Studiul 4

- Făgăduinţa venirii Duhului Sfânt

 Textul de memorizat – “Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor (Greceşte: Paraclet,
apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac” (Ioan 14:16).
 Întrebări pentru teologii trinitarieni:
· Din moment ce Tatăl şi Duhul Sfânt sunt egali, de ce Isus nu s-a rugat niciodată direct Duhului Sfânt ci
numai Tatălui?
· De ce nici ucenicii, care ştiau bine adevărul despre Duhul Sfânt, nu I s-au închinat niciodată?
· Dacă Trinitatea este formată din trei persoane egale, de ce prima persoană trebuie s-o roage pe a
doua persoană ca s-o trimită pe cea de-a treia persoană? E vorba de “roluri”?
              Mulţi dintre scriitorii Vechiului Testament au prezis o revărsare a Duhului Sfânt.
Iată cele mai semnificative făgăduinţe din Vechiul Testament. Citindu-le vom înţelege mai bine ce ni s-a
promis:
 · Proverbe 1:23 “Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele...”
· Isaia 11:2 “Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere....”
· Isaiah 44:3 “...voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea ...”
· Isaia 59:21 „Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta,
nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi...”
· Ezekiel 36:26 “Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou...”.”
· Ezekiel 37:14 “Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi;.”
· Ioel 2:28 “După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci,
bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii...”
· Zechariah 4:6 “...Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice
Domnul oştirilor!”
 Din aceste făgăduinţe noi înţelegem că ni s-a promis ajutorul lui Dumnezeu pentru cunoaşterea
adevărului şi puterea spirituală de care avem nevoie pentru a-l mărturisi cu curaj, chiar cu riscul de a fi
declaraţi eretici! De altfel, atât Isus cât şi ucenicii au fost condamnaţi pentru erezie. Totuşi, cine spunea
adevărul? Şi peste cine “turnase” Dumnezeu din Duhul Lui?
 Însă teologii trinitarieni ne spun că Duhul făgăduit de Dumnezeu este o Persoană coegală şi coeternă cu
Tatăl şi cu Fiul, un “partener” egal cu Ei în toate privinţele. În acest caz, avem o întrebare legată de
împlinirea făgăduinţei:
· Din moment ce Duhul Sfânt, a treia persoană a Trinităţii, i-a luat locul lui Isus, iar de aici încolo urma
să fie Mângâietorul lor permanent, fiindu-le mereu aproape, călăuzindu-i şi ajutându-i, de ce Isus
personal şi îngerii trimişi de El au avut un rol mult mai important decât Duhul Sfânt în ajutorarea şi
călăuzirea ucenicilor? Practic, în toate situaţiile dificile prin care au trecut apostolii, au intervenit fie
îngerii lui Dumnezeu fie Isus însuşi!
 Iată câteva texte  care prezintă intervenţiile directe ale îngerilor şi ale Domnului Isus:
· Fapte 5:19 “Dar un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară, şi  le-a zis:
„Duceţi-vă, staţi în Templu, şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.”...
· Fapte 8:26 “Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: „Scoală-te....”
· Fapte 9:5 „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu Sunt Isus, pe care-L prigoneşti.
„Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” ...Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi;
auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni”.
· Fapte 9:17 “Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule,
Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli
de Duhul Sfânt.”
· Fapte 10:3 “Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu
că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este,
Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a
adus aminte de ele.
· Fapte 10:22 “Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de
tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger Sfânt, să te cheme în casa lui, şi să
audă cuvintele pe care i le vei spune.”
· Fapte 12:7 “Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în
temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut
jos de pe mâni. Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele.” Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a
mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine.”
· Fapte 12:11 “Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul
Său, şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul Iudeu.”
· Fapte 12:23 “Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit
mâncat de viermi”.
· Fapte 16:10 “După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci
înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia”
· Fapte 18:9 “Noaptea, Domnul i-a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci
Eu Sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în
această cetate.”
· Fapte 22:17 “Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în templu,
am căzut într-o răpire sufletească; şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: „Grăbeşte-te, ieşi iute din
Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.” Şi am zis: „Doamne, ei ştiu că eu băgam în
temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine: şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan,
Martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlaţi, şi păzeam hainele celor ce-
l omorau.” Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri..”
· Fapte 23:11 “În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci,
după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.”
· Fapte 27:23 “Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte, şi
mi-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe
toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.”
· Apocalipsa 1:1 “Descoperirea lui Isus Hristos pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi
lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul
Său Ioan”
 Biblia ne vorbeşte despre îngeri ai Domnului şi îngeri ai lui Dumnezeu, dar niciodată nu ne vorbeşte
despre îngeri ai Duhului Sfânt. El nu are îngeri? Doar şi Tatăl este Duh dar are îngeri!
 Duminică - făgăduinţa apei
2 Corinteni 3:3 “Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu
cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi
de carne”.
· Acest text ne spune atât de multe despre felul în care înţelegea apostolul Pavel expresia “Duhul
Dumnezeului celui viu”!
· Reţineţi că cei care au “scris” în inimile credincioşilor din Corint “cu Duhul Dumnezeului celui viu” sunt
nişte...oameni!
 Luni - făgăduinţa lui Ioan Botezătorul
· Pentru acest subiect vezi comentariul de la Studiul 2 (ziua de joi).
 Marţi - Duhul Sfânt încă nu fusese dat
“Cu toate că lucrase în oameni încă de la intrarea păcatului în lume, Duhul nu ajunsese să lucreze pe
pământ în plinătatea Sa. Lucrul acesta nu avea să aibă loc decât după ce Isus avea să fie proslăvit”
· Întrebări:
             Ce legătură este între lucrarea Duhului în lume şi proslăvirea lui Isus?
             Ce l-a împiedicat să lucreze “în plinătatea Sa” şi până la proslăvirea lui Isus?
Cu ce L-a ajutat pe Duhul Sfânt (a treia persoană a Trinităţii) proslăvirea lui Isus, ca acum să poată lucra
“în plinătatea Sa”?
· Dacă însă Duhul Sfânt este manifestarea personală a lui Isus cel proslăvit, care după înviere Şi-a
“reîmbrăcat” prerogativele dumnezeieşti, una dintre ele fiind omniprezenţa în Duh, atunci se înţelege
foarte bine de ce, până la proslăvirea lui Isus, Duhul Sfânt (al lui Isus) nu ajunsese să “lucreze pe
pământ în plinătatea Sa”!
· Acum putea fi prezent pretutindeni, putea fi alături de cei care aveau nevoie de ajutorul Său. În plus,
trecuse deja prin toate ispitele şi ştia cum pot fi învinse!
· Evrei 2:14 “Astfel, deci, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost
deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe
diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor. Căci
negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să se
asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare
preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El
însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi”.
· De aceea,: “...dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”. Romani 8:9.
· Aşadar, după ce Isus a trecut prin moarte şi a fost proslăvit, ne poate ajuta ca un Mare Preot milos,
care nu numai că ne înţelege pe deplin, dar ne dă şi ajutorul Lui în toate privinţele.
· Iată de ce, acum, Duhul Sfânt pe care îl primim “poate să lucreze pe pământ în plinătatea Sa”: fiindcă
acum oricine poate beneficia de ajutorul potrivit de care are nevoie!
· Cât despre semnificaţia Duhului Sfânt care “încă nu fusese dat”, vezi comentariul dinStudiul 2 (ziua de
luni).
 “Cât timp a fost pe pământ, Isus nu a putut să Se afle în mai multe locuri deodată”.
Iată o declaraţie care merită puţină atenţie din partea noastră!
Întrebări pentru teologii trinitarieni:
· Înainte de întrupare, Fiul lui Dumnezeu putea fi prezent în mai multe locuri deodată?
· Înainte de întruparea lui Isus, Tatăl putea fi prezent în mai multe locuri deodată? Dar în timp ce Isus
era pe pământ?
·  Tatăl poate fi astăzi în mai multe locuri deodată? Dar Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos cel Proslăvit,
poate fi astăzi în mai multe locuri deodată?
· Chiar şi cel mai aprig apărător al doctrinei Trinităţii ar trebui să recunoască faptul că atât Dumnezeu
Tatăl cât şi Domnul Isus Hristos, fiecare fiind Dumnezeu deplin, trebuie să aibă şi atributul
omniprezenţei proprii.
· Altfel, se neagă omniprezenţa personală şi independentă a Tatălui respectiv a Fiului, ceea ce înseamnă
practic negarea Dumnezeirii lor în sensul deplin al cuvântului!
· Totuşi, Isus le-a promis ucenicilor că, după proslăvire, El va reveni şi va fi cu ei, ba mai mult, va fi în
ei! Cum? Prin acest atribut pe care îl “dezbrăcase” atâta timp cât a fost în trup , dar pe care urma să-l
reîmbrace odată ce Tatăl îi va reda “slava” pe care o avusese înainte de a veni în lume!
· Acesta este Duhul Sfânt făgăduit, acel “alt Mângâietor”! Nu o altă persoană, ci un alt mod de
manifestare a aceleiaşi Persoane! “Căci Domnul este Duhul”!
 Miercuri - făgăduinţa lui Isus
Dacă dorim să înţelegem corect o învăţătură a Evangheliei, este bine să citim şi declaraţiile paralele din
toate cele patru Evanghelii pe care le avem la dispoziţie, pentru a privi subiectul din cât mai multe
unghiuri posibile. Însă oricine va observa repede că ceilalţi evanghelişti vorbesc diferit despre făgăduinţa
pe care Isus le-o face ucenicilor referitor la Duhul Sfânt. Iată ce făgăduinţe găsim aici:
· Matei 10:20 “...fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi”.
· Marcu 13:11 “...să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se
va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt”.
· Luca 11:13 “Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult
Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
· Luca 12:12 “...căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”
 Observaţie: Evanghelia lui Ioan este scrisă într-un fel aparte de celelalte trei Evanghelii. Va trebui să
ţineţi cont că toate acele texte referitoare la “Mângâietorul” care urma să vină, sunt parte dintr-o singură
cuvântare a lui Isus, pe care a ţinut-o cu câteva ore înainte de moartea Sa. Astfel, pentru a înţelege
corect mesajul Său, trebuie să-L ascultăm până la capăt, până când îşi termină cuvântarea, nu-i aşa?
             Acum, să ascultăm ce are să ne spună Isus în încheierea acelei minunate cuvântări:
· Ioan 16:25 “V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi
vorbi desluşit despre Tatăl”
· Întrebări: Şi-a ţinut Isus această făgăduină? Le-a vorbit Isus ucenicilor “desluşit despre Tatăl”, după
această ultimă cuvântare din grădina Ghetsemani? Când? După înviere?
· Indiferent ce răspunsuri am da la aceste întrebări, un lucru este sigur: în grădina Ghetsemani, Isus le-a
vorbit despre Tatăl, despre felul care în care se manifestă prezenţa divină.
· După proslăvire, Isus urma să se manifeste faţă de ei tot aşa cum Tatăl s-a manifestat faţă de Isus cât
timp a fost pe pământ.
· În Ghetsemani, Isus le-a vorbit în pilde (alegoric, figurativ). De aceea le-a promis că va relua acest
subiect într-o altă ocazie, ca să le dea înţelesul “literal” al cuvântării Sale.
· Dacă nu vom ţine cont de cuvintele lui Isus, riscăm să înţelegem greşit “pildele” Sale!
 Joi - un alt mângâietor
În studiul biblic se face următoarea declaraţie:
Până atunci Isus fusese alături de ucenici şi îi ajutase în orice împrejurare, dar acum o altă Persoană
avea să vină în locul Său.
· Apoi, ni se prezintă argumente lingvistice din care rezultă că aşa trebuie să fie, nu altfel...
· În faţa acestor argumente, ce putem face noi, cei care nu ştim limba greacă şi ebraică? Putem să-i
contrazicem pe cei cu carte multă, pe cei cu diplome de teologie?
· În mod normal, ar trebui să spunem “Amin” şi să lăsăm lucrurile acestea “grele” în seama celor
pregătiţi să le discute, iar noi, cei “necărturari” (vezi Fapte 4:13) să ne vedem de lucrarea misionară care
trebuie făcută fără încetare, ca să crească biserica...
· Asta le-ar fi plăcut şi preoţilor şi cărturarilor din timpul ucenicilor. Ca ucenicii să-şi vadă de treaba lor,
nu să se apuce să predice în toată lumea că Mesia a venit, dar că mai marii poporului l-au răstignit,
considerându-l eretic!
· În plus, ei spuneau că Dumnezeu l-a înviat “şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi
a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Fapte 2:33.
· Întrebări: De ce nu le spune Petru în mod clar ascultătorilor lui din ziua Cincizecimii (exact ziua în care
“a venit această Persoană”!) că de fapt, Isus, după ce s-a înălţat la cer “a trimis o altă Persoană”?
· Cum de îndrăzneşte apostolul Petru să nu-i dea acestei Persoane, proaspăt venite din cer, slava şi
cinstea care I se cuvin?
· Şi de ce nu-i avertizează pe ascultătorii lui că această “a treia Persoană” va fi de acum înainte cu ei, că
ei vor trebui să asculte de El şi să I se supună, dacă vor să vadă vreodată Împărăţia lui Dumnezeu?...
· Pentru cine vrea să înţeleagă adevărul, răspunsul este simplu: pentru că Petru nu ştia nimic despre aşa
ceva!
· În schimb, el ştia foarte bine Ce li s-a promis şi Ce au primit cei credincioşi!
· Iar Ellen White confirmă:
“El a zis că li Se va descoperi prin Duhul” - Ellen White, HLL pag., 622.
 Vineri - studiu suplimentar
“Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc, şi deci independent de acesta....
Prin Duhul, Mântuitorul putea fi în legătură cu toţi. În felul acesta putea fi mai aproape de ei decât dacă
nu S-ar fi înălţat.”
· Despre Hristos ştim că a fost în trup omenesc. Însă când a fost Duhul Sfânt, a treia Persoană, în trup
omenesc? Niciodată!
· Atunci de ce face Ellen White această menţiune, că Duhul Sfânt este “reprezentatul lui Hristos, dar fără
trup omenesc”?
· Desigur, teologii trinitarieni ne vor spune că această menţiune s-a făcut pentru a sublinia diferenţa care
există între a Doua şi a Treia Persoană a Trinităţii. Că în timp ce a Doua are trup, a Treia n-are trup, aşa
că poate fi omniprezentă etc....
· Totuşi, noi înţelegem lucrurile aşa cum le-au înţeles adventiştii zeci de ani: Hristos Însuşi S-a întors la
ucenicii Lui, aşa cum a făgăduit, însă nu în trup, ci în Duh. Astfel, prin Duhul Său, “Mântuitorul putea fi
în legătură cu toţi. În felul acesta putea fi mai aproape de ei decât dacă nu S-ar fi înălţat”.
· De aceea, “dacă privim la Isus şi ne încredem în El, chemăm în ajutorul nostru o putere care a biruit pe
vrăjmaş pe câmpul de bătaie şi, cu fiecare ispitire, El va găsi o cale de scăpare”.
· Aşa a crezut Biserica Adventistă până să se introducă doctrina trinităţii!