4 mai 2022, Sf.

Maslu, Pescăruș
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!
Hristos a înviat!
Știm și nu mai repetăm, faptul că ar trebui să credem cu adevărat lucrul acesta. Ce aș vrea
însă să [atingem]... La ce să ne gândim în mod special astă seară? E ceva care mă frământă de
câtăva vreme. Legat de conjunctura politică în care ne aflăm. Ați observat că nu m-am pronunțat
de-a lungul timpului, spre deosebire de pandemie și de vaccinare, privitor la conflictul din Ucraina.
”Război”, ”operațiune specială”, nu mă interesează cuvintele, nu mă ascund după cuvinte.
Mântuitorul le spune la un moment dat, ne spune la un moment dat, că, ”pentru orice cuvânt spus
în deșert vom da seama”. Pentru orice cuvânt în deșert, vom fi judecați. [Pentru] Orice cuvânt spus
fără rost, vom fi trași la răspundere. Pentru judecăți, cu atât mai mult. Nu? Un cuvânt spus fără
rost, se poate întâmpla. Stau de vorbă cu cineva și vorbesc cu acela despre pisici sau vremea de
afară. Sau cine știe ce. Doar așa, un fel de comuniune, de socializare superficială. Dar în
momentul în care judec și în momentul în care osândesc, cu atât mai mult trebuie să fiu cu multă
luare aminte! Pentru că știți prea bine, că măsura cu care veți măsura, cu aceea vi se va măsura!
Deci, în momentul în care mă hotărăsc să osândesc pe cineva, să fiu cu luare aminte ca nu cumva
aceasta să fie măsura după care eu însumi voi fi judecat de către Hristos. Și voi fi supus osândei.
Dacă ar fi vorba doar despre geopolitică, probabil că mulți dintre noi nu am avea cine știe
ce mare ”Feed back”. Nu ne-ar interesa foarte mult. Nu că geopolitica nu ne interesează și nu ne
preocupă, dar nu avem cum să o influențăm. Însă cei care s-au învățat cu manipularea, ne
manipulează și acum. Pentru ca să reacționăm așa cum vor ei. Ne manipulează psihologic,
evident, că manipularea e ceva psihic, un proces psihic prin care să ne facă să ne scoată din ceea
ce credem noi și să înlocuiască această credință a noastră (care de fapt aicea nu se referă la
creștinism, ci în alte valori) cu ceea ce vor ei să credem. Și din momentul acela, să fim afectiv
împreună cu ei.
Cine sunt acești ei? Și unii și alții în acest război! Și unii și alții. Nu există o parte obiectivă și
care să încerce să prezinte realitatea așa cum este. Cât mai puțin subiectiv. Nu avem cum să nu
fim subiectivi, dar putem să încercăm să ne obiectivăm fiecare dintre noi. Nu sunt rușii... Rusia, nu
rușii, nu poporul, nu oamenii aceia, că și aceia sunt așa de mulți, încât probabil că sunt tot felul de
oameni... Politica rusească, nu este mai puțin toxică decât politica ucraineană și occidentală, în
ceea ce înseamnă încercarea de manipulare a noastră. Amândouă sunt la fel de toxice. Unii
încearcă să ne explice că ei au dreptate și ceilalți că au dreptate.
Kremlinul încearcă să ne explice că nu vrea decât pace, și nu vrea decât să-și apere propriii
cetățeni, care probabil că au fost chinuiți și bombardați mulți ani. Posibil, nu neg asta! Iar ceilalți
spun că nu vor decât să și apere propriul teritoriu. Unii, Kremlinul, spune că pacea s-ar face foarte
simplu dacă ucrainenii nu s-ar mai apăra. Și, prin consecință, dacă nu ar mai primi ajutor din
Occident. Inclusiv din partea noastră. Atunci ar fi pace imediat. Numai că ar fi o pace rusească,
așa cum era pacea romană. Zdrobind populația căreia îi era propus tratatul de pace. La ”pacea
Romană” era în felul următor: conducătorului unei țărișoare mici, stat mic, i se propunea să facă
pace cu Imperiul Roman, imens. Dacă accepta, atunci era lăsat să conducă acea țară până când
murea dar nu mai avea voie să transmită puterea altcuiva. În momentul morții sale, acea țărișoară,
țară care devenea parte a Imperiului Roman, dacă nu accepta, atunci Imperiul Roman intra cu
forța peste acea țară și o supunea și, bineînțeles, omora conducătorul și înrobea restul populației.
1
Cam asta era Pax Romana. Departe de pacea pe care Hristos ne-o lasă nouă! Nu are nici o
legătură pacea pe care Hristos ne-o lasă nouă, cu pacea romană, Pax Romana sau cu pacea
rusească. În cazul de față. ”Nu vă mai apărați”. ”De ce sunt victime? Pentru că vă apărați! Dacă nu
v-ați apăra, n-ar fi nici o victimă”. ”Voi v-ați da deoparte și noi ne-am lua ce este al nostru și toată
lumea să fie mulțumită”.
Asta, dinspre ruși. Nu are legătură cu ”pacea mea o las vouă!” Nu are legătură cu
creștinismul, nu are legătură cu nimic din ceea ce ne-a învățat Hristos! Ceilalți, vin și spun ”trebuie
să ne apărăm cu orice preț”. ”Trebuie să facem...”, ”cu adevărat să apărăm țara noastră, cu orice
preț”. Și sunt mânați din spate, de forțele occidentale. Care de-a lungul timpului s-au arătat într-
adevăr, foarte bogate. Dar cum și-au dat această bogăție? Nu numai prin inovații tehnice și prin
tehnologie dezvoltată și o gândire luminată, ci o mare parte a acestei bogății și a acestei stăpâniri
pe care occidentul o are acum asupra lumii, se datorează faptului că a colonizat și a exploatat ”la
sânge” țările colonizate. Unii mai inteligent, cum au fost englezii, unii mai prostuți, cum au fost
spaniolii și portughezii. Au exploatat la sânge America de Sud și America Centrală, spaniolii și
portughezii. Dar uite că nu au reușit mare lucru.
Englezii au avut alt tip de gândire, nu degeaba Shakespeare al lor le spune ”perfidul
Albion”. Și au reușit să colonizeze, să stăpânească un imperiu ”peste care nu apunea vreodată
soarele”, pentru că se întindea dintr-o parte în alta a Pământului și toate bogățiile acelea, din
această vastă întindere le-a adus în insula lor. Același fenomen, de pildă în Belgia, l-am văzut
direct. Belgia a ocupat Congo, undeva în secolul al XIX-lea. Și acum, pentru că acuma de abia
dispar ultimele rămășițe ale ceea ce au adus ei din Congo, începe să le scadă nivelul de trai.
Turcia, la fel, ca toate imperiile! Țarul, Imperiul Țarist la fel. Exact la fel! Așadar, e o luptă
între imperii. Și imperiul occidental, chiar dacă nu se arată imperiu, vrea să obțină resurse, să
colonizeze.. Pe cine să mai colonizeze acuma? Acolo! Ce resurse mărețe are Rusia! ”Deci trebuie
supusă și colonizată!” Noi suntem prinși la mijloc în toată treaba asta. Ceea ce aș vrea să țineți
însă, să luați aminte și dacă vreți să fiți să mă și credeți, sau daca nu, puteți să mă contraziceți, nu
vă gândiți că unii sunt mai morali decât alții sau unii sunt mai îndreptățiți decât alții de către Hristos
pentru ceea ce se întâmplă acolo! Niciodată Hristos nu a chemat la acest tip de război. Într-
adevăr, există Războiul Sfânt în Vechiul Testament. Este un război de cucerire, pe care Israel îl
face momentul în care trebuie să treacă din Egipt și mă rog... se luptă cu triburile alea de prin
deșertul sinaitic și apoi, când ocupă Israelul și se luptă cu comunitățile locale. Pe care le
extermină.
Mai există un război sfânt tot în Israel, de apărare. După ce au ocupat Țara Sfântă,
făgăduită lor de către Dumnezeu prin intermediul lui Avraam, au trebuit să o apere de diverse
imperii. Și aceea era ”război sfânt”. Am mai spus și o mai spun! În timpul Mântuitorului, Țara
Sfântă era ocupată de romani. Și totuși, Hristos, deși ar fi avut puterea, evident că avea puterea,
niciodată nu a cerut eliberarea cu arme, a Țării Sfinte de sub Imperiul Roman. ”Nu pentru aceasta
am venit Eu în lume”, îi spune lui Ponțiu Pilat. Chiar dacă vorbește la un moment dat, tot în
preajma Cinei celei de taină, atunci, la sfârșit... Le spune să-și ia fiecare câte o sabie, că ajunge
câte o sabie, nu două, nu trei. E un cuvânt mai tainic acolo... Lui Pilat îi spune explicit, că
”Împărăția mea nu este din lumea aceasta”. Dacă ar fi fost din lumea aceasta, ucenicii mei, soldații
mei, apărătorii mei, s-ar fi luptat ca eu să nu fiu dat în mâinile tale. Dar Împărăția mea, nu este din
lumea aceasta! Așadar, nu vă luați după propagandă! Care vă învață că unii sau alții ar purta un
2
război sfânt. Că unii și alții sau alții ar fi ”mai creștini”. Nu sunt creștini nici unii, nici alții, indiferent
de semnul crucii pe care și-l fac sau nu și-l fac. Indiferent de faptul că promovează, ăștia din
Occident, neomarxism și corectitudinea politică, cu toate aberațiile ei, sau ceilalți, se arată ei, a fi
pravoslavnici. Nu este după cum se arată, ci după cum sunt realmente. Ori, dacă vrei să fii
realmente cu gândul lui Hristos, atunci trebuie să te jertfești pe tine. Dacă vrei să fii realmente cu
gândul lui Hristos, trebuie să spui ”comunitatea asta a mea, din estul Ucrainei suferă mii de morți.
Hai să punem picioarele la rugăciune, ca Dumnezeu să ajute cumva”.
Dacă vrei să fii cu adevărat cu gândul la Hristos, ăștilalți tot așa ar trebui să spună. ”Hai să ne
rugăm la Dumnezeu. Hai să punem cumva rugăciune, ca Dumnezeu să oprească cumva nebunia
asta”. Nu! Sunt manevre politice.
O să mă întrebați și am mai fost întrebat ce a făcut Ștefan cel Mare și Sfânt din perspectiva
aceasta, a credinței. Că și a apărat țara! Da, e frumos că-ți aperi țara! Dar să știți că el a fost
canonizat ca sfânt, în primul și în primul rând, pentru ce a apărat. Că a apărat credința creștină și
ortodoxă, prin ridicarea de mănăstiri și de biserici. Războiul e totdeauna problematic. Dumnezeu
lucrează și judecă pe fiecare în parte. Asta este foarte clar. Fiecare om în parte, este judecat de
Dumnezeu, inclusiv în timpul războiului. A abuzat de poziția sa, a omorât, a furat, a violat -Doamne
ferește, a omorât -Doamne ferește, fără să trebuiască s-o facă, doar din plăcere? Acela va fi
judecat pentru aceasta! A omorât ca să se apere? Acela va fi judecat prin această prismă. Dar ca
să judecăm popoare sau politici, din perspectiva lui Dumnezeu, e foarte complicat și eu nu m-aș
aventura deloc la lucrul acesta.
Să spunem în fața lui Dumnezeu: ”ucrainenii sunt buni și rușii sunt răi!”. Nu m-aș aventura
la așa ceva. A, că pot să spun ceea ce este clar, că niciodată nu o să fie binecuvântat un război de
atac, de acaparare... În timp ce războiul de apărare mai este interesant, ”pentru că îți pui sufletul
pentru frații tăi” și nu este ceva mai mare în lumea aceasta, spune Mântuitorul. Dar cum și-a pus el
sufletul pentru frații săi? Nu luptând pentru eliberarea Ierusalimului, ci dându-și El viața! Nu
omorând pe alții, ci dându-și El viața! De aceea, vă rog să nu vă lăsați manipulați de această
propagandă. Nici de propaganda din dreapta, din Est, nici de propaganda din Vest. Propaganda
din Est ne sugerează că ar trebui să vrem pace. Creștinește, da! Numai că ar trebui să avem
pacea creștină, ”pacea Mea o las vouă”, care nu este pacea oamenilor.
Propaganda din Est, care este și ea bine infiltrată la noi aici, ca si propaganda din Vest,
care e pe toate canalele de televiziune, în altă parte și prin internet, propaganda din Est, ne spune
de ce nu vreți voi pace? Noi vrem pace, dar ”nu-i mai ajutați pe ăștia că noi vrem pace, fiți pașnici!”
E politică, e geopolitică, nu e creștinism.
Creștinismul e altceva. ”Pacea Mea o las vouă”. Într-adevăr, înseamnă că aș vedea în aceia
din Est sau în ăștia din Vest reprezentanții lui Hristos pe pământ. Nu văd reprezentanții lui Hristos
pe pământ! Nu vă înșelați de faptul că cei din Est sunt pravoslavnici. Pentru că, dincolo de duhul
acesta pravoslavnic, care poate să fie individual foarte puternic, există un duh al stăpânitorilor de
acolo, care este un duh imperialist. Vechi, de multă vreme, de pe vremea când au trebuit să se
lupte cu Hoarda de Aur de pe la 1200-1300. Au trebuit să se lupte cu ăștia care au... Mongolii
aceia, acolo, tătarii aceia, care erau și ei, mă rog, musulmani sau ce erau, Zoroastriști, aveau
niște credințe mai ciudate (********* zoroastrieni, se închinau la niște stele, pe acolo...) Și au
trebuit să lupte. Și au prins gustul acesta al luptei și au început să se împrăștie. Așadar, acolo,

3
dacă vrem să fim creștini, suntem mucenici. Dacă putem! Dar să nu spunem că suntem creștini
omorând pe cineva cu arma în mână. Complicat!
Încă o dată: la nivel de om, Dumnezeu va judeca pe fiecare și acolo putem să judecăm în
măsura în care înțelegem bine contextul. Dar e foarte complicat, pentru că ne vom osândi și noi.
Dacă judecăm... Pentru că după aceea, modul cum osândim pe cei care-i osândim, așa vom fi și
noi osândiți de Dumnezeu. În aceeași zonă! Cum ne așezăm noi față de cei din jurul nostru,
indiferent că sunt ucraineni, NATO, occidentali sau ruși, așa se va așeza și Dumnezeu față de noi.
Cum vrem să se așeze Dumnezeu față de noi? Dar, în momentul în care vorbim de geopolitică, în
momentul acela, deși știm că există îngerii neamurilor, e complicat tare de tot să ducem modelul
din Vechiul Testament în contemporaneitate. Și mai bine o lăsăm așa.
Dar, și cu asta închei, vă rog, încă o dată, nu vă lăsați înșelați! Pacea pe care ne-o lasă
nouă Hristos, nu este pacea de care ne vorbesc nici cei din Răsărit, nici cei din Apus, este o altă
Pace. ”Între oameni bunăvoire”, în măsura în care credem în Hristos. Dacă ar crede și unii sau alții
sau unii dintre ei în Hristos, cu adevărat, ar fi bunăvoire. Lipsa credinței (și nu mă refer la oamenii
aceia care mor, fie că sunt ruși, fie că sunt ucraineni, fie de alte neamuri care mor pe acolo...) ci
mă refer la conducătorii lor, care-i împing acolo, lipsa credinței face ca între oameni să nu fie
bunăvoire.
Va fi la un moment dat și pace acolo. Va fi la un moment dat un război. Și în care vom fi
prinși și noi. Când va fi acesta? Dumnezeu știe! De ce știm despre acest război, pentru că știm
despre Armaghedon, știm despre războiul sfârșitului lumii. Știm din Apocalipsă și din câțiva părinți
care au tălmăcit Apocalipsa, că va fi acest război. Este inevitabil. Că este același război,
pornirea... ca să spun așa, sămânța războiului eshatologic la acest război, nimeni nu știe. Dar eu
nu prea cred... Eu nu prea cred chestia asta.
Până atunci însă, trebuie ca noi, fiecare dintre noi, să încercăm să nu ne lăsăm înșelați de
propagandă. Nici de cea răsăriteană, nici cea apuseană! Ci fiecare dintre noi să stăm mereu cu
gândul la Hristos și să ne rugăm lui Hristos pentru despătimirea și mântuirea noastră și pentru ca
El să dea lumii pacea așa cum o vrea El, nu așa cum o gândesc oamenii.
Amin!