Răsplata de acum, sau răsplata viitoare?

Binele trecător sau binele etern?

(Luca 14:12-14)
 Prin învă ță turile Sale, Isus a îndreptat atenția ascultă torilor Lui spre ră splata viitoare, și le-a
ară tat că aceștia au de ales între aceasta și cea de acum (Lc 6:20,22,23;14:14;6:35; Mat 6:1).
Ră splata despre care vorbea aici, funcționează după principiul din Obadia 1:15:,, Căci ziua
Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, așa ți se va face; faptele tale se
vor întoarce asupra capului tău.’’ Sau, dați și vi se va da (Lc 6:38).
 Gâ ndirea fariseilor era opusă gâ ndirii Domnului Isus. Ei gâ ndeau strict în perspectiva
ră splă tirii pă mâ ntești. Ei, că utau să se arate neprihă niți înaintea oamenilor, că utâ nd aprecieri,
laudă , și stimă de la aceștia. Chiar înă lțare între oameni (Lc 16:15; 20:45-47; 11:43; Mt 6:1-2).
 Domnul Isus a învă țat că cei care fac bine și îl primesc înapoi, s-au așteaptă de la cei că rora i l-
au fă cut, își iau ră splata aici jos. Același lucru ca și în textul de azi a spus în Mat 5:46-47 și în Lc
6:32-34.
 Domnul Isus ne cheamă să fim desă vâ rșiți după cum Tată l nostru este desă vâ rșit (Mt 5:48). Un
exemplu la care se face referire din multe altele care se pot lua, este acesta: Luc 6:27-28, 35-36.
Deci, nu oricine poate face aceste lucruri cerești, decâ t cei cerești, cei care printr-o singură
jertfă a lui Isus, cei sfințiți, au fost fă cuți de El desă vâ rșiți, putâ nd în dragostea care este
legă tura perfecțiunii să să vâ rșească lucră ri care înainte pă reau imposibil de realizat. Este vorba
de cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, fiind chemați după planul Să u, hotă râ ți de tată l să fie
asemenea chipului Fiului Să u, chemați și proslă viți din pricina neprihă nirii (Romani 8:28-30).
Aceștia au mintea schimbată de Duhul Sfâ nt prin Adevă rul Scripturii, și continuă să o schimbe
pâ nă câ nd vom ajunge la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om
mare, la înă lțimea staturii plină tă ții lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo,
purtați de orice vâ nt de învă ță tură , prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de
amă gire, ci, credincioși adevă rului , în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la
Cel ce este Capul, Hristos (Efes 4:13-15).
De ce ne îndreaptă biblia atenția spre lucrurile de sus, sau veșnicie? De ce se pune mai mult
accent pe ceea ce nu se vede decât pe lucrurile care se văd?

Ei bine, ră spunsul este acesta: Lui Dumnezeu îi pasă de tine!

,,El își pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri și pe pământ. El ridică pe sărac din țărână, (El)
înalță pe cel lipsit din gunoi, ca să-i facă( El) să șadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului
Său. El dă o casă celei ce era stearpă, (El) face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei.’’ Psalm
113:6-9

 Preocuparea pe care o manifestă Dumnezeu pentru noi, este în primul rând, una de
natură spirituală (în ceruri). Înainte de oricare alt bine, ne vrea binele etern.

 Domnul Isus a declarat după cum este scris în Evanghelia după Matei, capitolul 16:26: ,,
Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și−ar pierde sufletul? Sau ce ar da un
om în schimb pentru sufletul său?’’ Dar, înainte de aceasta, a vorbit despre lepă darea de
sine, și chiar despre pierderea vieții acesteia pă mâ ntești (care este în sine mai
importantă decâ t toate celelalte lucruri materiale). Această lepă dare de sine poate avea
ca rezultat renunțarea de bună voie de dragul lui Isus și a Împă ră ției cerurilor la
diverse bunuri materiale, bani, proprietă ți, drepturi și libertă ți fundamentale care
1
 privesc viața noastră socială sau personală -intimă . Renunțarea la confort. Precizez
faptul că credinciosul creștin trebuie să fie pregă tit să renunțe la aceste lucruri, atunci
când este necesar. Adică , câ nd suntem puși față în față cu a alege între Hristos și acestea.
Din această cauză , unii care ajung pâ nă la crucea lui Isus se întorc înapoi și susțin că
credința creștină este prea costisitoare pentru ei. Au ajuns pâ nă la cruce, dar nu doresc
să fie ră stigniți pe ea.

 Doar cei ră stigniți față de lume pot să sufere împreună cu Isus. Pentru cei care
dau înapoi, pă ră sirea tuturor lucrurilor vremelnice pe care le presupune
lepă darea de sine și urmarea Mâ ntuitorului cu deplină credincioșie, reprezintă o
pierdere absolută .

 Câ nd stă m în picioare pentru Isus, înseamnă că există unele lucruri că rora ne

vom opune. Isus, în mod constant, și în acest context câ t și în altele, atrage atenția
de la ceea ce este trecă tor înspre ceea ce este veșnic. De la binele temporar la
binele etern. El a mai declarat: ,,Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său
cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16:27).

 De asemenea, Domnul Isus, a declarat urmă toarele: Ioan 14:2-3 - ,,În casa Tatălui Meu
sunt multe locașuri. Dacă n−ar fi așa, v−aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și
după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo
unde sunt Eu, să fiți și voi.” Există așadar o primă preocupare, cu privire la activitatea
din ceruri, sau din dimensiunea spirituală , pentru binele nostru etern. Lui Isus îi pasă de
noi. Îi pasă de binele nostru etern. Binele acesta, în planul veșnic este să fim acolo unde
este El, împreună cu El, pentru totdeauna într-un mod deplin.

 Preocuparea Domnului în ce privește pregă tirea din ceruri, este evidențiată și în 1

Corinteni 2:9 : ,, Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le−a văzut, urechea
nu le−a auzit, și la inima omului nu s−au suit, așa sunt lucrurile pe care le−a pregătit
Dumnezeu pentru cei ce−L iubesc.”

 Ș i mai scrie că Dumnezeu, prin Duhul Său ni le-a descoperit (1 Cor 2:10, 4,7,8,11,12).
Însă , doar o minte duhovnicească , spirituală , cerească , poate să aibă o astfel de gâ ndire.

 Observ în Scripturi, dorința lui Dumnezeu de a se descoperi pe Sine omului, și

planul Lui de salvare pentru omenire.

 Dar, observ de asemenea, dorința de a aduce la cunoștința omului ceea ce a

pregă tit pentru el în ceruri.

 Apoi, sunt ară tate piedicile care pot împiedica omul să ajungă unde dorește
Domnul. Aceste piedici, uneori pot fi, lucruri pe care le consideră m bune pentru
noi, aici și acum, dar reprezintă în realitate, din perspectiva lui Dumnezeu o
amenințare la adresa binelui nostru etern. Poate fi vorba de un bine temporar,

2
 care aparent, este ceva care nu va influența binele etern. Dar în realitate câ știgă m
ceva temporar, însă pierdem în eternitate.

 1Cor 6:12 „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate
lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” Și,
1Cor 10:23 ,,Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate
lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.” Sunt deplin încredințat că Pavel
avea în primul râ nd în vedere folosul etern, apoi cel pă mâ ntesc. Dacă ne uită m în
context, posibilele piedici sunt în calea pregă tirii noastre pentru ceruri.
Expresia ,,nu toate sunt de folos” se repetă de două ori. Cel puțin în ce îl privea pe
el, avea în vedere binele etern în primul râ nd, apoi și cel pă mâ ntesc, însă tot în
lumina celui etern. Să nu uită m, a fost omul care a declarat că pentru el a tră i este
Hristos, iar a muri reprezintă un câ știg.

 Duhul Sfâ nt se luptă pentru ca mintea noastră să gâ ndească în termenii Bibliei. Se

luptă ca mintea noastră să fie în Împă ră ția cerurilor. Să se gâ ndească mult mai
mult decâ t o face în prezent, la lucrurile de sus. La realitatea eternității (Col 3:1
- ,,Dacă deci ați înviat împreună cu Cristos, să umblați după lucrurile de sus, unde
Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu.” Col 3:2-,, Gândiți−vă la lucrurile de sus , nu
la cele de pe pământ” Filipeni 1:9-10 - ,, Și mă rog ca dragostea voastră să
crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese,
pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Cristos.” ; Filipeni
1:20-26: ,,Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic; ci că
acum, ca întotdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin
viața mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Hristos, și a muri este
un câștig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; și nu știu ce
trebuie să aleg. Sunt strâns din două părți: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu
Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuință să rămân
în trup. Și sunt încredințat și știu că voi trăi cu voi toți, pentru înaintarea și bucuria
credinței voastre; pentru ca, la întoarcerea mea la voi, să aveți în mine o mare
pricină de laudă în Isus Hristos.”

 Doar o gândire precum cea a Domnului Hristos, ne poate pregă ti pentru ceruri.
Pentru cei cu gâ ndire cerească , atâ t viața temporară, pă mâ ntească câ t și cea
eternă îl proslă vește pe Fiul lui Dumnezeu. Aceștia privesc moartea fizică
(respectiv renunțarea la un bine temporar atunci câ nd este cazul), ca pe un câ știg
al binelui etern, respectiv al vieții veșnice.

 Viața pă mâ ntească , de asemenea, o privesc ca pe o tră ire a lui Isus. Un scriitor

creștin scria referitor la pregă tirea pentru cer: ,,Viața creștină nu este o petrecere,
ci un pelerinaj, iar pământul acesta este o garderobă pentru veșnicie, deoarece nu
are coloniști permanenți.” Cei care au gâ ndirea lui Isus, nu își pun încrederea în
lucrurile pă mâ ntești, ci le consideră ca o pierdere din cauza Lui. Aceștia sunt gata
să piardă orice bine sau bun temporar, pentru binele etern, sau pentru bunurile
viitoare.

3
  Sunt preocupați cu învierea și schimbarea trupului stării lor smerite și facerea
acestuia asemenea trupului Slavei lui Hristos. Aceștia nu tră iesc și nu gâ ndesc
pentru pă mâ nt, ci pentru cer, unde le este de altfel cetățenia (condiția juridică ,
dreptul, calitatea de cetă țean). Ei, pun mai mare preț pe constituția Împă ră ției
cerurilor decâ t pe oricare alta (Filipeni 3:3-21). Aceștia nu au o gâ ndire
pă mâ ntească . Nu gâ ndesc ca ceilalți oameni.

 Gâ ndirea lui Isus prezentă în mintea creștinilor, explică limpede adevă rul biblic
al separării lor de lumea aceasta.

 Isus este Omul Model după care suntem formați în credința și pă rtă șia noastră
creștină . Acesta este motivul pentru care El nu ne va lă sa singuri. El vrea ca noi să
avem ochi pentru a vedea mai mult decâ t lumea din jurul nostru. El vrea ca noi să
avem ochi ai credinței pentru a-L vedea pe Dumnezeu în Împă ră ția cerurilor și pe
El Însuși – Omul nostru în slavă – șezâ nd acolo controlâ nd biruitor!

 În ce privește pregă tirea noastră pentru Împă ră ția cerurilor, să ne așteptă m ca

Dumnezeu să intervină în viața noastră pentru că îi pasă de noi.

 Uneori, vom fi lipsiți de binele temporar în favoarea celui etern.

 Sau, nu tot ce numim noi bine, prin vederea noastră , este bine și în ochii Celui
Preaînalt. De exemplu Isus a spus: ,,Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul
omului pe scaunul de domnie al măriri Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care
M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca pe
cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau mamă, sau
nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni
viața veșnică.” Matei 19:28-29. Atunci când trebuie să alegem între El și acestea,
Îl alegem pe El. Din pricina Lui, este posibil să pierdem relații sau posesiuni, dar
avem garanția câ știgului etern. Este bine și normal să avem case, familii, relații și
posesiuni. Dar câ nd trebuie să renunță m la ele de dragul relației cu Hristos și a
Împă ră ției cerurilor, o facem. Nimic și nimeni nu vor fi în stare să ne despartă de
dragostea lui Hristos.

 Despre aleșii lui Dumnezeu, cei care l-au biruit pe diavol prin sângele Mielului și
prin cuvântul mărturisirii lor, se spune că nu și-au iubit viața chiar până la moarte
(Apocalipsa 12:11).

 Apoi, multe din evenimentele dramatice care se întâ mplă în viața copiilor lui
Dumnezeu pentru care nu avem o explicație rațională, și care nu lucrează binele
temporar care ni-l imagină m noi că ar trebui să fie, pot avea ră spuns în binele
etern în care Dumnezeu dorește să intră m cu toții. Câ nd scriu aceste cuvinte, cu
precă dere mă gâ ndesc la pă rinți sau copii care au pă ră sit lumea aceasta mult mai
devreme decâ t am socotit noi, sau într-un moment în care încă era nevoie de ei,

4
 după opinia noastră . Au plecat mult prea devreme din această lume, urmâ nd
strict gâ ndirea umană .

 Sau la cei ce au fost prigoniți, bă tuiți, chinuiți, omorâ ți, disprețuiți, pă ră siți, lipsiți
de cele mai elementare condiții pentru viață , din pricina lui Isus. Avem de
asemenea învă ță tura care este rezervată spre aplicare doar copiilor lui
Dumnezeu, potrivit că reia, toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce
iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.
Aceia pe care i-a cunoscut și hotărât mai dinainte să fie după asemănarea chipului
Fiului Său (Romani 8:28-29). În acest context, desigur, se vorbește despre cei
care tră iesc că lă uziți de Duhul Sfâ nt, după îndemnurile Lui, care și-au ră stignit
firea pă mâ ntească împreună cu poftele ei. Aceștia se află sub stă pâ nirea lui
Dumnezeu, și fiind sub stă pâ nirea Lui, ei tră iesc cum a tră it Domnul Isus. Prin
urmare, în viața lor nu este nimic scăpat de sub controlul Domnului. Toate
evenimentele, care se întâ mplă cu acordul și îngă duința lui Dumnezeu, lucrează
spre binele lor etern. Pentru formarea caracterului lui Isus în ei și pregă tirea lor
pentru Împă ră ția cerurilor.

 Aceștia sunt sub ocrotirea lui Dumnezeu. Lucrurile acestea care lucrează
împreună spre binele lor etern, nu sunt pă că toase, ci instrumente, sau modalită ți
prin care Dumnezeu în atotștiința Lui pregă tește credinciosul creștin pentru
Împă ră ția cerurilor. Deci, nu includem nelegiuirea sau pierzarea veșnică pe care
ne-o dorește diavolul, (nici ră ul acela absolut pe care dorește în furia sa să -l
reverse peste copii Domnului ca să -i nimicească ) , în râ ndul tuturor lucrurilor
care lucrează împreună spre binele nostru etern!

 De exemplu: Apostolul Pavel amintește în context, posibile lucruri prin care este
evidențiat faptul că dragostea lui Hristos este de neînvins.

 De asemenea faptul că nimic și nimeni nu vor fi în stare să ne despartă de

această dragoste. Necazul, strâmtorea, prigoana, foametea, lipsa de îmbrăcăminte,
primejdia, sabia, moartea, viața, îngerii, stăpânirile, puterile, lucrurile de acum sau
cele viitoare, înălțimea și adâncimea, nici o făptură.

 Tot el afirmă că necazul care l-a lovit în Asia, de care a fost apăsat peste măsură de
mult, mai presus de puterile sale, așa încât nici nu mai trăgea nădejde de viață, ci
avea gândul că trebuie să moară, a avut scop punerea încrederii lui și a celor cu
care se afla în acel context, în Dumnezeu care învie morții (2 Corinteni 1:9-10).

 Apoi, în Evrei 12:6 și 10 ni se spune că Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate

cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește. Și, că Dumnezeu ne pedepsește pentru
binele nostru, (ETERN) ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. Deci, observă m că în
intervențiile Sale în procesul pregă tirii noastre pentru ceruri, se urmă rește binele
nostru etern, uneori în defavoarea celui temporar, fă ră de care putem fi, sau care
ne-ar aduce piedici în că lă toria că tre binele veșnic. Dumnezeu nu are intenție rea

5
 de distrugere sau de nimicire, nici de a ne face nefericiți. El ne dorește bucuria
veșniciei, în lumina că reia să tră im pe pă mâ nt.

 În al doilea rând lui Dumnezeu îi pasă și de binele nostru pământesc sau temporar (pe
pământ), și este preocupat să ni-l asigure în măsura în care nu intră în conflict cu cel
etern. Așadar, putem spune că Dumnezeu dorește să ne binecuvânteze cu resurse
pământești, urmărind binele nostru temporar, dar tot în lumina veșniciei.

 Domnul Isus ne-a asigurat în felul urmă tor: ,,...nu vă îngrijorați de viața voastră,
gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți
îmbrăca.’’ După care ne îndeamnă să privim la pă să ri și la vegetație, la flori, cum în mod
minunat Dumnezeu le poartă de grijă hră nindu-le și îmbră câ ndu-le. Dar înainte de
acestea, ne atrage atenția să ne pă zim inima, ca nu cumva să se lipească de comorile
vremelnice, nici de bani iubindu-i. Apoi, se încheie tot într-o perspectivă cerească
referindu-se la principala noastră că utare, dincolo de ce este efemer (Mat 6:19-34). El
ne dorește prosperitate și binecuvâ ntare în activită țile noastre bune și folositoare sau
necesare pentru viața de acum, dar într-un mod cumpă tat, în așa fel încâ t toate aceste
activită ți să nu reprezinte piedici și curse în procesul pregă tirii pentru cer.
 Biblia ne învață că o deprindere trupească, o meserie, este de folos pentru a munci.
Apostolii n-au mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând și ostenindu-se au
muncit zi și noapte, ca să nu fie povară nimănui, dându-se pe ei înșiși pilde de
urmat. Dar în comparație cu evlavia deprinderea trupească este de puțin folos (1
Timotei 4:8).

 Evlavia este folositoare în orice profesie, în orice domeniu de activitate, încât are
promisiunea vieții de acum cât și a celei veșnice. Dar în ceruri nu cred că vom mai
munci pentru bani. Nu vom mai avea nevoie de hrana și bă utura pe care le-am
cumpă rat aici cu banii primiți pentru munca prestată .

 Cei bogați, sunt îndemnați să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște

bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne
bucurăm de ele . Iată câ t de clar arată Biblia faptul că Dumnezeu este preocupat
să ne binecuvâ nteze cu prosperitate aici pe pă mâ nt, dar, tot în lumina veșniciei
și a binelui etern că ci continuă : ,,Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte
bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru
vremea viitoare , drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata
viață.” 1 Timotei 6:17-19. Apoi, ,,Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să
lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit,’’ ne mai
îndeamnă Duhul Sfâ nt în Efeseni 4:28.

 Totodată însă , Duhul Sfâ nt ne învață prin experiența apostolului: ,,...m-am

deprins (m-am învățat sau m-am disciplinat), să fiu mulțumit în starea în care mă
găsesc. Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-
am deprins să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întărește.”
(Filipeni 4:11-13). De dragul lui Isus, ne adaptăm la orice condiții, ne
6
 disciplină m, ne învă ță m și ră bdă m, iubim, jertfim și suferim totul prin puterea
Sa!

 Tot în această scrisoare (1 Timotei 6:8) mai scrie că ,,Dacă avem, dar, cu ce să ne
hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi îndeajuns.” Ș i, în continuare ne
avertizează despre pericolul dorinței de îmbogă țire care crește din ră dă cina
tuturor relelor (iubirea de bani). În Evrei 13:5 scrie: ,,să nu fiți iubitori de bani.
Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis:,,Nicidecum n-am să te las, cu nici un
chip nu te voi părăsi.” Aici intervine principiul simplită ții și a încrederii noastre
în caracterul Celui ce a promis aceasta. Așa că putem zice plini de
încredere: ,,Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”

 Apostolul Pavel era convins că Dumnezeu poate îngriji de toate trebuințele

credincioșilor Lui, după bogă ția Sa, în slavă , în Hristos Isus (Filipeni 4:19). De
aceea s-a și rugat pentru aceasta.

 Însuși Domnul Isus a fost preocupat de hră nirea celor ce-L urmau (Marcu 8:2-3).
A fost preocupat de slă birea și epuizarea fizică a acestora. El a zis: ,,Mi-e milă de
norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca. Dacă le
voi da drumul acasă flămânzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au
venit de departe.”

 În ceea ce privește tă mă duirea fizică , să nă tatea, sau însă nă toșirea trupească , avem
garanția faptului că lui Dumnezeu îi pasă și de trupul nostru, nu doar de suflet.

 Mt 4:24: ,, I s−a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de
felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi; și El îi
vindeca.”
 Sunt atâ t de clar evidențiate în Scripturi dorința și preocuparea lui Dumnezeu
pentru vindecarea trupească ! Însă aceasta în plan secund, și tot în lumina vieții
veșnice.
 Toate tă mă duirile să vâ rșite de Dumnezeu în trupurile noastre sunt în lumina
veșniciei. Pot fi realizate pentru binele temporar inițial, dar dacă urmă rim cu
atenție, vedem că scopul final este binele etern. Bucuria de acum și bucuria de
atunci.

 Un bun exemplu de luat în considerare este omul orb din naștere:

o S-a nă scut orb (Ioan 9:1-2)

o N-a păcătuit nici el și nici pă rinții lui de s-a nă scut orb (Ioan 9:3)
o S-a nă scut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (In 9:4) pe care
Domnul Isus trebuia să le săvârșească în viața lui.
o A fost vindecat în mod miraculos, fiind bucuros de binele temporar
primit, după care a slujit ca martor al lui Isus (Ioan 9:7-12, -> )

7
 o Apoi, a urmat binele etern (vs 35-38). Isus l-a întrebat: ,,Crezi tu în Fiul
lui Dumnezeu?” Orbul care de acum vedea, i-a ră spuns: ,, Și cine este,
Doamne, ca să cred în El?” ,,L-ai și văzut”, i-a zis Isus, ,,și Cel care
vorbește cu tine Acela este.” ,,Cred, Doamne”, I-a zis el; și I s-a închinat.

 Un alt exemplu este Lază r, prietenul lui Isus. În privința bolii lui Lază r Domnul
Hristos a declarat: ,,Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu,
pentruca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” (Ioan 11:4).

 În mod puțin ciudat la prima vedere, Isus după ce le-a spus ucenicilor pe față că
Lază r a murit, declară că se bucură că nu a fost de față când acesta a decedat ,
tocmai pentru ca ei să creadă că El este învierea și viața veșnică (Ioan
11:14,15,25-26).

 Mai aduc un al treilea exemplu, cel al Tabitei, ucenica care fă cea multe fapte bune
și milostenii. Aceasta s-a îmbolnă vit atâ t de tare încâ t a murit (Fapte 9:36-43).
Robul Domnului Petru s-a rugat pentru ea, și în urma rugă ciunii aceasta a înviat.
A fost un bine temporar minunat, pentru că era extrem de folositoare în activită ți
plă cute Domnului. Dar, apoi, a urmat un bine și mai mare. Binele etern a celor ce
în urma minunii au crezut în Domnul Isus și au fost mâ ntuiți (Fapte 9:42).
Desigur că exemplele pot continua mult timp de acum încolo. Dar, mesajul acesta
nu poate conține toate aceste exemple.
Dumnezeu dorește ca să racii și lipsiții să fie ridicați din ță râ nă și din gunoi, orbii să vadă , femeile
sterpe să nască și să devină mame vesele în sâ nul familiilor lor, muții să vorbească , surzii să audă ,
slă bă nogii să se poată deplasa, și toți aceștia să se bucure de binecuvâ ntă rile și prosperitatea
Domnului nostru drag. Dar, să nu uită m că El păstrează ceva mult mai bun, mult mai înalt și mai glorios
pentru copii Lui, în ceruri.

1 Petru 1:3-4: ,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea
Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Hristos din morți, la o nădejde vie și la o moștenire
nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi.” Lui Dumnezeu îi
pasă de tine și de toate nevoile tale. Dar, mai presus de orice, de binele tău etern! El ne vrea în
primul rând binele etern, dar și cel pământesc în lumina veșniciei!

A Lui este slava în vecii vecilor, amin!