Rămânerea în dragostea lui Hristos oferă încredere absolută

Ioan 15:9-10
,,Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea. Dacă păziți poruncile Mele,
veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.”

Trăim într-o lume relativă, stăpânită de relativism (doctrină potrivit căreia nu există standarde universale în
chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere al subiectului). Din această cauză oamenii
sunt confuzi, instabili, schimbători, și le este teamă de absolut, de statornicie, desăvârșire. Se feresc să
folosească acest cuvânt cu referire la concepte, idei, valori, etc. Cu atât mai puțin când este vorba de trăirea lor,
de viața lor personală. Îmi vine în minte celebra întrebare: Ioan 18:38 :,,Ce este adevărul?”, adresată de Pilat
Adevărului absolut! Pilat stătea față în față cu Adevărul absolut! Relativismul față în față cu absolutul.
DUMNEZEU NU ESTE RELATIV. ESTE ABSOLUT. Așa sunt și atributele Lui! Aici este finalul relativismului! La
EL. Însuși expresia biblică : ,,EU SUNT” (Exodul 3:14) rostită de însuși Dumnezeu, dovedește asta! Existență
continuă. El este singurul care poate exista prin SINE ÎNSUȘI independent de orice condiții sau relații, nu
este supus nici unei restricții, nu are limite; este necondiționat, perfect, desăvârșit, ABSOLUT. Așadar,
pentru că adesea nu suntem siguri, spunem cuvinte de genul: nu știu sigur, s-ar putea să pot veni, nu-i sigur că
mâine o să mă pot duce, mă îndoiesc că voi putea face cutare lucru.. etc. Dar în ce-L privește pe Domnul și
Cuvântul Său, trebuie să avem siguranța deplină. Această siguranță nu este de la noi, ci de la El. Din cauza Lui.
Repet, la El nu există relativism. El nu este limitat de spațiu, timp sau alte legi.

Iacov 1:17:,,...orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu
este nici schimbare, nici umbră de mutare.” El este DRAGOSTE. Deci, această dragoste divină nu se schimbă,
nici nu se mută.

Evrei 13:8: ,,Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” Și El este DRAGOSTE. Această iubire divină rămâne
aceeași, pentru totdeauna. Convingerea neclintită, absolută vine de la EL. Siguranța pe care o oferă El este
deplină. După cum credincioșia lui Dumnezeu, care este parte integrantă a dragostei Lui, nu poate fi nimicită de
necredința omului (Romani 3:3), tot astfel, dragostea Lui nu poate fi nimicită de ura sau respingerea omului.
Este invincibilă.

Apostolul Pavel punea o întrebare foarte îndrăzneață, și oferea de asemenea un răspuns foarte îndrăzneț cu o
siguranță absolută: ,,Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau
prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Totuși, în toate aceste lucruri,
noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea,
nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea,
nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în
Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:35,37-39)

Aici, avem absolutul. O siguranță, o încredere absolută, deplină. Totul totului tot. În această iubire divină, în
Hristos Isus, avem absolut tot ce ne trebuie. Nu ne lipsește nimic, deoarece, Fiul, pe care L-a pus Tatăl
moştenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut şi veacurile, este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui şi ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui (Evrei 1:2-3). De asemenea, în Hristos, sunt ascunse
toate comorile înțelepciunii și ale științei (Coloseni 2:3). Prin Isus au fost făcute toate lucrurile (Ioan 1:3).
Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile (Romani 11:36; 1 Corinteni 8:6; Coloseni 1:16). Așadar, Isus
ne este atotsuficient. Iată de ce îi necesar să rămânem în El, respectiv în dragostea Lui, și El să rămână în noi.
Sigur, aici am amintit doar câteva lucruri referitoare la El.

1
Cum l-a iubit Tatăl pe Isus?

Deja am amintit câteva lucruri, dar voi continua.

 L-a evidențiat ca fiind Fiul Său Preaiubit în care își găsea toată plăcerea, și de care a poruncit să
ascultăm (Marcu 1:11; Matei 17:5).
 I-a dat în mâini toate lucrurile (Matei 11:27; Ioan 3:35).
 A hotărât ca nimeni să nu Îl cunoască decât prin voia Fiului (Matei 11:27).
 A hotărât ca Isus să fie singura Ușă prin care are omul acces la El (Ioan 10:7-9; Ioan 14:6).
 I-a arătat tot ce face, lucruri mari, ca noi să ne minunăm (Ioan 5:20).
 Toată judecata a dat-o Fiului (Ioan 5:22; Faptele apostolilor 17:30-31). Pentru ca toți să cinstească pe
Fiul , la fel cum cinstesc pe Tatal.
 Dacă cineva nu Îl cinstește pe Fiul, îl necinstește pe Tatăl (Ioan 5:23).
 După cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine (Ioan 5:26).
 Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui (Ioan 6:27).
 A fost cu Isus pentru că Domnul a făcut totdeauna voia Lui (Ioan 8:29).
 Tatăl L-a slăvit pe Fiul (Ioan 8:54).
 Au fost una în chip desăvârșit (Ioan 10:30; Ioan 17:23).
 Tatăl era în Fiul și Fiul în Tatăl (Ioan 10:38).
 Cine păzește poruncile Fiului este iubit de Tatăl (Ioan 14:21).
 Orice i-am cere Tatalui în Numele Fiului Său ne va da (Ioan 15:16; Ioan 16:23).
 A primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă (2 Petru 1:17).
 Oricine tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl (1 Ioan 2:23).
 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor (Faptele apostolilor
5:31).
 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub
pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul
(Filipeni 2:9-11).
 I-a pregătit o moștenire, o Împărăție (Luca 22:29; Evrei 9:15).
 Totdeauna, ruga Sa către Tatăl a fost ascultată (Ioan 11:42)
 Etc.

Porunca este să rămânem în dragostea Lui. Este cel mai sigur și mai fix punct de sprijin care există. Însă, acum
vreau să subliniez condiția rămânerii în dragostea lui Isus: păzirea poruncilor Lui. Aici găsim cuvântul care
condiționează rămânerea în dragostea Lui: dacă. El a rămas în această uluitoare dragoste păzind poruncile
Tatălui, ascultând perfect de toate poruncile Lui. Eu, consider că Isus a fost singurul Om, care a ascultat
ÎNTOTDEAUNA, PRECIS, și PERFECT de TOATE PORUNCILE Tatălui. El nu s-a abătut de la nici o poruncă nici
măcar preț de o picosecundă care reprezintă (a bilioana parte dintr-o secundă, ceea ce este greu pentru mintea
umană să perceapă, pentru că este egală cu o milionime de milionime de secundă. Aceste cifre parcă sunt în
afara realității noastre). Am luat însă acest exemplu pentru a sublinia ideea că Isus a fost absolut în ascultarea
de Tatăl. A fost fără păcat. Deci, dacă ascultăm de El prin păzirea poruncilor Lui și prin împlinirea voii Lui, avem
certitudinea biblică că nu ne-a abandonat, ci dimpotrivă, este în noi și cu noi. Este în noi și noi în El.
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt vin și locuiesc împreună cu noi. Deci nu suntem singuri și nici părăsiți (Ioan
14:16; Ioan 14:17; Ioan 14:23).

2
Dacă rămânem în dragostea Lui prin ascultare de El, avem garanția absolută a prezenței Lui în viața noastră
neîncetat (Psalm 16:8; Fapte 2:25). 2 Corinteni 2:14 :”Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă
totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.”

Filipeni 1:20 :,,Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna,
Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.’’

Matei 28:20 :,,Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la
sfârşitul veacului. Amin.”

Deci noi trebuie să credem cuvântul lui Dumnezeu care ne învață: DACĂ ASCULTĂM DE PORUNCILE LUI ISUS,
ÎMPLININD VOIA TATĂLUI, RĂMÂNEM ÎN DRAGOSTEA SA, RESPECTIV ÎN EL, ȘI EL ÎN NOI (IOAN 17:26).
RĂMÂNÂND ÎN ACEASTĂ DRAGOSTE DIVINĂ, AVEM PREZENȚA TATĂLUI, A FIULUI ȘI A SFÂNTULUI DUH ÎN
VIAȚA NOASTRĂ DATORITĂ PROMISIUNII ADEVĂRULUI ABSOLUT. ÎN PLUS, AVEM GARANȚIA CĂ ORICE I-AM
CERE TATĂLUI ÎN NUMELE FIULUI VOM PRIMI (1 IOAN 3:22-24).

Vreau să mai spun ceva. Cu cât vom crește mai mult în cunoașterea Lui, cu atât va crește dragostea noastră față
de El. Asta declara Isus când spunea Tatălui în Ioan 17:26, faptul că le-a făcut de cunoscut ucenicilor Numele
Tatălui și o să le mai facă de cunoscut, pentru ca dragostea cu care L-a iubit Tatăl, să rămână în ei și El în ei.
Despre această dragoste scria Pavel în textul din Romani mai sus amintit. Înseamnă că nimeni și nimic nu ne
vor despărți niciodată de această dragoste. Dar să nu uităm condiția! Evrei 3:12:,,Luaţi seama dar, fraţilor, ca
niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.”
Dragostea aceasta se păstrează într-o inimă curată, un cuget bun, și o credință neprefăcută (1 Timotei 1:5).
Curăția inimii și a cugetului este condiționată de strângerea cuvântului în inimă, păstrarea lui și trăirea lui.