ROLUL FEMEIE IN LOCALITATE

• Femeia, prin natura sa, este simbolul nașterii și al morții. A fost făurită de divinitate într-
un raport de egalitate cu bărbatul, însă în vremurile trecute poziția acesteia în societate
era inferioară atribuțiilor bărbatului. Viața socială dinainte de 1910 a depreciat rolul
femeilor. Ele nu beneficiau de aceleași drepturi ca și partea masculină. În țările dezvoltate
industrial, femeile lucrau în domeniul textilelor, însă munca lor nu era plătită pe măsura
eficienței. Tinerele nu aveau dreptul la opinii personale, acestea erau nevoite să se
căsătorească în funcție de alegerile părinților, iar după căsătorie erau subjugate de
partenerul de viață. După o lungă perioadă de luptă împotriva discriminării sexuale, la
începutul secolului al XX-lea a fost recunoscută egalitatea femeii în raport cu bărbatul. Cu
trecerea timpului clasa feminină s-a impus în societate, astăzi ajungând să reprezinte un
pilon puternic al comunității.
• Deși există și în prezent voci care
discriminează femeia în colectivitate, sunt net
demonstrate și susținute legal poziția femeii și
drepturile acesteia. Dar violența domestică nu
a dispărut în totalitate. În momentul de față
există numeroase tinere, soții, bunici care sunt
maltratate psihic și fizic, declasate, umilite și
discriminate. Femeile au luptat pentru
imaginea unei persoane nobile, demne,
capabilă să întreprindă și să desfășoare
activități importante din punct de vedere
cultural, social sau politic. Au demonstrat că,
dincolo de a fi mame și soții, sunt capabile să
facă performanță în toate domeniile de
activitate, inclusiv în armată, tehnologie,
informatică, cercetare etc
• În peste 200 de sate din
Republica Moldova, primăriile
sunt conduse de femei. În
preajma Zilei internaţionale a
Femeilor, ele şi-au dat
întâlnire la Chişinău, pentru a
discuta strategii de dezvoltare
locală şi de a pune în evidență
importanța egalității de gen.
• Evoluţia ocupării în rîndul femeilor după 1989 a avut un traseu diferit față de
statele europene dezvoltate. Dacă în spaţiul occidental a avut loc o creştere
lentă, dar constantă a ocupării, în cazul Modovei trend-ul a fost constant
descendent. Pornind de la niveluri de peste 70% înainte de 1989, în 2014 rata
de ocupare a femeilor (20-64 ani) de 57,3% este una dintre cele mai scăzute din
Europa, media Uniunii Europene fiind de 63,5%. Nivelul ocupării feminine din
România este comparabil cu cel din ţările sudice precum Spania, Grecia, Italia
(care au tradiţional un pattern al participării reduse a femeilor pe piaţa muncii),
fiind mult mai scăzut decît în ţările nordice (cu ponderi de peste 70%) şi chiar
faţă de majoritatea ţărilor foste socialiste (care au o rată de peste 60%). 
• Implicarea crescută a femeii în muncile casnice și petrecerea unui timp îndelungat în
gospodărie relevă standardul de viaţă scăzut al populaţiei. Muncile casnice sînt
performate de către femeie pentru că românii nu îşi permit să apeleze la servicii
specializate. Creşterea participării pe piaţa muncii şi egalizarea rolurilor de gen în
familie în Europa Occidentală s-a făcut şi printr-un proces de externalizare a
muncilor casnice către servicii specializate pe care, cel puţin deocamdată, familia
românească nu şi le permite.
IACHIM MARINELA