. El a început
în cer la tronul lui Dumnezeu si a fost transferat apoi pe
pamînt. Dupa cum spuneam, în acest razboi nu se aude
zaganitul armelor, ci este un razboi ideologic. Punctul
de conflict este, cine trebuie sa primeasca ascultarea
- Iisus sau Satana. Cine trebuie sa fie domn si stapîn
vrajmasii ramasitei au scornit, cei ce pazesc poruncile si
tin marturia lui Iisus n-au facut din scrierile ei profetice
un fel de a doua Biblie si nici nu le-au asezat mai presus
de Biblie, ci ele au fost si sînt pîna azi privite ca fiind un
ajutor, o unealta divina în vederea orientarii noastre spre
o viata sfînta de umblare cu Iisus Christos si în vederea
formarii unui caracter asemenea caracterului marelui
nostru Domn si Mîntuitor Isus Christos. Paza poruncilor
si marturia lui Iisus întocmai ca o busola ne conduc
direct spre tinta, spre identificarea adevaratului popor al
lui Dumnezeu.
        În aceste zile atît de solemne si atît de importante
pentru ultima mare lupta dintre Iisus si Satana, Domnul
Iisus vrea sa conteze pe fiecare din noi. El are nevoie de
mine si de dumneavoastra. Prin pozitia pe care noi o
vom lua fata de legea Sa, fata de Sabatul Sau, fata de
marturiile Sale, noi alegem de fapt sa stam ori de partea
lui Iisus ori de partea vrajmasului lui Iisus si al mîntuirii
noastre. Aceasta este de fapt întrebarea tuturor
întrebarilor: De partea cui ne vom aseza? Eu, deja am
ales, si stiu ca n-am gresit directia. În urma cu ani de
zile am cautat dupa aceasta biserica a ramasitei
folosindu-ma de semnele de recunoastere pe care Biblia
mi le-a pus la îndemîna, si pot sa spun, laudat sa fie
Domnul pentru aceasta descoperire. Cu adevarat,
aceasta este cea mai mare descoperire a timpului
nostru, de aceea în aceasta clipa va invit în numele
Domnului nostru Iisus Christos: Prindeti ocazia de aur a
cerului si intrati cît mai curînd în biserica ramasitei. Iisus
va asteapta. Iisus are nevoie de dumneavoastra.
Succesul cauzei Sale depinde de prezenta noastra în
aceasta lupta alaturi de El. Amin!
curata a Domnului si nu Evanghelia ratacitoare a
învataturilor omenesti, si-au gasit refugiul în
ascunzatorile padurilor si muntilor, printre crestele
înzapezite ale muntilor în vecinatatea vulturilor. Dar
balaurul însetat dupa sîngele adevaratilor crestini a
aruncat dupa femeie apa din gura lui, ca un rîu, cu
scopul de a o îneca. În scrierile Vechiului Testament
revarsarile mari de apa sînt un simbol al unor mari
peste viata noastra, ale carui principii de guvernare sînt
drepte si vrednice de urmat - principiile legii lui
Dumnezeu, sau principiile razvratirii, anarhiei si lepadarii
oricarei ascultari de Dumnezeu? Din punctul de vedere
al cerului, acest razboi este încheiat deja. Atunci cînd
sus, pe crucea Golgotei Mîntuitorul nostru iubit Iisus
Christos a rostit cuvintele: "S-a sfîrsit", acele cuvinte au
pronuntat de fapt biruinta definitiva si categorica a lui
Iisus împotriva arhivrajmasului Sau. Atunci, în ceruri,
asa dupa cum ne spune proorocul Ioan în Apocalipsa
12,10: "Am auzit un glas tare care zicea: 'Acum a venit
mîntuirea, puterea si împaratia Dumnezeului nostru si
stapînirea Christosului Lui, pentru ca pîrîsul fratilor
nostri, care zi si noapte îi pîra înaintea Dumnezeului
nostru, a fost aruncat jos'". Acesta a fost strigatul de
biruinta al cerului asupra lui Satana. De aici înainte cerul
urma sa fie zavorit înaintea acestui dusman. El nu mai
avea acces la tronul lui Dumnezeu.
        De aici înainte, tot ce mai putea face Satana era
sa-si concentreze toata atentia, toate planurile lui
viclene si criminale si toata furia sa asupra acestei
planete, asupra pamîntului nostru. De aceea si profetia
exclama cu consternare în versetul 12, urmatoarele
cuvinte: "Vai de voi pamînt si mare, caci diavolul s-a
coborît la voi cuprins de o mînie mare, fiindca stie ca are
putina vreme". Cataclisme, razboaie, boli, foamete,
revolte, accidente, dureri, lacrimi si moarte, sînt arme
din arsenalul Satanei, sînt opera lui, rodul gîndurilor lui
cu care s-a coborît la noi, sînt dovada cea mai vadita a
rezultatelor la care duce sistemul lui de guvernare.
Prin toate aceste nenorociri, aceste descarcari ale furiei
sale, el nu urmareste altceva decît sa surprinda pe
oameni nepregatiti si sa-i coboare în mormînt mai
înainte ca acele victime sa fi reusit sa ia o decizie de a
trece de partea lui Iisus Christos. Acesta este, asa cum
am spus, un razboi ideologic si ca în orice razboi de
acest gen, materialul cel mai de pret este omul, capitalul
uman. Satana are nevoie de oameni si Iisus Christos
are nevoie de oameni. Pe de o parte Satana are nevoie
de cît mai multi oameni pe care sa-i atraga de partea sa
în revolta contra guvernarii lui Dumnezeu, contra legii
Sale. Iisus, pe de alta parte, în iubirea Sa pentru neamul
omenesc, pentru noi pentru care El a platit un pret de
rascumparare asa de costisitor, este de asemeni în
cautare de oameni. El este în cautare nu numai de
oameni pe care sa-i salveze din ghiarele Satanei, ci
totodata de oameni care sînt hotarîti în aceste zile
încercari, primejdii, sau forte distrugatoare reprezentate
de niste armate invadatoare. Asa s-a si întîmplat.
Armatele scaunului papal pornisera vînatoarea
crestinilor. Totodata acele ape care s-au revarsat ca un
rîu din gura balaurului pot sa stea ca un simbol al
potopului de nelegiuiri si de doctrine false prin care
balaurul spera sa înece adevarul curat al Sfintelor
Scripturi. Apostolul Ioan se foloseste de imaginea unor
ape multe totodata, pentru a descrie prin ele multimi de
popoare si natiuni. Dar pamîntul si-a deschis gura si a
înghitit acele ape. Pamîntul de aici în contrast cu apa,
reprezinta zone terestre nepopulate sau salbatice,
aceste zone fiind niste regiuni departate de marile
aglomeratii omenesti de civilizatie. Ajutorul pe care
pamîntul l-a dat femeii reprezinta refugiul pe care miile
de crestini persecutati ai Europei ce se gasea sub
dominatia papala, l-au gasit pe terenurile virgine ale
Americii de Nord de acum 200 de ani. Timp de 1260 de
ani biserica lui Iisus, adevaratii Sai credinciosi au fost
persecutati. De atunci si pîna azi au trecut zeci de ani de
pace. Biserica care altadata fusese persecutoare si-a
luat azi o înfatisare smerita, nevinovata, cumsecade
si parca usor jenata de a mai privi la faptele ei din
trecut. În acelasi timp, bisericile de odinioara
credincioase si persecutate, luptatoare si biruitoare, au
uitat ca au un vrajmas cuprins de o mînie mare, au uitat
ca au de dus o lupta si au uitat ca au o chemare si doar
putina vreme la dispozitie pentru a aduce la îndeplinire
chemarea lor în lume. Un climat de pace, de înfratire, de
ecumenism caracterizeaza relatiile dintre biserici. Toata
lumea pare sa fi uitat de razboaiele sfinte de ieri, de
vînatoarea ereticilor, de flacarile rugurilor sau de
întunericul închisorilor. Traim într-o lume pluralista
dispusa sa accepte orice idee, orice doctrina, orice
directie filozofica si orice stil de viata. Ici si colo pe glob,
în zone ateiste sau pagîne vedem uneori cum se ridica
din cînd în cînd vîlvataile persecutiei. Dar, în general
lumea pare sa fi uitat de asa ceva. Curînd însa, pe
scena lumii va iesi în luminile rampei adevarata biserica
a lui Iisus, adevaratii pazitori ai legii lui Dumnezeu,
adevaratii martori ai lui Iisus Christos. Si atunci, ochii
nostri vor descoperi din nou adevarurile profetiei pe care
am studiat-o acum. "Si balaurul mîniat pe femeie s-a dus
sa faca razboi cu ramasita semintei ei care pazesc
poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus Christos".
Acelasi lucru sublinia si Ellen White, acest profet al
timpului sfîrsitului în cartea sa Strabatînd veacurile:
"Marele conflict dintre adevar si minciuna este batalia
decisive sa stea de partea Sa si a poruncilor Sale, sa finala asupra controversei privind legea lui Dumnezeu".
lupte împreuna cu El. Dupa cum ati observat, biserica ramasitei nu numai ca
        Adevaratul punct de conflict în aceasta ultima mare se ridica în a apara cele zece porunci ale lui Dumnezeu,
înclestare dintre Iisus si Satana, si care va împarti ea nu numai ca avertizeaza lumea împotriva calcarii
omenirea ultimei generatii în doua clase distincte, va fi acestor porunci, ea nu numai ca le înalta în fata lumii la
ascultarea sau neascultarea de poruncile lui Dumnezeu. adevarata lor valoare; biserica ramasitei le si pazeste.
În aceasta privinta cuvîntul cu care se încheie capitolul Biserica ramasitei, asemenea Domnului Iisus Christos,
12 este foarte semnificativ si în acelasi timp extreme de se prezinta în fata lumii cu aceleasi cuvinte: "Iata-Ma ca
solemn si serios. El ne atrage atentia asupra vin; în sulul cartii este scris despre Mine. Vreau sa fac
adevaratului punct de conflict. Este vorba de versetul 17 voia Ta Dumnezeule si legea Ta este în fundul inimii
care spune astfel: "Si balaurul, mîniat pe femeie s-a dus Mele".
sa faca razboi cu ramasita semintei ei care pazesc
poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus Christos".        Porunca a patra din legea celor zece porunci ne
Observati, pazirea poruncilor lui Dumnezeu este ceea vorbeste despre pazirea Sîmbetei, a saptea zi a
ce deranjeaza la culme pe Satana! Pazirea poruncilor lui saptamînii, ca semn al puterii creatoare a lui Dumnezeu
Dumnezeu este ceea ce provoaca pe Satana la razboi într-o lume în care nimeni nu mai tine cont de aceasta
contra credinciosilor din ultima generatie denumiti aici în porunca. Desigur ca nu ne va fi greu deloc sa
profetia citita "ramasita semintei femeii". identificam care este adevarata biserica a ramasitei din
toata puzderia de biserici care ocupa azi scena
        Daca femeia este simbolul generic în profetie religioasa a lumii.
pentru biserica adevarata din toate timpurile, atunci        Adevarata întrebare care se pune acum din ce în ce
ramasita semintei ei trebuie sa fie adevaratii mai insistent este: Exista vreo legatura între Evanghelie
credinciosi sau urmasi ai bisericii din ultima si pazirea celor zece porunci? Majoritatea crestinilor
generatie. Semnele de recunoastere ale acestor bravi marturisesc ca au fost cîstigati de Evanghelie, dar atunci
luptatori ai crucii Domnului sînt foarte clare, sînt foarte cînd vin fata în fata cu problema pazirii poruncilor lui
vizibile. Sa le retinem: pazirea poruncilor lui Dumnezeu Dumnezeu si mai ales cu chestiunea pazirii adevaratului
si sustinerea marturiei lui Iisus. În ceea ce priveste Sabat, ei vorbesc cu convingere, si unii chiar cu multa
ceilalti crestini din aceasta generatie, Satana se îndrazneala împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Ei
deranjeaza prea putin. Pentru ce ar porni razboi contra marturisesc ca au primit o Evanghelie a slobozeniei în
lor atîta timp cît acesti crestini sînt preocupati de lumea care Iisus i-ar fi dezlegat de pazirea poruncilor Sale. Ei
de azi, de tiparele ei, de interesele ei lumesti, de dezleaga astfel pazirea legii lui Dumnezeu de
afacerile si placerile nesabuite ale acestui veac, atîta Evanghelie. Dar, sa ne îndreptam privirea spre capitolul
timp cît acesti crestini sînt foarte interesati sa pazeasca 14 din Apocalipsa pe care-l vom studia într-un capitol
traditiile si învataturile bisericilor lor si nu poruncile lui viitor. Desi anticipez putin, vreau sa citez din acest
Dumnezeu si marturia lui Iisus? Satana nu vede nici un capitol numai 2 versete, versetele 6 si 12. Vreau sa va
motiv de neliniste, nici un motiv de lupta contra lor. fac cunostinta cu adevarata Evanghelie si cu adevaratul
Acele biserici se bucura azi de pace, prosperitate, fast si ei efect. Aici profetul vede o grupa de trei îngeri trimisi
popularitate în ochii lumii. În aceasta privinta nu este din cer cu o misiune si cu o solie speciala catre locuitorii
nimic de mirare. Lumea iubeste ce este al ei. Pentru ce pamîntului din ultima generatie. Primul verset (versetul
ar stîrni Satana prigoana împotriva unor crestini de 6) reprezinta o parte a soliei primului înger, iar al doilea
acest fel? Dar, ia sa arate vreo biserica interes pentru verset (vers. 12), reprezinta rezultatul lucrarii celor trei
pazirea cu sfintenie a poruncilor lui Dumnezeu, ia sa îngeri, rezultatul soliilor lor. Dar iata ce spune versetul 6:
învete si sa traiasca membri acestei biserici pocainta si "Si am vazut un alt înger care zbura prin Mijlocul cerului
trairea cu evlavie a legii divine. Atunci Satana va cu o Evanghelie vesnica pentru ca s-o vesteasca
identifica imediat în acestia pe dusmanii lui de moarte si locuitorilor pamîntului". Si iata acum si versetul cu care
va porni razboi împotriva lor. se încheie lucrarea si soliile celor trei îngeri, versetul 12:
"Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui
        În anii mei de activitate în rîndurile Adventistilor de Dumnezeu si credinta lui Isus". De ce am amintit aceste
Ziua a Saptea am vazut de nenumarate ori aceasta doua versete? Pentru ca sa fac dovada ca Evanghelia si
scena. Membri de curînd veniti în biserica intrînd imediat poruncile lui Dumnezeu sînt strîns legate, sînt de
în focul luptei devenind imediat tinta atacurilor celui rau nedespartit. Vestirea Evangheliei vesnice pe întreg
în familie, între rude, la locul de munca, în armata sau pamîntul în zilele sfîrsitului va avea drept rezultat
între vecini. Cu foarte mici exceptii, întrebarea tuturor formarea acelei biserici a ramasitei care se remarca prin
era: "De ce, de ce ni se întîmpla toate acestea? De ce pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Astfel, pazirea
aceasta împotrivire?" Ce cuvinte de mîngîiere si de pace poruncilor poate sa fie privita ca fiind rodul predicarii
le-as fi putut rosti si ar fi fost suficiente sa le redea Evangheliei vesnice printre oameni. Acolo unde oamenii
încrederea cînd nu au gresit nici drumul si nici biserica? spun ca au primit Evanghelia, însa fara pazirea
Desigur ca în acele clipe, cele mai bune cuvinte am poruncilor, fara pazirea Sabatului, atunci se prea poate
gasit ca erau tocmai acelea care îi ajutau sa înteleaga si ca Evanghelia care le-a fost predicata si pe care ei au
sa interpreteze corect realitatile cu care ei erau primit-o cu sinceritate, sa nu fi fost Evanghelia cea
confruntati. Aproape fara deosebire, textele biblice care vesnica, ci o Evanghelie de obîrsie omeneasca. Caci, ne
puteau aduce lumina deplina acelor suflete încercate, dam seama acum ca daca Evanghelia care i-a adus la
erau tocmai cele din Apocalipsa 12,12.17 pe care le-am pocainta ar fi fost acea Evanghelie vesnica, neaparat ca
citat deja, si în care ni se spune clar ca Satana s-a aceasta ar fi adus în viata lor drept urmare si pazirea
coborît la noi cuprins de o mînie mare si ca Satana s-a poruncilor lui Dumnezeu.
dus sa faca razboi cu ramasita bisericii lui Dumnezeu
tocmai cu aceia care pazesc poruncile lui Dumnezeu si         Un alt semn clar de identificare a adevaratului
tin marturia lui Iisus. Pe lînga aceste versete din popor al ramasitei este tinerea marturiei lui Iisus. Dar, ce
Apocalipsa obisnuiam sa mai adaug si cuvintele este în fond aceasta marturie a lui Iisus? în Apocalipsa
inspirate ale apostolului Pavel din 2 Timotei 3,12: "De 19,10 gasim raspunsul: "Caci marturia lui Iisus este
altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie în Christos
duhul proorociei". Duhul proorociei este unul din
Iisus vor fi prigoniti". Cine vor fi deci cei prigoniti? Cei ce
multiplele daruri pe care Duhul Sfînt le-a revarsat peste
voiesc sa traiasca în evlavie. Cei ce s-au hotarît sa biserica ramasitei. El este cel mai însemnat dar. Prin
pazeasca cu sfintenie poruncile lui Dumnezeu. De fapt acest dar duhovnicesc, spiritual, ramasita a primit
prigoana a fost soarta bisericii lui Christos înca de marturii directe din partea cerului, prin intermediul unui
la începuturile ei. Cînd Satana a vazut ca nu e chip sa mesager pamîntesc si acest mesager a fost Ellen G.
nimiceasca pe Fiul lui Dumnezeu, atunci si-a concentrat White. Multi oameni sinceri si deschisi în fata glasului lui
toate energiile sale în a distruge pe Iisus întruchipat în Dumnezeu, care pîna la un timp nu au cunoscut nimic
biserica Sa. nici despre ea si nici despre natura chemarii si lucrarii ei
în cadrul bisericii ramasitei, dupa ce au citit scrierile ei
        Iata ce ne spune mai departe profetia din capitolul inspirate s-au simtit obligati sa declare: Cu adevarat,
12 de la versetul 13 la 16: "Cînd s-a vazut balaurul aceasta femeie a fost un sol al Domnului, un glas
aruncat pe pamînt, a început sa urmareasca pe femeia profetic pentru vremea noastra. Scrierile ei sînt azi la loc
care nascuse copilul de parte barbateasca. Si cele doua de cinste în biserica ramasitei. Contrariul a ceea ce
aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca sa vrajmasii ramasitei au scornit, cei ce pazesc poruncile si
zboare cu ele în pustie în locul ei unde este hranita o tin marturia lui Iisus n-au facut din scrierile ei profetice
vreme, vremi si jumatatea unei vremi departe de fata un fel de a doua Biblie si nici nu le-au asezat mai presus
sarpelui". As vrea sa intercalez aici si versetul 6, care de Biblie, ci ele au fost si sînt pîna azi privite ca fiind un
spune astfel: "Si femeia a fugit în pustie într-un loc ajutor, o unealta divina în vederea orientarii noastre spre
pregatit de Dumnezeu ca sa fie hranita acolo 1260 de o viata sfînta de umblare cu Iisus Christos si în vederea
zile". "Atunci sarpele a aruncat din gura apa ca un rîu, formarii unui caracter asemenea caracterului marelui
dupa femeie, ca s-o ia rîul. Dar pamîntul a dat ajutor nostru Domn si Mîntuitor Isus Christos. Paza poruncilor
femeii, pamîntul si-a deschis gura si a înghitit rîul pe si marturia lui Iisus întocmai ca o busola ne conduc
care-l aruncase balaurul din gura". Imaginati-va un direct spre tinta, spre identificarea adevaratului popor al
vultur care zboara departe de furia sarpelui. Fara lui Dumnezeu.
îndoiala ca aripile, în cazul acesta, prezinta un real
avantaj. Scriitorii Vechiului Testament adeseori au facut
din aripile vulturului un simbol al protectiei speciale a lui
Dumnezeu. Cele trei vremi si jumatate, sau 1260 de zile
cît a trebuit ca femeia sa stea în pustie, reprezinta în
simbolistica Bibliei un numar de 1260 de ani
calendaristici. Pustia reprezinta o zona geografica unde
viata omului este confruntata cu tot felul de privatiuni,
greutati si primejdii. Hrana, adapostul si poate chiar si
apa sînt greu de gasit si daca mai adaugam la acestea
si primejdia atacurilor din partea animalelor salbatice ne
dam seama ca pustia nu e un loc de dorit. Dar în sine,
pustia poate sa asigure scapare de dusmani. Aceasta
prezicere a fost în mod literal traita de biserica Domului
Christos în timpul celor 1260 de ani de suprematie si
persecutie papala care au durat de la anul 538 D.Hr. si
pîna la anul 1798. În acesti 1260 de ani grupe mari de
crestini valdenzi, albigenzi, hughenoti care au dorit sa
pazeasca poruncile lui Dumnezeu în locul poruncilor
bisericii oficiale, sa tina Evanghelia
Sursa: http://www.cercetatiscripturile.org/article.php?id=3
        În aceste zile atît de solemne si atît de importante
pentru ultima mare lupta dintre Iisus si Satana, Domnul
Iisus vrea sa conteze pe fiecare din noi. El are nevoie de
mine si de dumneavoastra. Prin pozitia pe care noi o
vom lua fata de legea Sa, fata de Sabatul Sau, fata de
marturiile Sale, noi alegem de fapt sa stam ori de partea
lui Iisus ori de partea vrajmasului lui Iisus si al mîntuirii
noastre. Aceasta este de fapt întrebarea tuturor
întrebarilor: De partea cui ne vom aseza? Eu, deja am
ales, si stiu ca n-am gresit directia. În urma cu ani de
zile am cautat dupa aceasta biserica a ramasitei
folosindu-ma de semnele de recunoastere pe care Biblia
mi le-a pus la îndemîna, si pot sa spun, laudat sa fie
Domnul pentru aceasta descoperire. Cu adevarat,
aceasta este cea mai mare descoperire a timpului
nostru, de aceea în aceasta clipa va invit în numele
Domnului nostru Iisus Christos: Prindeti ocazia de aur a
cerului si intrati cît mai curînd în biserica ramasitei. Iisus
va asteapta. Iisus are nevoie de dumneavoastra.
Succesul cauzei Sale depinde de prezenta noastra în
aceasta lupta alaturi de El. Amin!