SPONGIERI • Bureţii-de-mare, sau spongierii,constituie cea mai veche şi mai simplă încrengătură a regnului animal. Din acest motiv, unii au emis ipoteza că strămoşul comun al animalelor şi al omului a fost un spongier. • În lacurile şi oceanele lumii trăiesc cel puţin 15 000 de specii de spongieri, într-o uluitoare varietate de forme şi culori. Ei pot semăna cu nişte degete subţirele ori cu butoiaşe bombate; pot semăna şi cu nişte covoare întinse, cu evantaie elegante sau chiar cu vase fragile de cristal. Unii sunt mai mici decât un bob de orez, în timp ce alţii cresc mai înalţi decât un om. • Întrucât printr-un burete trece în permanenţă apă şi hrană, el devine o locuinţă ideală pentru crevete, crabi şi alte vieţuitoare micuţe. S-a găsit un burete care avea 17 128 de „locatari“. Multor bacterii, alge şi fungi le place să trăiască în simbioză cu spongierii. Bacteriile pot reprezenta până la 50% din greutatea unui burete ud. CELENTERATE. HIDRA DE APĂ DULCE
• Trăieşte în bălţi, lacuri şi ape lin curgătoare, fixată
pe plantele acvatice. La orice atingere, hidra îşi contractă imediat tentaculele şi corpul, ajungând de mărimea unei gămălii de ac. • Toamna, când temperatura apei scade, hidra se înmulţeşte prin ou, care se formează prin contopirea unui ovul cu un spermatozoid; oul rezultat în urma fecundaţiei cade pe fundul apei unde rezistă până în primăvară când dă naştere la o nouă hidră. Viermi paraziti Tenia si limbricul. • Tenia: • Tenia face parte din familia cestodelor, fiind un parazit intestinal cu formă plată, asemănător unei panglici. Tenia nu poate trăi de una singură, ea supraviețuiește doar în intestinul uman sau al unui animal. • Teniile sunt formate din segmente, iar ele cresc prin dezvoltarea unor noi segmente. Fiecare segment se poate reproduce prin abilitatea de a face, individual, mii de ouă. • Deoarece teniile pot avea mai mult de o mie de segmente, există multe oportunități pentru ca aceasta să se răspândească. Noile segmente cresc în partea superioară a teniei, împingând, astfel, segmentele vechi la baza ei, unde, mai apoi, se rup. Aceste segmente, pe langă faptul că au mii de ouă, ies prin tractul digestiv, prin scaunul gazdei. • Teniile pot avea chiar și 10 metri și pot trăi chiar și 25 de ani. • Limbricul: • Limbric este denumirea comună a unui vierme cilindric parazit care poate parazita intestinul omului sau al animalelor. Este un vierme cilindric cu extremitățile ascuțite, de culoare alb-gălbuie și cu o lungime de 15-25 cm. Prezintă dimorfism sexual, femela fiind mai mare decât masculul. La capătul anterior, limbricul are orificiul bucal, înconjurat de trei buze groase, iar la capătul posterior-orificiul anal. Limbricul este primul din seria animală la care aceste două orificii sunt separate. Viermi liberi Rama. • Regina Cleopatra le-a declarat sacre. • Aristotel le-a numit intestinele pământului. Charles Darwin a fost de părere că au un rol important în istoria lumii. • Când se târăsc la suprafaţa solului, râmele acţionează ca nişte plugari în miniatură. Ingerând bălegarul, solul şi plantele descompuse care le stau în cale, râmele elimină în cantităţi colosale materii fecale, sau dejecţii. Când râmele „ară“ pământul, el devine mai afânat, absoarbe mai bine apa şi este mai fertil. • Studiile mai arată o posibilă utilizare a râmei — ca aliment. Râmele conţin aceiaşi aminoacizi utili care se găsesc şi în carnea de vită. Când sunt uscate, ele conţin 60% proteine şi 10% grăsimi, dar şi calciu şi fosfor. În unele ţări, oamenii mănâncă plăcinte cu râme. În alte părţi ale lumii, prăjesc râmele sau le consumă crude. MOLUSTE Gastropode. Melcul. • Specific pentru aceste gasteropode este faptul că au corpul format dintr-un singur segment. Corpul melcului este lung, umed și alunecos, protejat de o cochilie, care poate avea diferite forme: rotundă, în formă de spirală, înaltă - cu vârf, sau plată. • Melcii sunt hermafrodiți, adică sunt în același timp și femelă și mascul! Asta înseamnă că orice melc poate depune ouă, lucru care se întâmplă de 6-7 ori pe an, când melcii depun circa 80 de ouă mici și rotunde, în gropi nu foarte adânci, pe care apoi le acoperă cu pământ. Melcișorii apar după 3 - 4 săptămâni și devin adulți după circa doi ani. CEFALOPODE CARACATIȚA • DE CE SUNT CARACATIȚELE ATÂT DE SURPRINZĂTOARE? • Răspunsul este foarte simplu. Nu are cum să nu te uimească când vezi că animalul în cauză, deşi este o moluscă cu 8 braţe dotate cu sute de ventuze ce pot să simtă, dar să şi guste prada, are şi un cioc asemănător cu cel al unui papagal, venin ca al unui şarpe şi limbă dotată cu o serie de dinţi. Mai mult, chiar dacă un exemplar ajunge să cântărească câteva zeci de kilograme, el va reuşi să se strecoare printr-o deschizătură de mărimea unei portocale. BIVALVE • Închiderea și deschiderea valvelor poate fi controlată de moluscă prin intermediul a doi mușchi. Când mușchii se relaxează forța ligamentului elastic face ca valvele să se deschidă. Această relaxare a musculaturii permite apa să intre și să iasă din cavitatea paleală prin intermediul a două sifoane, un sifon inhalant și un sifon exhalant. În cazul în care mușchiul este contractat, el ține cochiliile strâns lipite, împiedicând prădătorii să ajungă la țesutul moale al scoicii. Interiorul cochiliei este acoperit cu sidef. ACROPODE Paianjenul si racul. • Paianjenul: • Dacă păianjenul este amenințat, își caută imediat refugiu sau sare de pe pânza sa. Pânza este mâncată aproape în fiecare seară împreună cu insectele foarte mici prinse de ea și reconstruită până dimineața, astfel păianjenul "reciclează" proteinele, transformându-le în energie, pentru a produce altă pânză. • Racul: • Racii sunt omnivori, ca și creveții și homarii, adică mănâncă aproape orice. Racul se hrănește cu insecte acvatice, moluște, plante și viermi. Cantitatea de hrană consumată depinde de cât de des năpârlesc. • Când năpârlesc ei își mănâncă carcasa pentru a le da calciu. VA MULTUMESC CA L-ATI CITIT !