Țepușul ascuțit păstrează-l pentru tine Tu aspru să te porți cu eul tău cumplit Ce-ți amărăște viața și ești adeseori mâhnit Căci cuvântul spus dureri provoacă și suspine.
Fără ulei… să nu te duci la inima bolnavă
Vorbirea ta cu har să fie presărată Ca să alini o dragoste rănită și firavă În lumea de dureri ce-i plină de otravă Să-i dăruiești iubirea sfântă și adevărată.
Fără căldură… să nu te atingi de sufletul jignit
Tu îngenunchează și roagă-te lui Dumnezeu Ca să încălzești o inimă și un duh mâhnit Cu cuvântul dragostei la timpul potrivit Să-i ungi rănile cu untdelemn în ceasul greu.
Fără iubire… să nu te duci la inima mâhnită
Atunci când plânge sufletul și rănile îl dor Fii lângă el aproape în vremea de ispită Tu îmbărbătează-l când credința e slăbită Și în suferință să-i fii alin și ajutor.
Fără milă… să nu te apropii de sufletul zdrobit
Când lacrimi pe obraz îi curg și este întristat Întinde-ți mâinile spre el și spune-i: ești iubit De Domnul Isus ce pentru tine s-a jertfit Pe lemnul crucii, la Calvar, ca tu să fii salvat.