STRATEGII PENTRU STOPAREA TRAFICULUI DE CARNE VIE

1. TRAFICUL DE CARNE VIE, CAUZELE CARE AU DUS LA APARIȚIA PROBLEMEI

O dată cu începutul anilor 1990, perioada imediat următoare regimului comunist migrația în
România ca și în celelalte țări din centrul și estul Europei a fost ridicată. Lucrul acesta a fost posibil
datorită scoateri restricțiilor severe impuse de regimul comunist la trecerea frontierei dar şi datorită
instabilităţii şi incertitudinii care au caracterizat prima fază a procesului de tranziție. Migrația a reprezentat
un factor pozitiv datorita faptului că a oferit posibilitate cetățenilor din tările Europei de Est de a:
- a călători liber în calitate de turist ;
- căuta de lucru ;
- studia.
Dar în același timp și-au facut apariția și factorii negativi precum :
- interrnaționalizarea economiei tenebre ;
- transferul de practici criminale ;
- apariția de noi grupări criminale internaționale.
Traficul de fiinţe umane poate fi considerat o formă extremă a migraţiei ilegale, care chiar dacă are
dimensiuni reduse,
este, oricum, un fenomen îngrijorător, deoarece el constituie o încălcare serioasă a drepturilor omului, ce
nu poate fi acceptată într-o societate civilizată și democratică. Consecinţele sunt dramatice dacă ne
gândim la obiectivele individuale de dezvoltare pe termen lung demnitatea persoanelor ca fiinţe umane şi
imaginea lor în comunitate.
Traficul de femei în scop sexual ā crescut dramatic în țările Europei de Est care formau sfera sovietică de
influență, în acest sens, Europa de Est este identificată ca și o largă sursă de exploatare a femei traficate
pentru prostituție. Traficul de fiinţe umane reprezintă o formă de sclavie, strâns-legată
de alte segmente ale criminalităţii organizate care a atins cote alarmante la nivel mondial. La nivel

1
mondial, cifra reprezentând femeile şi copiii traficaţi anual prin reţele transfrontaliere din ţările în curs de
dezvoltare către Occident a fost estimată la câteva sute de mii. Organizaţia Internaţională
pentru Migraţie arată că cele mai importante ţări de origine pentru traficul de femei sunt Republica
Moldova, România, Ucraina, Rusia şi Bulgaria. Centrul acestui gen de comerţ este România, datorită
poziţiei geografice care o face ţară de tranzit şi datorită existenţei unui număr mare de persoane sărace,
dispuse să facă orice pentru bani. Traficul de persoane este un fenomen
cu multe dimesiuni: -
este o încălcare gravă a drepturilor omului;
- un fenomen economic și social cu consecințe pentru întreaga regiune și societate;
- un aspect al sănătății publice;
- un aspect penal, în care traficantii și nu victimele sunt infractorii.
Traficul de ființe umane este o infracțiune gravă, în care victimele sunt tratate ca bunuri și vândute pentru
obtinerea de profit. Pentru unii este considerate a fi o afacere, de cele mai multe ori controlată de crima
organizată, care încearca să obțină maximum de profit din ceea ce ei considera a fi bunul lor, dar care
afectează sănătatea, bunastarea și securitatea persoanelor. Traficul de fiinţe umane nu ne
pândeşte la colţul străzii, nu ne bate la uşi, însă săracia, neatenţia, naivitatea, dorinţa de bunăstare
economică neînsoţită de discernământ ne pot transforma în victime ale criminalităţii organizate - o lume
inumană, în care traficanţii folosesc cele mai crude mijloace pentru a obţine bani dispunând fizic,
psihologic şi economic de alţi oameni, transformându-i în sclavi, într-o lume în care sclavia a apus de
mult.
Traficanţii de persoane nu îşi aleg la voia întâmplării victimele. Au transformat cumpărarea, vânzarea şi
exploatarea oamenilor într-o profesie de excelenţă. Au reguli nescrise, dar foarte explicite şi eficiente,
metode atent elaborate pentru recrutarea, transportul şi exploatarea victimelor.

Organizația ,,Salvați Copiii’’,România a realizat un studiu prin care se arată că vulnerabilitatea

minorelor provine din sărăcia în care se afla acestea, acest factor fiind esențial la care se adaugă factori de
risc precum lipsa familiei, abuzul de alcool și droguri în famili , violențā, lipsa educației. Toți acești factori
care fac o persoana vulnerabilă pot fi anticipați prin:
- programe de prevenire a săraciei;
- programe de școlarizare, implicarea familiilor, educarea copiilor,care sunt persoanele vulnerabile ale
societăți fără repere și valori.
Formularea unei politici sociale îndreptate spre bunăstarea victimelor traficului de persoane din
perspectiva asistenței sociale, solicită o întelegere a factorilor care contribuie la vulnerabilitatea femeilor
care ulterior devin victime. Factorii pot fii divizați în două niveluri :

2
1. Factorii de nivel- macro ce implică:
- demografia națională, locală și internațională;
- mediul social, economic, etnic și cultural în care traficul prin exploatarea sexuală intervine pe
fondul inegalității economice și a sărăciei, ceea ce duce și violențā în familie , violențā sexuală,
abuzul de alcool și alte vicii sociale, boli psihice și abuzul de substanțe a părinților ce
determină plecarea de acasă a copiilor , mulți dintre aceștia ajungând să devină victime ale
traficului

Studiul realizat de Boudreaux (2001), Burrell (2002), Crane (2001) ,(dupa Roby, 2005) dovedește că
sărăcia și statutul inferior al femeii în societate, plasează femeia cu un risc major în lumea traficului
sexual , amplificat de frică ,violență și degradare emoțională și fizică , fiind ,,seduse’’ inițial și ulterior
fiind amenințate cu moartea în încercarea de evadare
Sărăcia, statutul inferior al femei constituie o parte care se impune prin caracterul său evident, din munca
de prevenție a asistentului social la care se adauga echipa pluridisciplinară, pot preveni prin programe,
campanii prin care să sensibilizeze și responsabilizeze societatea
cu privire la fenomenul traficului de persoane
Experiențā Organizației Internaționale La Strada, Republica Moldova, le oferă posibilitatea să afirme
faptul că sistemul social degradant și feminizarea sărăciei, duce la vulnerebilitatea victimei din perspective
diferite,de exemplu:
 Reducerea posibilităților de a-și continua studiile;
 Micșorarea numărului locurilor de muncă;
 Posibilități de independență materială reduse în rapport cu familia din care provin;
 Abuzul și disfuncționalitatea în cadrul familiei.

2. Factorii de nivel- micro , implică :

- familiile ;
- individul.
Premisa plecări în străinătate, este nevoia de a pleca din familie, desigur în situația în care este supusă
violenței și abuzurior din partea părinților, soțului sau existențā unei atmosfere mizerabile.Acest factor le-a
determinat pe multe adolescente să devină o pradă intermediarilor ca dupa aceea să nimerească în rețeaua
traficanților, acestea fiind ușor manipulabile datorită vulnerabilități pe care o trăiesc victimile la început nu
sunt capabile de a recunoaște abuzurile emoționale rudele acestora sau prietenni,fiind cei care anunță
organizațiile(Salvați Copiii etc)

3
În republicile, din fosta Uniune sovietică fetele fără adăpost și orfane reprezintă populația extrem de
vulnerabilă și ușor de traficat pentru prostituție.
Lipsa de informație despre modul de viață din țara în care doresc să ajungă, doar 25 % din femeile
traficate consiliate în cadrul fundației olandeze împotriva traficului de femei, STV, în 1996 au fost
conștiente că vor lucra în prostituție.
Vulnerabilitatea datorită situației socio-economice instabilă este lipsită adesea și de lipsa unei rețelede
suport. Majoritatea victimelor, în special cele exploatate sexual provin din medii abuzive ,care afectează
stabilitatea emoțională a persoanei, cel mai des acest lucru are ca consecință ruperea legături cu mediul
familial și găsirea refugiului în cercul de apartenență unde nu lipsește să apară deja persoana recrutătoare
sau traficantul.
Datorită lipsei de repere valorice în cadrul familiei victimile traficului de persoane se identifică cu un
patern pe care-l consideră bun, neputând face diferențā între ,,bine și rău ’’.
Legile oferă drepturi egale femeii drepturi egale cu a bărbatului punerea în aplicare a acestor legii ā fost
limitată de tradițiile patriarhale care au continuat să devalorizeze femeia în raport cu bărbatul și în special
în zonele rurale. Normele impuse de societatea patriarhală fac ca femeile să devină dependente financiar
de soții acestora, care au sarcinii bine definite iar încălcarea lor presupune ,,sancțiune’’ non-formală
adoptată de comunitate. Dorințā de realizare a femei provine din zona rurală se izbește de lipsa de
cunoaștere, de informare, a unei percepții realiste față de fenomenul de trafic, multe dintre femei nici nu
au auzit de trafic de persoane.

Factorii principali care contribuie la dezvoltarea traficului de femei sunt :

● Sărăcia și șomajul ;

● Feminizarea săraciei și migrației;

● Accesul limitat sau condiționat la învătământ , abandonarea școli după finalizarez studiilor gimnaziale;

● Defavorizarea locurilor de muncă tradițional ocupate de femei;

● Discriminarea gender;

● Violențā domestică și alte forme de abuz față de femei

4
Datorită nivelului de trai cele mai multe dintre victime aparțin unor familii în care unul dintre parinti,
sau chiar ambii, sunt someri, confruntandu-se cu mari dificultati materiale, sau ele insele au o situatie
familiala grea, fiind abandonate de soti si avand copii in intretinere. Datorită șomajului, o alta cauza
importanta a traficului o reprezinta rata mare a somajului. Lipsa locurilor de munca si slaba lor e calificare
fac ca femeile sa cada in capcana traficantilor. Trebuie evidentiat aici si nivelul scazut al salariilor, care nu
acopera minimul necesitatilor. in multe situatii, aceste persoane, daca isi gasesc un loc de munca, sunt
angajate fara documente oficiale si sunt prost plătite.

Datorită faptului că marea majoritate a victimelor traficului provin din Moldova, care este
recunoscuta pentru saracia existentă. Din moment ce comunitatea nu ofera prea multe perspective femeile
merg sa castige bani pentru ā si putea satisface anumite nevoi. Variatia ratei saraciei este responsabila,
intr-o oarecare masura, de migratia ilegala si de traficul de persoane. Persoanele sarace sunt cele mai
vulnerabile. Desi din analizele intreprinse se observa ca fetele provin din familii unde nu exista probleme
financiare atat de m care se afdari, saracia este inca considerata a fi una dintre cauzele traficului.

Educaţia – cele mai multe dintre fetele care sunt traficate nu şi-au încheiat ciclul obligatoriu de educaţie.
Ele nu au o calificare adecvată, nu au experienţă pe piaţa muncii şi, astfel, sunt mai vulnerabile.
Vulnerabilitatea este invers proporţională cu nivelul de educaţie. Cele mai vulnerabile (circa 40%) sunt
cele care nu au terminat liceul, având vârsta cuprinsă între 15–20 de ani. În ultimii ani, vârsta fetelor
traficate a scăzut chiar la 12, 13 ani. Educaţia, ca rezultantă ā nivelului pregătirii şcolare şi profesionale,
dar şi ca nivel al educaţiei receptate şi sedimentate în plan familial şi social, este factorul de formare al
responsabilităţii, înţeleasă nu neapărat în sensul asumării unei obligaţii anume, sau ca adoptarea unei
conduite conforme normelor sociale ale momentului, ci ca şi capacitate de raportare lucidă, realistă, la
complexul de circumstanţe ce se succed în viaţa personală şi în care se include, decisiv, alternativele
ocupaţionale. Lipsa de educaţie le face pe victime să poată să se orienteze în ţările de destinaţie numai
spre munci care nu cer îndemânare şi pricepere foarte mare şi, deci, sunt prost plătite, sau spre locuri de
muncă temporare, desfăşurate în condiţii precare.

Mediul familial – femeile provin, în general, din familii în care alcoolismul, conflictele şi antecedentele
penale sunt o constantă, ca şi lipsa afecţiunii parentale. De această situaţie familială profită mulţi dintre
traficanţi, care mimează faţă de victime interese de natura afectivă, în momentul racolării. Multe dintre
victime încearcă să scape dintr-un mediu familial dominat de violenţă sau un mediu familial prea
constrângător.

5
2. EFECTELE NEREZOLVĂRI PROBLEMEI ASUPRA GRUPULUI ȚINTĂ, ASUPRA
COMUNITĂȚI , ASUPRA SOCIETĂȚI

Pentru ca victimile traficului de persoane sa fie reintegrate pe lânga calitatea serviciilor de asistență
socială acordate , acestea acestea trebuie să fie motivate pentru a-și dori schimbare dacă acestora
le lisește motivarea totul este în zadar . Ședințele de lucru și grupurile țintă organizate la diverse
etape ale reîntegrari contribuie la dezvoltarea capacitătilor beneficiarului. Pentru ca victimele
traficului de persoane sa fie reintegrate depinde și de relațiile cu persoanele apropiate. Dacă
victimile traficului de persoane sunt sprijinite de familie acestea au mai multe șanse de a se
reintegra în societate.
Respingerea afectivă a victimelor traficului de persoane din partea familiei sau reîntoarcerea într-
un mediu abuziv acest lucru va conduce la revictimizarea repetată a victimei, readucerea ei în starea
de criză și eșecul programului de reintegrare.
Pentru a preveni relațiile tensionate între victimă și familia acesteia, asistentul social va interveni
din punctul de vedere al victimei scopul fiind acela de a facilita reintegrarea. Daca victima traficului
de persoane este minoră, autoritațile în protecția căruia se afla victima au obligația de a anunțā
familia despre situația copilului lor.
Dacă familia este pregătită pentru a primi victima traficului de persoane și nu știe cum sa
procedeze pentru a o susține, în aceasta situație asistențā socială se va acorda atât victimei cât și
familiei acesteia. Membri familei vor fi instruiți în legatură cu modul în care trebuie să se comporte
cu victima, aceasta trebuind susținută nu condamnată. Dar acest lucru se va întâmpla doar în
situația în care familia este de acord de ai oferi suport și numai cu acordul victimei. În cazul în care
familia nu este de acord, asistentul social va ajuta victima traficului de persoane să-și găsască
alternative construindu-și o viață independentă, prin găsirea unui loc de muncă, să-și continue
studiile sau să urmeze o calificare profesională aceasta va avea ca consecință restabilirea sănătăți

6
fizice și psihice. Refacerea vieții personale prin depășirea traumei de către persoana traficată poate
conduce ulterior la refacerea relațiilor cu familia.
Femeile tinere care provin din mediul rural sunt supuse unui risc de ā fi condamnate din parte
comunității comunicarea cu locuitorii pe de o parte este importantă pe de altă parte este provocată.
Efectul marginalizări din parte comunități este unul din riscurile cele mai serioase cu care se
confruntă victima traficului de persoane. Acesta poate avea ca consecințe scăderea stimei de sine și ā
autoaprecieri, acest lucru fiind constatat în special la victimele traficului exploatări sexuale, simtind
că sunt judecate și respinse de cei din jurul lor, identificănd aceste atitudini și la personalul cu care
lucrează pentru a se reintegra. o altă bariera privind reintegrarea victimelor traficului de persoane
este stigmatizarea la care sunt supuse în societate. Femeia supusă stigmatizări se poate simți izolată
și respinsă cea ce o va determina să părăseacă comunitatea de proveniență ceea ce va spori riscul ca
aceata sa redevină victimă a traficului de ființe umane.
Cristina Gheoghe-Tranca, șeful Misiunii din România a Organizației Internaționale pentru
Migrație din România ā organizat un program de reintegrare ā victimelor traficului de persoane,
împreună cu Biseica, din mai multe motive: ,,o dată, deoarece relația cu biserica e foarte
importantă pentru victimile traficului, mai ales în ceea ce priveștee reintegrarea lor. Apoi , pentru că
e nevoie ca familia și oamenii din comunitate să știe de existențā fenomenului, ca să poată să ajute o
victimă, să poată să recunoască o situație de trafic și să știe cum să reacționeze’’(OIM, 2007).

3. TEORII CARE EXPLICĂ PROBLEMA SOCIAL IDENTIFICATĂ

Teoria ierarhiei nevoilor lui Abraham Maslow este teoria care se pune în evidență ierarhia nevoilor
raportate la victimele traficului de persoane. Ierarhizarea nevoilor umane respectiv nevoile
victimelor traficului de persoane, în formă piramidală, din perspectiva teoriei ierahiei nevoilor lui
Maslow sunt următoarele:

7
 1. Nevoi fiziologice nevoile de bază, acestea adesea nu au fost satisfăcute înaintea experienței
traficului de persoane care s-au transformat ulterior în factorii care au contribuit la
expunerea la expunerea la fenomenul de trafic. Datorită experientei care ā avut consecinte
dezastruoase asupra victimei, nevoile acesteia nesatisfăcute au rămas aceleași, acestea s-au
intensificat datorită traumelor fiziologice și psihologice la care au fost expuse.

2. Nevoi de securitate care prin intermediul experienței de trafic aceste nevoi au fost
neutalizate.

3. Nevoi de apartenență victimele în urma experienței de trafic de persoane au nevoie de

suport emoțional din partea persoanelor apropiate, care să le accepte și să le înteleagă
trauma prin care au trecut.

4. Nevoi de stimă victimele traficului de persoane au nevoie de ā se simți acceptate și

respectate. Nevoia de a fi respecat este extem de importantă de a fi satisfăcută și oferită în
momentul asistării, motivănd in acest sens victima spre asistare.

5. Nevoi de autoîmplinire infiferent de care ar fii nivelul de educare al victimelor traficului de

persoane, ele au nevoie de autoperfecționare, acest lucru fiind esențial de a fi satisfăcut
pentru o reintegrare armonioasă în societate.

4. POSIBILE SOLUȚII PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI

ANITP a desfăşurat campanii de prevenire a traficului de persoane care, au fost orientate pentru
eliminarea sau reducerea numărului de victime minori ale traficului de persoane, dar şi pentru reducerea
victimelor exploatate sexual şi prin muncă forţată.

8
 Campaniile implementate la nivel naţional, au avut ca parteneri diverse instituţii publice, ONG-uri cu
activitate în domeniu au fost:
1
„Fereşte-te de ocazii „PERFECTE” cu locuri de muncă „PERFECTE”,

„Lăsaţi copilăria copiilor”

„Traficul de persoane există!...Decide AZI..Nu MÂINE!”

„Banii tăi îi îmbogăţesc pe traficanţi... Banii tăi ucid suflete!”

“Ziua Europeană de luptă Împotriva Traficului de Persoane”

„Tu contezi, nu promisiunile!”

”Traficul de persoane poate fi un meci cu miză foarte mare…chiar viaţa ta!”

“OMUL CU DOUA FEŢE”

campanie de prevenire a exploatării sexuale a femeilor

Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane a lansat
campania de prevenire a exploatării sexuale a femeilor intitulată „Omul cu două feţe”.
Campania se desfăşoară în cadrul proiectului de twinning PHARE RO 06 IB JH 08 „Consolidarea
capacităţii instituţionale pentru prevenirea traficului de persoane în România” şi are sloganul „ TU
CONTEZI”.
Proiectul este implementat de către de Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane împreună cu
Institutul Ludwig Boltzmann al Drepturile Omului din Austria, Fundaţia Germană pentru Cooperare
Juridică Internaţională şi Centrul European pentru Drept Public din Grecia.
Din analiza statisticilor realizate de Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, a reieşit faptul că
ponderea victimelor este deţinută de femei tinere şi minore cu vârsta cuprinsă între 16 şi 25 de ani, din
mediul rural, în special din judeţele Bacău, Dolj, Olt, Iaşi, Vaslui, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi
Botoşani, reprezentând aproape jumătate din totalul victimelor identificate.
Ca un răspuns imediat, campania lansată urmăreşte creşterea conştientizării la nivel naţional cu privire la
riscurile traficului de persoane în scopul exploatării sexuale şi se desfăşoară pe o perioadă de 3 luni,

9
începând cu data de 7 iulie.
Mesajul campaniei a rezultat din realitatea cotidiană dar dură în care societatea evoluează, respectiv faptul
că traficul de persoane se poate ascunde în spatele unei feţe prietenoase.
Pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute în cadrul campaniei au fost produse un spot TV, un spot radio,
fluturaşi, afişe şi alte tipuri de materiale de sensibilizare şi informare a grupului ţintă.

I.G.P.R. va continua să îşi dezvolte strategia de prevenire a traficului de persoane prin

Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului şi o atingere adusă demnităţii şi
integrităţii fiinţei umane, aşa cum se afirmă în toate documentele internaţionale în materie, inclusiv în
textul recent al Convenţiei Consiliului Europei, semnate la Varşovia, la 16 mai 2005. România a adoptat
gradual, alături de alte state ale lumii şi, în speţă, ale Uniunii Europene, un ansamblu de măsuri legislative
destinate construcţiei, consolidării şi eficientizării continue a dispozitivului naţional, în contextul
consolidării cooperării internaţionale, în scopul prevenirii şi combaterii acestui fenomen.

10
1
Strategia Naţionă împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006 - 2010

Planul Naţional de Acţiune 2008 - 2010 pentru implementarea Strategiei naţionale împotriva
traficului de persoane 2006 - 2010

- document care prezintă informaţii generale relevante, definirea problemei şi principalele domenii
de acţiune şi obiective strategice în domeniul traficului de persoane. Obiectivele strategice sunt
prezentate detaliat, subordonând obiective specifice, activităţi, responsabili şi parteneri, surse de
finanţare, termen de realizare, monitorizare şi evaluare - indicatori de evaluare;
1
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi
completările ulterioare. Prin Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane s-au incriminat
formele pe care le poate îmbrăca traficul de persoane, s-a creat cadrul juridic pentru utilizarea tehnicilor
moderne de investigaţie, necesare descoperirii acestor fapte, s-au introdus norme pentru protecţia şi
asistenţa victimelor traficului, a familiilor acestora, precum şi a martorilor.

1
Hotărârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor
Legii 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;

1
Legea nr.39/ 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate;

1
Legea 211/ 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor care,
transpune prevederile următoarelor instrumente comunitare:
- Decizia Cadru a Consiliului European 2001/220/JHA privind poziţia victimelor în procedura penală.
Această Decizie , având la bază titlul VI din Tratatul asupra Uniunii Europene, permite victimelor
infracţiunilor să solicite daune de la făptuitor în cursul procedurilor penale
- Directiva Consiliului 2004/80/EC din 20 aprilie 2004 privind compensarea victimelor infracţiunilor
- Convenţia europeană privind compensarea victimelor infracţiunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie
1983)

11
- Recomandarea Consiliului Europei nr. R(85)11 privind poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi al
procedurii penale.
- Comunicarea Comisiei Europene “Victimele infracţiunilor în Uniunea Europeană – Reflecţii privind
standarde şi acţiune” (14 iulie 1999)
- Cartea verde “Compensarea victimelor infracţiunilor” a Comisiei Europene (28 septembrie 2001).

1
Ordonanţa de Urgenţă nr. 20/ 11.03. 2009 pentru modificarea art. 13 alin. (2) si (3) din Ordonanta de
urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi
Internelor.

Principalele acte normative internaţionale:

1
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi cele două protocoale
ale sale adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată de România prin Legea nr. 565/2002

Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai
2005, ratificată de România prin Legea nr. 300/2006. Prevenirea traficului de persoane

Prevenirea traficului

Traficanţii vor profita întotdeauna de lipsa de informaţie, de disperarea pentru găsirea unui loc de muncă
sau nemulţumirea privind nivelul veniturilor, de credulitatea, spiritul de aventură sau inconştienţa
persoanelor pe care le vor transforma în victime.

Pentru a evita recrutarea:

1. interesează-te şi din alte surse dacă promisiunile făcute de o persoană privind capacitatea sa de a oferi
un loc de muncă sunt realizabile;
2. contactează ambasada ţării în care urmezi să pleci pentru a verifica dacă îndeplineşti condiţiile pentru a
lucra sau studia în respectiva ţară;
3. consultă un jurist privind clauzele unui contract de muncă înainte de a-l semna;
4. evită semnarea unui contract cu specificaţii evazive de genul : ”şi alte tipuri de activităţi” sau „toate
activităţile la cererea angajatorului”;
5. asigură-te că agenţia prin intermediul căreia ai căutat un loc de muncă funcţionează legal;

12
6. fii suspicios în promisiunile verbale susţinute de orice fel de argument;
7. fii suspicios în legătură cu orice angajament privind procurarea documentelor de călătorie de către o altă
persoană;
8. refuză orice angajament nu te angaja cu nimic care ar putea duce la şantajarea ta (plata unor servicii, a
transportului etc.);
9. fă copii ale paşaportului şi documentelor de călătorie şi lasă-le la o persoană de încredere;
10. comunică unei persoane de încredere detaliile privind locul unde vei merge;

Dacă pe timpul călătoriei ai suspiciuni

1. reţine orice detaliu privind traseul efectuat;
2. reţine adresa şi numărul de telefon ale unei organizaţii anti-trafic, din ţara unde vei pleca;
3. reţine adresa şi numărul de telefon ale ambasadei sau consultantului din ţara de destinaţie.

Atenție
Paşaportul sau alte documente privind identitatea pot fi reţinute doar de oficialităţile de la vamă sau
poliţie. Nici o alta persoană nu are dreptul să le reţină.

Iesirea din situația de trafic

În majoritatea cazurilor, victimele realizează pericolul doar în momentul în care sunt sechestrate şi/sau
obligate să desfăşoare activităţi împotriva voinţei lor, ori când nu primesc decât o mică parte din ce li s-a
promis ca plata, invocându-i-se diferite motive.
Ieşirea din aceste situaţii presupune:
1. să obţineţi şi să reţineţi orice informaţie privind locaţia în care vă aflaţi (adresă, telefon, nume, etc.);
2. informaţi orice persoană cu care veniţi în contact că sunteţi o victimă a traficului de persoane;
3. transmiteţi un mesaj de ajutor către o rudă apropiată sau un prieten din ţară,(prin telefon, e-mail,
sms,etc.);
4. încercaţi să evadaţi şi să contactaţi instituţiile sau persoanele care v-ar putea oferi ajutor;
5. daca sunteţi în ţară, apelaţi gratuit linia telefonică 0 800 800 678

„Nu cred că mi se poate întâmpla chiar mie” este o manieră de a gândi care poate conduce la experienţe
cu urmări dureroase.

13
5. ARGUMENTE PENTRU NECESITATEA INTERVENȚIEI

Este necesar ca să se intervină prin anumite campani pentru ca să se reducă numărul persoanelor care cad
victime traficului de persoane deoarece acestă experiență îsi lasă amprenta asupra diferitor categorii de
victime.Victimele trăies adesea stări de anxietate în momentul când se întorc în țară sau evadează din
rețeaua de trafic intern iar datorită situației lor , victimele au încercări de suicid ,se simt stigmatizate au
dificultăți în accesarea resurselor, dificltați de comunicare cu familia și cu persoanele care pot fii un
suport pentru victimă. Problema apare în situația în care victima se reîntoarce,în același mediu abuziv sau
unde membri familiei fac parte din rețeauade trafic, ei însăși traficând-o.
Prima reacție pe care o are victima este de șoc, frica neputințā sau vina.Acestea în această etapă sunt
foarte aresive și pot ignora ajutorul persoanelor care le acordă asistență.După depășirea șocului victima
începe să constientizeze gravitatea problemei.Alte sintome pe care victimele le pot avea:
- siptomele somatice: dureri de cap, îmbolnăviri de stomac, dureri de spate,senzațiie de
sufocare ;
- disocierea : persoana se simte ,,murdară’’,parcă ar fii un alt om,nu-și suportă corpul
- schimbări afective: furia pe care victimele traficului de persoane adesea le simt față de ele și
față de personalul cu care intră în contact
- schimbări de relaționare: în situația de captivitate,traficantul devine persoana cea mai puternică
din viațā victimei,iar psihicul acesteia se modifică după acțiunile acestuia,de aceea victima
încearcă să domine modul acesta acesta asistentul social deținând astfel controlul
- schimbări de identitate: în situațiile extreme victimele traficului de persoane pot avea tentative
repetate de suicid

TIPURI DE INTERVENȚII RECOMANDATE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI

14
 Integrarea României în Uniunea Europeană, a constituit o etapă importantă în dezvoltarea
tuturor structurilor Poliţiei Române, sub toate aspectele, inclusiv în sfera combaterii criminalităţii
organizate, aducând cu sine, modificări de substanţă, în toate domeniile. În derularea acestui proces,
pentru asigurarea compatibilităţii structurilor de combatere a crimei organizate din România cu cele
existente in Uniunea Europeană, un accent deosebit s-a pus pe reorganizarea Inspectoratului General al
Poliţiei Române În contextul în care Inspectoratul General al Poliţiei Române apreciază şi tratează în
consecinţă, ca prioritară activitatea de combatere a infracţiunilor de trafic de persoane prin înfiinţarea
şi operaţionalizarea în cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate a Serviciului de
Combatere a Traficului de Persoane, s-a realizat schimbarea structurală a unităţii specializate în
combaterea traficului de persoane, în scopul dinamizării şi eficientizării acţiunilor de combatere a
acestui gen de infracţionalitate.
Priorităţile Serviciului de Combatere a Traficului de Persoane şi implicit cele ale
Inspectoratului General al Poliţiei Române, au fost şi continuă să fie, cele de cooperare pro-activă cu
toate structurile naţionale şi internaţionale implicate în combaterea fenomenului infracţionalităţii
organizate, abordând cu prioritate fenomenul traficului de persoane.
Întrucât acest tip de infracţionalitate constituie o încălcare gravă a drepturilor omului, această
structură este implicată activ în combaterea activităţilor de trafic contribuind la readucerea situaţiei in
limitele normalităţii, prin acţiuni şi măsuri concrete, realizate în strânsă cooperare cu partenerii interni
şi externi angajaţi în lupta antitrafic.
Statul român asigură pregătirea specialiştilor în combaterea traficului de persoane prin
includerea temelor de profil în programele de studiu ale unităţilor de formare şi specializare
(Academia de Poliţie, etc) a personalului MAI. Prin organizarea de cursuri de specialitate şi seminarii
de pregătire, formatorii din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate asigură pregătire
de specialitate celorlalte structuri din cadrul IGPR.
Cercetarea cazurilor de trafic de persoane se efectueazã de ofiţeri anume desemnaţi,
specializaţi în audierea victimelor traficului. Audierea femeilor victime ale traficului de persoane se
realizeazã, de regula, de ofiţeri femei.
Prin structurile specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor se asigură la toate
punctele de trecere a frontierei de stat a României, personal special instruit pentru identificarea şi
preluarea victimelor, în vederea îndrumãrii acestora cãtre instituţiile specializate.
IGPR asigură la cerere, pe teritoriul României protecţia fizica a persoanelor victime ale traficului,
care sunt pãrţi în procesul penal atât conform prevederilor codului de procedură penală cât şi a din Legii
nr. 682/2002 (privind protecţia martorilor) prin Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor (ONPM),
structură specializată în cadrul poliţiei române.

15
 Ministerul Administraţiei şi Internelor prin structurile sale specializate organizeazã cursuri de
formare şi specializare a personalului propriu implicat în cercetarea cazurilor de trafic de persoane şi în
audierea victimelor traficului cât şi în colaborare cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - DIICOT, judecători şi reprezentanţi ai ONG.
În plus, anual, se organizează Conferinţa Naţională a Poliţiştilor Antitrafic, la care participă
reprezentanţi ai tuturor agenţiilor de aplicare a legii în domeniul traficului de persoane precum şi ofiţerii
de legătură acreditaţi în România. Această întâlnire se organizează cu sprijinul FBI şi al ambasadei SUA,
ONG-urilor şi al altor instituţii, având ca scop analiza modalităţilor de gestionare a problemelor
identificate, legate de fenomenul traficului de persoane şi mai ales, de combaterea acestuia.
Cu sprijinul organismelor multinaţionale create în acest scop, forţele de poliţie trebuie să fie ajutate
şi încurajate să coopereze şi să îşi coordoneze eforturile anti-trafic.

România este implicată, alături de organizaţii precum Europol, Interpol, Eurojust, Frontex sau
Centrul SECI, în eforturile de combatere a criminalităţii transfrontaliere şi de limitare a efectelor
negative generate de traficul de persoane, migranţi sau minori, traficul de droguri, arme sau
materiale nucleare, beneficiind de sprijinul unei întregi reţele de ofiţeri de legătură.

16
.

17