MAGIE -REFERAT

Magia albă e descrisă ca fiind magie „bună", în opoziție cu magia neagră, care atrage puterile

ființelor malefice. Opiniile variază în privința deosebirilor dintre magia neagră și albă, de la ideea că sunt

două nume date aceluiași lucru și până la credința că sunt cu totul diferite, mai ales în scopuri și intenție.

Biblia nu face deosebire între magie „bună" și „rea". Magia e magie în ceea ce privește Biblia. Scriptura

nu face deosebire dacă magia este folosită într-un scop bun sau rău; e interzisă pentru că apelează la o

altă sursă de putere decât Dumnezeu.

Cei care practică magia albă, adesea numită Wicca, se închină creației în locul Creatorului, și

chiar dacă nu cheamă demoni sau spirite rele, adesea apelează la „mama pământ", la îngeri și/sau la alte

elemente. Tema centrală în Wicca este „dacă nu face rău, fă-ți voia". Mulți care se joacă cu magia albă se

autonumesc wiccani, fie că sunt într-adevăr, fie că nu. Cu toate că Wicca e cât se poate de deschisă și

există diverse „denominații" și poziții teologice în cadrul credinței, sunt anumite credințe, practici și

tradiții care îi conectează pe adepții magiei albe cu Wicca.

Fie că intenția e să venereze „mama" pământ, elemente ale naturii sau îngerii și cineva

intenționează să facă numai bine, realitatea este că la urma urmei nu există distincție între magia albă și

cea neagră, pentru că ambele venerează alte lucruri decât pe Dumnezeu. E înfricoșător să te gândești că

adepții magiei albe fără să știe se roagă și apelează la același dumnezeu la care se închină adepții magiei

negre – Satan.

În toată Scriptura, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, toate formele de vrăjitorie încalcă

Legea lui Dumnezeu și sunt condamnate (Deuteronomul 18.10-16, Leviticul 19.26, 31, 20:27, Fapte 13.8-
10). Vrăjitorii lui Faraon au încercat să imite minunile făcute de Moise și Aaron folosindu-și „artele

secrete", care se referă la „ceremoniile sau ritualurile vrăjitorești pe care magicienii le folosesc să-și

îndeplinească scopurile: incantații, vrăji, cuvinte magice, purtarea farmecelor, amulete" și așa mai departe

(Exodul 7.11, 8.7). Apostolul Pavel îl condamnă pe Elima, vrăjitorul, numindu-l „fiu al Diavolului", care

era plin de „toată viclenia și de toată răutatea" și „strâmba căile drepte ale Domnului" (Fapte 13.10).

Niciunde în Biblie nu e vreun vrăjitor sau magician descris într-o lumină pozitivă. Toți sunt condamnați

de Dumnezeu.

Scriptura spune că Dumnezeu urăște tot ceea ce ține de magie. De ce? Pentru că nu vine de la

Dumnezeu. Satan îi amăgește pe oameni făcându-i să creadă că magia albă e benefică. Poate face acest

lucru pentru că pretinde că e un înger de lumină (2 Corinteni 11.14), dar dorința lui e să prindă în

capcană sufletul câtor de mulți oameni poate. Biblia avertizează împotriva lui și a uneltirilor lui rele. „Fiți

treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine

să înghită." (1 Petru 5.8)

„Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se

alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor." (1 Timotei 4.1) Adevărata putere spirituală

vine numai de la Dumnezeu, dintr-o relație dreaptă cu El prin credința în Isus Cristos, și de la Duhul

Sfânt, care locuiește în inima credincioșilor.