Studiul 5

Ideile din studiul biblic sunt scrise cu roşu

 Sabat - făgăduinţa împlinită
 Textul de memorizat – “Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată
casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte
una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după
cum le da Duhul să vorbească.”
 În studiul biblic se face următoarea declaraţie:
Cât de interesant şi de impresionant este faptul că cel dintâi lucru pe care l-au făcut cu darul primit a
fost să dea mărturie pentru Domnul lor. Cu siguranţă că acesta a fost doar începutul a ceea ce avea să
facă şi încă mai face, Duhul Sfânt pentru biserica lui Dumnezeu.
· Desigur, autorii studiului se referă la Duhul Sfânt ca la a Treia persoană a Trinităţii, considerând că
această Persoană “a dat” bisericii darurile duhovniceşti.
· Însă apostolul Petru, vorbind despre ISUS HRISTOS, spune chiar în ziua aceea:“Şi acum, odată ce S-a
înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi
auziţi”. (Fapte 2:33).
· Aşadar, Domnul Isus Hristos a primit în ziua aceea un DAR din partea Tatălui, pentru biserica Sa. Care
este acest DAR? Însuşi Duhului Sfânt!
· Observaţi aşadar diferenţa: una este să crezi că Domnul Isus a dat Bisericii Sale DARUL Duhului Sfânt,
în care sunt incluse toate manifestările supranaturale deja binecunoscute, şi alta este să crezi că Domnul
Isus a dat Bisericii Sale o altă Persoană, care dă la rândul Ei “daruri” trupului lui Hristos, adică Bisericii
Sale.
· În 1 Cor. 12:3 ni se spune: “De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu
zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt”.
· Acum, dacă cineva nu poate să spună “Isus este Domnul”, ci vrea neapărat să spună “Duhul este
Domnul”, chiar dacă în Biblie nu scrie nicăieri aşa ceva, este alegerea lui. Dar este o alegere nebiblică.
· Biblia spune clar: “Efeseni 4:5 “Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un
singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în
toţi. Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. De aceea este zis: „S-a suit
sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.”
· Iată din nou cât de clar ni se spune CINE a dat daruri oamenilor: CEL care “S-a suit sus, a luat robia
roabă”. Să ne întrebăm: cine a făcut aceste lucruri, Duhul Sfânt sau Domnul Isus?
· Dar cei care ne acuză de “erezie” şi de “păcat împotriva Duhului Sfânt” nu cred aceste declaraţiile
simple şi clare ale Scripturii, fiindcă aleg să născocească o altă Persoană, afară de Tatăl şi de Fiul Său
Isus Hristos, înălţând-o la rang de Domn!
· Aşadar, “Domnul este Duhul”, şi tot El “dă în parte, cum voieşte”. Fiindcă Isus, Fiul lui Dumnezeu, al
doilea Adam, “a fost făcut un Duh dătător de viaţă. 1 Cor. 15:45.
 Duminică - credinţă şi făgăduinţă
· Adesea susţinătorii Trinităţii folosesc “Mângâietorul” din evanghelia lui Ioan ca pe o dovadă că Isus
Hristos i-a învăţat pe ucenici despre venirea unei alte Persoane. Pentru a lămuri acest pasaj, vom zăbovi
puţin asupra lui.
· În primul rând să reţinem că tema discursului lui Isus Hristos este atât “plecarea” din această lume cât
şi “rămânerea” Sa alături de ucenici!
· Această temă pe care Ioan o prezintă mai pregnant decât ceilalaţi evanghelişti, începe încă din
capitolul 8, unde Isus face o primă declaraţie:
             Ioan 8:14 “Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuşi
mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde
vin nici unde Mă duc”.
· Apoi continuă:
Ioan 8:21 “Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde
Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” Atunci Iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice:
„Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!” „Voi Sunteţi de jos” le-a zis El „Eu Sunt de sus: voi Sunteţi din
lumea aceasta, Eu nu Sunt din lumea aceasta. De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre;
căci, dacă nu credeţi că Eu Sunt, veţi muri în păcatele voastre.” „Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a
răspuns: „Ceeace de la început vă spun că Sunt.” Am multe de zis despre voi şi de osîndit în voi; dar Cel
ce M-a trimis, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” Ei n-au înţeles că le vorbea
despre Tatăl.
 · După această introducere la tema menţionată, următoarea declaraţie apare în Ioan 12:34, unde aflăm
cum înţelegeau evreii din vremea aceea “venirea” lui Hristos în lume:
Ioan 12:34 “Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum, deci, zici Tu
că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?”
· Evident, problema ucenicilor şi a evreilor din zilele Mântuitorului izvora din “învăţătura fariseilor”, de
care Isus i-a îndemnat să se ferească: “Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul
pîinii, ci de învăţătura Fariseilor şi a Saducheilor”. Matei 16:12
· Tot astfel este şi astăzi: multe dintre ideile pe care le avem în cap se datorează “învăţăturii” nebiblice
pe care am “înghiţit-o” fără nici o teamă, considerând-o “sigură” fiindcă venea de la pastorii sau
conducătorii actuali ai bisericii noastre!
· Aşa am făcut şi noi timp de ani de zile, până când am “îndrăznit” să-i verificăm cu Scriptura. Şi atunci
am înţeles cât de preţios este sfatul lui Isus.
· Aşadar, Isus le vorbeşte ucenicilor despre apropiata sa “plecare” din lumea aceasta:
Ioan 13:1 “Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea
aceasta la Tatăl şi fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt”.
Ioan 13:33 “Copilaşilor, mai Sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc
Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum....„Doamne” I-a zis Simon Petru „unde Te duci?” Isus i-
a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai tîrziu vei veni.”
· După aceste declaraţii pregătitoare ale lui Isus, în ultima noapte petrecută cu ucenicii, El le vorbeşte
mai mult despre viitor, îndeosebi despre “plecarea” şi “rămânerea” Sa alături de ei.
Ioan 14:1 “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa
Tatălui Meu Sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi
după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt
Eu, să fiţi şi voi”.
· Unde mergea Isus? Ştiau ucenicii unde merge Isus? Scriptura spune că nu ştiau:
Ioan 14:4 “Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci;
cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la
Tatăl decât prin Mine.
· Deci, Isus mergea la Tatăl! Lucrul acesta este subliniat de mai multe ori! De aici înainte Isus începe să
vorbească “în plide” despre Tatăl! Vezi Ioan 16:25.
Ioan 14:7 “Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi
cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” „Doamne” i-a zis Filip „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.” Isus i-a zis:
„De atâta vreme Sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum
zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?” Nu crezi că Eu Sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi
le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-
Mă că Eu Sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.
· Cine îl cunoaşte pe Isus îl cunoaşte şi pe Tatăl. Cine l-a văzut pe Isus a văzut pe Tatăl. Faptele lui Isus
sunt faptele Tatălui. Tot ce au văzut ucenicii supranatural la Isus s-a datorat “locuirii” Tatălui în Fiul Său,
Isus Hristos. Este o unitate de omenesc şi natural, cu divin şi supranatural. Toate lucrările supranaturale
au fost realizate prin puterea Tatălui!
Ioan 14:12 Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu;
ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi ori ce veţi cere în
Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi
face.
· Ucenicii vor fi reprezentanţii lui Isus Hristos pe pământ şi.tot ce vor face ei vor face prin puterea şi
autoritatea Fiului! Modelul exista deja: viaţa trăită de Isus prin puterea Tatălui!
Ioan 14:15 “Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt
mângîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul
adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi,
căci rămâne cu voi, şi va fi în voi”.
· Observaţi că Isus este cel ce se roagă Tatălui, nu ucenicii! Deci darul nu depinde de “insistenţa”
ucenicilor, fiind o “făgăduinţă” a Tatălui, pe care Isus urma să o solicite.
· Isus le promite “ajutorul” necesar pentru ca să-L poată reprezenta în lume. Acest “ajutor” va veni de la
Tatăl în urma cererii Sale. Ajutorul nu va fi “perceptibil” decât pentru ucenici. Ceilalţi nu-l vor percepe!
· Iată ce informaţii avem despre Duhul adevărului făgăduit:
a. ucenicii îl cunosc
b. va rămâne cu ei
c. va fi în ucenici.
d. lumea nu-l poate primi
e. lumea nu-l vede
f. lumea nu-l cunoaşte
· Să ne întrebăm:
· Pe Cine cunoşteau ucenicii la ora aceea? Pe Isus.
· Cine le-a spus că va fi cu ei până la sfârşitul veacului? Isus.
· Cine “locuieşte” în noi? Isus.
· Pe cine nu l-a cunoscut “lumea”? Pe Isus.
· Pe cine nu-l vede lumea ? Pe Isus.
· Pe cine nu-l poate primi lumea? Pe Isus.
· Puţin mai înainte, Isus le-a vorbit despre relaţia dintre El şi Tatăl, al cărui reprezentant era.  El fusese
“uns” de Tatăl cu Duhul Sfânt, la botez. În acea ocazie, Isus primise “ajutorul” Tatălui (făgăduinţa
Tatălui) pentru a-şi împlini misiunea.
· Acum, era rândul ucenicilor să devină “reprezentanţii” lui Isus pe pământ. Pentru aceasta, urma să aibă
loc o “ungere” sau “un botez” asemănător cu cel experimentat de El la Iordan. Această “ungere” sau
“botez” cu Duhul Sfânt era făgăduinţa proorocită de Ioan Botezătorul. Ucenicii încă nu fuseseră “unşi”
sau “botezaţi” cu Duhul Sfânt, chiar dacă făcuseră minuni!Deci Isus le spune că ei vor trece printr-o
experienţă asemănătoare cu a Sa.
Ioan 14:18 “Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai
vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu
Sunt în Tatăl Meu, că voi Sunteţi în Mine, şi că Eu Sunt în voi. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte,
acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.”
· Isus le promite că “în ziua aceea” se va întoarce la ei. Dar ucenicii n-au înţeles ce vrea să le spună, aşa
că l-au întrebat:
Ioan 14:22 “Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?”
· Iată o întrebare legitimă! Cum te vei “arăta” nouă, dar te vei “ascunde” de ceilalaţi?
Ioan 14:23 “Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl
va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele.
Şi cuvântul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis”.
· Întrebare: îl “vedeau” oamenii pe Tatăl care “locuia” în Isus? Cu siguranţă că nu! Până şi ucenicii au
recunoscut că nu-l “vedeau” pe Tatăl. De aceea Isus le-a reproşat această “orbire”, când le-a spus “cine
M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. “Eu Sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine. Cuvintele pe care vi le spun
Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că Eu
Sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea”.
· Oricât ni s-ar părea nouă de ciudate aceste declaraţii ale lui Isus, ele sunt adevărate! Tatăl, deşi este
infinit, poate “locui” într-un om finit! Cum? În mod fizic? Nu, ci în mod duhovnicesc, spiritual! Iar Tatăl îi
cunoaşte pe cei care Îl iubesc şi ascultă de Isus.
Ioan 14:25 “V-am spus aceste lucruri cât mai Sunt cu voi. Dar mângîietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L
va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus
Eu. Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu
se înspăimânte”.
· Isus îi cunoştea foarte bine pe ucenici! Ei se dovediseră a fi uituci... Însă, acum, la despărţire, El le dă
asigurarea că “deficienţele” lor vor fi biruite! Cum?
· Trinitarienii spun că această lipsă a ucenicilor urma să fie “rezolvată” de a treia Persoană a Trinităţii.
Noi însă credem că Dumnezeu le-a dat nu doar “darul limbilor” ci şi “darul aducerii aminte şi a ţinerii de
minte”, precum şi multe alte daruri necesare pentru “misiune”.
· Următoarele versete din acest pasaj sunt mai clare, de aceea ne vom opri la:
Ioan 16:1 “V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. Au să vă dea
afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui
Dumnezeu. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
· Acesta este modul în care a fost apărată Trinitatea în toate timpurile: etichetarea ca “eretici” şi
“pedepsirea” tuturor celor ce refuză să-şi calce pe conştiinţă doar de teama sau de dragul oamenilor şi a
părerilor lor...
Ioan 16:5 “Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?” Dar,
pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima”.
· Evident, ucenicii erau pe gânduri, confuzi în faţa acestor “noutăţi”.
Ioan 16:7 “Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, mângîietorul
nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite”.
· Isus susţine că plecarea Sa va fi în avantajul ucenicilor! Prin venirea mângâietorului, a duhului
adevărului, a “locuirii” Tatălui şi a lui Isus în ei… ucenicii erau în avantaj!
· Ajutorul pe care îl primeau ucenicii era mai benefic pentru ei decât însăşi prezenţa fizică a lui Isus!
· Într-adevăr, Isus a venit să trăiască El însuşi o viaţă “de om” ascultător. Dar după înviere, El şi-a reluat
prerogativele de Fiu al lui Dumnezeu. Acum, ucenicii aveau în El un Ajutor Atotputernic! Iar Isus urma să
fie veşnic cu fiecare dintre ei, nu fizic, ci în Duh, un Duh dovedit a fi Sfânt, prin faptul că a rămas Sfânt
în ciuda tuturor ispitelor şi suferinţelor!
· “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ”, a spus Isus. Cu alte cuvinte, El putea face acum
mai multe pentru ei. În acelaşi timp, ucenicii au început o viaţă nouă, trăind prin credinţa în jertfa lui
Isus. Aveau asigurat accesul în Împărăţia cerurilor. Iar trăirea împreună cu Isus, zi de zi, prin Duhul Lui,
era o realitate care le-a dat siguranţă, bucurie şi putere de vestire a adevărului.
Ioan 16:8 “Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata”.
· Cum va putea Duhul adevărului, Duhul Sfânt, să dovedească lumea vinovată, câtă vreme nu se va
arăta lumii? Doar Duhul Sfânt fusese promis celor credincioşi, nu celor necredincioşi
· Simplu: lumea va fi dovedită vinovată prin efectul lucrării Duhului asupra ucenicilor, fiindcă păcătoşii se
simt mustraţi prin însăşi prezenaţa celor credincioşi în mijlocul lor.
Ioan 16:9 “În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc
la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este
judecat”.
· Iată confirmarea celor spuse mai sus! Ucenicii vor primi ajutorul divin şi vor putea birui ispitele şi
păcatul, fiindcă ei cred în Isus. Viaţa lor va fi una de ascultare de Isus, în ciuda faptului că El nu este “de
faţă” în mod fizic, ci este “de faţă” în Duh!
· Diavolul este dovedit astfel ca un stăpânitor “fals”, ca un “impostor”… fiindcă vor fi pe pământ oameni
care nu vor asculta de el, ci vor asculta de Isus şi de Tatăl!
Ioan 16:12 “Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta”.
· Lumina vine crescând atâta vreme cât informaţiile noi nu le contrazic pe cele iniţiale!
· Din păcate, doctrina Trinităţii a fost iniţial considerată “erezie” de către întemeietorii Bisericii
adventiste, dar generaţiile următoare au primit “lumină” mai multă şi au considerat “erezie” poziţia
ariană a pionierilor!
· Aşadar, în acest caz, “lumina” nouă a contrazis-o pe cea iniţială! Deci nu există decât două posibilităţi:
fie Biserica adventistă a fost “greşită” timp de zeci de ani, de la înfiinţarea ei şi până la primirea “luminii”
despre Trinitate, fie poziţia actuală a Bisericii adventiste este greşită şi ca atare l-a părăsit pe Domnul...
Ioan 16:13 “Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El
nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi,
pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că
va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi”.d
· Atenţie! Isus le-a promis ucenicilor că vor primi mai multă lumină. Cine are această “lumină”? Duhul
Sfânt făgăduit? Nu!
· Cel care are această lumină este Isus Însuşi. Aşadar, Duhul făgăduit de Isus nu este un “partener” egal
cu Tatăl şi cu Fiul, ci mai degrabă este un “transmiţător” sau un “mod de comunicare”, manifestarea de
Sine a Tatălui şi a Fiului.
· Prin urmare, Cel care le va vorbi va fi Isus Însuşi, nu o altă Persoană, oricât ar dori unii să mai
“insereze” încă un “mijlocitor” între noi şi Isus.
De fapt, Isus ar fi putut să le descopere toate lucrurile chiar atunci, dacă ei ar fi fost pregătiţi!
· Dar fiindcă ucenicii nu erau pregătiţi nici măcar pentru evenimentele imediat următoare, Isus le-a
făgăduit că în viitor, pe măsură ce vor fi pregătiţi, vor afla tot ce le era necesar.
Ioan 16:16 “Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi peste puţină vreme, Mă veţi vedea,
pentru că Mă duc la Tatăl.” La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă
cuvintele acestea: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;” şi: „Apoi iarăşi peste puţină vreme Mă
veţi vedea?” Şi: „Pentru că Mă duc la Tatăl?” Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină
vreme?” Nu ştim ce vrea să spună.”
· Ucenicii nu înţelegau deloc ce vroia Isus să le spună, fiindcă vorbirea Sa era “în pilde” (16:25). Deşi
Isus le spunea cuvinte de rămas bun, ei nu înţelegeau sensul acestor cuvinte! De aceea Isus continuă:
Ioan 16:19 “Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe, şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă
cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;” şi: „Apoi iarăşi peste puţină vreme, Mă veţi
vedea?” Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi, vă veţi tîrgui, iar lumea se va bucura; vă veţi
întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când este în durerile naşterii, se
întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de
suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu
vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră”.
· Aici este vorba despre înviere! La aflarea veştilor despre învierea Sa, dar mai ales după ce L-au văzut
înviat, ucenicii s-au bucurat, iar bucuria lor nu le-a răpit-o nimeni!
Ioan 16:24 “Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră
să fie deplină. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi
vorbi desluşit despre Tatăl”.
· Atenţie! Până aici Isus le-a vorbit în pilde despre TATĂL! Aşadar aceasta este cheia înţelegerii întregului
discurs al lui Isus din acea ocazie! Ca urmare, atunci când citim capitolele 14-16 din Evanghelia după
Ioan, trebuie să ţinem cont de “subiectul” pe care ni-L prezintă însuşi Isus. Iar El ne spune că a vorbit
despre TATĂL şi MANIFESTAREA SA!
· Acum, pentru că Isus urma să se întoarcă la “slava” pe care o avusese înainte de venirea Sa în lume,
adică urma să-şi reîmbrace prerogativele de Fiu al lui Dumnezeu, Isus le-a vorbit despre felul în care
urma să “rămână” cu ucenicii: în acelaşi fel cum a “rămas” şi Tatăl alături de Fiul Său cât timp s-a aflat
pe pământ!
 Luni - aşteptarea ca pregătire
 · Studiul ne propune o “unitate” realizată prin strategia “duşmanului comun”. Însă este aceasta o
“unitate” biblică? Noi credem că nu.
· Cu toate că strategia propusă creează o oarecare “unitate” între “aliaţi” pe timpul “luptelor”, nu este
greu să ne imaginăm ce se va întâmpla după biruirea “duşmanului” comun... Cu siguranţă că “aliaţii” vor
continua să lupte, dar, desigur, unul contra celuilalt!
· Isus ne propune o altă soluţie: Ioan 17:20 “Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede
în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să
fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu,
pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentruca ei să fie în chip
desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine”.
· Aşadar, unitatea propusă de Isus este desăvârşită şi se realizează în felul următor: Tatăl este în Isus,
iar Isus este în noi!
· În felul acesta, atât Tatăl cât şi Fiul “locuiesc” în noi.
· Şi pentru că “unitatea” dintre Tatăl şi Fiul este desăvârşită, la fel va fi şi cea produsă prin “locuirea” Lor
în noi. Cât despre duşmanii noştri, ei sunt oricum deja învinşi!...
  Marţi - împlinirea de la Ziua Cincizecimii
 · “Când a trecut prin porţile cerului, Hristos a fost întronat în mijlocul îngerilor care Îl adorau. De îndată
ce această ceremonie s-a încheiat, Duhul Sfânt a coborât asupra ucenicilor în torente bogate, şi Hristos a
fost cu adevărat proslăvit, chiar cu slava pe care o avusese la Tatăl din veşnicie”.
· Întrebare: care era slava pe care o avusese Isus la Tatăl încă din veşnicii? Doctrina Trinităţii susţine că
este un singur Dumnezeu în Trei Persoane coegale, coeterne etc. Deci nu este nici o diferenţă între unul
şi altul nici în ce priveşte slava. Aşadar, ce să însemne această vorbire?
· În plus, îngerii care îl adorau acum pe Hristos, nu ştiau că este Unul din cei Trei? Atunci ce rost mai
avea această ceremonie? Ori Dumnezeul Triunic s-a “întronat” pe Sine Însuşi? Ori Doi dintre cei Trei l-au
întronat pe al Treilea?
· În fine, din dorinţa orbească de a “promova” Trinitatea cu orice preţ, celor care deţin ediţia de
instructori li se prezintă un “citat Ellen White”, în care se spune: “Potrivit făgăduinţei Sale, El L-a trimis
din ceruri pe Duhul Sfânt la urmaşii Săi...”.(pag. 61 ediţia instructori).
· Astfel, se crează impresia falsă că Ellen White se referă la Duhul Sfânt ca la o Persoană...
· Din păcate, redactorul a greşit traducerea, fiindcă în original se spune altceva: “According to His
promise He had sent the Holy Spirit from heaven to His followers“, care înseamnă “Potrivit făgăduinţei
Sale, El a trimis din ceruri Duhul Sfânt urmaşilor Lui...”.
· Dacă cineva nu ne crede pe noi, bine face! Dar dacă se va uita în acelaşi studiu, în pagina următoare,
adică la pag. 62 din ediţia de instructori, va găsi că, în citatul Ellen White din cartea Faptele Apostolilor,
apare exact aceeaşi frază, dar de data aceasta corectă.
· Aşadar, diferenţa este enormă! Desigur, mai greşeşte omul, de aceea nici nu este bine să ne luăm
după oameni, ci după Scripturi!
 Miercuri - cerul şi revărsarea Duhului Sfânt
  Fără îndoială că pentru cei care cred doctrina Trinităţii, “ceremonia” din ceruri este doar o scenetă în
care Tatăl şi Fiul joacă nişte “roluri”, aşa cum se explică de fapt tot Planul de Mântuire...
· Noi însă credem că “ceremonia” despre care vorbeşte Ellen White este exact ceea ce s-a întâmplat în
mod literal atunci când Fiul lui Dumnezeu şi-a reluat prerogativele pe care le-a avut înainte de a veni în
lume.
 Joi - darul limbilor
 · “Dacă folosim principiul interpretării, conform căruia pasajele dificile sunt interpretate pe baza unora
mai simple...”
· Ah ce bine ar fi dacă cei care stabilesc doctrinele ar ţine cont de acest principiu!
· Atunci s-ar vedea cât de clar, simplu şi frumos este adevărul pe care ni l-a descoperit Dumnezeu în
Scriptură!
· Atunci toată ceaţa care se crează prin teologia trinitariană s-ar risipi!
· Atunci Fiul ar fi Fiu, Tatăl ar fi Tată, iar Duhul ar fi Duh, iar noi am ajunge să-L credem pe cuvânt pe
“singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos”, Fiul Lui
 Vineri - studiu suplimentar
 · “Studiez Scriptura mai mult decât oricând...”
· Aceasta este cu adevărat importat: să studiezi Scriptura! Din păcate, în cadrul Şcolii de Sabat se
studiază “lecţiunea”, nu Scriptura!
· Deşi se numeşte “ora de studiu a Scripturii”, în realitate se face o “îndoctrinare” în toată regula, şi
oricine îndrăzneşte să pună sub semnul întrebării unele dintre “învăţăturile biblice” care se prezintă în
lecţiune, este etichetat ca eretic şi “tratat” ca atare...
· Păcat, fiindcă dorinţa după cunoaşterea adevărului divin nu poate fi înăbuşită!
· Iar cei care studiază Scriptura, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge să cunoască adevărul care îi va
face liberi!
· De aceea, ne rugăm ca numărul celor care studiază cu adevărat Scriptura să fie tot mai mare!