LEGEA MORALĂ A NOULUI TESTAMENT (Matei 5:1-12)

FERICIRILE-constituie legea morală adresată tuturor oamenilor

Virtute=însuşire morală pozitivă a omului; integritate morală; puterea de a realize binele în toate formele dorite şi
poruncite de Dumnezeu

1. „ Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!“ virtutea (smerenia)
 

Expresia „sărac cu duhul": înseamnă smerit, modest, supus, plin de respect. Smerenia anulează

mândria. Această renunțare la sine presupune și abandonarea dorinței de a acumula bunuri
materiale și bogății.

2. „ Ferice de cei îndureraţi, căci ei vor fi mângâiaţi! “/ "Fericiţi cei ce plâng, că aceia se

vor mângâia."  virtutea (pocăinţa)

Expresia „cei ce plâng..." Nu orice plâns este aducător de fericire, ci doar plânsul (părerea de
rău) este pentru păcatele săvârşite. Prin smerenie, îți vei putea vedea propriile păcate și te vei
ruga pentru iertarea păcatelor.

3. „ Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul !“ virtutea (blândeţea) 

Explicaţia cuvântului „blând" - „...paşnic, prietenos, blajin etc." Blândețea înseamnă să nu-i
judeci pe cei din jur,ci să-i iubești așa cum sunt. Bârfa,invidia,batjocura celorlalți sunt păcate
care nu fac pe om plăcut Domnului.

4. „ Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi! “

 

virtutea (dreptatea)

Aspirația spre dreptate,adevăr și înfăptuirea binelui este o altă cale de a te apropia de

Dumnezeu.

5. „ Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! “ virtutea (milostenia) 

Mila se concentrează în faptele milei trupeşti (ajutorare materială) şi faptele milei

sufleteşti (ajutorare spirituală) izvorâtă din dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.
Faptele de milostenie - „...să hrăneşti pe cei flămânzi, să oferi apă celui însetat, să îmbraci
pe cel gol, să cercetezi pe cel bolnav şi pe cei aflaţi în suferinţă , să îndrepţi pe cei păcătoşi, să
ierţi, să încurajezi pe cei întristaţi, să răsplăteşti răul cu bine, să te rogi pentru aproapele tău,
etc."
Cei ce săvârşesc fapte de milostenie vor avea parte de mila lui Dumnezeu.

6. „ Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu! “

 

virtutea (curăţia inimii) 

Curăţia inimii înseamnă absenţa oricărui păcat, gândul curat, gândul curăţit de orice patimă.
Curăţia gândului transformă inima într-un loc în care poate fi contemplată prezenţa lui
Dumnezeu.
Iartă-i pe cei ce ți-au greșit. Încearcă să ai inima neîntinată de gânduri rele, de pofte. De ajutor
este rugăciunea continuă, nu doar în momentele de cumpănă.

7. „ Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu! “

virtutea (concilierea) 

„Făcătorii de pace" sunt acei creştini care încearcă să înlăture orice dezbinare, ură şi invidie
dintre oameni. Ei îndeamnă pe cei înrăiţi la împăcare şi prin faptele lor caută să trăiască în pace
şi armonie cu Dumnezeu, cu ei înşişi şi cu semenii.
  Fii
ai lui Dumnezeu se numesc cei care depun eforturi pentru a stabili o armonie între voinţa
trupului şi voinţa sufletului. Prin strădaniile şi faptele lor îi împiedică și pe alții să păcătuiască.

8. „ Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii, căci a lor este Împărăţia
Cerurilor! “ virtutea (dreptatea)

Dreptate înseamnă adevărata credinţă în Dumnezeu. Cei care dau dovadă de răbdare în timpul
prigonirii şi suferinţei pentru credinţă în Dumnezeu, vor fi răsplătiţi de Acesta.
Fiecare creștin trebuie să dea o luptă, pentru a nu se abate de la credința adevărată.

9. „ Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de

lucruri rele, (minţind) împotriva voastră, din pricina Mea! Bucuraţi-vă şi
veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au
persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră! “ virtutea (statornicia      în  credinţă) 

Această fericire completează pe cea dinainte. Nu oricine este prigonit va câştiga

Împărăţia Cerurilor, ci cel care suferă pentru Hristos fiind nevinovat.

Fericire = stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină

a)        Virtute b)           Răsplata
1. smerenia 1. împărăţia cerurilor
2. pocăinţa 2.  mângâierea divină
3. blândeţea 3. împărăţia cerurilor
4. dreptatea 4.  desăvârşirea
5. milostenia 5.  milostivirea divină
6. curăţia inimii 6. bucuria vederii lui Dumnezeu
7. concilierea 7.  demnitatea de fiu a lui Dumnezeu
8. dreptatea 8.  moştenirea împărăţiei cerurilor
9. statornicia în credinţă 9.  fericirea veşnică
c) Fericirile = reguli de viaţă pentru cel ce vrea să-L urmeze pe Hristos; expunere sintetică a virtuţilor care trebuie să-
şi pună pecetea pe viaţa creştinului.
 Legea cea Nouă - FERICIRILE (Matei 5,1-12)
Dicţionar:

Predică=cuvânt de învăţătură;
Fericit, fericiţi=cel (cei) care se află într-o stare de deplină mulţumire sufletească; lăudat, preamărit;
Smerenie=atitudine umilă, supusă, respectuoasă; Comportare modestă, plină de bunăcuviinţă; evlavie, pioşenie;
Virtute=însuşire morală pozitivă a omului; integritate morală; puterea de a realize binele în toate formele dorite
şi poruncite de Dumnezeu
                “Fericirile”   au fost rostite de Mântuitorul, pe un munte cânt ţinea o predică, de atunci muntele s-a
numit Muntele Fericirilor.
                “Fericirile”   constituie legea morală adresată tuturor oamenilor.

Destinatarii acestor “Fericiri” n-au fost numai Apostolii, ci toţi  oamenii  care doresc  dobândirea 
fericirii  veşnice. Mântuitorul  Iisus Hristos începe pregătirea Apostolilor pentru misiunea  lor prin  prezentarea
acestei liste de fericiri ce pot fi primite dacă se dobândesc anumite virtuţi.