ŢARA CULORILOR

EDITA: Gobierno de Aragón. Departamento de Educación, Cultura y Deporte

DEPÓSITO LEGAL: HU - 124/2008
AUTORES / ILUSTRACIONES: Martín Pinos Quílez y Manuel Pinos Quílez
DISEÑO Y MAQUETACIÓN: Loher Publicidad
TRADUCCIÓN: "Liliana Puscas. Madiadora del CAREI"
 ler, Fernando, n, Aaleahya, M
Alicia, Aleix, A i n a, Asier, Aarus o
Ain hi,
Antonio, Andr ara, Aahan, Viorel, Samb Ghâlib, Alb
eu, Ander, Cas a, Habib, Am
rnold, Pilar, imiro, Catalin,
Arnau, Edurn Fatoumata, Ha
oberto, Carles, e,
Eider, Alexand Abel, Cosmin, Hasan,
oreto, Dolors, re, Mariama, Ib
En ra
uillermo, Estel ara, Amelia, Alin, Fatou, J hïm, Baldw
, Eilo, Américo a
arina, Ferran, , Dan, Isatou, lâl, Bernad
Fani, Anabela, Jamâl, Bertr
illem, Arantxa A ndrei, Bintou, J
, Anibal, Vlad, ibrîl, Burke, J
bone, AemaAnulndo2008 H aja, KhIntercultural.
âliq, Derek, Olg
, Mareste
i u s anul
,carte
Mam Dialogului
a a, Ign
raitz, BrígDedicăm această
ida, Dorel, Ibr d
tuturor o u , K arîm, Dustin, J
elevilor din şcolile
ahima, Musunt
l, Gisela, Cami comunităţii Aragon,unde copii uan, I
la, Cornde h a mmad, Edwin
di, Hirune, Cecí e l ,diferite culturi.
Abdoulaye, Mu , Lau
lia, Cheikh, Nad stafà, Egmont,
a, Idoia, HoriaMulţumim pentru îm, Evoastră
prezenţa l i s a aici.
Al
, Ousmane,‘Om b e th, Nieves, Rox
ann, Irinel, Ras ar, Emily, Pab an
hîd, Dragosi, Re lo, Manel, Irun
na, Tammâm, l u, E
Modou, Bogdan rika, Ricard, Susana, Ikern
a, Marcos, Wâs , Frederick, Una
im, Octav, Mar i, Luis, Umar
Abdou, Viorica t í ,
, Gerard, Beatr Ugaitz, Yaiza, Diego, Zaida
cia, Izaskun, M iz
oustapha, Una , Sergi, Oana, Heidi, Lorele
rghina, Txara x, Pere, Verter,
n, Camelia, M Vicent, Corina
Santi, Tristan, i r e la, Roger, Rich
Catalina, Al ard, María
 ŢARA CULORILOR

Por Martín Pinos Quílez y Manuel Pinos Quílez

 A ceastă poveste s-a întâmplat în urmă cu
câţiva ani ,când eram copil.

Eu aveam 9 ani.
Am să vă spun povestea aşa cum mi-o amintesc,deşi este
posibil că nu a fost exact cum am să v-o spun.

Totul s-a întâmplat în Talconia,o ţară unde toţi locuitorii

erau orgolioşi de a fi albi.
Albi ca şi pudra.Limba vorbită era talconiană,o limbă foarte
importantă.

Bineînţeles că în vară unii se făceau roşii, ca o lebeniţă.

Având pielea albă aveau şi dezavantaje.



 Erau convinşi că cei diferiţi de ei sunt persoane
inferioare ,sunt de mâna a doua şi este mai bine
să-i evite.

În Talconia se trăia bine.Aproape toată lumea avea un servici.Majoritatea

aveau salarii bune,aveau lucruri de lux,cum ar fi:maşini,televizoare de
unde aveau informaţii din alte colţuri ale lumii, unde existau persoane
care nu o duceau bine,erau săraci.

Se vorbea despre vecinii noştri din Sud dintr-un alt continent.Îi numeau
din „Lumea a treia”.Noi eram din Lumea Întâi.
Mă întreb unde este „Lumea a doua”?



De curând au început mici probleme.Nimeni nu dorea să mai lucreze în
câmp, unde iarna este frig, iar vara multă căldură.
De asemenea nimănui nu-i plăcea să lucreze în construcţii,în unele
fabrici,să îngrijească bătrânii,să facă curăţenie,să ducă gunoiul...
Aceste munci le putea face orice persoană,sunt munci fără importanţă.

Din ţări ca NEGRINIA şi MARRONIA au început să vină persoane pentru

a lucra şi a-si face un alt viitor.Un viitor pe care în ţara lor nu-l pot avea
pentru că nu s-au născut într-o ţară cum este TALCONIA.


O bună parte din persoanele aparţinând acestor ţinuturi nu au reuşit să
ajungă niciodată.Au străbătut deşertul fără mâncare şi fără apă,iar cei ce
reuşeau să ajungă la frontiere au întâlnit munţi de ciment şi garduri înalte
pe care talconienii le-au ridicat pentru a se proteja de aceste persoane din
cauza fricii de necunoscut.

Deşi s-au protejat bine talconienii,mulţi dintre cei care au încercat să

treacă frontiera au reuşit.Alţii au încercat să treacă în barcă sau cayucos.
Multe dintre aceste bărci n-au ajuns pe plajele talconienilor.Au dispărut...
continuând pentru totdeauna să fie un vis între albastrul cerului şi albastrul
mării.Era la unica soluţie pentru a scăpa de foame,de război...
Cei care au încercat erau persoane curajoase.Au riscat totul pentru a avea
o viaţă mai bună,nu aveau nimic de pierdut.


În Talconia din când în când televiziunea
informa populaţia despre aceste evenimente.Unii
exclamau:Bieţii oameni!
şi apoi reveneau la problemele lor deşi uneori
plaja era roşie.

Când primii oameni din NEGRENIA şi MARONIA

au ajuns în Talconia,fiind puţini erau aproape
invizibili.Nu îi interesa dacă munceau mult şi câştigau puţin.Au început să
muncească in câmp unde era nevoie de ei pentru recoltele de cartofi,ve
rdeţuri,fructe.

Aceste munci existau doar temporal,trăiau în condiţii rele şi salarii mici.

Fructe poate să culeagă oricine,nu este mare lucru.

10
11
Când se termina munca într-un sat,trebuiau să caute altceva de
muncă in alt sat.Aşa circulau câştigând puţin şi muncind mult.
Tarziu cand terminau munca se gandeau la familiile lor care
erau atat de departe...Visul lor era sa-i aduca in Talconia alaturi
de ei,sa-i imbratiseze si sa-i ocrotesca...

Cu timpul negrinii si maronii au inceput sa lucreze si in alte

posturi de munca dure:in fabrici,construind case si strazi. Unii
au ales sa traiasca in orase.

12
Lucrurile au funcţionat bine la început,dar în
scurt timp au venit din ce în ce mai multe
persoane,iar albilor au început să li se schimbe
faţa in galbuie de răutate, dar cel mai mult
din cauza fricii de necunoscut.

-O să ne ia loculurile de muncă!
-Trebuie să-i dăm afară!
-Aceasta este ţara noastră!
-Nu vrem să studieze la aceeaşi şcoală cu
negrinii şi maronii.
-Să vorbească ca şi noi!

Acestea erau ,cum vă puteţi imagina cuvintele

ce se exprimau pe stradă,în magazine,în
baruri sau în programele
de radio şi televiziune,care
au terminat convingând
lumea.

14
Au început proteste dirijate de lumea cu inimă gri,
cerând legi prin care se interzicea intrarea persoanelor
străine, iar cei care sunt
deja în Talconia să fie
separaţi de cei albi, în
cartier, în şcoli sau în alte
locuri publice.
Vă imaginaţi ce se întâmplă?

Deşi vi se pare incredibil, aşa stau lucrurile.

Imigranţii rămâneau în casele lor, speriaţi
de ceea ce li se putea întâmpla. Nu furau
posturile de muncă a nimănui, făcând doar
ceea ce talconienii nu doreau să facă.

15
Într-o zi de marţi când aerul mirosea a primăvară,s-a întâmplat
ceva fantastic...sau teribil...

Ca în fiecare dimineaţă talconienii au deschis robinetele sa se

spele şi să se duşeze.Surpriză!Pe măsură ce apa curgea, pielea
talconienilor se schimba.În câteva zile toţi talconienii au devenit
coloraţi.Unii albaştri,alţii roşii,verzi,roz,galbeni,negri sau
portocalii...
Ce ruşine!Străzile erau aproape pustii,nimeni nu ieşea din casă.
La televizor se emiteau filme şi meciuri de fotbal;nimeni nu
dorea să cunoască ştirile şi să li se vadă faţa.
17
Au început să cunoască şi să vorbească limba maronilor şi a
negrinilor.
Culmea ,culmilor!

Ministerul Educaţiei acuză:,,este o inşelătorie din partea grupurilor

antirasiste care vor să schimbe legea,
care îi obligă pe imigranţi să studieze
la şcoli separate...”
A proposito!Pielea ministrului era aşa
de neagră,încât cu costumul negru
de ministru părea omul invizibil.

Ministrul apărării de culoare galbenă

îi spunea preşedintelui:

- Să lansăm o grenadă!
- Dar cui?!întreabă preşedintele
- Nu ştiu, dar vom lansa o grenadă!

18
Paco,vânzătorul de la magazinul de dulciuri nu ştia ce să facă,să fie
supărat sau să râdă.
-Unde erau toţi încântaţi?
Lla şcoală.Copiii mici se simţeau fericiţi jucându-se împreună.

Domnul director avea o mustaţă neagră,cu o

piele verde.Maria Jesus diriginta noastră cu
pielea violetă,organiza jocuri cu culori reci şi
calde.Carlos cel care era cel mai neastâmpărat
din şcoală,avea cizme negre,iar pielea roşie.
A lipsit o săptămână de la şcoală.

Rosita avea culoarea pielii portocalie, iar

colegul meu rom Nicolas avea culoarea mai
albă decât o aveam eu înainte de acest
,,dezastru”...

19
Doctoriţa Guadalupe,avea o culoare maro cu care îi stătea bine având
halatul alb.Copiii aveau culoarea roşie,alţii galbenă ca şi când ar fi avut
hepatită.

Doamna Ines a născut un copilaş de culoare verde şi mov în pătrate

ca o tablă de şah.nu ştia dacă să râdă sau să plângă,dar copilaşul era
frumos. Sora ei Alba de la etajul cinci ne-a
invitat să jucăm şah,pe burtica bebeluşului.
Piesele se mişcau,iar el se mişca răzând
mai tot timpul.

Verişoara mea Margarita avea culoarea

verde -a salatei.Îi plăcea să mănânce
mult,iar într-o seară în loc să muşte din
salată îşi muşcă degetul,dar atât de tare
încât a ajuns la urgenţă.

20
21
Nu v-am povestit încă ce culoare am avut eu.Adevărul este că nu aveam
o culoare bine definită.Mi s-a întâmplat ca şi unui cameleon.Schimbam
culorile în funcţie de persoanele care mă înconjurau.La început am
suferit,dar mama mi-a spus să nu-mi fac probleme este mai bine aşa.
Amestecul de culori este bun.Şi eu am fost de acord cu ea.

Lumea pe stradă se saluta şi răspundea în diferite limbi,iar în ziare se

scriau articole interesante.
Aş putea povesti multe anecdote de genul acesta ,dar...
- Nu vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu negri şi maronii?
- Vă puteţi imagina.Erau de multe culori la fel
ca ceilalţi,toţi erau la fel.

Fiind toţi diferiţi nu mai puteau protesta.

22
După câţiva ani nimeni nu-şi amintea de culoarea
originală a pielii.Era distractiv felul în care
persoanele îşi schimbau culoarea cînd se duşau.
Oamenii de ştiinţă au făcut analize de laborator
a apei,dar nu au descoperit nimic.

Camera Diputaţilor s-a decis să schimbe numele

de Talconia în COLORINEA :ţara culorilor.

Turişti din toată lumea ne-au vizitat pentru a vedea cu ochii lor ceea ce
anunţau Agenţiile de Călătorii.
Turiştilor li se întâmpla la fel:după primul duş îşi schimbau culoarea.
Toţi au şters din dicţionar cuvintele:rasism,discriminare,rasă,singurii care-
şi aminteau de aceste cuvinte fiind persoanele în vârstă.
Au venit să ne vadă personaje mitice cum este Drago şi prietenul
său,cavalerul Jorge,care în luna aprilie mereu venea să ne viziteze satele
şi oraşele.Când au făcut o baie în râu culoarea lor s-a schimbat in verde
închis.Prietenului nostru Drago nu i se părea nimic ieşit din comun şi se
plimba la Feeria de Cărţi ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.

La 12 ani şi 3 zile s-a întâmplat altă ,,minune” .După ce s-au duşat

de dimineaţă persoanele au avut culoarea originală.Totul a devenit ca
înainte.
Totul,nu!Se pare că cineva a vrut să dea o lecţie talconienilor,iar ei au
învăţat din ea.Acum erau de diferite culori,vorbind şi învăţând din greşelile
lor.
Înţelegeau şi vorbeau diferite limbi...

24
Cu nici un vot contra s-a decis ca ţara
să se numească în continuare Colorinea.
Începând cu acea zi culoarea limbii şi a pielii nu însemna
un motiv de respingere sau discriminare.Diferenţa între
persoanele din ţara respectivă nu era din cauza nivelului
economic, ci din cauza sentimentelor fiecăruia sau a
muncii prestate.

În fiecare an,21 martie, atât copiii cât şi adulţii,

sărbătoresc ziua cea mai veselă din lume,iar în şcoli
se citeşte un manifest prin care se aminteşte această
istorie.

Dacă vreţi să verificaţi pictaţi-vă faţa şi mâinile şi treceţi

pe aici.Probaţi sucul albastru şi floricelele de porumb
violete cu gustul dulce al amestecului.

26
28
 MANIFIESTO

Los niños y niñas de esta Escuela queremos decir hoy que no

entendemos las fronteras que separan a las personas.

Que queremos un mundo donde la gente se quiera sin impor-

tar el color de su piel, la lengua que hable o el país de donde
proceda.

Que sabemos que todas las personas somos diferentes pero

compartimos el mismo deseo de vivir en paz y libertad.

Las niñas y niños de esta Escuela, y de todas las escuelas, tene-

mos el derecho a soñar un mundo que no sea gris; un mundo
donde las letras, los libros, los lápices, el cielo, los días, los
dragones y los amigos sean de todos los colores. Por eso grita-
mos, bien fuerte todos juntos:

No al racismo. Queremos vivir en un mundo lleno de colores.

29
 MANIFESTE

Nous, les enfants de cette école, nous tenons à dire aujourd’hui que nous ne
comprenons pas les frontières qui séparent les hommes.
Nous voulons un monde où les hommes s’aiment, sans regarder la couleur de leur
peau, leur langue ou leur pays d’origine.
Nous savons que nous sommes tous différents mais nous partageons le même
désir de vivre en paix et en liberté.
Nous, les enfants de cette école et l’ensemble des écoles d’Aragon et d’ailleurs,
nous avons le droit de rêver d’un monde qui ne soit pas gris ; un monde où les
lettres, les livres, les crayons, le ciel, les jours, les dragons et les amis seraient de
toutes les couleurs. C’est pourquoi nous crions haut et fort tous ensemble :

NON AU RACISME !
NOUS VOULONS VIVRE DANS UN MONDE DE COULEURS

30
31
 DECLARATION

The boys and girls of this School wish to say today that we do not understand the
borders that separate people.
That we want a world where people care for each other no matter their skin colour,
their language or the country they are from.
That we know that all people are different but that we share the same desire to live
in peace and freedom.
The boys and girls of this School, and of all the schools in Aragon and any other
place, have the right to wish for a world that is not grey; a world where words,
books, pencils, sky, days, dragons and friends can be of any colour at all. For this
reason, we shout strongly and together:

NO TO RACISM
WE WANT TO LIVE IN A WORLD FULL OF COLOURS.

32
33
 ÑAXTU
Xale yu góór ak yu jigéén yi ci daara jii da ñoo bëggë birël bës niki tay ne xamu
ñuy dig yuy xajjatle ay nit.
Xam nñu ni ñun nit ñëpp da ñoo wuuté waaye ñoo bokk benn bëgg-bëggu dund ci
jamm moom sa bopp.
Xale yu góór ak yu jigéén yi ci daara jii, ak yi ci daría Aragon bi yëpp, am nañu
yelleefu janneer adduna bu lëndëmul, boo xamne araf yi, tééré yi, xalima yi,
asamaan si, bës yi, dragon yi ak xarit yi dañuy ame melokaan yëpp. Loolu tax na
ñun ñëpp ñoo ngi and yuuxu ca kaw naan:

DÉDÉÉT BODDIKOONTE CI BIIRI XEET (RASISM)

DA ÑOO BËGG DUND CI ADDUNA BU FEES AKIY MELOKAAN

34
35
36
Desde el CAREI (Centro Aragonés de Recursos para la Educación
Intercultural) queremos animar a todas las Escuelas de Aragón y a las de
cualquier pueblo o ciudad del Planeta Tierra a adherirse a este Manifiesto
por Una Escuela Contra el Racismo.

Sólo tienes que entrar en nuestra página web: www.carei.es y allí

encontrarás el siguiente enlace donde además de sumarte a esta apuesta
por un mundo en el que quepan todos los colores, podrás descargarte el
cuento en pdf, un cuaderno para colorear y sugerencias didácticas para
los distintos Ciclos de Educación Primaria.
¡¡Anímate!! Tenemos que probar la limonada azul, las palomitas violetas
y el dulce sabor a mestizaje.

MANIFIESTO POR UNA ESCUELA CONTRA EL RACISMO

Patrocinan: Organiza:

38