Isus castiga.

Satana pierde

Care sunt armele folosite în conflictul de veacuri dintre bine şi rău? Unul dintre ele ar fi scutul anti-
rachetă” din Eden

Care a fost si este strategia de război ?

Citesc raportul Genezei şi nu găsesc nimic despre vreun buncăr în care Adam să se ascundă în caz de
atac, nici vorbă de vreun stagiu militar în care Adam să fie instruit în folosirea armelor de foc sau în
săparea tranşeelor. Adam, în inocenţa lui, nu cunoştea nimic din toate acestea.

Există totuşi un aspect important al strategiei de război care a fost valabil şi în cazul lui Adam:
cunoaşterea inamicului. Problema era însă că inamicul folosea „arme” care lui îi erau necunoscute şi pe
care nici măcar Dumnezeu nu şi-a permis vreodată să le folosească, pentru că erau contrare naturii Sale:
minciuna, înşelăciunea, ascunderea adevăratelor intenţii, și altele asemenea. Pentru noi este important
să studiem istoria căderii primilor noştri părinţi. Chiar dacă nu locuim în mijlocul unei grădini pe care să
trebuiască să o păzim, avem totuşi un cer de pierdut sau de câştigat. Iar inamicul de care primii noştri
părinţi trebuiau să se păzească este inamicul nostru astăzi. El foloseşte aceleaşi arme pe care le-a folosit
cu succes împotriva lui Adam şi al Evei. Vechile lui minciuni şi înşelătorii sunt mereu reambalate şi ne
sunt revândute, având o altă etichetă şi un alt nume.

Dacă inamicul este acelaşi, şi dacă armele lui sunt în principiu cam aceleaşi, n-ar fi logic ca şi armele
noastre de apărare să fie aceleaşi cu cele pe care Adam şi Eva le-au avut la dispoziţie? Atunci, care să fi
fost „scutul anti-rachetă” din Eden?

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale
celui rău. (Efeseni 6:16)

Aha! . . . Deci scutul nostru nu este unul vizibil, ci se află undeva în forul nostru interior. Apostolul Pavel
spune că este scutul credinţei. Să crezi, nu neapărat datorită vreunei evidenţe exterioare, ci pentru că Cel
care a spus este demn de crezare. Vrăjmaşul însă a căutat dintotdeauna să prezinte caracterul lui
Dumnezeu într-o lumină greşită. El a căutat să semene îndoiala cu privire la Dumnezeu şi validitatea
cuvintelor Sale: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din
grădină?” (Geneza 3:1).

Capitolul 13 subliniază planul de război care are ca scop distrugerea poporului lui
Dumnezeu din zilele de pe urmă, în două direcţii: (1) un război ideologic de minciuni şi
erori care contestă adevărul; şi (2) persecuţie pe faţă — culminând cu un decret de
moarte împotriva tuturor celor care sfidează presupusa lui autoritate.

Satana încearcă de asemenea să ne zădărnicească eforturile prin diversiuni

lumeşti, cum ar fi competiţii sportive, internet, reţele de socializare, televiziune şi
multe alte activităţi distractive. El caută să-i absoarbă total pe oameni prin
afaceri financiare sau ocupaţii mercantile. El face uz de obiceiurile proaste
privind sănătatea şi lipsa respectului faţă de legile naturii pentru a slăbi mintea şi
a amorţi simţurile. El face uz de scepticismul cu privire la veridicitatea Bibliei
privind originea vieţii şi începuturile istoriei lumii. El încearcă să producă
dispute şi dezacord cu privire la doctrina Bibliei pentru ca mărturia noastră
evanghelistică să nu-şi atingă ţinta, prin neîncrederea şi disputele din mijlocul
nostru.
El îi îndeamnă pe oameni să înainteze independent de trupul bisericii.
(Manuscris 20, pag. 369). Dar Duhul profeţiei spune că biserica este o armată
victorioasă care ar trebui să înainteze împreună, la unison. Manuscris 37, 1886,
ne aminteşte că „nimeni nu trebuie să acţioneze independent de centru” şi că
acţiunea independentă „va face rău şi va produce dezordine”.

Având în vedere ce ştim despre evenimentele ultimelor zile, este esenţial să ştim ce
credem şi de ce credem aşa. În cartea The Faith I Live By, pag. 345, suntem sfătuiţi să
studiem Scriptura, în mod deosebit cartea Apocalipsei: „Să acordăm mai mult timp
studiului Bibliei. Noi nu înţelegem Cuvântul aşa cum ar trebui. Cartea Apocalipsei începe
cu o poruncă ce ni se adresează de a înţelege descoperirea conţinută în ea… Când… vom
înţelege ce înseamnă această carte pentru noi, o mare redeşteptare se va vedea printre
noi”.

Tragedia veacurilor, pag, 593 (orig.), spune că „numai aceia care şi-au întărit mintea cu
adevărurile Bibliei vor rezista în ultimul mare conflict”.

Ni se spune de asemenea că societatea va deveni asemenea Sodomei şi Gomorei

chiar înainte de revenirea lui Isus. Şi acest lucru se întâmplă chiar acum.
Observăm acceptarea generală, largă a păcatelor care au făcut să cadă foc din
cer, distrugând cele două cetăţi.

Minciuna şi înşelăciunea de tot felul au pătruns în toate straturile societăţii.

Preziceri privind colapsul financiar se aud la tot pasul. Dezastrele naturale sau
provocate de om se văd pretutindeni în lume. Tragedia veacurilor, pag. 587, 590,
592 şi 607 (orig.), ne spune că dezastrele, decăderea morală şi crizele financiare
chiar din această ţară (SUA) vor conduce pe slujitorii religioşi apostaţi să cheme
cetăţenii să ceară impunerea legii duminicale, iar lumea va răspunde acestei
chemări.

Contraofensiva lui Dumnezeu din Apocalipsa

Pe măsură ce conflictul dintre adevăr şi rătăcire se dezvoltă în Apocalipsa (18:1-

4), avem o imagine extraordinară a contraofensivei lui Dumnezeu:

După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare
putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a
zis: ‚A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o
închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate
şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi
împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au
îmbogăţit prin risipa desfătării ei’. Apoi am auzit din cer un alt glas, care
zicea: ‚Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei,
şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

Lucrarea îngerului din Apocalipsa 18 este un simbol profetic al ploii târzii. Sub
puterea şi conducerea Duhului Sfânt, poporul rămăşiţei lui Dumnezeu trebuie să
demaşte păcatele Babilonului. Satana este foarte conştient de acest lucru, şi
obiectivul lui precis în aceste clipe de încheiere ale istoriei Pământului este să
atace pe poporul lui Dumnezeu, pe mine şi pe tine, şi să submineze solia
adventistă de ziua a şaptea. El doreşte să-i ţină în întuneric şi în nepocăinţă pe cât
mai mulţi cu putinţă, până când lucrarea de Mijlocitor al lui Isus Hristos se va
încheia în sanctuarul ceresc.

Dar Duhul Sfânt înzestrează şi dă putere rămăşiţei de a-şi împlini misiunea! In

Tragedia veacurilor, pag. 612 (orig.), avem o descriere răscolitoare a poporului
lui Dumnezeu din zilele finale: faţa lor radiază de prezenţa Duhului; merg în
grabă din loc în loc să proclame întreita solie îngerească; fac semne şi minuni;
vindecă pe cei bolnavi; îi ajută pe oameni să stea de partea adevărului lui
Dumnezeu, atunci când Duhul lucrează o convingere profundă în inimă; taie
legăturile care i-au ţinut cândva legaţi de rătăcire.

Satana pierde, Dumnezeu câştigă!

Fraţi şi surori, Isus vine curând! Pe măsură ce ne apropiem de minunata zi a

revenirii lui Isus, încercările celui rău de a submina Cuvântul lui Dumnezeu vor
fi complet înfrânte de puterea lui Dumnezeu şi de mesajul Său veşnic de iubire şi
adevăr. Cel rău pierde; Dumnezeu câştigă! Aceasta este mesajul principal al temei
Marii lupte, şi este privilegiul nostru să-I permitem lui Dumnezeu să ne
folosească în acest mare efort spiritual de a duce adevărul lui Isus la orice fiinţă
umană de pe planetă — „să cucerim lumea” prin incredibila putere a lui
Dumnezeu.

Dacă aveţi vreo îndoială cu privire la puterea măreaţă a lui Dumnezeu şi triumful
final în lupta împotriva celui rău, citiţi ultimele trei capitole din Apocalipsa care
descoperă incredibila victorie a lui Dumnezeu.

Singura noastră speranţă viitoare este păstrarea unei legături personale cu

Hristos. Singura noastră speranţă ca popor al lui Dumnezeu, speranţa mea şi a ta,
este să clădim pe nimic altceva decât pe sângele şi neprihănirea lui Isus.

Sunteţi gata să vă supuneţi puterii lui Dumnezeu, să faceţi reformă şi

redeşteptare în viaţa voastră, să vă protejaţi de leul care răcneşte şi de încercările
de a submina mişcarea rămăşiţei lui Dumnezeu? Ca lideri adventişti de ziua a
şaptea, acum la un pas de veşnicie, sunteţi dispuşi să vă goliţi inima de eul
personal şi să Îi daţi lui Hristos locul care I se cuvine? Cerul depinde de credinţa
şi supunerea noastră faţă de Isus Hristos, Mântuitorul nostru răstignit, înviat şi
care vine curând. „Speranţa mea este zidită pe nimic altceva decât pe sângele
şi neprihănirea lui Isus”.