Cuprinsul:

CAPITOLUL I. Evolutia proverbului romanesc

1.1.Necesitatea educatiei In conceptia populara 6-22

L2.Istoria evolutiei proverbului romanesc 23-37
1.3 .Proverbul ca unitate contextuala 3 8-46

CAPITOLUL II. Modele ale educatiei populare din perspectiva aforisticii

romfinesti

2.1. Paremiologia romana ca model de educatie populara 47-65

2.2. Opera lui L. Golescu si opera lui A. Pann ca model de educatie

permanta 66-80

2.3. Viziunea oamenilor de arta din sec. XIX despre educatia populara In opera lui

A. Pann 81-89

2.4. Utilizarea proverbelor In operele literaturii romane 90-100

2.5. Valoarea si idealul educativ al proverbelor Engleze - Romane 101-109

CAPITOLUL III. Experimentul de constatare prin testare l 10-121

'-»

Concluzii Generale 122-123

2
 --------------------

Bib li ogr afie 126-128

Anexii
-------------------------

2
 factorii de responsabilitate in educatie cu valorile/consecintele etnice.
Revalorificarea corecta a valorilor relevate de vechile si noile structuri, si
comunicarea acestora subiectului educat, este o actiune realizata in mod special
prin actorii educatiei si cere re-conceptualizarea disciplinelor scolare conform cu
noile orientari.
Educatia nu poate face abstractie de ceea ce s-a realizat in alte tari,
Cunoasterea si valorificarea unor asemenea realizari este posibila numai prm
adaptarea acestora la particularitatile sociale si nationale proprii, de valorificarea
corecta a acestei situatii contradictorii depinzand, in particular, si viitorul
Republicii Moldova. Acesta este motivul pentru care se impun cercetari si
revalorificari ale patrimoniului national.
Gradul de cercetare a problemei,

Ccrcetari ale educatiei morale din perspective etnoaforisticii, in general, au

realizat I.A.Comenius, H.Pestalozzi, KUsinschi, L.Tolstoi, L.Iacob, N'Baiesu,
N.Silistraru, C. Baciu, E.Avram, R.Tiberiu, S.Ciomartan, A.Buyenco, L.Tomilina,
O.Ghibu, A.Mehedint etc.;
Problema cercetarii:

Globalizarea/europenizarea se manifesta inegal in aspectele proiectiv ~i

procesual, teoretic si experiential ale educatiei tinerii generatii, Ce repere teoretice
~i practic-experimentale pot conduce la ideea ca etnoaforistica in procesul
educatiei contribuie la constatarea dezechilibrelor spirituale in educatia elevilor? -
este problema pe care ne-am propus s-o cercetam.
Obiectul cercetarii:

Procesul educatiei morale a elevilor din perspectiva etnoaforistica.

Scopul cercetarii:
Stabilirea unor repere teoretice si practice, el'l.b.~~~I\1?~~i de

educatie morals prin valori aferente constiintei national-universale,

--~
Obiectivele cercetarii:

4
- Examinarea conceptelor etnoaforistice din perspectiva educatiei morale.

5
 - Studiul, in contextul globalizarii si al europenizarii, a modificarilor in
relatia elevi - institutii de socializare (familie, scoala, biserica, etc.) si
observarea/stabilirea modului m care subiectii inteleg/interpreteaza/aplica
fenomene si valori nationale,
- Studierea aforisticii in opera lui A.Parm.

- Elaborarea unor modele de actiune educativa m scopul echilibrarii

raportului national-universal si descrierea unor instrumente de valorizare a acestor
valori.

Epistemologia cercetarii este reprezentata de: filosofia educatiei:

M.Dogan, A.Flew; teorii: de sociologia educatiei: E.Durkheim, F.Mahler,
E.Stanciulescu; a valorilor: P.Andrei, G.Rokeach, N.Silistraru, V'Paslaru,
N.Baie§U ; despre functia axiologicd a educatiei: I.Nicola, M.Calin, R.Milirud,S.
Baciu; a educatiei artistic-estetice: I.Gagim; a educatiei literar-artistice:
C.Parfene; concepte si idei de national-universal in educatie: C.Cuco§, E.Joita, de
etnoaforistica: T. Cibotaru, A. Gorovei, N. Silistraru, N. Baiesu, S.Baciu,
V.Capce§lea.
Metodologia cercetarii a inclus studiul teoretic, metoda observarii, studiul
de caz, modelizarea teoretica, culegerea de date, metode statistico-matematice,
testele de control, experimentul pedagogic, jocul de rol, eseul.

6
 p
I. Evolutia ~roverbului ~omanesc.
'\,,"' \.,

L'l.Necesitatea educatiei in conceptia populara

Dintre toate fiintele vii, omul ajunge sa adune "experienta" nu numai strict
individual, ereditar ci si laolalta cu termenii, in societate. Astfel, urmasii mostenise
nu numai fondul biologic, ci se gasesc in fata unei mosteniri de la inaintasi, pe care
n-o pot prelua prin mecanismul instinctelor. Acest lucru trebuie invatat, insusit,
"dandu-si seama" constient adica de ceea ce face.
Este adevarat ca verbul a invdta are 2 sensun: a-si insusi cunostinte,
depinderi si obiceiuri, dar si a face pe altul sa si le insuseasca mai usor, Paradoxal,
dar acela care a invatat odata, e indemnat sa arate si altuia ce si cum a invatat el,
mei ales cand e vorba de fiinte care nu-i sint indiferente.
Invatarea e o functie vitala, care apare vag, elementar, si la alte animale, mai
ales la cele aproape de om, ca imitatie, dar ea se contureaza mai bine numai la om.
Procesul invataturii este un proces bilateral, si lucrul acesta se uita cateodata,
punandu-se accent mai mare cand pe insusirea, cand pe administrarea de
cunostinte, [ 7 ,20]
Ciudat, dar toate minciunile, toate metodele cuprinse in didactica rationals
modema (Homerium, Locke, Cousseau, Pestalozzi) sint invataturi pe care,
nesistematizate, le gasim ~i in conceptia populara despre educatie - adevaruri de
bun-simt, pe puncte, cum sa si spus uneori, nu rara ironie. Lucrurile, evident, nu
stau de loc asa , pentru ca sistematizarea nu este (si n-a fost) un lucru prea usor, Ea
a cerut un efort intelectual si aceasta in lumina unei filozofii si stiinte, care nu mai
era misticismul scolastic de pe vremuri. Pe Ianga aceasta, daca e totusi sa apreciem
deosebirea de fond intre didactica rationala culta ~i cea populara, difuza, si daca
din aceasta comparatie gasim ca fondul nu e prea diferit ca element nou, atunci,
daca nu apreciem progresul facut din acest punct de vedere, trebuie sa apreciem

7
mintea omului din popor, care in mod colectiv, a putut sa realizeze acest fond.
Acest fond latent al didacticii populare folclorice ~i-a avut si el evolutia lui.
Aceasta didactica numita didactics educationala integrala, nu se refera numai la

7
modul de insusire a cunostintelor, ca didactica propriu-zisa, culta, ci la once

,,invatare", deci si la insusirea de comportari, la educatie sens larg.

0 teorie sau teorii didactice conturate nu vom gasi, se intelege, in folclor,

dar gasim idei si judecati razlete, risipite in proverbe, care la o atenta considerare,
ne apar ca tot atatea elemente care pot contura o teorie.
Primul lucru care a impresionat probabil din ce in ce mai mult pe om, a fost
desigur diferenta dintre el si copilul lui. Nevoia invataturii apare si nu putea sa nu
apara limpede. Asadar :
,, Ce inveti la tinerete I nu uiti nici la bdtrinete. "[ 51,36}

,,Nimeni nu se naste invatat", sau proverbe care se folosesc ca sa exprime

aceasta idee :
,,Batefirul cit ii cald".

,, Revarsatul zorilor nu fine toata ziua ". [ 51,21}

Din aceste proverbe se desprinde ideea ca posibilitatea invataturii este mai

mare in tinerete, ca trebuie sa folosesti acest prilej, ca fiecare lucru trebuie facut la
vremea lui. Aceasta nu inseamna insa ca virsta invataturii e circumscrisa la
copilarie ~i tinerete, ci numai ca acum se invata mai usor. Altfel, cum spune un
bine cunoscut proverb : ,, Cit traieste omu-nvata , $i neinvdtat ramine"] Folclor]
Pe plan subiectiv, necesitatea invatarii s-a manifestat - si s-a manifestat
simplu : ca nevoie de a invata, ca o obligatie pe care fiecare individ o simte, atunci
cind vede ca el nu poate sa faca un lucru pe care altul 11 poate face. Aceasta idee o
gasim exprimata destul de clar, destul de des ~i in mod diferit in folclor :

,, Nevoia te invat a".

,,Nevoile nu cad pe pietre, ci pe oameni".

,,Nevoia e mama aflarilor", [ Folclor}

Nevoia, ca motor sau motiv al invataturii, asa cum este exprimata aici, este,
se intelege motivul general care indcamna la cunoastere.

8
 0 conditie a demersului de cunoastere , pentru ca acesta sa fie justificat, este
ca el sa reuseasca. Dar omul invata nu numai cind reuscste, invata foarte bine si
cind greseste, Daca ,,nevoia e mama" invataturilor si aflarilor, greseala este si ea

9
un fel de mama. Greseala sau, mai pe grai popular si adinc ,,patanie" proprie sau a

altora.

,,Cine s-a ars cu ciorba sufla si-n iaurt".

,,Multe gresesti, multe inveti".

.Pataniile nebunilor, invatatura inteleptilor". [Folclor}

Dupa cum vedem, cxpcrienta indeamna, nu numai la continuarea

cunoasterii, ci ~i la prudent a. Prudenta e astfel o virtute pe masura cunoasterii

umane. Ambele stau la baza invataturii populare, ca si a celei stiintifice.
,,Cum vei semdna, asa vei culege".

,, Nu te zvirli in apd , daca nu stii sa inoti ". [48, 71}

Posibilitatile de cunoastere ale omului si mai ales de invatare sunt nelimitate,

caci: ,,Lumea nu-i cit se vede peferestre" si: ,,Toata lumea e o §Coala".[47, 45]
Aceste 2 proverbe sugereaza ideea ca superficiala cunoastere pe care ne-o
oferim, e putin fata de ceeea ce putem si stim. In felul acesta putem sa cuprindem o
lume tot mai larga, si toata aceasta lume ne va invata si ne va forma.
Cunoasterea umana - cunoasterea cautata individual, din proprie initiativa,
ca ~i cea condusa, invatarea sistematica - e un proces ce se prezinta ca un ansamblu
unitar de actiuni specifice in care se <listing anumite reguli. Nici o regula nu e
urmarea mecanica a unui model ideal si nici copia lui fidela, in reguli exista
intotdeauna o incarcatura experimentala personala,
Toate regulile didacticii culte le gasim analizand folclorul educational din
multimea de reguli de invatare, pe care poporul le-a fixat in paremiile sale, cinci ni
se par cele mai pregnante:

+ invatatura e munca.

+ Munca de invatatura trebuie sa fie pe masura celui chemat sa invete.

+ Roadele invataturii se culeg treptat.

+ Mersul inainte al invataturii e posibil daca ceea ce se invata la un moment

10
<lat se realizcaza cit mai inchegat si mai temeinic

+ Invatatura trebuie sa aiba un scop: practica.

11
 Acestea sint regulile unei bune invataturi, in conceptia populara, 1 .Invatatura e
munca, este efort ~i poporul isi da seama de acest lucru. Efortul depus pentru a
invata este cerut, deopotriva, din partea celui ce invata, ca si din partea celui care
invata pe altul. Didactica populara nu pune accent pe activitatea invatacelului si
nici nu accentueaza importanta predarii de catre profesori, ea le pretuieste
deopotriva pe amandoua,
Proverbul care exprima caracterul de munca, de efort, al 1nvatarii nu sint, de
regula la direct. Proverbe care au implicatii in acest sens, sint extrem de multe, in
vreme ce cele direct la obiect, putine si nici acelea intotdeauna reusite, Aceasta,
desigur, pentru ca munca insa~i e o continua invatare, si invers. Cateva exemple:
,,Ce e lesne nu e bun", ,,Nimic nu se invatd lesne fora osteneala", ,,Nu te ardta

dascal, pdnd n-ai ucenic".[4,30]

2. Invatatura e rnunca organizata cu socoteala, in care trebuie sa avem in

vedere pe eel care invata, varsta si capacitatea lui de a invata, eventual talentul -
,,darul" lui de la natura, ,,Toti copacii infrunzesc, dar nu toti dau si roade ", ,, Nu

toate strdchinile sint pentru ciorbd", "Alfi ochi are fluturul, alti ochi are
vulturul".[6, 18]
Proverbele citate constata deosebirile care exista intre oameni, pe care le
subsumeaza fenomenelor similare din natura, Alte proverbe exprima o alta idee:
aceea a necesitatii cunoasterii acestor deosebiri, pentru a ne folosi de ele in
activitatea noastra; in cazul de fata - pentru educatie, Caci: ,,Spune-mi cu cine te
intdlnesti I ca sd-ti spun cine esti", in oala acoperita nu stii ce fierbe", ,,E lucru
greu sii cunosti inima omului".[Folclor]
3. Roadele invataturii nu se obtin dintr-o data, ci treptat, in mod natural, ca
orice roade inceputul 11 face contactul cu lucru pe care trebuie sa-I invatam, adica
prin intuitie in folclor gasim unele proverbe sau expresii verbale care exprima
importanta acestui contact cu lumea obiectiva inconjuratoare:
,, Mai bine sa vezi o data, decdt sa auzi de zece ori ", ,, Sa auzi cu urechile

tale si sii vezi cu ochii tai".[Folclor]

12
 Omul din popor insista asupra repetarii lui ~i asupra efectelor pozitive ce se
pot obtine, daca se merge, treptat, de la cunoscut la necunoscut, de la usor la greu,
de la simplu la complex, de la apropiat la indepartat, Dar mai intai, atentia la ce se
petrece injur: .Nu-i orb mai orb ca eel ce nu vrea sa vada", ,,Surdului degeaba ii
cdnti de jale", ,, Pe o ureche i-a intrat si pe alta i-a iesit". [Folclor]
Inrotdeauna si In toate trebuie apoi sa procedam cu masura ~i treptat. Gasim
aceasta idee In proverbe ca cele ce urmeaza :
,, Treaptd cu treaptd, te urci in vdrful scdrii ".

,, Nu scutura fructele pdnd nu se coc ".

,, incet-incet, departe ajungi'' .[25,43]

4. Mersul inaintc al lnvatarii e posibil, daca ceea ce se invata la un moment

<lat se realizcaza cit mai inchegat si temeinic. Nu trebuie uitate doua lucruri: sa nu
te intinzi mai mult decat poti sa cuprinzi si sa nu crezi ca lucrurile bune se fac
dintr-o data .
,, La multe cine gdndeste I nici una nu ispraveste ".

,, Cine incepe multe I putine sfdrseste ".

,, Mai bine putin si bun, deceit mult si prost". [Folclor J

5. Invatatura trebuie sa fie practica, ea ar putea fi pusa pe locul intai ca

importanta, dupa cum poate fi socotita si ca o concluzie In acest sens, exista
proverbe romanesti care arata importanta aplicatiilor si verificarilor In tot ce
intreprinde omul In munca si viata sa de toate: ,,Pana nu-I incaleci, calului nu-i
cunosti ndravul ", ,, Mestesugarul vreme cere I nu se-nvata din vedere ". [17, 10]
Practica, In intelesul ei just, inseamna mai mult decat aplicarea unui gand
obisnuit. Ea presupune intentia de a modifica procesele strict firesti, pentru a
transforma ceva In bine.
Dupa reguli (principii) urmeaza metodele. Mai popular: cai de urmat.

13
 Intre ,,reguli" de activitate si ,,metode" sau ,,cai" nu exista propriu-zis o linie
precisa de demarcatie. Ce e, de exemplu, o propozitie ca aceasta: ,,Sa procedam de
la usor la greu"- regula sau metoda? Ea e pusa de obicei, intre reguli (principii);
dar poate fi socotita foarte bine si o metoda,

14
 Din analiza folclorului nostru se pot extrage o seama de proceduri sau cai de
urmat in educatie, trei fiind mai evidente, adica mai des intalnite in colectiile de
proverbe si zicatori: aratarea, sfatul si intrebarea pedeapsa.
Unele proverbe care ne introduc in metodologia populars se refera si la

aspectul mai general al problemei. Cateva exemple :

,,Cine umbla ziua nu se poticneste".

,,Mai bine sa te-ntorci, decdt sii rdtacesti".

,, Cine umbla pe toate drumurile nu ajunge nicaieri'i.Io, 18}

Din aceste exemple se poate vedea clar convingerea omului din popor ca
invatarea nu e un lucru la intamplare, dar nici U§Or nici precis. Ea presupune
adaptarea la imprejurari si momente. a)Aratarea e prima si cea mai sirnpla cale
care te duce spre scopul pe care 11 urmaresti intr-o actiune de invatare. Unele
proverbe se refera la eficienta aratarii, in vederea cunoasterii propriu-zise. ,, Pilda
bund este pentru om lumind", ,,Mai bine o pildd buna, decdt zece sfaturi",
,,invafatura se prinde mai repede cu pilda, decdt cu povafa".[Folclor]

Si acestea, dar mai ales altele, mult mai multe, dintre proverbe, se refers la
invatarea in materie in comportare sociala si morala. Elementul subiectiv afectiv
joaca aici, desigur, un rol important.
,, Pilda bund - floare ce rodeste ".

,,A sta-n fata cuiva ca soarele".[Folclor]

Despre exemplul sau pilda rea, proverbele sint numeroase. ,, Pilda rea stricd
obiceiul bun", ,, Cine umbld cu lupii, ca lupii urla ".
0 insemnatate deosebita, in conceptia educationala populara, o are pildele pe
care le dau parintii odraslelor lor.
,, Cum e mama §i tata I asa-i baiatul §ifata ", ,, Ci-au facut parintii var face si
copiii", ,, Copilul calca pe urmele partntilor"]! 0,31}

12
 Credinta populara pare sa dea exemplului o putere, pe care o socoteste iesita

dintr-un instinct, ce vine din fiinta sa biologica. Proverbele ce exprima aceasta idee
sunt frecvente si plastice : ,, Cdnd un cdine latra, toti ceilalti se iau dupd el",
,, Omul ca oaia - se ia unul dupd altul".[Folclor]

13
 b)Sfatul este o a doua cale importanta, de buna invatatura. Fata de pilda, el
se bucura, de regula, de mai putina consideratie :
,,Mai bine o pilda bund decdt zece sfaturi".[Folclor]

In ceea ce numim didactica populara sau folclorica, sfatul corespunde

,,expunerii" verbale, fie ca descriere sau naratiune, Notiunea de ,,sfat" are in ea insa
un sens normativ ceea ce inseamna ca aceasta metoda, priveste nu atat sensul
informativ, ci mai ales pe eel de indrumare privind buna comportare.
,, Un sfat bun nu vine niciodata tdrziu ", ,, Mai bine un sfat bun deceit o laudd
desarta ", ,, Sfatul de-aia este dat, ca sii fie ascultat".[ 4 7, 33]
Sfatul, ca si exemplul, are un efect mai mare daca vine din partea celor
apropiati, in primul rand din partea parintilor. Sfatul parintesc e recomandat in mod
deosebit, spre ascultare, copiilor lor :
,,Asculta invdtdtura tatalui §i nu uita povata mamei", ,, Cine asculta de
sfatul bdtrdnilor, n-are sa-i para rau".[47, 18]
Sunt exprimate, si nu o data, rezerve cu privire la calitatea si autoritatea
celor ce dau sau pot da sfaturi:
,,Nu da sfat I nefntrebat", ,,Altora le da povata I dar pe sine nu se•

nvata ". [4 7, 32]

c) A treia metoda de invatare si formare intelectuala in didactica populara e

fntrebarea. Ca fapt despre intrebare §i rosturile ei in instruirea oamenilor avem
putine proverbe. Avem proverbul :
,, Cine-ntreaba nu greseste" sau ,, Cine-ntreaba multe afld" si poate si alte
cateva de aceeasi calitate. Doar atat,
Aratarea, sfatul si intrebarea sint metode generale de invatatura. Mai cxista
insa 2 mijloace, de care omul se foloseste in indrumarea invataturii spetei §i pe care
nu trebuie sa le uitam, pentru ca ele au luat §i o forma speciala, de sanctionare a
rezultatelor invataturii. Aceste metode sint: aprobarea si dezaprobarea, cu aspectele
lor mai Speciale: rasplata si pedeapsa.
Aprobarea - respectiv rasplata - sunt mai putin discutate, atat in pedagogia
populara cit si in cea culta, Probabil pentru ca orice actiune se bucura de

14
autoaprobare, autosatisfactie, autorasplata. Dezaprobarea e mai greu de realizat ca
autodezaprobarea. Aceasta presupune o constiinta deja formata pentru aceasta.
in teorie, aprobarea si dezaprobarea sint deopotriva justificate. Practica
educationala insa, atit cea populara cit §i cea culta, insista asupra dezaprobarii a
sanctiunii negative. Multe proverbe romanesti afirma cu hotarire necesitatea
pedepsei si practica ei destul de curenta. ,, Copilul necertat I rdmine ne-nvatat",
.Prostia facuta se uita I pedeapsa nu se uitd niciodata".[10,22}

Ideea pedepsirii este, evident, strict legata de acea a vmu, ca o urmare

naturals a acesteia.
,, Capul face I capul trage'', ,,A umblat cit a umblat I pind de dracul a
dat".[Folclor]
Nu toate abaterile se pedepsesc la fel, pentru ca sint oameni si oameni si,
evident, fapte si fapte.
,, Sarea nu e bund in toate bucatele '', ,, Sa fii bun si bland in toate I dar pdna
unde se poate".[51,18}
Bataia este, se pare, in folclorica ceva firesc, dar numai daca sau pentru ca,
uneori, apare ca atare:
,, Unde nu poate vorba I ispraveste biuul'i.Il-olclor]

Totusi, nu trebuie uitat ca:

.Bataia si ocara nu se uitii niciodatd" .[51,16]

Pedeapsa in conceptia poporului, depinde nu numai de eel ce o aplica, ci si

de relatiile dintre acesta ~i eel caruia ii este administrata. ,, Batala de mama nu
doare ". [6, 8]
0 PEDAGOGIA POPULAR.A CA MODEL DE EDUCATIE

PERMANENT A

Ideea personalitatii umane ideale este una din componentele principale a

mostenirii spirituale a oricarui popor. Idealul femeii, barbatului,
batranului, copilului, fiind prezenta in viata spirituala a poporului, patrunde

14
din copilarie in sange, contribuind la crearea unui stereotip a
comportamentului ideal si influentind formarea etichetei si a dreptului

15
 nescns. Reflectiile populare despre personalitatea ideala, perfecta, au
contribuit nemijlocit la educarea unor astfel de personalitati ideale ~i
perfecte. Iar personalitatea perfecta, cantata de popor, un autor talentat,
devine un model de educatie permanenta " intelepciunea bdtrdnilor-limita
tinerilor ", " intelepciunea nu e toatd in capul unui om ".[2 3, 41]
Analiza si determinarea parametrilor personalitatii perfecte in pedagogia
populara este deosebit de rezultativa in cadrul stabilirii particularitatilor nationale
de dezvoltare si educatie a personalitatii. Poporul intotdeauna a pledat pentru
imbunatatirea educatiei generatiei in crestere, prin experienta milenara, prin
specificul metodelor, prin concretizarea, perfectionarea si dezvoltarea ideilor
pedagogice. 0 astfel de tratare a problemei permite de a vorbi despre unele
particularitati nationale specifice nu numai in plan national dar si universal. Acest
fapt permite determinarea mai precisa a trasaturilor comune (general-umane ),
particulare si speciale (nationale) in structura personalitatii,
Intre folclor si pedagogie exista o stransa legatura. A existat ~i va exista
intotdeauna. A~a cum exista intre folclor si literatura, intre folclor si toate creatiile
de nivel mai ridicat la toate popoarele. Folclorul e singura scoala dinainte de
aparitia scolii propriu-zise, ~i continua sa existe ca izvor mereu viu si dupa aparitia
acesteia.(25,5]
Investigatiile asupra valentelor folclorului aforistic ca material educativ au
vizat mai mult selectionarea pentru folosirea cit mai adecvata a acestuia, in
ansamblul educatiei scolare, Scoala din aproape toate tarile civilizate a facut inca
ceva in plus: a introdus, incepind inca cu secolul trecut, in programele de istorie a
literaturii lor, eel putin un capitol care arata izvoarele populare ale literaturii
respectivului popor.
in folclorul romanesc exista o sumedenie de exprimari lapidare cu referire la
educatia cognitiva pe care trebuie sa o posede orice traitor al spatiului romanesc.
Vom incepe cu cele despre "minte, adica intelect ~i vorbire, definirea ~i formarea
lor in conceptia populara, in conceptia populara mintea este bunul eel mai de pret
al omului:

16
 "Frumusetea trece, mintea creste. "

"Mintea e podoaba sufletului, frumusetea-podoaba trupului ". [Folclor]

In conceptia populars mintea este socotita ca un dar al destinului.

Cu toate acestea este evidentiat ~i rolul norocului alaturi de eel al mintii:

"La un car de minte, mai bine trebuie si-un gram de noroc ".[Folclor]

Nu lipsesc din caracteristicile mintii nici eficienta, nici aspectul ei moral. Ea

nu-i este data omului cu titlu gratuit:
" Cine are minte are §i rusine ".[51, 72]

Contrariul mintii - prostia- e altceva: e lipsa de minte, este un psihic

dereglat. Radulescu-Motru referindu-se la prostie spunea ca aceasta este ceva greu
de definit in mod satisfacator.
In aforistica romaneasca exista multe proverbe si expresii care se ocupa de
prostie. Pentru ea prostul e vazut ca un bolnav:
" Dd in gropi de prost ce e ", sau:

"Prostului nu-i stii bine daca nu-i si fudul't.Ibolclor]

Functia educativa, care asigura vocabularul si fondul principal de cuvinte,

este invatarea, asimilarea de cunostinte, imagini ~i idei sau notiuni,
Astfel," invatarea este acea modificare a dispozitiei sau a capacitatii umane
care poate fi mentinuta sau care nu poate fi atribuita procesului de crestere",
Modificarea denumita invatarea se manifesta ca o modificare a
comportamentului.] 40,43]
Modificarile in cauza pot fi de natura intelectuala pura, dar si de atitudine,

interes, valoare,

"Omului cu invatatura ii curge miere din gura. "[Folclor]

17
 Invatatura e o necesitate, invatatura e o avutie, invatatura e o datatoare de
prestigiu, invatatura e chiar o placere. Omul din popor pretuieste munca, pretuieste
munca pentru ea, pretuieste invatatura muncii - ambele fiind aspecte si stadii ale
aceluiasi proces uman de creare de bunuri materiale si spirituale:
" lnvafatura cu truda se dobdndeste, nu ca ploaia din senin "; "Invdtarea e
grea munca".[18,22]

18
 Altele se refera, din contra, la rezultate, la ceea ce in educatia cognitiva
numim "cunostinte", Poporul le numeste pe acestea tot "invatatura" sau chiar"
stiinta":
"Banii nu aduc invataturii, invdtarea aduce bani".[Folclor}

Invatatura, ca rezultat al muncii de invatare se refera nu numai la cunostinte,

ci si la deprinderi. Unele proverbe pun chiar mai mult pret pe acestea:
"Deprinderile din muncd se dobdndesc "; "De stiut nu-i este dat decdt celui
ce-a invafat".[62,87}
Ceea ce este blamat in conceptia populara este pnvarea, in general, de

invatatura, oricare ar fi ea. Si aceasta conceptie se reflecta si in unele proverbe:

"Omul ne-nvatat ca §i lemnul ne-ndreptat".[62,67}

Poporul a luptat intotdeauna impotriva nestiintei, facand apel ades la ironie.

"Altera le da povata, dar pe sine nu se invata ".[Folclor}

Limba (limbajul) si mintea au aparut concomitent. Intre minte (gandire) si

limba exista legaturi si corespondente care se evidentiaza in legaturile dintre gand
si cuvant. Putine sunt proverbele care sa dea o definitie vorbirii si raporturilor
acestei cu gandirca. Ele sunt totusi destul de revelatoare:
" Unii vorbesc ce stiu, altii stiu ce vorbesc ", "Fii damn peste Zimba

ta". [Folclor}

Un rol important pentru om 11 joaca putinta lui de a da curs, de a da expresie

gandului in vorbire sau de a-I frana, de a se inhiba. Iata de ce tacerea devine o parte
pe care se pune un pret exceptional si devine pentru omul din popor parte a
procesului gandire-limba. jSimpla lor lectura ne-o evidentiaza indeajuns:
"Cind vorbesti, semeni, cind asculti, culegi ".

"Sau taci sau zi ceva mai bun decit tacerea ".[28, 17}

Despre scoala propriu-zisa avem purine proverbe. Iata doua care au un

caracter net de proverbe si ca fond si ca forrna:
19
 "Scoal a face omul om §i altoiul pomul pom "; "Unde scoala se iveste
pamdntul se-mbogateste ". [34,12}

20
 Daca proverbele despre scoala si carte nu-s multe, gasim destule dovezi
despre preocuparea poporului de ele intr-un alt domeniu folcloric cum ar fi eel al
cimiliturilor. De exemplu despre scris:
"Ardturd alba, samdnta neagra, cine poate, acela o seamana't.Iliolclor]

Despre creion:

"Pitic sint, de toti m-agiu dar pe toata lumea-nvdt ".[Folclor]

Proverbele, zicatorile si cimiliturile evidentiaza importanta pe care o au

diferitele aspecte de manifestare ale intelepciunii, ale mintii ascutite, importanta ei
fiind fundamentals pentru om. Poporul a <lat o mare apreciere invataturii,
instruirii, scolii, cunostintelor. Omul inviijat devine In conceptia popularii un
model. Cea mai frumoasa perfectiune a naturii, dupa cum mentiona Comenius, el
necesita totusi o cizelare pentru a putea ajunge aproape de perfectiune.
Totalitatea de manifestari ludice specifice varstei copilariei poarta in
etnologie denumirea gcnetica de folclor al copiilor, Folclorul copiilor se
caracterizcaza ca un gen universal, care a luat nastere in mod firesc la o varsta cand
jocul constituie punctul central si model al activitatilor lor.
Jocurile copiilor mentin trasaturile jocului ludlic, existenta in toate culturile
lumii. Daca prin joc si cantec copilul ia contact cu mediul inconjurator, atunci
aceasta atmosfera de manifestari ludice atinge profund sensibilitatile adultilor, Ei
privesc cu incantare derularea unui joc de copii, retraind propria copilarie si
copilaria intregii umanitati, Exemplu: jocul -"Alunelul".
Copiii se prind de maini in cerc. In tactul melodiei fac patru miscari in
dreapta, pomind cu piciorul drept inainte, apoi spre stanga ei canta urmatoarele
cuvinte: Alunelul, alunelul, hai la joc. Sane fie, sane fie cu noroc. Cine n-a jucat
de fel. Va ramane mititel etc.
Acest joc poate stimula la copii exercitiul fizic si curajul de a participa la
joc, ii ajuta copilului sa se integreze mai U$Or In grupul de semeni, sii-i stimuleze
spiritul coparticipativ:

18
 Multi folcloristi si etnologi au presupus ca un studiu mai aprofundat al
jocurilor celor mici oglindesc si pastreaza amintiri si supravietuiri de obiceiuri,
ritualuri care uneori nu mai traiesc decat in manifcstarile copilaresti.
Din punct de vedere semiotic si functional, jocul apare ca o configuratie §i
nu conteaza atat cuvantul sau gestul in sine, ci modul in care el este articulat:
tonul, privirea, modulatia vocii.
Referindu-ne la originea jocului, ea tine de problematica fundamentala a

antropologiei si filosofiei culturii. Multidimensionalitatea actului ludic face ca

jocul sa fie obiect de studiu al istoriei culturii etnologiei psihologice, pedagogice,
estetice etc.
In conceptia marilor poeti si ganditori germani, jocul §1 arta realizeaza o
libertate intre legea naturii si ratiunii.
H. Spencer spune ca jocul e o exersare artificiala a energiilor, care in absenta
exersarii lor naturale devin masura Iibera si forma unor actiuni simultane.
Psihologii au stabilit ca jocurile copiilor ca si intreaga lor activitate sunt

dominate de "umbra celui mare". Jocul este un studiu firesc si obligatoriu in

dezvoltarea copiilor necesar exersarii functiilor fizice ~i psihice,
In psihologia educatiei descrisa in una din lucrarile lui John Locke, se spune
ca nici o activitate nu are atita sunet In sujletul copiilor ca jocul, copii care sunt
lipsiti de posibilitatea de a se juca sunt mai saraci dccit ceilalti, atit sub aspect
cognitiv, cit mai ales sub ace/a al personalltiitii. Jocul ofera copiilor un izvor
inepuizabil de impresii ce contribuie la imbogatirea cunostintelor despre lume si
viata, formeaza si dezvolta caractere, abilitati, inclinatii etc.
Jocul si copilul sunt doua lucruri de nedespartit, in JOC copilul se
descatuseaza totalmente, conditie obligatorie pentru domeniul artistic. Jocul, fiind
joc, este in acelasi timp o munca, unde copilul se trezeste sincer, fiziceste si
sufleteste.
Jocurile traditionale ale copiilor au pastrat toate timpurile §1 formele de
magie existente in societate si in semiotica folclorului,

19
 E. Comisel spune ca repartizarile jocului de copii este mare de faptul ca
materialele folclorice, remarcile referitoare la mod de manifestare, la legatura
organica a textului poetic cu jocul, cu gestica, cu antonimul sau locul unde se
practica sunt rare si sporadice. Jocul copiilor ofera argumente ce vin in sprijinul
recunoasterii unitatii culturale de profunzime a omenirii. Universalitatea acestei
categorii folclorice se manifesta in planul tipologiei jocurilor si morfologiei lor.
Jocul de copii incepe printr-o strigare-invitatie cornpusa din interjectia hail

insotita de numele jocului respectiv" Hai la turca" sau "Hai la biza" etc.

Preambulul unui joc 11 reprezinta numaratoarea pentru care se repartizeaza

rolurile si ordinea. Nurnaratorile in joc au o actiune ludica, avand multiple functii
cu care copilul incepe jocul. Numaratoarea are o modalitate principals de
distribuire a rolurilor intr-un joc, indiferent de marimea grupului, si este o forma a
unei psihotehnici traditionale, pentru care se rcalizeaza trecerea la ritualitatea
timpului ludic.
Copilul intotdeuna a fost un factor important in educatie, autoeducatie, si
in educatia reciproca a generatiilor ca model ce determina experienta istorica.
Familia se repezinta ca nucleu al educatiei populare. Ea asigura
individualizarea scopurilor si continutul procesului educativ, ea creaza conditii
pentru dezvoltarea copiilor, pentru transmiterea experientei sociale. Familia este
o components necesara spatiului educativ ca forma a existentei lui in acelasi timp
ea functioneaza ca spatiu educativ, familia este acel microsocium in care omul se
naste si traieste, Ea este principala componenta in sfera sociala a omenirii. Aceasta
din urma reperzinta sfera activitatii vitale a omului. Lumea descoperirilor pentru
copil incepe alaturi de mama, tata si rude.
Inca din etapele primordiale ale vietii omului familia personifies aceasta
lume, rolul ei principal fiind educatia. Cercul educatorilor in familie este foarte
larg, incepind cu mama, bunica, apoi tatal si bunicul, inca din timpurile stravechi
familia reprezenta domeniul cultural, valoric si informational in dezvoltarea tinerii
generatii. Deoarece fiecare familie apartine unui anumit etnos, acest domeniu este
considerat etnopedagogic. Acesta poarta in sine atit caracteristicile generale ale

20
spiritului educativ, cat si caracteristica etnica, in acest context putem vorbi despre
familie ca spatiu etnopedagogic in care se dezvolta constiinta etnica a omului, in
care se invata limba materna, Prin intermediul ei omul insuseste caracterul national
al mediului ambiant.
Pedagogia populars ii atribuie marnei un loc special care transmite copilului

Inca din primele clipe ale vietii sale cele mai placute senzatii: asigurarea hranei, a
setei, a caldurii, a gingasiei, incuviintarea tuturor actiunilor, dragoste si mindrie,
Treptat copilul descopera ca complexul senzatiilor pozitive primite de la mama
poarta numele de iubire. Copilul nu trebuie sa faca nimic pentru ca mama sa-l
iubeasca, Ea ii poarta acest sentiment pentru simplu fapt ca el exista. Dragostea
materna omul o simte toata viata si tinde permanent catre acest refugiu spiritual, in
pedagogia populara, tatal ocupa un loc de frunte. Rolul sau pedagogic se evidentia
prin autoritate, grija pentru numele sau si nu prin actiuni educative practice. In
povesti, cintece si zicatori rolul tatalui este reprezentat mai mult ca factor moral:
apara, reprezenta puterea in fata copiilor sai, el ii proteja de necazuri daca acestia
sunt jigniti, tata tinea minte." Daca ar auzi pe altcineva un om strain vorbind
despre mine in felul acesta ar sari pe el, l-ar lua de git, l-ar snopi in batai", avea
cerinte fata de membrii familiei, iar atunci cind baiatul pleaca in lume, 11
sensibilizeaza si 11 indruma cu sfaturi bune:" sa fii cuminte fiule, nu Iasa sa ti se
strecoare oameni rai in suflet" .Al doilea factor ar fi eel material: intretinea familia,
asigurind membrii ei cu bani si bunuri. Aceasta circumstanta accentueaza pozitia
exclusiva a mamei in educatia generatiilor in crestere. Astfel, la copii s-a format
recunostinta orientata catre mama.
Printre cei mai activi subiecti ai etnopedagogiei familiei sunt buneii, Intr-o
sene de cazuri rolul bunicii in educarea nepotilor era egal cu rolul mamei, iar
bunelul prin actiunile sale educative nemijlocite era mai activ decit tatal, Locul
buneilor in pedagogia populara era determinat de axioma potrivit careia oamenii in
virsta cu o bogata experienta de viata sunt cei mai buni educatori ai generttiilor
tin ere.

21
 Daca pnvim din alta perspcctiva etnopedagogizarea vietii spirituale a
poporului nu poate da rezultate daca inafara acestui proces se afla familia, a carei
activitate nu poate fl egala cu nici o institutie pedagogica, in acelasi timp,
perfectionarea spatiului etnopedagogic familial poate avea loc numai atunci cind
va deveni unul din componentele etnopedagogizarii sistemului de invatamint in
intregime. Aceasta legitate reprezinta expresia realitatii pedagogice sistematice ca
o caracteristica cardinals a ei. Semnificatia spatiului etnopedagogic familial ca
leagan spiritual al dezvoltarii umane isi are originea in spectrul larg al
influientelor pedagogice.
Un rol decisiv in formarea si dezvoltarea copiilor 11 reprezentau rudele,
Adultii Ii educau pe cei mici care, la rindul lor, se ajutau reciproc. Neamurile erau
cointeresate ca generatia tinara sa pastreze traditiile, obiceiurile bune ale familiei si
se ocupau constient de educatia in spiritul aspiratiilor poporului.
0 atentie specials o merita subiectii etnopedagogiei familiei nasii de botez
si de cununie, Nasii de botez erau in drept sa aleaga si sa puna nume copilului, iar
In cazul decedarii parintilor bilogici acestia 11 infiau si 11 educau ca un urmas
propriu. Nasii de cununie erau rudele cele mai apropiate de tinerii casatoriti, Ei
vegheau fericirea si bunastarea noii familii interneiate, aducindu-le mereu un sfat, o
povata ,un ajutor. Ei inminau daruri utile gospodariei, in special, la nunta, cumatrie
si la "casa noua".
Opinia publica, de asemenea, este un mijloc pedagogic efectiv. Ea era

reprezentata de vecini, persoane cu autoritate, inteleptii satului. Copiii s-au convins

de faptul ca nici o activitate de-a casei nu are loc fiira cooperarea cu vecinii, ca ei
sunt alaturi si la nevoi, si la bucurii. Parerea vecinilor era luata In considerare
atunci cind se preluau metode de educatie. Era mereu judecata intrebuintarea
mijloacelor fizice. Parintii se sfatuiau in cazurile cind copilul era neascultator sau
agresiv. Exists credinta populara care spune: "Daca un copil ridica mina ~i-1
love~te pe taica-sau sau pe maica-sa i se usuca mina din umar pina la degete".
Sistemul popular de educatie a generatiei tinere presupune pregatirea lor
pentru educarea ~i autoeducarea copiilor. Ideea ca nasterea si educarea copiilor e

22
una din cele mai importante obligatii morale ale lumii era insuflata tinerii generatii
inca de timpuriu. De obicei pentru aceasta erau utilizate sarbatorile si situatiile
solemne astfel ca datoria pedagogica se inradacina in constiinta copiilor.
Caracterul moral al tinerilor era determinat de felul in care se adresau copii
mici. Cind o persoana intra intr-o casa pentru prima data era judecata trasaturile
sale dupa modul cum 11 intilnea copilul, ce atitudine avea fata de el. Acel care
iubeste cu adevarat copii nu este in stare sa fie josnic, sever, mincinos si ipocrit.
Dupa cit se pare acesta este un adevar evident. Pentru a cistiga simpatia copiilor,
adultii trebuie sa se adreseze binevoitor, sa nascoceasca distractii, sa-i invete
diferite jocuri si sa participe la ele, sa-i serveasca cu dulciuri," 11 iubesc copiii"•
aceste cuvinte erau adresate oamenilor cu o bunatate sufleteasca mare pentru care
erau pretuiti,
Caracterul national, munca, intelepciunea, moralitatea sunt elemente
determinante in baza carora se promoveaza teza pedagogics democratica, ce
intemeiaza adevarata practica educationala, Evident, fiecare popor are remarcabilii
sai pedagogi democrati, iluministi etc., mostenirea si idealurile poporului.
Cercetarea teoretica a problemelor pedagogiei populare, cu cit devine mai actuala,
cu atit este mai dificila, deoarece aparatul categorial, esenta fenomenelor,
particularitatile, legitatile educatiei, metologia, istoriografia, corelatia pedagogiei
populare cu stiinta pedagogica moderna, cu constiinta religioasa si cu alte
probleme implica consolidarea eforturilor intru penetrarea teoretica ( analiza si
sinteza) si practica a cultivarii valorilor general-umanc.
Concluzie: Cele desfasurate mai sus ne dau o idee destul de limpede despre
nivelul de realizare a ceea ce am putea numi o didactics populara, Reguli, cu
pretentii de principii si metode, toate de origine empirica, formeaza un complex de
elemente neconstituite in sistem, dar din care se poate scoate oricind unul.

23
1.2. Istoria evolutii proverbului romanesc.

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, asistam la o adevarata seceta in domeniul

paremiologiei romanesti. Dupa mai bine de un veac de efervesccnta activitate, in
cadrul careia au fost publicate zeci si zeci de tonuri de proverbe culese din popor
ori s-au realizat mai mult sau mai putin competente asupra fondului formei
proverbului romanesc, perioada in care sau distins nume de referinte, astazi in
cultura romaneasca numim I.Golescu, A.Pann, I.Zanne, S.Teodorescu-Kirileanu,
preocuparile paremiologice par sa stagneze.
Nu acelasi lucru se petrece in strainatate. Bibliografia paremiologiei
internationale se imbogatea in fiecare an cu not nume si noi Iucrari, teze
indraznete, sinteze.
La noi nu a intirziat sa apara sau sa .reapara interesul pentru valorificarea si

studierea proverbelor. Un tezaur paremiologic atit de bogat, cum era eel rornanesc,
nu putea astepta prea mult oamenii de care era nevoie. Astfel in 1960 I.C.Chitimea
publica studiul sau paremiologic, dupa care o pleiada de oameni dedicati publica
"Enciclopedie a proverbelor lumii".
Au fost publicate citeva volume reprezentative pentru cultura romana, Unele
sunt inedite, care completeaza seria altor de acest gen publicate in perioada
precedenta, Altele sint ruditari critice ale unor colectii mai vechi de proverbe
aparute in cultura romana.
Publicarea unui fond paremiotic destul de bogat, a generat o adevarata
avalansa de cercetatori si de studii.
Natiunea romana s-a dovedit si sub acest aspect destul de matura pentru a
inscrie in circuitul cultural informational lucrari de mare valoare, care sint
apreciate in tara si strainatate. Nume de referinta sint D.Stanciu, C.Tabarcea,
Gabriel Gheorghe.
Pentru prima data in cultura romana asistam la desfasurarea unor manifestari
stiintifice dedicate proverbului.
Acestea se rezuma la 4 simpozioane, care au avut loc la Drobete-Turnu•
Severin, din initiativa lui C.Negreanu, in 1983, respectiv 1986, 1988, 1989.

24
 Pana in 1983 nu a existat in cultura romana o revista dedicata in
exclusivitate paremiologiei. Lipsa ei se resimtea acut, mai cu seama in urma
primului simpozion national de paremiologie. Constatam cu indreptatita satisfactie
ca prima revista de acest fel a aparut la Drobete-Tumu-Severin, purtind titlul
sugestiv "Proverbium Dacoromanie", Revista intruneste toate conditiile spre a
putea sa se inscrie in primele rinduri ale mesei stiintifice romanesti,
Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au manifestat o inclinatie spre
limbajul aforistic. De altfel, intelepciunca a fost dintotdeauna. o coordonatie a
spiritului uman, care s-a manifestat in limbaj si prin utilizarea proverbelor,
zicalelor, maximelor, aforismelor. Acestea sint vorbe cu talc, forme poetice de
manifestare a intelepciunii populare.
Proverbele sint formulari ce cuprind o afirmare concisa a unui adevar
aparent si intotdeauna au o intrebuintare intre oameni. Ele au un caracter de
generalitate fiind rezultatul unei bogate experiente de viata bazata pe observatia
concreta a fenomenelor si lucrurilor inconjuratoare. Uneori au o origine culta,
provenind din colectii stravechi, cum ar fi atit de cunoscutele pilde ale imparatului
Solomon din Vechiul Testament, sau datorindu-se imparatului inteleptului Socrate.
Cu timpul, asemenea proverbe ~i expresii proverbiale au intrat in circuitul oral
devenind un bun public.
In afara de oralitate, o alta caracteristica principala a proverbului este
adaptabilitatea acestora cu cele mai diferite situatii. De-a lungul istoriei proverbele
au fost adaptate astfel incit sa se potriveasca la vremurile schimbatoare, Ele sint
incorporate intr-o shema noua de referinte reinterpretate uneori in sensul
cotinutului alteori in eel al utilizarilor. Proverbele sint folosite pentru scopuri
practice in diferite circumstante ale comunicarii de fiecare zi. Se pot exprima
indoieli, reprosuri, amenintdri, justificari sau scuze, ironii, mingi ieri, remuscdri,
atitudini batjocoritoare, avertizdri, sfaturi sau interdictii. Proverbul se situiaza la
limite dintre limbaj si folclor si ia din functiile amindurora. Fiecare epoca, lucru,
situatie va inspira proverbului 0 functie noua,

25
 Den um

ns ca
ele cuprindeau formularea orala a primelor reguli de conduita sociala si individuala
a omului primitiv, referitoare la toate aspectele vietii lui.
Cele mai vechi atestari ale folosirii proverbelor le gasim in mileniul al IV•
lea i.d.Hr. in textele asiro-babiloniene (scrieri cu caracter sapiential). Mileniul al
III-lea i.d.Hr. este marcat de aparitia unor carti sapientialc egiptene intre care:
invatatura lui Ptanhotep invatatura regelui Amen-Em-Hat, invataturile papirusului
Insingen. Culegeri de proverbe, partiale sau in intregime, sunt cartile Bibliei.
Cultura chineza este foarte bogata in proverbe si expresii proverbiale, ex: Cartea
drumului ~i a virtuti. in Europa proverbele apar prima data in sec.9-lea i.d.Hr. intr•
o poema a lui Hesiod, iar Homer le numise in Iliada "Cuvinte inaripate ". Utilizate
ca indrumatoare in viata ~i avind din antichitate titlul de maxime sl povdtuiri, ele
fac parte din zestrea paremiologica lasata mostenire de cei mai intelepti, Mai tirziu
Socrate, Platon, Aristotel au admirat proverbe pentru intrebuintarea acestora in
Iucrarile lor, apreciindu-le ca ramasite ale limbii, folosite pentru invatatura.
0 istorie a proverbului rornanesc ar putea incepe cu unele texte ce dateaza
din secolele al 15-lea si al 16-lea, in care apar elemente ale unui stil aforistic.
Expresii aforistice se intilnesc si in cronicile oficiale moldovene, scrise in
limba slavona de carturarii Macarie, Eftimie si Azanie, la inceputul sec. al 16-lea:
"Omul acesta viclean si rauvoitor, care cu limba dulce te linge si cu coada te
loveste"; "Voia sa ascunda firea lui de fiara cu fatamicie si blindete, caci era lup
imbracat in piele de oaie".
26
 Cel mai de seama monument al literaturii romane in forma slava -
"invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodorie" - contine numeroase

27
pasaje de mare valoare. In 1 parte, Neagoe sfatueste pe fiul sau sa pazeasca cu
sfintenie poruncile lui Dumnezeu in schimb daca le va pazi, Dumnezeu 11 va
sprijini. In partea a 2-a, numeaza numeroase sfaturi practice privitoare la opera de
guvemare, iata citeva:
Intelepciune: Omul intelept, cu cit vei adauga si vei lungi cuvintele cele
bune cu atit mai mult se va folosi si va multumi.
Minte : "Trupul ti-I imbraci in haine slabe §i moarte, iar mintea ti-o imbraci
in haine imparatesti. .. "; min tea este avutie si comoara netrecatoare care nu se
cheltuieste niciodata.
Vitejie: "Nu fiti ca cucul care i§i paraseste oul si cuibul, ci fiti ca soimul:
viteji si impacuitori, care i§i apara cuibul si puii si stie sa se lupte cu vitejie, dar si
sa imbie vulturul din vinatul sau ca sa aiba pace".
Trufie: "Rugina strica fierul, trufia omul, "Iedera §1 viermele fac pomul
neroditor, trufia strica rodul eel mai bun al oamenilor",
Cuvint: "Cuvintul e ca vintul pleaca §i nu-I poti opri, dupa ce-ti iese din
gura, §i-ti pare rau apoi, ca l-ai spus".
In prima jumatate a sec. 17-lea Varlam activeaza, iar opera sa "Cartea
romaneasca de invatatura dumenecele de preste an si la praznice imparatesti si la
sfinti mari" e presarata cu o serie de enunturi aforistice tratate in sens moral:
Grija: "Nu atit grija §i frica inceputului; cit grija si primejdia sfirsitului ''.
Influente: "Ca puternicul puterea inchipueste, §i slavitul podoaba-1
schizmeaste",
Un rol important in transmiterea materialului paremiologic l-au jucat atit in
sec. al 17-lea, cit si in urmatorul, cartile populare.
Din acestea cu o mare circulatie pe teritoriul tarii noastre a fost Povestea lui
Archirie filozoful (sau Archirie si Anadan) - creatie populara construita pe principii
morale ilustrate literar prin proverbul: "Cine sapa groapa altuia, cade singur in ea".
Ex.: "Nu crez, fatul mieu, ca ziua buna de dimineata se cunoaste si puica
dupa creasta se vede ce gaina o sa iasa",

27
 Majoritatea manuscriselor romanesti cuprind numeroase povete pe care
inteleptul Archirie le adreseaza lui Anadan. La acestea se adauga un numar de
proverbe, care desi nu sint invataturi se inrudesc cu povata, asemenea acestora
concentrind intelepciuni de natura practica, Cea mai mare parte a povetelor
constituie autentice unitati paremidogice, pe care Archirie le da fiului sau: "Fatul
mieu mai bine Sa porti pietri CU inteleptul decit Sa sezi la masa CU nebunul II,
"Fatul mieu, mai bine sa petreci cu sluga direapta si buna decit cu fratele
nebun si rau si indaratnic."
Ecourile acestei carti populare sapientiale apar in literatura culta la trei
scriitori: A.Pann, C.Negruzii, si M.Sadoveanu.
A.Pann a prelucrat-o sub titlul "Inteleptul Archir cu nepotul sau Anadan", la
Negruzzi descoperim sfaturi asernanatoare in ceea ce priveste casatoria (la care s-a
referit si Archirie) in serialul paremiologic din scrisoarea 12 (Pacala si Tindala); iar
M.Sadoveanu a revizuit stilistic un fragment din aceasta carte, publicindu-I sub
titlul de "Sfaturile inteleptului Archirie catre nepotul sau''.
SecXVIl-XVIII.

Primul dintre cronicarii moldoveni, Grigore Ureche, foloseste in cronica sa

"Letopisetul Tarii Moldovei pina la Aron Voda (1395 - 1594) o serie de sintagme
ale limbajului sepential. Iata citeva dintre ele:
Avere: Nu folosi averea in ziua urgiei.

Ascultare: Capul plecat sabia nu-I taie.

Prevedere: Paza buna trece primejdia rea.

In cronica lui Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda

incoace, de unde este parasi; de Ureche vomicul de Tara de Gios (1591 - 1661)
maximele, proverbele, formeaza inceputul sau incheierea unei argumentari, avind
rolul de a o intari. Si un ex., cind Stefan Potoki, vine cu oaste poloneza pentru a-si
redobindi tronul, cronicarul insereaza proverbul: "Cum zice moldovanul, nu sint in
toate dzilele Pastile". 0 buna parte din paremii sint extrase din Sfinta Scriptura,
Una din cele mai frumoase maxime ale sale apare in lucrarea sa De neamul

28
moldovenilor : " ... ca nu este alta si mai frumoasa ~i mai de folos in toata viata
omului zabava decit cetitul cartilor."
Printre cei dintii scriitori culti, care utilizeaza expresu paramiologice cu
scopuri stilistice se numira si Ion Neculce .
Izvorul a numeroase maxime din "Letopisetul Tarii Moldove" de la Dabija•
Voda pina la a doua domnie a lui C.Mavrocordat, este Biblia: "Ce gindeste omul
nu da Domnul" "Ca lacrimele saracilor nice soarele, nice vintul nu le poate usca".
Unitatile paremiologice sint introduse si prin formule: "S-au implinit atunce
un cuvint prost ce dzice: "Ca iarba cea uscata uncle arde si cea verde". "Dupa cum
este vorba, ca nu fac to ate mustele mi ere".
In a doua jumatate a sec.XVII-lea literatura romana este imbogatita cu
prima opera poetica tocmita de Dosoftei. Psaltirea cuprinde numeroase pasaje
marcate de, aforisme si cugetari, De ex. Notiune de dreptate este negativ
reprezentata in versurile lui Dosoftei: "Dreptul se va cruta ca un maslin iara
strimbul se va taia ca un spin". "N-am vazut dreptul parasit ca peie, Nici - lui
saminta in foame sa ceie".
Notiunea autonoma, nedreptate, este aspru infierata. "Deci strambatatea cine
o iubeste, Acela el singur sufletul s-urnesti".
Un bogat material paremiologic ofera opera lui D. Cantemir, in general, si
"Istoria ieroglifica'' in special Cantemir, spune G.Calinescu, are limbutia lui
Creanga in delimitarea zicatorilor populare. In 1933, Em.CiGrigoras a publicat un
volum intitulat "Sententei" de D.Cantemir, in care a selectat 667 din cele 760 de
unitati paremiologice din opera cantemiriana. Dupa origine ele se impart in 3
categorii: populare, culte si creatii personale ale autorului. Cele mai multe parimii
din opera lui Cantemir apar mai tirziu, in diferite culegeri. Iata citeva din ele:
"Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tfrg", "Picatura cea mai de
pe urmd ineacd", "Cum itl astern! asa vei dormi".
D.Cantemir ilustreaza, prin intermediul materialului paremiologic, concepte
etice ale vietii poporului nostru.

29
 El apreciaza in mod deosebit iubirea de dreptate si credinta in biruinta
ei.bunatatea si durerea, modestia, dorinta de liniste, de pace: "Dreptatea toate
birueste ".
"Gilciana tulburare a nebunilor, iard impdcarea a inteleptilor mestesug

iaste". In opozitie sunt condamnate diferite vicii, biciuite cu asprime: "Lacomia iti
unde neamul si mosia ", "Zavistnicii pentru rdul altora decit de binele sdu mai mult
se bucura ".
Era firesc ca Cantemir sa exprime sub forma aforismelor si a reflectiilor
numeroase idei ale epocii iluministe.
Altruism: "Cine n-a invata! nevoia a trage pentru toti, acela nici fericirea nu
va suferi impreuna cu toti''.
Cunoastere: ,,Orice a sti mai de folos este decit a nu sti",

Dreptate: ,,Dreptatea toate birueste si adevarul decit toate mai tare este".
Prevedere: ,,Fericit este acela care primejdiile straine 11 face sa se pazeasca".
Tezaurul paremiologic a constituit obiectul a numeroase culegeri. Prima
lucrare de acest gen este "Albinuta" sau ,,Floarea darurilor", tiparita in Italia.
Maximele sint asezate perechi: adevarul-minciuna, dragostea-pizma etc. La 1713,
Antin Ivireanu tipareste Pilde filosofesti.
La sfirsitul veacului al XVIII-lea inregistreaza

lu

rodul sdu ", ,, Ce Zimba aude pruncul de mic, aceea o vorbeste cind e mare".
30
 Un adevarat camaval paremiologic ofera "Tiganiada" lui Ion Budai
Deleanu, in care sint utilizate numeroase locutiuni, expresii si proverbe, care dau
nota de limbaj viu de oralitate. Cele mai multe enunturi proverbiale apartin

31
tezaurului comun al limbii romane. Iata citeva ,, Sa stii ca vorba multd-i sdracia
omului", ,,Bine se zice: la/ala goald, traista-i usoara".
Studiind reactiunile vointei eroului baladei populare, lumea fantastics a
basmelor, sensibilitatea cintaretului de doine si verva satirica a cimiliturilor si
strigaturilor, cineva ar putea construi categoriile largi ale subiectului popular.
Exista insa in folclor o clasa de expresii, a carei valoare, ca document al
psihologiei populare este directa, Aceasta clasa este ocupata de proverbe. Cintecul
batrinesc, basmul contin in sine numai reflexele sensibilitatii; imaginatiei si vointei
populare, proverbele reprezinta toate aceste continuturi, reflectate, analizate si
depuse in niste formule limpezi, pentru intelegerea noastra. Iata de ce studiul
proverbelor este de un interes major, intrucit priveste studiul psihologiei poporului
nostru.
Unul dintre cele mai bogate materiale folcloristice, avem 10 volume de
proverbe, pe care le-a cules un inginer, luliu Zanne ~i care alcatuiesc un monument
incomparabil chiar in care putem gasi in alte literaturi. Zanne a insotit unele din
proverbele sale si de corespunzatorul lor in unele limbi straine, ne furnizeaza
elementele unei comparatiuni despre proverbele romane ~i proverbele straine, o
comparatie foarte instructiva, intrucit ea ar putea scoate la iveala cateva din
trasaturile specifice ale psihologiei poporului roman. In materialul comparativ, pe
care Zanne il ofera, se remarca functionarea metodei comparative. Alaturi de
metoda comparativa, proverbele ar putea fi studiate din punctul de vedere al
metodei istorice, pentru ca este evident ca nu toate proverbele au aparut in acelasi
moment, fiind solicitate la viata de un complex special de imprejurari istorice §i
morale.
In precuvintarea culegerii sale, Zanne, da o lista sumara de citeva proverbe
relative la religie si la Dumnezeu, care arata clar succesiunea citorva din
influentele care s-au exercitat asupra vietii religioase a romanilor. De exemplu:
,, Un Dumnezeu dii §i altul ia".[65,22} ne vorbeste despre o foarte indepartata
influenta pagina.

31
 ,,Popa fdrii barba nu trebuie crezut"[65,18}, vorbeste despre unul din
conflictele religioase intre ortodoxism si catolicism.
Prin metoda statisticii, Hasdeu, studiind valoarea de circulatie a unui termen
in comparatie cu valoarea de circulatie a altor termeni, a stabilit caracterul de
latinitate al limbii romanesti,
Raportul specific dintre traditie si inovatie, cu predominarea autoritara a
traditiei, este caracteristic proverbelor ca oricarei alte categorii de folclor literar.
lntr-un repertoriu local si delimitat temporal exista proverbe vechi si noi,
contradictorii sau nu, nu numai ca sens, ci si ca semnificatie sociala mai larga, De
asemenea, proverbelor le este caracteristica creatia prin variante.[26,30]
Cauzele care dctermina existenta mai multor variante ale aceluiasi proverb
pot fi: 1) atitudinea, atentia sau memoria vorbitorului; 2) necesitatea de adaptare la
context si 3) originea diferita a unor proverbe similare ca expresie si semnificatie,
sau creatia prin analogie.
Un tip de variante 1-ar putea constitui cele determinate pnn adaos sau
eliminare. Multe dintre ele sint lipsite de valoare semnificativa si tin mai mult de
construirea frazei: ,, Unul trage, altul face. I Unul face si altul trage". Altele insa
pot aduce nuantari, accentuari diferite in raport cu semnificatia de baza: "Picdtura
gaureste piatra. /Picdtura mica gdureste piatra tare"[Folclor], (adaosul de
adjective subliniaza in plus intentia semnificatiei).
Un alt tip de variante 1-ar putea constitui cele realizate pnn substituiri.
Substituirea unei ordini a cuvintelor cu alta da variantele topice: de obicei, ele
implica mutarea accentului de la un cuvint la altul si sint determinate de necesitatea
adaptarii la contexte situationale diferite: ,, Ziua bund de dimineata se cunoaste. I
Ziua buna se cunoaste de dimineatd ". [54,121]
Substituirea unei forme morfologice cu alta da variantele morfologice, care

in general nu au valoare semnificativa, fiind impuse de necesitatea adaptarii la

structura generala a discursului care le integreaza, Exista expresii paremiologice,
care implica o intreaga flexiune morfologica si care, ca si verbele, pot fi
nominalizate prin infinitive (,,A sdpa groapa altuia ''.).

32
 Substituirea unuia sau mai multor cuvinte in contextul proverbial implica
variantele semantice. Daca substituirile se fac prin sinonime, variantele semantice
sint nesemnificative. ,, Cine sade cu fundul in doua luntre pica in apd. I Cine
umbla cufundul in doua luntre cade in apa".[Folclor]
Daca substituirile de cuvinte nu implica smorumia, variantele sint
semnificative si au valoare metaforica: ,, Nu e om fora cusur. /Nu e grfu fora
neghind. /Nu e trandafir fora spini. /Nu e vin fara drojdi"[51,15} etc.
Unele variante au un caracter antonimic (,, Cfinele care latra nu mused. I
Ciinele care nu latrii, mused"), astfel sint antagonice. (,,Decft un car de minte mai
bine un dram de noroc. I Mai bine un dram de minte decit un car de
noroc'').[Folclor}
Ele sunt determinate de intentia cu care vorbitorul le foloseste intr-un
context <lat. Tot adaptarea la context implica, uneori, si trecerea proverbului de la
un tipar expresiv la altul (,, Alergi mult, mdninci putin. /Cine alergd mult mdnincd
putin '').[51,92)
Ca specie literara, proverbele sunt definibile prm continut specific, pnn
specificitatea continutului nu intelegem numai sfera tematica, mai putin relevanta,
ci mai ales modalitatea de manifestare a lui. In cazul proverbelor, modalitatea de
manifestare a continutului este determinata de faptul ca:
a) proverbele sunt scurte, nedepasind limitele unei fraze;

b) sunt aplicate la contexte particulare, practic nelimitate ca numar;

c) alcatuiesc un ansamblu care se manifesta ca un limbaj filozofic, in cadrul

caruia sensurile se contrazic, se implincsc sau se aprofundeaza reciproc.
Expresii ca: ,, Zile negre. Zile fripte. Soare cu dinti", etc. Reprezinta notiuni
a carer sfera este restrinsa printr-un determinativ, determinativul ne apare ca un
epitet metaforic ce da notiunii determinate o semnificatie stabila,
In alte expresii (,,A trai de azi pe miine. IA cduta ziua de ieri. "etc.) sesizam
actiuni individualizate in aceeasi maniera printr-un complement metaforic. In
limbajul curent, ele nu apar la infinitiv, ci la indicativul prezent (mai rar la
imperfect).

33
 0 alta serie de expresii proverbiale poate fi cantata in cele de tipul: ,,La
pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Stringe bani albi pentru zile negre.
etc. ".[Folclor]
Acestea sunt propozitii imperative negative sau afirmative, care prm
continutul lor implica ideea de bine sau de rau si impun in mod expres un sfat, un
indemn, o povata. Structura lor logica reliefeaza o persoana (Carcia i se adreseaza
sfatul), o compozitie ( atitudine, actiune) indicata sau contraindicata si un element
de relatie (imprejurare, conditie) in legatura cu care se da sfatul. Accentul logic
poate sa cada pe persoana, proverbul reprezentind in acest sens o atitudine fata de
ea (Fagaduieste numai ce poti da, are semnificatia unui repros la adresa persoanei
implicate).
in sfirsit, o a treia mare grupa de expresii paremiologice se rcfera la cele
care ne apar sub forma unei propozitii enuntiative, afirmative sau negative,
care exprima direct o judecata: (,, Cine se scoald de dimineata departe
ajunge. Sanatatea e mai bund decit toate. Pisica blinda zgirie rau'', etc)[54,82]
Vom diferentia deci in limbajul paremiologic trei categorii de expresu:

zicatorile, proverbele imperative, si proverbele propriu-zise.

Exista o serie de proverbe exclamative care pot fi considerate derivate ale

proverbelor propriu-zise: .Barbat bun §i usturoi dulce; Fereste-md, Doamne, de
dusmanul din casd, ca de eel de afard ma feresc singur").[Folclor]
Tot ca derivate din aceasta categorie pot fi considerate si putinele proverbe

dialogate din colectiile romanesti:

- Ce este mai rdu ca o femeie?

- Doua.[48,39}

In mediile folclorice, proverbele sunt considerate ca exprimind un adevar

incontestabil, marcat prin autoritatea pe care le-o da traditia, experiente ce sta la
baza lor si acceptarea lor foarte larga. Proverbe ca: ,, Ulmul nu face pere. Lupul lup

34
rdmine. " - reprezinta judecati adevarate, dar sunt tautologii care prin ele insele nu
spun nimic. Ele au o semnificatie suplimentara pentru care sensul <lat de structura

35
logica a judecatii nu reprezinta decit un simbol. Deci, proverbul reprezinta un
consens general formulat printr-un simbol logic (lupul lup ramine).
Unele proverbe: ,, Ochii sunt lumina trupului. Somnul e oglinda mortii'' sunt

neadevarate din punct de vedere logic, dar adevarate din punctul

de

ari, determinate de neglijarea unor date care

conditioneaza predicatul logic. Adevarul proverbial, consensul colectiv,
semnificatia lor ca expresii paremiologice, deriva tocmai din aceasta falsa
generalizare. Asemenea false generalizari implica mai totdeauna nu numai o
simpla atitudine, ci si precizarea unei conduite necesare, a unui sfat.
In proverbele: "N-a vdzut nimeni gunoi de piine. Ori pdzesti 0 turma de oi,

ori o nevastd, e totuna ", judecatile sunt total neadevarate, afirmatiile sau negatiile
pe care le contin fiind pure exagerari. Dar tocmai aceste exagerari due la
semnificatia si atitudinea subiectiva pe care proverbele o implica. Asemenea
exagerari capata uneori, datorita mijloacelor metaforice folosite, coloratura
fantastics ca in expresiile "Femeia fl scoate dator (Ji pe dracul ".[Folclor]
In concluzie, judecata formulata prin proverb nu este in mod necesar

adevarata, dar acest lucru nu e important pentru proverbe decit in sensul in care
determina expresivitatea, ea are un echivalent semnificativ pe care 11 simbolizeaza
si care e traductibil in parafraze mai largi. Acest echivalent semnificativ reprezinta
un consens etic general, valabil pentru toti oamenii.

36
 In general, proverbele exprima, printr-o judecata de tip inferior, un adevar
formidabil printr-o judecata de tip superior, sau declanseaza in mintea
interlocuitorului pentru a fi decodat un intreg si complicat rationament inductiv.
Acest transfer de la inferior la superior confera proverbului o semnificatie care

37
vine din afara lui, o semnificatie pe care i-o acorda colectivitatea, o semnificatie
traditionala si care functioneaza cu un consens general.
Aceasta este o trasatura esentiala si definitorie a proverbelor, ease manifests
chiar si in expresiile proverbiale care sunt foarte aproape de general. Un proverb ca
,, Tot ce naste moare "nu ramine un simplu adevar, prin consens el capata si o
semnificatie social-etica, invita la un anumit tip de comportare in viata, la o
apreciere a vietii, devenind o judecata de valoare. De fapt, orice proverb implica,
mai mult sau mai putin direct o judecata de valoare care exprima o atitudine
colectiva, etica sau estetica, in Iegatura cu un anumit fenomen privind existenta
socials a omului. Extensia judecatii de valoare din proverb poate fi generala,
consemnind o atitudine a intregii colectivitati si itnplicind un grad mai mare de
obiectivitate "Lupul parul isi schimba, dar naravul ba" sau particulara,
consemnind atitudinea unui grup etic determinat "Femeia e mdrul
discordiei ". [Folclor]
Astfel interpretate, proverbele apar ca forme de insusire estetica a realitatii,
ele nu reprezinta o cunoastere teoretica bazata pe gindirea strict logica, desi unele
din ele se apropie de aceasta modalitate, ci reflecta lumea lucrurilor concrete sau
particulare, cu scopul de a dezvalui o semnificatie mai larga, o insusire sau un
raport necesar intre lucruri. Ele nu dezvaluie neaparat semnificatia concretului la
care se refera direct, implicind in felul acesta metafora.
In consecinta, proverbele se comporta ca mici opere literare. Valoare lor
estetica este cu atit mai mare, cu cit formularea este mai aproape de senzorial ~i cu
cit acest senzorial exprima o idee mai generala, proverbele care capata o formulare
mai generala sunt mai putin interesante din punct de vedere estetic.
Un alt factor care determina modalitatea continutului proverbului 11
constituie faptul ca alcatuiesc un ansamblu care se manifests ca un limbaj filozofic,
in cadrul caruia sensurile se contrazic, se implinesc sau se aprofundeaza reciproc.
Proverbele imperative au continut ideistic subiectiv, exprimind intotdeauna
un sfat, o povatuire, ce e bine sa faci si ce nu e bine sa faci "Dacd nu stii ce-i apa,
nu te sui in luntre. Incalzeste-te cit ardefocul".[62,23]

36
 Uneori, sfatul e numai un pretext, accentul catind pe adevarul de la care se
pomeste "Fa-ma, mama, cu noroc I !}i m-asvirli apoi si-nfoc ".[62,22]
Proverbele propriu-zise au continut ideistic obiectiv, atitudinea didactica
predomina, sfatul fiind elementul evidentiat. "Intilnirea rara I Face din griu
secara Mai riirut /Mai dragut. Rara vedere IE mai cu placere ". [Folclor]
Altele, desi au un grad nai mare de obiectivitate, implica un sfat: "Nu tot ce
zboara se maninca. Mestesugul e brdtard de aur. Vulpea care doarme nu prinde
gaini ". Aratind ce este bine si ce este rau in comportarea omului, asemenea
proverbe alcatuiesc un fel de filozofie a binelui si a raului, aplicata la viata
practica, de zi cu zi, a individului sau a grupului social.[51,22]
In sfirsit, alte proverbe contin constatari fiira sa implice un sfat, exteriorizind
o apreciere data faptelor obiective, care nu depind de vointa individului. Aceste
proverbe au un continut filozofic mai pregnant, multe din ele vizeaza insa sfera
relatiilor, starilor si atitudinilor sociale "Crdciunul e al satulului. La omul sarac
nici boii nu trag. Norocul nu fuge dupa om, ci omul dupa noroc. Toate riurile curg
in mare. Omul e ndscut sii umble, pas area sa zboare ".[Folclor]
Daca prin aspectul lor metaforic proverbele ne pun in contact cu cele mai
variate aspecte ale existentei generale, de la cea mai neinsemnata planta sau vietate
pina la lumea astrala si univers, prin continutul lor, prin adevarurile care se ascund
in invclisul lor metaforic, ele, proverbele, se refcra in mod esential la persoana
umana, la conditiile existentei ei si la modul ei de a fi. Toate proverbele se
incadreaza in orizontul vietii umane, toate vorbesc despre om, chiar ~i cele care
filozofeaza despre rostul lucrurilor in general, "Soarele rdsare si daca nu cinta
cocosul ". In proverbe, totul este vazut de om, mai mult decit atit, in proverbe
totdeauna este vazut omul, rolul lor esential fiind educatia omului. [52, 18]
Orice creatie Iiterara este reductibila la om, dar exista si o poezie a naturii, a
lucrurilor in care adevarurilor filozofice foarte largi, o poezie in care omul este
prezent doar ca sentiment, omul este doar subiectul care contempla un peisaj
obiectiv, caruia ii imprumuta, ce-i drept, totdeauna ceva din sufletul sau. In

37
proverbe, omul apare totdeauna si ca subiect ~i ca obiect, omul l'~i priveste si i~i
dirijeaza, prin proverbe, propria viata.
Considerate deci in ansamblul lor, proverbele alcatuiesc un fel de literatura
gnomica (Iorga spune: ,,apar ca rama~ite ale unei literaturi gnomice"). Deranjeaza
aici cuvintul ,,rama~ite". Daca e adevarate ca nu toate proverbele vechi s-au pastrat,
ca au ,,ramas" numai 0 parte din ele, tot atit de adevarate este ca fiecare epoca si-a
adaugat la tezaurul paremiologic propriile ei adevaruri, astfel ca materialul pe care
11 avem astazi nu ne apare ca o simpla rama~ita, ci ca un ansamblu complex de
observatii si adevaruri, caruia nu-i scapa nimic din ceea ce pentru om este
important. Aspectele cele mai insemnate din viata omului la care se refera
proverbele sint sesizate, in clasificarile pe care specialistii le folosesc in colectiile
lor. Mai semnificative decit aceste clasificari sint scrierile lui Anton Pann, care a
surprins proverbele in manifestarea lor vie, cu rosturile lor si cu felul in care sint
necesare omului, categorizindu-le in capitole ce urmaresc aspectele principale ale
vietii individului sau mediului social. Capitolele inserate de acest ,,fin al Pepelei"
in ,,Povestea vorbei,, nu sint rezultatul unei sistematizari minutioase, care sa
respecte rigurozitatea unor criterii si sa evite repetarile si dezordinile, ci reprezinta
o organizare spontana, investita cu puterea geniului de a sistematiza si distinge mai
mult prin analogie. In ,,Floarea dorintelor", proverbele sint ordonate in 3 5 de
capitole care trateaza virtutile paralel cu viciile opuse: (pentru dreptate - pacatul
nedreptatii; pentru adevar - pacatul minciunii; pentru putere - pacatul temerii, etc).
Revenind la capitolele ,,Povestii vorbei", vom observa ca ele se refera in
modul eel mai adecvat posibil la aspectele fundamentale ale existentei omului. Pe
primul loc sta omul moral, cu calitatile si defectele sale: cusururi, minciuna,
naravuri, prostie, betie, etc.
Calitatile si defectele sint urmarite apoi in anumite imprejurari, care se
impun omului in mod obisnuit, sau raportate la anumite comportari cu caracter de
deprinderi. In acest caz, proverbele se refera la vorbire, mincare, cauze, judecati,
etc. Omul este urmarit ~i in raport cu conditiile si limitele pe care mediul social sau
natura existentei insa~i i le impun ( capitole despre timp si virsta, sanatate ~i boala,

38
saraci si bogati, etc). Sunt reliefate activitatile omului, se insista asupra invataturii
ca componenta esentiala a existentei umane.
Aceasta sfera a continutului care se fixeaza In special asupra moralei omului
si comportarii lui In societate, reprezinta continuarea celor mai vechi traditii ale
genului. Ne referim la faptul ca multi ccrcetatori care s-au ocupat de originea
proverbelor le-au considerat ca ,,prime incercari de Iegislatic'' ale societatilor
antice.

39
 1.3. Proverbul ca unitate contextuala

Proverbul reprezinta o categorie de cultura orala care a cunoscut de timpuriu

inregistrarea scrisa si, prin aceasta, interferente masive cu expresii de tip similar
apartinand stilului carturaresc, Antichitatea este dominata nu numai de colectii de
autor, elaborate, nu cu intentii stiintifice, ci predominant functionale (ca element de
argumentare ), ci si bogata in scrieri de caracter divers, in special filozofic, dar si de
factura didactica, religioasa etc.
Un moment de referinta 11 reprezinta colectia lui Erasmus din Rotterdam, in

prima editie (Adagiorum Collectanea, aparuta in 1500 la Paris), nu a constituit in

intentia autorului, decit o culegere de citate latine pentru uzul elevilor sai, Colectia
a avut insa o cautare cu mult peste asteptarile autorului, fiind utilizata pentru
impodobirea scrisorilor, disertatiilor, discursurilor etc. cu astfel de citate, devenite
foarte la moda in epoca,
Traditia colectiilor medievale manuscrise este insa mult mai veche, in Franta
fiind atestata inca din sec. al II-lea, Jacques Pineaux, dupa ce constata ca evul
mediu nu a inventat literatura sententioasa, ci a gasit modele in Biblie si in filozofii
antici, disociaza, in repertoriul de colectii manuscrise apartinind primelor patru
secole ale erei noastre, intre ,,culegerile savante", puse sub autoritatea unor autori
antici (Les distiques de Caton, Les Die et proverbes des Sages, Le dialogue de
Marcoul et de Solomon), si culegeri populare (Les proverbes au Vilain).
in Rusia, vechile colectii manuscrise de proverbe au inceput sa fie alcatuite,
spre sfirsitul sec.XIV, cu materiale provenite mai ales din culegeri grecesti ~i din
cartile biblice, proverbele de origine populara fiind, comparativ, foarte putine,
In colectia alcatuita si publicata de Bogdanov in 1785, din insarcinarea
imparatesei Ecaterina a II-a, expresiile paremiologice sunt supuse ~1 unor
denaturari formale, pentru ca autorul le transpune in versuri, indepartindu-le forma
lor originara,
Abia in marea colectie alcatuita de V. Dali proverbul popular rus devine
precumpanitor.

40
 Acelasi caracter eterogen se poate observa si in colectiile romanesti de
proverbe, fapt remarcabil in insusi titlul unora dintre ele. Astfel, colectia
manuscrisa a lui Iordache Golescu (1845) este de pilde, povatuiri si cuvinte
adevarate si povesti, o alta, publicata de Elie Cristea la Sibiu, in 1901, poarta titlul:
Proverbe, maxime, asemanari si idiotisme.
Asa cum observa Perpessicius, Alexandru Lambrior o considera ,,sentinta de
orice inraurirc stricatoare felului si noimei literaturii populare", Iulius Zanne va
observa numarul mare de proverbe, istorioare §i maxime straine pe care vomicul
le-a tradus, incorporindu-le in colectia sa. Perpessicius insusi, considerind colectia
lui Iordache Golescu ,,opera de folclorist", care ,,se apropie de sfera folclorului
universal, in raza caruia se incalca granitele", intelegea totusi ca mai ,,presus de 0

simpla colectie de proverbe, ea este o arhiva documentara, in care se reflccta

deopotriva duhul epocii ~i sufletul scriitorului, ,,alcatuita intr-o perioada de inceput
a secolului trecut, cind ,,intelectualitatii noastre ii era foarte familiara ,,literatura de
caracter etic sau aforistic ce se traducea fie in limba noastra, fie in limba
greceasca''.
Eterogenitatea, inclusiv la nivel terminologic, se perpetueaza si in colectiile

§1 dictionarele de mai tirziu, cum este, marele corpus alcatuit de Iuilius Zanne
("Proverbele romanilor" Bucuresti, I - X, 1895 - 1903), in care, in afara resurselor
orale sunt folosite un numar mare de colectii, antologii si alte publicatii anterioare.
Insesi sursele orale, fiind investigate, in majoritatea lor, prin intermediari, nu
i~i garanteaza integral autenticitatea.
Putinele colectii mai ,,curate" in intentie nu aduc practic o clasificare in
situatia de ansamblu.
Ov. Birlea apreciaza, de exemplu, ca proverbele ,,consemnate" de Ciparin
sunt aproape toate rustice, auzite din popor, dovada ca cuvintele de iz licentios
difera profund de maximele culte de felul celor publicate si la romana prin unele
carti ca ,,Floarea dorintelor", M.Gaster considerase, de asemenea, rcferindu-sc la
Anton Pann, ca proverbele din ,,Povestea Vorbei" nu au fost batute pe calapodul
proverbelor occidentale, ci sunt oglinda adevarata a psihologiei poporului roman si

41
a mentalitatii sale, caci chiar daca apartin aceluiasi bloc sud-estic, pe linga
fizionomia lor generals au trasaturi speciale. Privite insa atent, aceste proverbe
vadesc nu numai o pronuntata eterogenitate formals §i de continut, ci si numeroase
adaptari expresive originale, care apartin stilului scriitorului.
Colectiile, antologiile si dictionarele mai recente, urmind practicii bine
inradacinate, acorda si ele mai putina atentie diferentelor dintre expresiile incluse,
,,raminind la criteriul vag al ,,traditiei ", care permite incadrarea oricarei expresii

,,vechi" in categoria proverbului. Nu numai vechimea este insa criteriul care i§i
expune autoritatea, ci si functionarea in context.
In mediile folclorice romanesti, dar si in uzajul curent al creatiei literare,
alaturi de terminologia internationala (proverbe, paremii, pilde etc), raspindita prin
cartile populare, apoi prin intermediul colectiilor, functioneaza si o terminologie
,,autohtona" (zicatori, vorbe din batrini, sau, pur si simplu ,,vorba"), care nu face
nici o deosebire intre diferitele tipuri de expresii proverbiale, avind insa calitatea
de a sublinia citeva date definitorii. In lumina lor, proverbele apar ca expresii
impersonale si de mare vechime, fiind, prin aceasta, inzestrate cu autoritate si, deci,
purtatoare de intelepciunc. Pornind de la aceasta realitate, Iorgu Iordan pune la un
loc, sub titlul de ,,izolari", formule expresive, metafore, proverbe, cu sentimentul
ca 0 delimitare intre ele, chiar daca ar fi posibila, nu pare necesara, pentru ca in
constiinta subiectelor vorbitoare ele nu difera,
Valorile cu care toate aceste ,,izolari" sau stereotipii functioneaza in diferite
categorii de contexte sunt si ele multiple si nu pot fi diferentiate decisiv in raport
cu structura expresiei sau cu natura contextului integrator.
Sanda Golopentia observa ca ,,preferarea unui proverb" - echivaleaza cu
utilizarea simultana a mai multor limbaje dccrosate conotativ. Ascultatorul este
liber sa interpreteze in limba, in etnos proverbele examinate.
Cezar Tabarcea sustine ca ,, proverbul strabate, fiira a se fixa, limbaje, ca
unitate realizata, concreta, el se inscrie de exemplu intr-o structura etnica,
antropologica", Majoritatea definitiilor traditionale converg in a considera
proverbele ca forme de cunoastere primitiva sau populara, ca forme ale limbajului

42
expresiv sau ca forme de creatie literara. Accentul cade, in definitiile mai vechi, pe
caracterul mai vechi al proverbelor, pe calitatea lor de a exprima ,,fructul
experientei popoarelor".
Rivarol vedea in ele ,,cugetarea tuturor secolelor redusa in formule", iar
J.P .Leroux le considera ,,sentinte care contin un adevar confirmat prin marturia si
experienta secolelor trecute". Originea lor trebuie cantata, dupa Leroux, in
cunostintele cucerite de om printr-o experienta indelungata: ,,aceste cunostinte o
data cucerite, s-au formulat judecati prin care s-au stabilit principii pentru stiinta si
pentru societate".
Este implicata, in aceasta formulare, ~i ideea unui limbaj juridic primar cu
rol de reglementare a relatiilor in interiorul unei unitati sociale, limbaj la care
proverbele au fost frecvent raportate. Iuliu Zanne preciza ca ,,Proverbele si
pavatuirile sunt - dupa parerea multora - ramasitele primelor incercari de
legislatiune. Indata ce s-au intrunit mai multi oameni ca sa traiasca la un loc, firea
lucrurilor a impus oarecare reguli care se intiparira pe nesimtite in mintea lor, prin
intrebuintarea citorva fraze des repetate in raporturile lor din toate zilele".
Conceptele de intelepciune si cunoastere sunt reluate frecvent in definirea
proverbelor, uneori in opozitie cu alte perspective din care au fost abordate. Dupa
J.Paulhan proverbul este, in toate limbile, o fraza la adeziune. El considera ca, in
cazul proverbelor, nu fraza in sine este cea care ne retine atentia, ci subiectul,
moralitatea, legea naturii. Din cauza aceasta s-a cautat in proverbele unui popor
suma cunostintelor lui ,,et comme son systeme du monde", limbajul neavind alt rol
dccit a exprima in detaliu acest sistem si aplicatiile lui.
Conceptul de norma va fi reluat, in definirea proverbului, cu valori care

depasesc coordonatele unui limbaj juridic primitiv sau traditional. Ch.Perelnan si

L.Olbreots-Lyteca definesc proverbul ca fapt care exprima un eveniment particular
si sugereaza o norma, Prin aceasta calitate, proverbul ar constitui unul din cliseele
retorice care asigura comunicarea oratorului cu auditoriul sau, calitate ajutata si de
structura lui expresiva, Deci si conceptul va fi revalorizat, in evolutia intuitiva a
acestor demersuri, la un nivel superior celor de ratiune si norma, subordonindu-le

43
intr-o relatie sincretica, Lucian Blaga are sentimentul ca ,,'in proverb se rosteste
intelepciunea omului care patimeste. Proverbul este intelepciunea omului patit, iar
nu simplu a omului cu experienta, care privcste lumea ca spectator". Este
transparenta aici aluzia la cugetari de tipul ,,Cine nu pateste nu se cuminteste", in
care patania implica ideea de intelepciune ,,dob'indita" prin experienta traita activ,
iar cumintenia indica un comportament de autoreglare, deci de supunere 'in raport
cu 0 norma dedusa din ,,patanie".
Caracterul ,,literar" al proverbelor este pus in relatie cu continutul lor

filozofic, fiind implicate si rezerve fata de absolutizarea valorii lor estetice.

Pentru N.Iorga, ,,Proverbele apar ca ramasitele unei literaturi gnomice

ferecata 'in versuri care sunt adesea de o mare frumusete". Referindu-se insa la
continutul colectiei lui L.Zanne, el remarca: ,,Sunt acolo expresii curente pentru
ginduri banale, sunt insa si de acele strinse si expresive legaturi de cuvinte care
arata creatiunea individuala intr-un moment fericit si inscriu acea pareche de
versuri 'in rindurile cele mai bune ale literaturii populare". Daca Iorga formuleaza
aceste rezerve pomind de la aprecierea calitatii materialului cuprins intr-o mare
colectie, constatarea ca nu toate proverbele au valoare alegorica sau metaforica
este mai generala, fiind raportata la enunturi de certa circulatie folclorica si
interpretata de pe pozitii teoretice diferentiate, V.I.Cicerov considera un sens
restrins al termenului proverb, desemnind judecati scurte si plastice care au sens
figurat si se aplica la diferite intimplari din viata, dar si un sens largit, denumind
marea varietate a sentintelor si expresiilor scurte de tip proverbial.
Cu toate acestea, intre un proverb metaforic, ca ,,buturuga mica rastoarna
carul mare", si unul nemetaforic, ca ,,cine se scoala de dimineata departe ajunge"
nu sesizam deosebiri de esenta, care sa ne puna 'in fata unor categorii opuse sub
raport artistic si functional.
Abordarea expresiilor paremiologice din perspectiva creatiei literare a
implicat si definirea lor ca gen folcloric, demers marcat si el de controverse
teoretice si interpretative. Scurtimea, ca marca specifica aproape constant implicata
'in definirea proverbului, este pusa sub semnul indoielii, intrucit nu ar acoperi toate

44
situatiile, Aceasta marca nu se defineste insa prm compararea dimensiunii
proverbelor cu dimensiunea frazei in limbajul literaturii carturaresti si nici nu se
rcfera neaparat la numarul de propozitii cuprinse in enuntarea lor, ci in raport cu
dimensiunile unei creatii considerate in intregul ei, apartinind altor categorii ale
literaturii folclorice in proza sau versuri.
Prin comparatie, proverbelor le sunt caracteristice enunturi de dimensiunile
propozitiei sau frazei, in aceste limite ele putind fi mai lungi sau mai scurte, fara ca
diferentierile cantitative sa implice deosebiri fundamentale in modul lor de
functionare. Extensii mai mari sunt proprii enunturilor care cuprind, la nivelul
frazei, doua sau trei proverbe cu sens analog sau complementar de tipul ,, Scumpul
mai mult pagubeste si lenesul mai mult aleargd'' sau proverbe compuse, de tipul
.Daca-i copil, sa sejoace; Daca-i cal, sa tragd; Daca-i papa, sa citeascd ".[36,48]
Situarea proverbelor la nivelul emisiunilor verbale de dimensiunile
propozitiei sau frazei a favorizat si frecventa lor abordare din perspective strict
lingvistice, fiind considerate in categorii de unitati frazeologice delimitate prin
termeni ca formula, expresie, cliseu, izolare. Prin insasi structura lor lingvistica,
proverbele, au facilitat abordari si investigatii de ordin semantic, sintactic si chiar
morfologic, cu concluzii semnificative, care de multe ori, nu pot fi considerate ca
trasaturi limitate ale limbajului paremiologic in sine.

Si abordarea lingvistica a proverbelor a implicat eforturi de delimitare in

raport cu alte categorii de tipare expresive pe care limbile naturale fiind permanent
sa le elaboreze si stabilizeze la nivelul unui ,,cod" situat, am putea spune, la
interferenta dintre ,,langue" si ,,parole" (in acceptia saussuriana), Capacitatea unei
limbi de a elabora si statua clisee este, teoretic nelimitata, manifestindu-se nu
numai la nivelul uzului general, si in contextul unor stiluri functionale sau la nivelul
uzului individual. Tipul mai general de expresie care ar ingloba si proverbul ar fi
formula, in sensul denotativ definit in dictionarele lingvistice: o expresie precisa,
generala si invariabila, a unei idei, a unei relatii, a unei legi etc. Considerata ca
atare, aceasta definitie nu ajuta insa la o delimitare riguroasa a proverbelor in
raport cu un gen proxim el insusi delimitat, pentru ca formulele sunt frecvente in

45
cele mai variate forme sau stiluri ale comunicarii verbale, de la limbajul vorbit pina
la eel juridic, stiintific, implicind nu numai structuri foarte variate, ci si functii sau
moduri de functionare diferentiate,
Insusi conceptul de ,,expresie" (lingvistica) este frecvent asimilat nu numai
in incercarile de definire a proverbelor, ci si in descrierea unor particularitati care le
sunt specifice. Cezar Tabarcea, de exemplu, invoca ,,teza privind esenta
proverbului ca expresie", postulind si ideea ca ,,proverbul nu este metafora in sine,
ca expresie lingvistica, el devine metafora in momentul enuntarii'', justificind Insa
totodata afirmatia ca ,,Proverbele sunt modele, nu expresii concrete". Pe de alta
parte termenul ,,expresie proverbiala" este utilizat curent pentru a diferentia tipurile
de enunturi cu atribuita valoare paremiologica de proverbul propriu-zis,
Cercetarea proverbelor sub aspect lingvistic se intilneste cu interpretarea lor
ca forme de creatie Iiterara in abordarile realizate din perspectiva poetica, Dupa
I.Coteanu, ele constituie, in raport cu caracteristicile generale ale limbajului, un
,,mijloc de poetizare", recunoscute ca ,,bunuri lingvistice comune", ele circula rapid

,,datorita structuri lor ritmice, rimei, cind este cazul, structurii lor semantice, adesea
simetrica; insusiri care le ajuta sa fie memorate cu usurinta,
Supuse unui examen critic adecvat, proverbele raspund principalelor criterii
care stau la baza definirii culturii si literaturii populare, cu precizarea insa ca nu
toate expresiile considerate ca atare prin includere in colectii pot fi verificate din
perspectiva acestor criterii, din cauza ca nu s-au efectuat cercctari sistematice si
consistente asupra circulatiei lor in mediile folclorice. Pomind de la examinarea
numeroaselor colectii pot fi verificate din perspectiva acestor criterii, din cauza ca
nu s-au efectuat cercctari sistematice si consistente asupra circulatiei lor in mediile
folclorice. Se poate aprecia din investigarea colectiilor publicate, ca exista un
numar impresionant de expresii sau enunturi care au valoare de circulatie in
mediile folclorice, ca apartin deci acestor medii, fiind acceptate si supuse
consensului colectiv, ca exista o deprindere de a le utiliza si ca indeplinesc, in
consecinta, functii specifice in actele de comunicare umana.

46
 Ca element al limbajului, proverbele, poarta amprenta caracterului colectiv;
ele sunt sau devin anonime, stau sub semnul oralitatii (scurtimea facilitind nu
numai memorizarea lor, ci si circulatia cu o viteza uimitoare de la un individ la
altul, de la o zona la alta, de la un popor la altul; se supun jocului specific dinte
traditie si inovatie, cu predominarea autoritara a traditiei, si le este caracteristica
creatia prin variante.
Aceste caracteristici nu confera proverbelor un statut diferentiat in circuitul
folcloric (oral) fata de eel carturaresc (scris), nici ca mod de manifestare, nici ca
mod.

Constantin Brailoiu a demonstrat, pe baza unor exemple neindoielnice care

acopera o arie geografica vasta, existenta unui sistem ritmic comun universal.
Surprinzator de bogata si variata ca forma si mesaj, creatia copiilor ne ofera
posibilitatea sa privim in trecutul indepartat al omenirii, sa surprindem un moment
din geneza artei, a poeziei cantate, desprinsa treptat de contextul functional si de
obiceiul in care era integrat in trecut. In acest domeniu artistic s-au perpetuat
elemente ale unei stravechi culturi populare ( credinte, obiceiuri) la care adultii au
renuntat partial, forme sociale si lexicale depasite, forme artistice extreme, metrice
si muzicale, ramase numai in repertoriul celor mici. Un cercetator, la inceputul
secolului, observa:" am, asemenea, convingerea ca ritmica cantecelor romanesti de
copii va da cea mai sigura temelie pentru studiul metricii populare". [28, 17]
Folclorul copiilor contine unreal tezaur de informatii necesare psihologilor,
pedagogilor, sociologilor. Astfel, studiul limbajului si continutul tematic al
folclorului releva anumite trasaturi spirituale ale copiilor, aptitudinile, gusturile si
tendintele lor, preferinta pentru ritm si sunt intr-o faza din viata copilului cand
mijloacele orale si auditive de structurare si transmisie a informatiei sunt
preponderente.
Sociologii descopera aici forme specifice de viata (artistica, juridica), de
organizare si manifestare sociala, artistica si culturala, De altfel, diferentierea
repertoriului folcloric pe categorii de varsta este un fapt de mult constatat in viata
satelor. Observatiile pertinente ale lui Constantin Brailoiu, pe baza investigatiilor

47
din comuna Dragus-Faragus pot fi generalizate si nu numai la copm romani
"Fascinata de adulti, prima copilarie nu ramane mai putin un microcosmos inchis
avandu-si obiceiurile sale proprii" [54, 38].

Concluzii la capitolul I:

*In concluzie mentionam ca proverbele si zicatorile dintotdeauna sunt modele ale

educatiei populare.
* In continutul proverbelor si zicatorilor sunt inglobate dimensiunile educatiei:

educatia morala, educatia muncii, educatia pentru frumos, educatia ecologica etc.

*Proverbele si zicatorile ramdn mereu ca valori nationale in educatia omuluide

orice virsta,
*In toate proverbele, indiferent daca sunt mai stravechi sau mai noi, daca sunt
romanesti, grecesti, rusesti, chinezesti, frantuzesti, intilnim ca trasaturi comune,
urmatoarelc trei aspecte, care asigura proverbelor caracterul de valori spirituale
universale: puterea deosebita de discernamint a judecatii omului din popor, simtul
dezvoltat al umorului, exceptionalul spirit justitial al comunicatiilor populare,
pentru care ,, adevarul", ,,cinstea", ,,dreptatea" reprezinta valori etice superioare.

48
 .f , ,/ '
II. Modele ale Educatiei ~opulare din ~erspectiva
' I

, ti • •
,.. .4 ." 9
ti \
~ . 1 .or1 s icu "-b1\pm ane~ 1~
A

., ''t

' ·~

2.1. Paremiologia romftna ca model de educatie populara

Intr-unul din putinele studii rominesti asupra proverbului, P .Ruxandoiu

urmareste chiar mai putin o definitie ~i prefera sa fixeze citeva trasaturi pe care le
imparte in doua categorii:
> Fundamentale si globale

• Concizia fata de relativa independenta a mesajului pe care 11 contin.

• Stabilitatea organizarii lingvistice si repetabilitatea ei in contexte

deosebite.
• Implicarea unui context genereic si raportarea obligatorie la un macro
context particular.
• Valoarea stilistica in macrocontext.

> Neglobale dar caracteristice

• Ritmicitatea

• Expresia metaforica

• Stereotipia sintactica, [52,68]

Italianul M.Cire~e intreprinde o analiza a tentativelor de definire a

trasaturilor. Examinind mai multe definitii, Cirese observa ca ele cuprind calitati
interne, dintre care unele se refera la continut, iar altele la forma si calitati exteme,
iar ,,suportul" oricarei definitii ~i oricare ar fi numarul caracteristicilor pe care le

49
contine, presupune ,,eel putin o trasatura interns si eel putin o trasatura externa'',
[12,38]
Autorul ajunge la concluzia ca ,,toate definitiile examinate cer ca proverbele
sa posede toate calitatile, fie externa, fie interna, care le constituie suportul.
Se vede ca proverbul este privit ca o unitate lingvistica in care trebuie sa se
reuneasca simultan trasaturile caracteristice stabilite si ca definitia sa este de fapt
un cumul de calitati.

50
 Analizind materialul inclus in culegeri sau colectii, Cirese observa ca aici
sint reunite texte care nu cuprind toate proprietatile formulate ca definitii si ca este
suficient ca o expresie sa aiba eel putin una dintre calitatile pentru a fi cinsiderata
proverb.
L.Flydal, autor al unui solid studiu lingvistic si stilistic asupra proverbelor
romanesti, porneste tot de la 0 intrebare, insa ceva mai neasteptata: ,,cum trebuie sa
facem pentru a construi proverbe romanesti", Ajunge la un ansamblu de trasaturi
formale care, reunite - toate sau numai o parte din ele - intr-o expresie, ii pot
conferi acesteia calitatea de pro verb. Pincipalele trasaturi formale ale proverbelor
romanesti stabilite de Flydal, sint urmatoarele :
1. Proverbul este uneori procedat de un prezentativ. Acesta ca marca
introductiva, are rolul de a semnala a schimbare a planului expresiei in text, dar si
de a conferi un anume prestigiu expresiei ceea ce duce la :
2. Proverbul este o citare: aceasta inseamna ca este relativ bine cunoscut,
este o vorbd (citare are sensul de caracter recurent al proverbului).
3. Proverbul ofera o baza segmentala pentru una sau mai multe intonatii de
nexus-termen care denumeste o intonatie de enunt complect.si junction - pentru un
enunt incomplet, ajuta la diferenticrea proverbului de zicatoare si locutiune.
4. Proverbul este un text foarte scurt. Proverbul minimal presupune doua
cuvinte autonome din punct de vedere prozodic si doi termeni logici: un
conditionant si un conditionat. Complexitatea maxima a proverbului este
reprezentata de un intreg logic.
5. Proverbul este monologat; el are o forma fixa si apartine tezaurului
lexicalizat al unei limbi, Flydal are desigur in vedere si proverbe cu aspect de
dialog ( cele de forma intrebare-raspuns) pe care le considera insa un ,,dialog
stimulat".
6. Proverbul, ca gen, cuprinde un sens didactic. Este un minididaction.
Flydal are in vedere valoarea de regula, indicatie de actiune care nu lipseste, dar
este insuficienta pentru a da dreptul sa vorbim de incadrarea proverbelor intr-o
didactica,

51
 7. Proverbul poate avea forma unei asertiuni, a unei interogatii retorice, a
unui conjunctiv - de unde ~i caracterul sau exportativ, al unui imperativ.
8. Proverbul vizeaza un adevarat general ( deci nu propriu unei persoane sau

uner situatii determinate) exprimat cu ajutorul unor mijloace lingvistice

departicularizante.
9. Substanta semantica este Iimitata la raporturi socio-etnice. Aceasta
observatie inlatura din discutie diversele speculatii cu privire la valori filozofice,
juridice, istorice ale proverbului.
10. Proverbul se caracterizeaza prm trasaturile generale ale genurilor

beletristice; proverbul este socotit axiamatic drept forma poetica.

Flydal aprecizeaza elementele de stil literar care pot fi reperate ca proverbe.

Acestea sint jocuri de diferente conotative, jocuri de identifitati de limbaj, jocun
de identitati de substanta,
Daca exista un punct comun al tuturor autorilor, acesta se afla indiscutabil in
privinta trasaturii definitorii denumita ,,scurtime". Vom folosi pentru ,,scurtime" se
termenul de brevitate (notat BV), cit si pe termenul bruilocventa, introdus de
S .Puscariu,
Conditia BV reprezinta poate cea mai constanta caracteristica in tentativele
de reducere dintre cei care s-au ocupat de problema, au incercat sa si explice in ce
consta BV. Aprecierea ,,scurt" desi pare foarte simpla, nu are un caracter absolut,
astfel case iveste necesitatea unei explicatii mai largi. Problema trasaturii BC este
considerata printre acele aspecte care se pot intelege intuitiv. Cirese
concluzioneaza ca chiar si scurtimea care are aspecte cantitative clare si pare deci
masurabile, poate naste dubii. Se ajunge chiar pina acolo in cit BV nici nu mai
formeaza o conditie necesara si obligatorie; astfel B.I.Whiting afirma: ,,Proverbul
este de obicei scurt dar nu este obligatoriu sa fie."
Examinind studiile paremiologice se pot totusi desprinde eel putin doua
interpretari pentru caracteristica BV.
A) BV se refera la numarul cuvintelor cuprinse in textul proverbelor. Flydal
arata ca: ,,Proverbul minimal presupune eel putin 2 cuvinte", schimba comp let

52
criteriul cind ajunge la proverbul ,,maximal", care nu va mai fi determinat prin
numarul cuvintelor cuprinse. (Proverbul minimal romanesc e format din 3 cuvinte:
"Cine boteazd cuteaza",
Pe un numar de 135 de provebe se, stabilise un minim de 3 cuvinte si un

maxim de 14 cuvinte (media 6,6 cuvinte), predominante fiind proverbele formate

din 9-4 cuvinte. Asadar, proverbele depasesc de 4-8 ori dimensiunile proverbului.
Pentru comparatii s-au luat la intimplarc cite 3 fraze din textele unor basme
populare. Se vede imediat ca dimensiunile ,,maximale" ale frazelor populare
depasesc de 2-4 ori pe cele ale proverbelor ,,maximale".
In urma analizei reiese ca trasatura BV provine din compararea proverbului
in primul rind cu fraza din limbajul literar cultivat, alt reper fiind fraza din textele
populare narative. B) BV se rcfera alteori la numarul propozitiilor cuprinse in
enuntul proverbului. Limbajul popular, varianta limbii in care proverbele se
incadreaza prin geneza, se caracterizeaza el insusi prin ,,simplitate si uniformitate
sintactica'' , astfel ca proverbele trimit din nou la particularitate mai larga , definita
deja ca ,, brevilocverua". Dar ,,scurt" nu inseamna ~i ,,simplu", caci aceasta din
urma caracteristica se poate aplica si proverbelor ,,lungi". BV ca numar de
propozitii este totusi mai pertinent decit ca numar de cuvinte si faptul a fost deja
remarcat : ,,Proverbele alcatuite dintr-un numar mai mare de doua propozitii sint
putin numeroase, iar exemplele sint formulari ocazionale, neconsacrate de uz."
Si alte specii ale folclorului literar sint ,,scurte". Zicatoarea, ghicitoarea,
cimilitura nu cuprind nici ele un numar mare de cuvinte sau de propozitii. Trebuie
neaparat sa mentionam ca existenta variantelor proverbelor face aproape
imposibila stabilirea dimensiunii exacte a expresiei la care ne referim si deci
anuleaza orice incercare de studiu statistic foarte precis.
Relativitatea aprecierii ,,scurt" duce la concluzia ca proverbul preia trasatura
BV de la limbajul in care s-a dezvoltat in mod special, acesta fiind deci o
caracterisita nespecifica in cadrul stilului propnu, dar definitorie in raport cu
celelalte stiluri ale limbii.

52
 Astfel vom socoti BV o trasatura interna si de norma. Proverbul nu este

,,scurt" pentru vorbitorul care foloseste limbajul popular, caci ,,scurte" sunt toate
enunturile pe care le claboreaza el, ci pentru vorbitorul care stabileste varianta
cultivata , ingrijita a limbii.
Poate ar trebui sa-I inlocuim pe ,,scurt" cu ,,concis". ,,Concis" ar putea
insemna ceva elaborat cu buna stiinta fata de ,,scurt", care nu include un anumit
caracter accidental.
Dar eel mai potrivit termen pentru substituirea lui ,,scurt" ni se pare a fi
impreuna cu conceptul pe care 11 determina, cuvintul ,,concentrat", luat chiar in
sens de dictionar,
De fapt chiar scurtimea proverbului se datoreste conciziei sale. Toate
elemetele lexicale din cuprinsul textului-proverb sunt subordonate unei structuri
fixe, o structura bine determinata prin trasaturi logice si semantice, ele se
concentreaza in aceasta structura, facind ca numarul lor ca atare sa numai conteze.
Faptul ca proverbul este redus ca numar de cuvinte sau de propozitii este o
consecinta a concentrarii sale, un efect al structurii sale logico-semantice fixe. Din
aceasta perspectiva concentrarea si respectiv, concizia, devin proprietati
masurabile, Vom spune astfel ca proverbul romanesc este concentrat pentru ca :
1. Structura sa Iogico-semantica este in general binara, polarizata pe doi
centri sintactici care dau nastere unei ,,figuri". Buturuga mica rastoarna carul
mare, Cum e sacul si peticul.
Rareori gasim structuri temale, care dealtfel formeaza un tip special de
proverbe: Trei lucruri nu lasa pe om in pace: vinul, femeia si banul, Cine
vorbeste mult, ori stie multe, ori minte multe. Multe proverbe care par prezenta
structura cuaternare sunt de fapt icadrabile in categoria celor binare: Multe traiesti,
multe patimesti, multe gresesti, multe inveti. Organizarea binara este rnarcata
foarte clar si prin tipurile de constructii sintactice intilnite eel mai frecvent in
proverbe si care relua simplitatea si uniformitatea sintactica - o caracteristica
gencrala a limbajului popular.

53
 2. Ceilalti termeni din expresia proverbului converg catre polii care intra in
relatia logica de baza, Astfel, putem considera ca intre buturuga si mica, sau intre
car si mare exista o relatie de incluziune. Proverbul romanesc este concis pentru
ca:

~ Numele in propozitia unui din cei doi termeni ai relatiei logice, nu are
mai mult de doi determinati, chiar ~i cazul cazul acesta avind o frecventa destul de
redusa. Omul harnic, muncitor de piine nu duce dor.
~ V erbul, de partea oricaruia din termenii relatiei logice, nu are
determinanti circumstantiali sau are eel mult unul: Cine ride la urma ride mai
bine.

~ Grupul nominal subordonat verbului cuprinde un nume cu eel putin un

determinant: Stringe bani albi, pentru zile negre; situatiile cu doua nume
coordonate sau cu doi determinanti sunt rare: Daca ai bani, ai prieteni ~i du~mani.
[37,58]

Proverbul si speciile inrudite. Proverb si zicatoare.

Inca de la primele tratari filologice ale proverbului se poate observa

incercarea de definire a acestuia, dar si realizarea unei delimitari a altor specii cu
expresie asemanatoare dar care nu pot fi inglobate in aceeasi categoerie.
Aristotel este si aici un deschizator de drumuri. In Retorica sa gasim

precizari cu privire la deosebirea dintre proverb si maxima, dar si la

intcrdependenta dintre aceste doua clase.
Importanta colectiei a lui Erasmus din Rotterdam, Adagiorum Chiliades,

cuprinde specii foarte diferite reunite sub denumirea comuna de paronimia in

prefata, el incearca unele distinctii ca aceea dintre proverbul propriu-zis si
comparatia proverbiala.
Folcloristica moderna distinge un tip special de expresie proverbiala,
denumita wellerism, care se deosebeste de proverb prin faptul ca la introducerea sa
in discurs se citeaza totdeauna un autor real sau imaginar al zicerii. [44,20]
54
 Problema diferentierei provebului de alte specii folcloristice scurte ~1

traditionale s-a pus in cultura romaneasca in culegerile lui G.Dem Teodorescu,

I.A.Zanne. Chestiunea prezinta un aspect specific pentru folcloristica romans care
a trebuit sa caute o diferenta mai ales intre cele doua expresii foarte apropiate ca uz
si semnificatie: proverbul si zicatoarea,
I. C. Chitimea a observat ca multe zicatori sint corelate cu proverbe si ca
unele slnt chiar fragmente de proverb P .Ruxandoiu constata ca proverbul are multe
trasaturi comune cu sentintele, poantele, replicale, maximile si afirma ca
"proverbele sunt U§Or de recunoscut intr-un context verbal si pot fi deosebite de
orice alta forma de comunicare" insa "proverbele nu pot fi confundate decit cu
zicatorile de care le leaga nu numai numeroase forme de tranzitie, ci si posibilitatea
unei expresii de a avea variante-zicatori si variante-proverb". "Posibilitatea
confuziei face ca in unele lucrari sa se trateze nediferentiat despre un gen aforistic,
care este alcatuit din: proverbe si zicatori caracterizate prin forma concisa in care
sunt exprimate adevaruri cu caracter moral despre viata." [27, 41]
Definitiile examinate din tema anterioara au fost formulate aproape toate in
opozitie cu definitii date zicatorii.
La Ov. Papadima gasim urmatoarea distinctie: "zicatoarea e concretizarea
plastics a unei situatii legate de timp. Ea te ajuta numai s-o contempli si s-o
intelegi. Proverbul e insa concretizarea unei situatii de destin; te obliga la mai mult
decit a intelege; te obliga sa iei atitudine". [44,34]
Opozitia se face valabilitate la un moment dat a zicatorii si valabilitatea
absoluta, generala, desprinsa de context, a proverbului .Exemplu: 11
Ziua ceas si
ceasul clipa 11 plasticizeaza cit de repede trece timpul. E o zicatoare, Dar "Un ceas
al diminetii plateste cit trei dupa prinz" opune iarasi intro ele doua stiluri de viata
si te obliga neaparat sa optezi pentru unul. E un proverb. Deci zicatorile sunt mai
ales expresii centrate in jurul unui verb, constructii nominale sau exclamatii, iar
proverbele-structuri mai largi cuprinzind antonimii, opozitii semantice, imperative.
Alti autori insists asupra elementelor de expresie G.Munteanu zice ca
proverbul este o "fraza scurta, de obicei ritmica si uneori rimata, prin care poporul,

55
exprimind rezultatul unei lungi experiente de viata pronunta si o concluzie, un
indemn, o invatatura, o constatare asupra lumii, constatare ce are de regula o
accentuata nuanta morala, E limpede ca daca zicatorile se rcalizeaza mai ales pe
baze figurate, proverbele nu presupun totdeauna ace st procedeu".
0 diferentiere traseaza si V. Netea: " La baza proverbului trebuie sa existe
totdeauna o gindire filozofica, etica sau sociala, formeaza in propozitii categorice
de scutinta, in timp ce locutiunea sau zicala este mai mult o observatie, o apostrofa,
o constatare, un indemn sau un blestem, exprimate adeseori prin simple interjectii
sau cu ajutorul unor cuvinte care sugereaza prin ele insele anumite notiuni sa tipuri
de oameni". Tot astfel procedeaza si I. C. Chitimia: "Proverbul constata un fapt si
da implicit o judecata, pe cind zicdtoarea ramine la constatarea faptului si la
exprimarea acestei constatari, facuta de multe ori in forma metaforica si poetica.
Legatura este Insa strinsa intre cele doua forme paremiologice, incit adeseori
proverbul se poate transforma in zicatoare si invers ". Se formeaza apoi definitii din
care reiese ca zicatoarea poate aparea in contextul proverbului sau invers, ideea
care ofera o sugestie foarte interesanta, nedezvoltata insa: "Proverbul este
formularea scurta a unei a unei constatari cu valoare larg omeneasca, exprimata
direct sau figurat" si apoi: "Zicatoarea este formularea unei imagini verbale care
intarcstc o constatare sau o idee destul de greu de spus daca zicatoarea "intareste"

intr-adevar un proverb, dar este sigur ca fiecare poate fi context pentru fiecare.

Exista unele incercari de a delimita proverbul de zicatoare pornind de la

particularitatile expresive, utilizind criterii lingvistice. P. Ruxandoiu fixeaza
granite intre cele doua specii: Ceea ce le deosebeste de zicatori este tocmai faptul
ca proverbele reprezinta unitati sintactice integrale, la nivelul propozitiei sau al
frazei, in timp ce zicatorile, idiotismele reprezinta numai parti, segmente ale
propozitiei sau frazei.
L. Flydal porneste de la trasaturi descriptibile in termeni lingvistici,

zicatorile sunt: ,,acele sintagme verbale goale", pe cind ,,proverbele sint numai
enunturile complete". Diferentierea porneste de la observatia, ca intr-o colectie,
zicatoarea sau locutiunea se va gasi inclusa mai totdeauna cu verbul la infinitiv, pe

56
cind verbul din structura proverbului are totdeauna o forma personala, ceea ce 11
face sa fie el insusi un enunt lingvistic.
Trebuie subliniata incercarea de a combina diferenta functionals cu cea de
structura logico-formala, care se gaseste in sectiunea de Folclor literar a Istoriei
literaturii romane. In primul rind, atrage atentia observatia privitoare la efectele
celor doua ziceri asupra vorbitorului: ,,0 prima deosebire logica constatam in
functia continutului lor. Proverbele contin intotdeauna o concluzie care implica o
invatatura, un sfat. Zicatorea implica si ea o concluzie, dar n-o exprima propriu-zis,
functia ei de baza fiind caracterizarea sugestiva a unor situatii concrete, intarirea
unor constatari sau .idei", Urmeaza o tentativa de abordare formala a planului
expresiv, diferentierea lor prin structura Iogic-formala, Proverbele sint fraze sau
propozitii care au dat deobicei termeni expozitivi - subiectul logic: ,, Cine se frige
cu ciorba ... " si unul concluziv - predicatul : " ... sufla .;i in iaurt''. Ele constituie
deci judecati complete de sine statatoare si se suprapun cazului particular. In
schimb, zicatoarea e o formula mai redusa, restringindu-se la o sintagma, mai rar
propozitie, care nu poate avea o existenta separata, fiind legata sintactic de faptul
particular pa care 11 caracterizeaza. Zicatoarea este numai predicatul logic al
acestui fapt particular.
Ceea ce ni se pare demn de retinut este faptul ca in folclorul roman nu se
poate vorbi despre proverbe rara a-I compara cu zicatoarea. In al doilea rind, reiese
pregnant faptul ca numai combinind ambele planuri - ale continutului si expresiei -
descrise in termenii structurii lingvistice, se poate obtine o diferentiere clara si se
poate tinde catre definirea fiecarei specii aparte.
1. Zicatoarea nu este un enunt lingvistic, structurat desi contine un verb. Dar
se poate descoperi ca exists un fapt esential care tine de functia referentiala a celor
doua expresii in discutie: proverbul trimite la o situatie sau la un context lingvistic
in vreme ce zicatoarea se refera numai la un context prezent in mod necesar intr-un
context lingvistic vecin. Zicatoarea nu poate fi un enunt complet pentru unul din
termenii relatiei sale predicative nu se gaseste niciodata, pe plan referential, in
interiorul ei zicatoarea este intr-o relatie de vecinatate midiata (prin subiect) astfel

57
ca nu reia, ci continua un context a carui enuntare a inceput cu subiectul; este
vorba in cazul zicatorii, de o schimbare de planuri referentiale in cadrul aceluiasi
enunt, ceea ce distruge coeziunea enuntului, Aceste caracteristici explica faptul ca
multe zicatori sint sinonimice, iar posibilitatea de substituire intre ele este mult mai
mare decit in cazul proverbului.
2. Zicatorile nu cuprind in expresia lor o structura logico- semantics
particulara. Impresia de variante-zicatori este data de sinonimia lor figurativa, De
exemplu, in urmatoarele expresii se mentine o hiperbola ca determinant verbal,
rara sa se produca vre-o schimbare esentiala de relatie semantica: "A face gura cit
toate zilele", "A face o gura sit o surd", Zicatorile provin uneori din proverbe: ,,A
strica orzul pe giste" provine din: ,,Nu strica orzul pe giste, gfnd e iarba pinii la
genunchi", prin inlaturarea unui termen din relatia semantica de baza orz-iarba,
3. Ca si proverbul, zicatoare este o expresie recurenta introdusa uneori prin
marci specifice. Acest fapt face posibila confuzia intre aceste doua specii. Exista
totusi unele deosebiri. Proverbul poate aparea in contextul altor proverbe (A.Pann
si Povestea vorbei ) in timp ce zicatoarea nu poate aparea in contextul altei zicatori,
poate aparea in schimb in contextul proverbului. 0 insiruire de variante lexicale ale
unei zicatori ar fi o simpla repetitie, Variantele de proverbe inseamna o continua
schimbare a punctului de vedere §i o extragere de noi trasaturi generalizate.
4. Zicatoarea, luata izolat, este o metafora, in vreme ce proverbul devine
metafora in momentul enuntarii, De aici, o consecinta interesanta: daca proverbul
poate fi interpretat denotativ in afara contextului, zicatoarea are mult mai marcata
conotatia pe care o surprinde.
Combinarea trasaturilor 1-4 duce la urmatoarea definitie:

Zicatoarea este un fragment de enunt lingvistic care face parte din structura
logico semantica a inregului enunt in care apare; zicatoare poate intrerupe discursul
creind o sinonimie metaforica cu un termen care a fost enuntat anterior, dar pe
care, de obicei, 11 substituie.
Exista si specu care difera mult mai putin de proverbe decit zicatoarea.
Remarcam asa zisele ,,proverbe meteorologice", ele fiind simple enunturi cu

58
caracter de observatie practica: ,,Cerul limpede trasnete nu aduce; Ziua buna se
cunoaste de dimineata'' etc.
Unii autori delimiteaza ca specie aparte sentinta, M. Maloux ii da
urmatoarea definitie: ,,Sentinta exprima o scurta propozitie morala rezultata din
maniera personala de a vedea lucrurile. Dupa T.Vianu, ,,in sentinte, accentul este
pus pe concizia si limpezimea formularii, capabile sa le asigure intiparirea usoara
in mintea cititorilor si circulatia intinsa ca a unui proverb" .[62,18]
0 situatie ambigua ocupa maxima. Uneori ea se deosebeste foarte usor de

proverbul popular prin anumite particularitati formale, dimensiunea este deobicei

mai mare, alteori este aproape imposibil sa se faca delimitarea si atunci intra in
actiune istoricul care va cauta sa identifice autorul respectivei exptesii.
T. Vianu a staruit pe larg asupra independentei dintre maxima si proverb. El
arata ca termenul maxima este folosit ,,numai pentru principiile supreme ale
actiunii pentru regulile de viata", el constata ca ,,baza lingvistica'' a maximelor o
formeaza proverbele populare, pentru a ajunge la urmatoarea concluzie: ,,Toate
aceste tipariri de limba selectate in imprejurarile succesive ale unei societati intrate
in circulatie lingvistica si slefuite prin intinsa lor intrebuintare, aduse adica la
exprimarea cea mai pregnanta, formeaza aspectul paremiologic al limbilor,
proverbele lor, temelia populara a maximelor culte".
Pentru M. Maloux, maxima este ,,o pozitie generala, exprimata cu noblete si
oferind un avertisment moral, daca nu chiar o regula de conduita" .[18,72]
A. Tazlor adauga sub denumirea generica de expresie proverbiala toate
formularile recurente care au caracteristici de proverb si sint un fel de proverbe in
devenire. Tot el delimiteaza insa specia cornparatiei proverbiale.
Exista insa, alte specii folclorice fata de care proverbul prezinta o relatie dubla, de
opozitie marcata si de asemanare, in acelasi timp asa sint ghicitoarea, cimilitura,
incurcdtura de Zimba, dar delimitarea nu pune proverbe deosebite.
Concluzie: Proverbul, zicatoarea, ghicitoarea, cimilitura, incurcatura de
limba sint specii care se supun intr-adevar unui gen comun, asa cum se precizeaza

59
in mai toate studiile folcloristice, dar particularitatea nu este in primul rind
,,scurtimea",

60
invocata eel mai adesea, ci fixitatea structurii logico-semantice. Aceasta fixitate
duce la cistigarea caracterului recurent, ceea ce este un dat specific al genului.
Morala traditionala cuprinde norme de comportare, bine fundamentate §I
"cerute" de intelepciunea poporului. Ca si alte forme ale constiintei sociale -
religia, stiinta, arta, filozofia-morala este conditionata si determinata de existenta si
conditiile de viata ale omului, retlectate in creatia populara orala, Educatia
traditionala este un izvor inepuizabil de idei si continut educativ acumulate pe
parcursul secolelor. Elementul etic al activitatii educationale trebuie considerat un
tot unitar inglobind constiinta, comportamentul si convingerile morale ale
personalitatii. Prin urmare, multitudinea continuturior educatiei morale, in general,
si a formarii convingerilor morale, in particular, poate fi pusa in evidenta prin
raportarea acestora la principiile moralei universale si nationale,
Sarcina fundamentala a familiei si a scolii (la etapa ei de modemizare)
ramine a fi f ormarea constiintei si comportamentului moral,
consolidarea convingerilor etice, cultivarea valorilor culturale ale poporului.
In baza principiilor §i a continutului educatiei morale traditionale sint
concretizate si modalitatile de realizare a acestui potential in contextul pedagogiei
populare la ora actuala, tinindu-se cont de asigurarea unitatii dintre educatia
morala, intelectuala, cstetica si fizica a copiilor si tinerilor.
Prin educatie morala intelegem modul de influenta a adultilor asupra
copiilor, prin care acestia isi formeaza notiunile, sentimentele, convingerile,
obisnuintele de conduita morala, Desi metodele de educatie trebuie deosebite de
mijloacele de educatie, cu care se afla intr-un raport de interdependenta, uneori se
pierde hotarul dintre metoda si mijloc.
Printre mijloacele de educatie se numara, pe de o parte, diferite forme de
activitate (jocurile, munca, invatatura etc.), iar pe de alta parte, totalitatea
mijloacelor din folclor (numaratorile, ghicitorile, proverbele, zicatorile, cintecele,
basmele, povestile, legendele, baladele, doinele, traditiile etc). Educatia morala se
caracterizeaza prin multilateralitatea continutului, printr-o bogatie spirituala
deosebita.

61
 Metoda educatiei morale, in procesul de lucru, se divizeaza in elementele ei
componente, care se numesc procedee de educare, in raport cu metodele, acestea
au un caracter special si de subordonare. Metodele ~i procedeele de educatie
morala sint strins legate intre ele ~i se pot succeda in diferite situatii ale educatiei
traditionale, Realizarea sarcinilor educatiei morale in pedagogia populara cere nu
doar utilizarea unor metode izolate, ci aplicarea unui sistem de metode si procedee
variate ~i adecvate scopului urmarit.
Explicatia morala. Cu ajutorul acesteia putem dezvalui continutul, sensul si
necesitatea respectarii unei valori, norme sau reguli morale. Realizata cu ajutorul
limbajului, ea implies doua functii principale: informativa ~i stimulativa. Prima
consta in constientizarea sensului unei cerinte morale exteme, relevindu-i note
definitorii sau imbogatmdu-i continutul cu noi aspecte. Aceeasi constientizare se
produce si in functie de experienta elevului, explicatia folosindu-se cu precadere
atunci cind aceasta este mai redusa sau inexistenta, ea avind menirea sa conduca la
recunoasterea ~i intelegerea adevarului moral. Cea de-a doua functie, stimulativa,
consta in suscitarea componentei afective, datorita fortei argumentative a
limbajului ca instrument de comunicare. Atunci cind argumentarea verbala este
intregita cu materiale si fapte concrete, functia stimulativa a explicatiei se
amplifica.
Principiile si metodele educationale sint aplicate In practica adecvat virstei
copilului si situatiilor concrete. Acest lucru poate fi urmarit In procesul de insusire
a limbii mateme, unde poporul l~i manifesta pregnant talentul pedagogic. Mama Ii
vorbeste copilului si Ii ingina cintece de leagan inca atunci cind acesta nu intelege
nici vin cuvint; i se arata persoanele din casa, numindu-le tare si deslusit ("Cine e
aceasta?" "Ma-ma", "Cine e acesta?" "Ta-ta") sau animalele din curte, imitindu-se
sunetele respective (vaca - "mu", dinele - "ham" etc).
Metoda exemplului celor maturi se bazeaza pe insusirea unor modele ce

intruchipeaza fapte si actiuni morale. Baza psihologica a exemplului o constituie,

pe de o parte, efectul sugestiv al comportamentului celor din jur, iar pe de alta
parte, tendinta spre imitatie proprie omului, in general, si copilului, in special. Se

62
imita, de obicei, ceea ce corespunde, la un moment dat, prcocuparilor, dorintelor si
aspiratiilor copilului/elevului. Cum este si firesc, aceasta reluare imbraca o serie de
nuante, in functie de personalitatea celui care preia exemplul, cit si de situatia in
care actioneaza,
Povata este metoda ce se bazeaza pe valorificarea experientei morale a
omului, sedimentata in proverbe, cugetari, maxime etc, in vederea formarii
constiintei morale a elevilor.
Daca in majoritatea metodelor mesajul educativ vme de la profesor (ca
agent sau model), in cadrul acestei metode mesajul este codificat intr-o expresie
lingvistica cu o puternica semnificatie morala, De data aceasta nu educatorii, nu
profesorii sint cei care impun cerinte, orienteaza sau verifica moralitatea elevilor,
ci maximele, cugetarile, proverbele sau aforismele:
"Seamana la tinerete, ca sa ai la batrinete ";

''Nu calca adevarul in picioare, daca vrei sa ai trecere la oameni'';

"Cel ce invata continuu este om drept, iar eel ce se crede invatat, nu e
intelept". [Folclor]
Aceste profunde ginduri despre comportamentul nostru acasa sau in
societate constituie axiome veritabile, care contribuie la formarea constiintei
copilului. Asemenea expresii condenseaza o bogata experienta umana in domeniul
moralitatii, descopera o gama vanata de fenomene, rasfringindu-se sub forma de
indemnuri asupra componentelor cognitive si afective ale constiintei morale,
sarcina educatorilor consta in selectarea si folosirea lor judicioasa §i la momentul
oportun.
Rugamintea. Cu ajutorul ei le solicitam copiilor si elevilor indeplinirea
benevola a unei sarcini, Iasindu-le totodata libertatea de a decide momentul si
modul ei de realizare. De fapt, aceasta metoda este opusa unor cerinte categorice.
Spre deosebire de ordin, rugamintea presupune acceptarea autonoma a cerintei, de
aceea refuzul indeplinirii nu poate fi pedepsit Prin felul in care sint formulate
sarcinile si tonul folosit la exprimarea acestora, educatorii declanseaza asemenea
forte interioare, care in mod inevitabil se vor rasfringe asupra conduitei. Cum se

63
impaca insa utilizarea rugamintii cu autoritatea? Nu reprezinta ea o subminare a
acesteia? Raspunsul la intrebarile date presupune raportarea strategiei educatiei
morale la finalitatea ei, ceea ce nu inseamna subminarea autoritatii. De asemenea,
in ochii copilului rugamintea apare ca expresie a increderii ce i se acorda, ~i nu ca
o slabiciune a celui care o expune.
Cultivarea traditiilor ca metoda de educatie. In general, traditiile

sintetizeaza experienta pozitiva acumulata de-a lungul istoriei ~i se concentreaza in

organizarea periodica a unor activitati ce marcheaza cele mai semnificative
momente din viata familiei, scolii sau a grupurilor de copii cu interese comune. Ele
se caracterizeaza prin faptul ca, odata consolidate, se transmit de la o generatie la
alta, devenind astfel focare de atractie si de acumulare a energiilor individuale,
repercutindu-se pozitiv asupra activitatilor pe care le implica.
Reprosul reprezinta o metoda prin care educatorii i~i exprima nemultumirea
fata de un act moral, realizat cu scopul de a evita sau de a preveni repetarea lui.
Valentele educative ale acestei metode rezida in convertirea nemultumirii adultului
intr-un factor inhibitor pentru copii. Folosirea abuziva poate duce la instalarea unei
stari de descurajare si renuntare la tendinta de a corecta comportamentul respectiv.
Aceasta metoda e in corelatie cu aluzia prin care, exprimindu-se la figurat,
educatorul le imputeaza copiilor neindeplinirea anumitor rugaminti, Reprosul si
aluzia se intrepatrund cu o alta metoda ce presupune o nuanta de constringere -
avertismentul, aplicat pe parcursul desfasuram activitatii atunci cind se constata
periclitarea rezultatului urmarit, Avertismentul reia ~i intareste cele emise in
cerintele formulate anterior, indiferent de forma folosita ( dispozitie, ordin,
rugaminte etc). Se recurge la acest procedeu doar arunci cind una din aceste forme
nu este respectata intocmai, intregind astfel continutul si insistind asupra necesitatii
respectarii celor expuse.
Dupa parerea noastra, referirile indirecte, aluzive sugereaza, prin deductie
logica, cum ar trebui sa se procedeze in continuare. Ele actualizeaza, intr-o forma
voalata, o fapta, un ordin, o dispozitie sau o cerinta, in vederea respectarii si
exccutarii lor de catre copii.

64
 La formarea constiintei morale contribuie §1 disputa, obisnuinta,
binecuvintarea, rugdciunea, dorinta, cerinta populard, sugestia, aprobarea,
dezaprobarea, interzicerea, lauda, pedeapsa etc.
Formele traditionale ale sfatului, amenintarii, condamnarii, aluziei,

reprosului etc. i§i gasesc expresie in proverbele populare, un loc aparte avind
indrumarile practice de educatie a copiilor. De fapt, acestea constituie forme de
comunicare a experientei pedagogice populare.
Cea mai raspindita categorie de proverbe in aceasta ordine de idei are ca
tema invatatura (sfatul, povata, indrumarea):
"Pomul se indreapta de mic, nu de mare",·
"Degeaba ai trait, daca nimic n-ai citit";
"Ascultape eel care stie mai bine decit tine";
"Cine nu respectd pe batrini nu este om ".[Flclor}

Constiinta morala a elevilor poate ti prezentata sub aspect de cerinte §i

idealuri ale unui popor. Pentru redarea generalizatoare a acesteia, este bine sa
evidentiem cerintele morale de baza; sa selectam proverbe, zicatori, povesti,
cintece corespunzator normelor moralitatii contemporane.
Convingerile morale reprczinta o viziune asupra normelor si principiilor
morale; o totalitate de pareri care in constiinta celui educat sint legate de declaratii
sincere si trairi profunde. Ele constituie baza conduitei omului si ii caracterizeaza
personalitatea.
Formarea sentimentului moral depinde de sistemul de corelatie, care se constituie
la copii in raport cu lumea inconjuratoare. De aceea, un rol important in educarea
acestuia ii revin colectivului bine organizat si autoritatii educatorului. Dialogul
sincer cu pedagogul i§i gaseste reflectare in sufletul copilului si creeaza un teren
favorabil pentru dezvoltarea lui.
Literatura artistica si arta influenteaza benefic si multilateral sentimentele
morale ale copiilor. Cu cit mai complexa este opera artistica, cu atit mai putemic si
mai profund este sentimentul provocat de aceasta.

65
 Educarea tinerilor in spiritul inaltei moralitati este posibila doar intr-o
comunitate sanatoasa, Iata de ce este important ca principalele caracteristici ale
personalitatii sa fie formate in scoala contemporana, sistematic si consecutiv, pe
primul loc fiind plasate exigenta fata de sine si disciplina constienta, care due la
democratizarea si imbunatatirea relatiilor dintre oameni.
Procesul de formare a sentimentului moral trebuie sa implice un "algoritm"
argumentat, judicios, sa ia in consideratie particularitatile individuale §i de virsta
ale copiilor.
Cercetarile psihologilor si practica pedagogica demonstrcaza ca educarea
deprinderilor morale si transformarea lor in calitati constante ale personalitatii sint
posibile numai prin prezenta, la eel educat, a motivelor corespunzatoare de
comportament. Atitudinile pozitive, create in baza anumitor norme de conduita,
trebuie sa evolueze in calitati de personalitate, ceea ce depinde, in mare masura, si
de motivatia elevului.
Edificarea profilului moral in viziune populara anga-jeaza sensul bio-psiho•
social si pedagogic al moralei plasate intr-un cimp pedagogic deschis, respectind
urmatoarele principii:

* principiul corespondentei dintre stiinta pedagogica si educatia

traditionala a rnoralitatii;

* principiul valorificarii resurselor si disponibilitatilor pozitive ale

personalitatii umane, in vederea eliminarii celor negative;

* principiul unitatii §i continuitatii axiologice intre toate formele,

modalitatile, mijloacele si cercetarea etnopedagogiei in proiectarea si realizarea

educatiei morale;
* principiul diferentierii educatiei morale (in raport de functia culturala a

acesteia are 0

pondere specifica in cadrul activitatii de formare a personalitatii),

65
 In concluzie, credem ca in perspectiva pedagogica, educatia morala vizeaza
formarea §i dezvoltarea personalitatii umane, proiectata si realizata la nivel teoretic
si practic.

66
Dialogul sincer cu pedagogul i~i gascste reflectare in sufletul copilului si creeaza
un teren favorabil pentru dezvoltarea lui.
Literatura artistica si arta influenteaza benefic si multilateral sentimentele
morale ale copiilor. Cu cit mai complexa este opera artistica, cu atit mai putemic si
mai profund este sentimentul provocat de aceasta.
Educarea tinerilor in spiritul inaltei moralitati este posibila doar intr-o
comunitate sanatoasa. Iata de ce este important ca principalele caracteristici ale
personalitatii sa fie formate in scoala contemporana, sistematic ~i consecutiv, pe
primul loc fiind plasate exigenta fata de sine si disciplina constienta, care due la
democratizarea si imbunatatirea relatiilor dintre oameni.
Procesul de formare a sentimentului moral trebuie sa implice un "algoritm"
argumentat, judicios, sa ia in consideratie particularitatile individuale si de virsta
ale copiilor.
Cercetarile psihologilor si practica pcdagogica demonstrcaza ca educarea
deprinderilor morale si transformarea lor in calitati constante ale personalitatii sint
posibile numai prin prezenta, la eel educat, a motivelor corespunzatoare de
comportament. Atitudinile pozitive, create in baza anumitor norme de conduita,
trebuie sa evolueze in calitati de personalitate, ceea ce depinde, in mare masura, si
de motivatia elevului.
Edificarea profilului moral in viziune populara angajeaza sensul bio-psiho•
social si pedagogic al moralei plasate intr-un cimp pedagogic deschis, respectind
urmatoarelc principii:

* principiul corespondentei dintre stiinta pedagogica.cducatia traditionala a

moralitatii;

* principiul valorificarii resurselor si disponibilitatilor pozitive ale personalitatii

umane,
in vederea eliminarii celor negative;

* principiul unitatii si continuitatii axiologice intro toate formele, modalitatile,

mijloacele si tactorri etnopedagogiei in proiectarea si realizarea educatiei morale;

67
* principiul diferentierii educatiei morale (In raport de functia culturala a acesteia

are 0

pondere specifica in cadrul activitatii de formare a personalitatii),

In concluzie, credem ca in perspectiva pedagogica, educatia morala vizeaza

formarea si dezvoltarea personalitatii umane, proiectata ~i realizata la nivel teoretic
si practic.

68
2.2. Opera L. Golescu ~i opera lui A. Pann ca model de educatie permanenta

In urmatoarele 2 decenii au aparut 0 serie de carti ale autorilor L. Golescu,

Ioan Teodorovici, moralnice, sententii, sau folositoare pilde, D.Tichindeal,
filosoficesti si politicesti prin fabule si moralnice 'invataturi. Un manual de etica a
alcatuit si D.Golescu care era un volum de pilde pentru uzul scolarilor. Dar una din
cele mai valoroase colectii de proverbe, datorita marimii sale impresionante ~i a
materialului in sine, este manuscrisul ,,Pilde povatuiri si cuvinte adevarate" de
Iordache Golescu. Manuscrisul cuprinde 854 pagini, 18306 proverbe si maxime.
Importanta culegerii consta atit in numarul imens de maxime si proverbe
inregistrate, cit si in faptul ca pentru prima data ele sint comentate. Au existat
incercari de a tipari manuscrisul dar toate sau izbit de dificultatea creata de
rnarimea neobisnuita.
Aceasta sarcina si-o va asuma, mai tirziu I.A.Zanne. Un vol um din cele 10

,,Proverbele romanilor" este dedicat operei paremiologice a lui LGolescu .

Din punctul de vedere al structurii, colectia cuprinde urmatoarelc capitole:

1. Pilde si tilcuirea lor cu moto-ul ,,Din toate ca albina cele mai bune sa
aduni. Si tu ca ea sa-ti umpli de miere toata casuta ta".
2. Pilde spre povatuire si talmacirea lor.

3. Povatuiri si cuvinte adevarate, cuprinde proverbe culese din popor,

maxime morale, grupate alfabetic.
4. Asemanari cu motor'Asemanarile la vorba intelegerc ne da buna",

5. Prostia omului. Cuprinde istorioare culese din popor.

6. Vorbe si raspunsuri potrivite.

7. Poveste de invatatura.

8. Istorioare, cuprind ghicitori.

69
 Unitatile paremiologice sint grupate pe categorii, orinduite alfabetic: pentru
adevar, pentru iubire de oameni, pentru iubire de sine, pentru vin, pentru muiere.
Ex.: ,,infeleptul in cuvfnt §i cumplitul in putere se biruesti'!, ,, intelepciunea
la necazuri se cunoaste mai bine. "[24, 70]

70
 I. Golescu este primul comentator de proverbe. Comentariile arata mai ales:

I. Imprejurarea in care este folosit: .Precupetului tirgul ii da de cap. Adica,

cind la tirg mar/a e ieftina, atunci precupetul de nevoie vinde ie.ftin".[24,38}
II. invajatura ce decurge: ,, Cum a semdnat, asa a mincat (adicd dupa
faptele sale patimeste) ". [24,87}
III. La cine sere/era: ,,Cazi para, sa te maninc ( se zice despre cei lenesi

care vor toate de-a gata), ,, inteleptul fagiidueste si nebunul trage nadejde ( se zice
pentru cei ce nadajduiesc in zadar la ragaduieli).[24,48]
Pentru a sublinia ideea unui proverb si pentru a expnma o atitudine,
I.Golescu inregistreaza la unele panimii ~i diferinte variante, comentindu-lc si pe
acestea.
,,Pilde, povatuiri, cuvinte adevarate si povesti'' - ramine cea mai valoroasa
colectie paremiologica din secolul trecut.
In istoria paremiologiei romanesti intregul deceniu 5 al secolului trecut si
citiva ani din eel urrnator sta sub semnul lui A.Pann.
Cunoscut mai ales prin minunata ,,Poveste a vorbii", este si autorul altor

lucrari care sunt, dupa propria sa expresie: ,,De prin lume adunate I Si iarasi la
buna lume date".[43,34]
De fapt prima carte in care Pann foloseste proverbele, este ,,Nazdraveniile
lui Nastratin Hogeu". Majoritatea capitolelor au ca titlu un proverb: .Piinea la
foame data e cea mai dulce bucata", ,, Omul nu poate sa faca un lucru la toti sa
placa".[42, 17]
Inca din aceasta prima carte A.Pann aseaza la loc de cinste paremiologia.

In ,,Fabule si istorioare", povestirea este legata de o zicala sau un proverb,

fie ca este chiar titlul povestirii: ,, Tacerea e ca muierea, precum faci, asa tragi",
fie ca apare ca subtitlu de moto: ,,Nevoia invatd pe om, Ndravul din fire n-are
lecuire".[42,8}

71
 Arta lui A.Parm straluceste cu maximum de intensitate in ,,Culegerea de
proverburi sau Povestea vorbii", aceasta ,,comedie a cuvintelor pune si in acelasi
timp o comedie umana'' (G.Calinescu). Ea a intrunit pina acum citeva zeci de editii

72
ce s-au epuizat imediat dupa aparitie, demonstrind o data in plus succesul la marele
public cititor, care a manifestat intotdeaua un deosebit interes pentru limbajul
paremiologic.
Carte unica in felul ei, Povestea vorbii constituie ,,un mic manual de etica,
un ghid de conduita in viata (Paul Cornea).
Proverbele sint clasate pe capitole tematic: depre cusurun sau uriciuene,

despre vorbire, despre minciuni si flecarii, despre lenesi, despre invatatura, despre
obraznicie si alicie, despre viclenie. Unele notiuni sint reluate in texte din
capitolele ce urmeaza imediat cu adaosul iarasi.
Intr-un capitol intilnim un admirabil elogiu, adus cuvintului:

,, Din vorba in vorbd iese adevaruri, De ace ea, I Pune-ti fri u la gura !Ji lacat
la inimd I cdci I Gardul are ochi si zidul urechi ... ".[42,18]
Intr-un capitol ,,Despre invatatura", proverbele se succed unul dupa altul,
intr-un ritm perfect: ,, Omul cit traieste invata !Ji tot moare neinvatat" .Nimenia nu
poate sii zicd: ,, Deacuma le stiu pe toate I De aceea I La orice treaba pe Stan
Pdtitul intreaba I ca /cine intreaba nu gre!Je!Jte".[42,24]
In general, proverbele sint legate prin diferite elemente sintactice, care au
rolul de a stabili o anumita cursivitate. Acestea sint conjunctii, adverbe, diferite
sintagme si chiar propozitii intregi.
Acumularea de sinonimii este frecventa, acestea recurgind in cascada. Iata
cum 11 prezinta A.Parm pe posac:
.Parca este surd si mut", .Parca toata lumea i-e datoare", .Parca tot ii

ploua si-i ninge".[42,31]

Conceptele fundamentale ale vietii poporului roman, care se afla la mare

cinste in folclorul literar, ocupa un loc important in creatia lui A.Parm. Astfel,
munca, intelepciunea, bunatatea, cinstea, prietenia, invatatura se bucura de
pretuirea sa deosebita.
In folclor, harnicia constituie o conditie obligatorie a belsugului si bunastarii
materiale si spirituale. Munca este prezentata cu o cunoastere: ,,Munca e comoara
mare ce sta-ngropata-n pamint Care sfirsit nu mai are din porunca Celui Sfint. Si
70
daca nevoitorul cu nadejde va scapa, El i~i va dobindi dorul, comoara a
dezgropa. "[42,33]
In concluzie: Povestea vorbii costituie-ne buna dreptate - ,,un monument
national, o carte pretioasa, pe care fiecare dintre noi trebuie sa o aiba in biblioteca,
pe care adeseori vom avea nevoie de a o consulta". [ 1, 7]
De fapt colectia lui A.Pann incheie o perioada a istoriei proverbului, urmind
preocuparile stiintifice legate de paremiologie.
Paremiologia romaneasca moderna.

Una din personalitatile de seama ale literaturii romane din aceasta perioada
este Nicolae Filimon. In cazul operei literare a lui N.Filimon, enunturile
paremiologice ~i aforistice pot fi grupate in urmatoarele categorii: 1 Proverbe,
expresii si Iocutiuni, 2. Maxime, citate, dictoane. 3. Cugetari si reflectii.
In general, proverbul este integrat firesc in vorbirea personajelor sau a
autorului constituind un mod expresiv de comunicare a ideii. Utilizarea proverbelor
face din opera sa, inainte de creatia lui Creanga, un adevarat repertoriu al
expresiilor tipice intrebuintate de popor.
Romanul ,,Ciocoii vechi si noi", are ca subtitlu proverbul a naste din pisica
soareci maninca cu functie caracterizatoarc pentru intreaga ,,fauna" care populeaza
paginile romanului. Proverbele si expresiile ocupa un loc important in tesatura
romanului, in caracterizarea personajelor, in vorbirea autorului. Sapte capitole din
32 poarta un titlu aforistic. 0 mare parte din proverbe au o functie caracterizatoare.
Astfel, pomenitii sunt meniti din conceptiunea a fi slugi si educati intr-un mod cum
sa poatd scoate lapte din piatra cu orice pref.
In general, proverbele ~i expresiile nu sint folosite de personaje aflate pe o
treapta mai inalta a ierarhiei sociale. Majoritatea proverbelor si expresiilor apar in
vorbirea oamenilor obisnuiti,
Niculaite, vataful de la nunta armasului ii spune lui Patruica diavolita de
greaca vrea sii fie doi pepeni intr-o mind - un amant tinar in alta imprejurare un
personaj spune:,, Tipajudetul in mina lui ca broasca in gura sarpelui't.Iliolclor]

71
 In concluzie, se observa in opera lui N.Filimon frecventa mare a proverbelor
si zicatorilor, fireasca la un scriitor inclinat sa acorde o mare importanta limbajului
aforistic.
Preocuparile pentru paremiologie patrund si in manualele scolare ale acestei
perioade, avind drept autori pe G.Munteanu, Z.Bociu, DiGusti.
0 atentie deosebita se acorda culegerilor de proverbe In publicatie ca

,, U mon.stu , ,, F am1·1·1e " .

l"

Adresindu-se unui public foarte larg, damic de a cunoaste cit mai multe din
aceste scinteietoare chintesente ale intclepciunii populare, diferitele calendare
introduc copios asemenea texte. Dintre ele se remarca seria calendarelor aparute in
Tipografia Diecesana de la Sibiu.
Un adevarat pilon al stiintei si culturii romanesti este Bogdan Petriceicu

Hasdeu. Acesta lanseaza 2 ample chestionare. Din raspunsurile acestora au rezultat

242 proverbe, un numar relativ mare pentru vremea respectiva, Majoritatea

proverbelor si zicalelor se bucura de mare circulatie si au intrat ulterior in diferite
culegeri, cum sint urmatoarele: ,,Bate saua sa priceapd iapa", ,,Apa trece, pietrele
ramin ", ,, Buturuga mica rastoarna carul mare", ,, Paza buna trece primejdia
rea".[26,45}
Unul din proeictele grandioase ale lui Hasdeu este Etymdogicum Hagnum
Romanial, ajuns numai la litera B. In cele trei volume sunt risipite sute de
proverbe, zicatori, locutiuni, expresii populare.
In intreaga creatie Iiterara a lui B.P.Ha~deu este vizibil influentata de
folclorul literar romanesc. Asemeni cronicarului N. Neculce sau I. Creanga, la
Hasdeu unitatile paremiologice sunt introduse in context printr-o sintagma. ,, Stii
vorba romdnului: dor mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima".
Din celelalte texte paremiologice mai notam: ,, Vorba multd, treaba scurta ",

,, De frate, frate sd-mi fii, dar la noi mai rar sii vii ... ", ,, Cine nu cautd giiseste
pe dracu, dar cine-I cautd ... ".[26,88}

72
 Una din personalitatile literaturii noastre, luptator pentru crearea unei culturi
nationale prin inspiratie din istorie ~i folclor este si AJ.Odobescu

72
 Utilizarea a numeroase proverbe constituie una din notele caracteristice ale
limbii operei lui Al.Odobescu.
In anul 1877 marcheaza o data importanta in istoria paremiologiei
rornanesti. Acum apare la Sibiu ,,Proverbele romanilor" de I.C.Hintescu care
constituie prima incercare de corpus a acestei specii folclorice, fiind citata in
diferite lucrari de paremiologie sau utilizata ca sursa pentru numeroase culegeri de
proverbe. Prin numarul mare de proverbe si zicatori inrcgistrate, colectia lui
I.C.Hintescu inaugureaza seria imporatantelor culegeri de paremiologie, culminind
cu monumentala lucrare a lui I.A.Zanne.
Publicatia ,,Scoala romana'' din Sibiu saluta aparitia cartei, precizind ca:

,, Pretul ei se mdreste §i mai tare prin aceea , ca cele mai multe ziceri sint rimate ,
ceea ce le da o forma mai pldcuta si mai usoard de conservat in memorie ''.
Culegerea este recomandata cu caldura, aratindu-se ca asemenea cart! nu trebuie sa
Iipseasca din casa unui carturar roman.
In prefata, I.C.Hintescu formuleaza o definitie a proverbului, avind la baza
caracteristice esentiale ale acestei specii, care ,,contine o sentinta sau o regula de
viata". Iar aceasta sentinta ,,care se bazeaza pe un adevar sau o recunostinta
deplina, se rcprezenteaza cu o putere cistigata prin o cxperienta facuta in mai multi
ani, precum si consimtamintul tuturor, rara ca sa stie cineva, de unde-si are
originea, daca se trage din coliba sau din palat".[27,33]
I.C.Hintescu evidentiaza caracterul oral al proverbului, care ,,a trecut cu
stereotipele sale dintr-un secol in altul, s-a primit fiira opunere atit de stramosi, cit
si de nepoti".[27,18]
Sursa de inspiratie a fost viata, Toate timpurile au avut proverbele lor,
determinate de datina, cultura, pozitie geografica si ele au alcatuit, in decursul
timpului ,,un compendiu al intclepciunii vietii si a moralei" .[27, 25]
Hintescu subliniaza §1 valoarea mnemotehnica a rimei, datorita carei
proverbul devine ,,placut §1 bine sunator atit pentru ureche cit si pentru
inima'', [27,41]

73
 Majoritatea proverbelor vizeaza omul chiar si atunci cind se refera la plante
sau animale. Iata citeva: ,, Omul cit trdieste multe pdtimeste ", ,, Omul Jara dusmani
nu-i pldteste pie lea nici un ban", ,, Om in trup destul de mare I Si minte de copil
are".[62, 71]
Cel mai de seama loc intr-o istorie a proverbului romanesc 11 ocupa

LCreanga, Ca autor de manuale, Creanga a reliefat contributia sanatoasa a

folclorului in educatia copiilor.
in toata opera sa, limba folosita de autor reprezinta chintesenta vorbirii
noastre populare din aceasta epoca: ,,Nu exista pagina care sa nu puna un numar de
probleme, in fata caruia sa nu te intrebi prince minune acest taran putin cultivat a
izbutit sa creeze, cu mijloacele cele mai simple, modele stralucite nu numai de
limba, ci si de maiestrie artistica". [31,45]
Jean Boutiere consemna abundenta proverbelor si zicatorilor: ,,Se releva, in
sfirsit, in toate operele, dar mai ales in Harap Alb si in Amintiri din copilarie, o
abundenta colectie de zicatori si proverbe populare, dintre care unele
versificate ... " [ 13 ,21]
Textele paremiologice sint introduse prin formulele vorba ceea, povestea
ceea sau bine-a zis. Unitatile paremiologice din opera lui Creanga sunt impartite de
Iorgu Iordan in 3 categorii:
1. Proverbe propriu-zise. Citarea lor inseamna recunoasterea adevarurilor
pe care le contin si bineinteles acestea sint confirmate printr-un fapt nou,
descoperit de vorbitor: ,, Vorba ceea soro: Sede hirbu in oale si ride de oale",
,, Vorba ceea: paza burui trece primejdia rea ".

2. Zicale. Ele sunt asemanatoare cu proverbele in privinta continutului care

se datoreste unor observatii facute asupra lumii inconjuratoare. Spre deosebire insa
de proverbe, expresia lor e mai directa, mai putin sau deloc formata:
,, Vorba ceea: Arde focu in paie ude ".

,, Caci stii ca este o vorba: Nu aduce anul ce aduce ceasu ".

,, Si vorba ceea: La calic slujesti calic ramii".[Folclor]

74
 3. Citate. Majoritatea slnt fragmente din cintecele populare, cunoscute de
toata lumea, deoarece au circulat o vreme indelungata.
,, Vorba ceea : Poti opri vintul, apa §i gurile oamenilor- nu".

,,Asta-i curat vorba ceea: Poftim pungd la masa, daca ti-ai adus de•

acasd ". [Folclor]

Se intilnesc in paginile povestilor si numeroase expresii populare: ,, Tot is mai

aproape din/ii decit parintii; i i plin de noroc ca broasca-n par; biserica-i in inima

omului; ce ti-i scris, in frunte ti-i pus ".[FolclorJ

Intotdeauna, textele paremiologice joaca un rol bine determinat. Ele

subliniaza o situatie evidentiata cu caracter, cuprins de o aluzi, iata citeva cu

functie caracterizatoare: ,, Popa are mina de luat nu de dat", ,, Popa-i cu patru
ochi ". [Folclor]
Unele au caracter anticlerical si se integreaza perfect contextului in care este
realizata o acida critica a preotilor: ,, Vorba ceea: picioare de cal, gurd de lup,
obraz de scoarta §i pintece de iapa se cer unui popa".[Folclor]
Referindu-se la Creanga, Slavici in Amintirile sale mentiona ca toate
imprejurarile ,,~i la cistig si la paguba, si la veselie, si la-ntristare, el scapa cu o
poveste, cu o anecdota ori cu un proverb. El nu uita din Sfinta Scriptura, er se
razama pe nesecatele comori de intelepciune ale poporului.
Printre cei atrasi de frumusetea proverbelor romanesti s-a numarat si marele
nostru poet national Mihai Eminescu.
Asupra importantei pe care proverbele si locutiunile o au in viata unui popor

si in structura limbii sale, Eminescu a revenit adeseori intr-un articol din ,,Curierul
din Iasi", Eminescu exprima opinii in Iegatura cu originalitatea unei limbi si cu
solutia cuvintelor: .Adevarata bogatie a unei limbi consta totdeauna in locutiuni, in
acele tiparuri neschimbate care se formeaza in curs de mii de ani si dau fiecarei
limbi o fizionomie proprie .... "[21,52]

75
 Aceasta parte netraductibila a unei limbi (locutiunea) formeaza adevarata ei
zestre din mosi-stramosi, pe cind partea traductibila este comuna gindirii omenesti
in genere. In manuscrisele sale, sint inregistrate 397 unitati paremiologice, adunate

76
fie direct de Eminescu, fie transcrise de la I.Golescu. Direct culeasa de poet este o
ampla unitate paremiologica referitoare la virsta: in afara de numaratele parimii din
literatura populara, se intilncsc in opera sa numeroase maxime si cugetari.
Manuscrisele sale arata o preocupare pentru acest gen specific personalitatii
emmescrene.
P. Ispirescu ocupa un loc de searna in istoria folcloristicii romanesti, in
general, si a paremiologiei in special. Din punctul de vedere al proverbelor,
expresiilor si locutiunilor, opera lui prezinta 3 aspecte:
1. Aparitia proverbelor in limba povestilor, povestirilor si snoavelor.

2. Culegeri propriu-zise de proverbe.

3. Probleme teoretice referitoare la zestrea paremiologica a poporului

nostru.[31,44]
Proverbele indeplinesc functii variate in basmele lui Ispirescu. Functia
argumentative se intilneste in diferite situatii de exemplu atunci cind un irnparat ii
adreseaza unui batrin care avea faima de a ghici (dupa ce ii ceruse sa descopere pe
hotii unei pietre nestemate, acesta ii zice urmatorul proverb: .Fiotia este tot hotie
(. ..) ori Jura uneva un om , ori Jura un bou ". 0 alta functie frecventa este cea
constatativa. Povestirea ,,intimplarile lui Pacala" are drept concluzie doua
proverbe: "infelese, insa cam tirziu, ca a se lua dupd gura lumii este a da in
prdpastie. Pina nu se loveste cineva cu capul de oraeul de sus , nu vede pe eel de
jos". Uneori funfia constatativa se realizeazd prin sistemul intrebare-raspuns:
,, Ce-i trebuie chelului? Tichie de margdritar". 0 functie concluziva indeplineste §i

parimia:,, Obraznicul miininca praznicul".

Un alt aspect al activitatii lui P.Ispirescu 11 constituie colectionarea

proverbelor. A publicat doar o parte, deoarece moartea a intrerupt acest ambitios
proces. Ispirescu are meritul de cita mai multe variante pentru un tip, unele cu mici
diferente si de a indica suma.

76
 Intre multiplele preocupari ale lui I. Slavici se inscrie cea pentru
paremiologia romaneasca. La el gasim o interesanta teoretizare a proverbului
precum ca proverbele sint adevaruri si observatiuni facute mai ales asupra vietii

77
practice si exprimate in o forrna concisa, in mod mi uit ori mai putin aforistic si
adeseori hazlie in genere, proverbele fac parte din unica comoara a gindirii a
popoarelor si la romani gasim aproape aceleasi proverbe care se spun la toate
popoarele din Europa .
Influenta folclorului este evidenta in opera sa, Slavici introducind elemente
de oralitate populara in scrierile sale.
In aceasta perioada creste interesul strainilor pentru folclorul romanesc

avind drept rezultat citeva culegeri de proverbe (H.Falcogano, E.B.Mawr,

G.Weigand).
Numeroase reviste care apar in ultimile decenii ale secolului trecut publica

proverbe si zicatori fie ca e vorba de mini-culegeri, fie ca sunt explicate diferite

zicale sau expresii. Parimiile sunt culese din diferite regiuni cu precizare exacta
locului provenientei sau chiar sunt interpretata umoristic.
La cumpana dintre cele 2 veacuri istoria proverbului romanesc inregistreaza
o lucrare unica, un monument pentru literatura nationala. Este vorba de colectia lui
I.A.Zanne ,,Proverbele romanilor din Romania, Basarabia, Bucovina, Ungaria,
Austria si Macedonia, in 10 volume. Pentru alcatuirea colectiei, Zanne a folosit
aproape toate izvoarele scrise pe care le-a cunoscut. La aceasta a adaugat o serie de
culegeri din circulatia orala tocmai pentru a proba popularitatea diferitelor unitati
paremiologice intilnitc in operele unor scriitori din trecut.
Proverbele sinte clasificate in 2 categorii: proverbe universale, care

,,exprima un adevar recunoscut orisiunde si in orice timp si proverbe particulare

care ,,se rezema pe un adevar constatat prin experienta insa printr-o experienta
speciala si locala" .[65,80]
Intreaga eclectic este impartita in 23 de capitole, proverbele fiind asezate in
ordine alfabetica, cu variantele lor si cu precizarea surselor. Majoritatea
proverbelor sint incadrate de datini si obiceiuri de traditii, legende, scurte povestiri,
care au In concluzie zicala potrivita. Tipurile de proverbe sunt insotite de

78
comentarii explicative, unele constituindu-se In mici monografii paremiologice. De
exemplu articolul muma intruneste 43 unitati paremilogice: ,,Nevasta mai poti

79
gasi, dar mama ba" ,, Unde dii mama carnea creste'' ,, Uitat de la mumd-sa si
cunoaste pe fiica-sa".[65,24]
La cele 43 de tipuri, apar inca 27 variante ~1 aproape fiecare tip este
comentat.
Prima jumatate a sec. XX

0 contributie substantials la dezvoltarea folclorsticii romanesti a adus-o

G.Tocilescu prin masiva culegere Mascrialuri folcloristice, fiind ajutat de
profesorul C.N.Tapu.
Trecind peste multe neajunsuri de aparitie si chiar exagerate acesta colectie
ramine o lucrare de referinta, colectie remarcabila, una dintre cele mai importante
din intreaga istorie a culegerii folclorului romanesc.
Unul din marii scriitori romani atrasi de folclor inca din primele sale
manifestari literare a fost Barbu Delavrancea. F olclorul paremiologic constituie un
admirabil mijloc de caracterizare in cazul unor persoane din opera lui
B.Delavrancia. Sultanica este inrati~ata astfel: ,,De harnicd, harnica .n-are cum
mai fl". Unde pune mina, Dumnezeu cu mild. Cind toarce maninca caierul. De
cinstitd nu e obraz mai curat".
Un aport considerabil la adus ~i G.Co~buc. Spre deosebire de cercetatorii
care au urmarit mai mult aspectele istorice religioase sau lingvistice ale folclorului,
el cinsidera ca productia populars are la baza o conceptie estetica proprie, precum
si mijloace de elaborare se difectare. Pomind de la explicarea unor expresii intrate
in uz, Cosbuc a mers mai departe in universul poetic popular si a incercat, prin
sistematizari si descifrari sa patrunda sensul si frumusetea folclorului.
Cosbuc avea o predispozitie innascuta pentru vorbirea sententioasa, In
articolul Cosbuc conducator al lui Danete, T.Vianu i~i aminteste ca in 1916, cind
1-a cunoscut a fost surprins ca ,,pentru orice idee gasea cite un proverb, o
locutiune, o zicala tipica, vorbirea lui fiind populara si generala mai mult dccit
individuala'' [ 62,88].
Cosbuc publics un amplu studiu, intitulat Nasterea proverbelor. Poetul
dovedeste o reala instruire in explicarea modului cum au luat nastere proverbele.

78
Izvoarele acestor scinteietoare chintesente ale intclcpciunii populare sunt:
experienta de toate zilele, istoria, ridicolul, observarea naturii, snoava, fabula,
legenda, traditia, literatura scrisa §i spiritul. Fiecare sursa este bogat explificata si
cornentata. Dupa el, ,,nu atit fondul, cit forma lor e cauza ca proverbele sunt aceea
ce sunt si sa traiesc. "Menite sa fie relevate opiniile lui Cosbuc privind mijloacele
artistice de realizare a proverbului: o scurtime neobisnuita, rima, spiritul si gluma
etc. ,,Poporului - preciza poetul - ii place forma lor si numai prin forma pot ele sa
se intipareasca in mintea multimii, Proverbele au forma stereotipa, cristalizata,
Nimeni n-o poate schimba, tocmai poporul atit a sucit §i a rasucit la forma ,pina a
redus-o la cea mai simpla si mai plastica expresiune. De aceea proverbele sunt
tipuri de sintactica populara, In esenta consideratiile lui G.Co§buc referitoare la
proverbe constituie un monument important in cercetarea paremiologiei romanesti,
0 personalitate prestigioasa a fost si I. A. Condrealn acest sens Dictionarul de
proverbe $i zicale, 11 recornanda ca pe un pasionat paremiolog. Scurta prefata
cuprinde citeva interesante consideratii privind proverbele. Jntreaga psihologie a
unui neam a unuii neam - arata Condrea - se reflecteza ca intr-o oglinda in aceste
sentinte, uneori lapidare, pe care generatiunile si le transmit din tata-n fiu, ca
sfaturi intelepte si de observatiuni judicioase, rezultat al experientei indelungate a
atitor veacuri disparute."
In ceea ce priveste vechimea lor, mentioneaza: ,,Si nu cred ca ma departez
prea mult de adevar, sustinind ca proverbele sunt tot atit de batrine cit si
omenirea". [ 10 ,23]
Lucrarea cuprinde peste 6000 de expresii paremiologice, ordonate alfabetic.
Pentru exempletiune am ales conceptul intelept:
,, Fii intelept cu sarpele, muncitor ca albina $i doritor ca turturica ", ,, Nu te
face intelept in tot locul., ,, inteleptul aduna si prostul risipeste't.jl/olclor]
In aceasta perioada si-au manifestat interesul pentru folclorul romanesc, in
deosebi pentru paremiologie si:

* N Cerbulescu ,,Picuri de adevar si intelepciune. Pentru minte, inima si suflet."

* Th. Duma ,,Colectie de proverbe, maxime si citeva anecdote populare".

79
* Al. Demetrescu ,,Galicisme, proverbe, maxime, barbarisme." Dintre maru
scriitori, in opera carora apar elemente ale unui limbaj aforistic si chiar personaje
de factura folcloristica, indcoscbi paremiologica, trebuie amintiti M.Sadoveanu,
I.Barbu si L.Blaga. In cazul lui Sadoveanu, cunoasterea tezaurului de frumusete si
intelepciune al cartilor populare a avut urmari semnificative pentru intreaga sa
evolutie artistica intre 1900 si 1910 Sadoveanu repovesteste citeva carti populare,
de exemplu Divanul persian, Sfaturile prea inteleptului Arghir catre nepotul sau etc.
Sadoveanu confera vechilor povestiri o stralucire deosebita pe care acestea n-au
avut-o niciodata.
Intre piesele de teatru ale lui L.Blaga un loc aparte ocupa piesa Anton Parm.
Pentru a reinvia lumea in care a trait acesta, Blaga apeleaza de nenumarate ori la
proverbe. Iata cum e prezentata Iacomia: ,, De multe ori cine imbraciseaza multe
putine aduna , caci doi pepeni intr-o mind nu se pot tinea. Lacomului cit si-i dai ,
el nu zice ba ". Intentia scriitorului a fost de a arata in ce fel rapsodul popular a trait
proverbul.
Preocupari actuale,

In ultimele decenii cele trei directii in care se manifesta paremiologia

romaneasca sunt mai evidente. Astfel deosebim: 1.Culegeri de proverbe, maxime,
aforisme, citate, sentinte,
2. Studii si ccrcetari de paremiologie utilizind metode modeme de
investigare.
3. Elemente de limbaj sententios cu valoare stilistica, indeosebi de
caracterizare sau de realizare a atmosferei la scriitorii contemporani.
Una din primele culegeri ale acestei perioade este din intclepciunea
poporului: proverbe, zicatori, ghicitori, de C.Barbulescu si G.Ghita.
Unul dintre reprezentatii de seama ai folcloristicii actuale, autorul unor
lucrari de referinta, O.Birlea, publica, in 1966 o culegere de proverbe si zicatori
romanesti si difinitiveaza lucrarea lui Llvluslea, Tipologia folclorului prin
raspunsurile la chestionarele lui B.P.Ha~deu.

80
 Lucrarea de referinta a deceniului sapte, in domeniul paremiologie
roomanesti, este ,,Apa trece, pietrele raman. Proverbe rominesti de G.Muntean.
0 alta culegere se datoreste lui I.Dodu Balai, avind semnificativul titlul
Cartea intelepciunii populare. Proverbe, incorporind texte selectate din editia lui
I.A.Zanne.
Un eveniment in dezvoltarea paremiologiei romanesti este infiintarea unei
colectii de catre Editura Albatros, in 1972. Culegerile aparute pina in prezent
avind un caracter antologic se pot incadra in 3 categorii:
1. Culegeri de cugetari, aforisme si proverbe grupate in jurul unor teme.

2. Culegeri selective din opera marilor personalitati ale culturii universale.

3. Culegeri de cugetari, aforisme si proverbe care ilustreaza gindirea unor

popoare sau culturi unitare.
Din primul gen amintim ,,Munca reflcctata in proverbele lumii", ,,Femeia in
proverbele si cugetarile lumii", ,,Proverbele lumii despre calitati si defecte"
realizate de M.C.Duduleanu.
Alaturi de aceste autologii in care textele aforistice sunt extrase din foarte
multi autori, au aparut in colectia data si citeva lucrari ce au la baza operei numai
un singur autor.
Colectia este inaugurata de Cugetarile lui N.Iorga.

Au urmat apoi: C.Petrescu ,,Maxime si reflectii'', G.Calinescu ,,Aforisme si

reflectii''.

In incheierea acestei prezcntari trebuie amintit studiul de paremiologie

comparata, primul din cultura romaneasca, si anume Proverbele romanesti si
proverbele lumii romanice de Gabriel Gheorghe (1986).
I. C. Chitimia intreprinde un studiu amanuntit al proverbului, incepind cu
precizarea obiectului paremiologiei si facind 0 necesara distinctie intre
paremiografie si paremiologie. In ceea ce priveste definitia proverbului, proneste
de la etimologie ~i 11 priveste atit din unghiul continutului cit si al expresiei,
ajungind la concluzia ca intr-o definitie concentrata proverbul este ,,formularea
scurta a unei constatari, cu valoare larg omeneasca, exprimata direct sau figurat, iar
81
zicatoarea este formularea unei imagini verbale care intareste constatare sau o
idee". Dupa ce trece in revista preocuparile paremiologice pe plan international si
in tara noastra, Chitimia realizeaza o cercetare de paremiologie comparata.in
ultima parte a Iucrarii este relevata valoarea stilistica a numeroase proverbe,
studiate din perspectiva comparatista,
Problema mataforei este tratata de P.Ruxandoiu, intr-un studiu despre
aspectul metaforic al proverbelor.
Spre sfirsitul acestui deceniu cercetarea proverbului romanesc inregistreaza

contributia lui Tabarcea privind valorificarea conceptelor structuraliste in studiul

proverbelor.
Deceniul al optulea este bogat in cercetari de paremiologie indeosebi

structuralista. In fiecare an apar citeva studii care ilustreaza acest aspect C. Jiga, L.
Stirlea, V. Stroiescu, 0. Birlea, despre geneza metaforei S. Dumitrascel, D.
Stanciu. Anul 1982 inscrie aparitia cartii Poetica proverbului al C. Tabarcea, un
studiu de poetica si stilistica din perspectiva interdisciplinara, pornind de la ipoteza
ca proverbul este un text poetic.
In anul urmator, apare o noua carte consacrata proverbului, Structura
proverbelor romanesti de C. Negreanu.
In aceasta perioada in tara noastra se desfasoara o sustinuta cercetare pentru
prima data reuniuni stiintifice. Este vorba de cele 4 simpozioane de paremiologie
romaneasca (1983, 1986, 1988, 1989) desfasurate la Drobeta-Turnu-Severin.
Comunicarile sustinute cu aceste prilejur, abordind o mare varietate de probleme
ale ccrcetarii proverbului, au fost date publicitarii in cele 4 volume ale culegerii
Proverbium Dacoromania.

82
2.3. Educatia populara in viziunea oamenilor de arta din secolul XIX despre
opera lui Anton Pann
Educatia populars porneste de la filozofia si psihologia poporului iar folclorul fiind
o sursa de alimentatie pentru scriitorii din toate timpurile, acest fenomen din
educatia populara t§i gaseste reflectii in multe genuri abordate de unii scriitori
clasici. in lucrarea noastra venim cu referinte din operele mai multor scriitori ai
sec. XIX.
VASTLE ALECSANDRI: Exista la noi o carte foarte pretioasa si de mare
insemnatate, un adevarat tezaur de spiritul §i de intelepciunea poporului roman; si
i'nsa acea carte, necunoscuta de acei care ar trebui sa o cunoasca, zace lepadata in
fundul librariilor.
Ca si dinsa, autorul ei, pierdut in umbra, a fost pe timpul lui victima
superbiei ignorante, si chiar astazi, cind societatea noastra s-a democratizat, astazi,
cind oamenii literati si-au dobindit un loc sub soare, numele lui Anton Pann
desteapta mai mult imaginea unui psalt de strana, decit suvenirul unui poet.
Cine a fost Anton Pann ?

Un simplu cintaret de biserica,

Iata ce raspund indiferentii !
Ce a scris Anton Pann ?

Spitalul amorului. - Iata ce raspund ignorantii, E timpul dar a spune

adevarul si a face lumina pe mormintul unui om de merit, care in cursul vietii sale
modest a scris rara a se gindi la recompensa si a cules, coordonat, publicat
Proverburile noastre, acele cugetari iesite din cumintia rornanului, sub forme
concise si originale, acele aforisme nascute la scoala experientei seculare, acele
adevaruri,
De prin lume adunate

§i iardsi la lume date. (. ..)[42,3}

Dupa aceste citeva exemple se poate cunoaste natura simtirilor, precum ~i

stilul lui Anton Pann iar din toate operele sale, cea mai importanta este Povestea
vorbii, la care el a trebuit sa consacre mai multi ani de lucrare; caci pe linga
83
proverburi a adaugit multe anecdote poporale, scrise 'in versuri care se leaga strins
intre ele. Trei volumuri formeaza acea minunata colectie, ce se poate cu drept
cuvint numi Filosofia poporului roman. Ele cuprind siruri lungi de zicale, unele, 'in
mic numar, traduse din limbi straine, iar cele mai multe culese din gura poporului
nostru, §i acele siruri sint coordonate cu inteligenta; caci desi numaral lor e
considerabil, nu exista nici o confuzie intre dinsele. Astfel, de pilda, intr-un sir
gasim toale proverburile relative la frica sau vitejie, 'in altul acele ce se raporta la
nerozie ... etc., si de fiecare sant lipite anecdote originale, povestite cu destul talent.
Sa rasfoim acele trei volumuri ale lui Anton Pann si de vom alege ce-i mai

caracteristic in fiecare sir de proverburi, vom compune o comoara de cugetari, care

ne va face mindri de profunda cumintie a neamului romanesc,
Aceste extrageri din Povestea vorbii sint de natura a convmge ca, intr•
adevar opera lui Anton Pann este o opera nationals, de un foarte mare pret, atit
pentru noi cit si chiar pentru filologii straini; iar judecind dupa varietatea
anecdotelor adaugite pe linga proverburi, precum si dupa felul celorlalte publicatii,
adica : Nazdriivaniile lui Nastratin Hogea. Mos alb sau 0 sezdtoare la tara,
Spitalul amorului, Cintatorul betiei, Cintice de stea etc. venim a crede ca Anton
Pann cunostea cu desavirsire datinile nationale, ca el era virit deplin in pielea
romanului, si ca mintea lui era o comoara de cintece, de cimilituri, de picilituri si
de istorioare de tot soiul. El a fost negresit un om ce stia multe si care stia a le
spune; un tip de roman vesel, glumet, spirituos, picilitor, cintaret, povestitor, o
carte plina din scoarta-n scoarta, un Picala literat, bun de gura, bun de petrecere,
precum le placea parintilor nostri, (31, 102-107]
M. GASTER: Un episod izolat dintr-un roman mai dezvoltat sau poveste mai mica,
in care eroul nu mai joaca rolul activ, ci devine pasiv fata cu imprejurarile in care
se afla, constituie a doua ramura a literaturii populare romantice: novelistica, luind
,,novela" in intelesul ei adevarat si nu in eel modem, schimbat deja incepind cu
fabliaux frantuzesti din sec. XI si XII si cu Cento novelle antiche italiene din sec.
al XV-lea, novelistica ajunge la apogeu prin maiestria lui Boccaccio care, de aceea
se considera ca creatorul acestei ramuri a literaturii. Novelele lui des traduse si mai

84
des imitate se raspandesc peste toata Europa. Reprezcntantii cei mai renumiti ai
novelisticii in patria lui Boccaccio sint mai cu seama Suchetli, Giovaini,
Massuceio, Cintliio, Slraparola si Bandello. In Spania Jpania Juan Timoneda si
Don Juan Manuel, in Franta regina Margareta.
Afara de acest interes cultural la care iau parte si romanturile pe cari le-am

tractat mai sus, nuvelistica mai are importanta ca ne arata cum literatura scrisa
trece in cea nescrise. Se poate arata cu evidents originea romantica a unei sume de
aceste ,,novele" care astazi traiesc in gura poporului ca ,,povestea aluia" sau chiar
ca ,,snoava". Intr-adevar, literatura populara romans nu poseda mai nici o novels
de origine imediat scrisa, ci o suma de novele ,,de prin lume adunate ~i iarasi la
lume date". In primul rind, sta aici, ca opul eel mai complet Povestea vorbii a lui
Anton Pann, pe care o putem numi cu drept cuvant Cenro novelle rumanice,
fiindca contine tocmai o suta de povesti si istorioare, intre care se afla si cateva
fabule, destinate a explica originea proverbelor respective. Mai apoi, preceda o alta
carte a lui Anton Pann, acea intitulata Fabule §i istorioare care cuprinde asemenea
povesti si fabule si care, in mare parte, au intrat apoi, putin prelucrate, in Povestea
vorbii. Spiritul ironic se observa in biciuirea viciurilor: in special prostul si
nerodul este figura cea mai deasa in proverbe. Vine apoi flecaria, betia, scumpetea,
desfrinarea, lenevia, lacomia etc. Ar trece peste schita ce voim sa dam daca am
incerca sa dam exemple din fiecare. Anton Pann, culcgind eel dintii proverbele
romane, le-a publicat intr-o inlantuire dibace si sub rubrice anume, sub titlul de
Culegere de proverburi sau povestea vorbii, de prin lume adunate si iarasi la lume
date, editia intii intr-un volum Bucuresti, 1947, reprodusa intocmai in editia de la
1880. Aceasta culegere de proverburi, amestecata cu povesti, s-a vindut asa de
repede incit deja in 1852-1853 scoase Anton Pann o a doua editie in trei volume,
mult mai bogata decit cea dintii,
Din punctul de vedere al forme originale a proverbelor trebuie observata ca
educatiunea intai are 0 suma de proverbe romane inca in forma lor prozaica,
precum se mai afla si azi in gura poporului, dar pe care le-a rimat Anton Pann in
editi a a doua, vazind ca cititorii gusta mai bine aceasta forma. Originalitatea

85
impartirii si ingeniozitatea legaturii proverbelor intre dansele ri dica aceasta
colectiune de proverbe mai presus decit colectiunile facute la alte popoare,
chiar daca acestea din urma sunt urma sint mai erudite
NICOLAE IORGA: Pe cand unii tineri cautau, dupa puteri, sa se tie de
Grigore Alexandrescu, sa urmeze pe Eliad si sa <lea impresia ca duhul lui Cirlova
Inca traieste, pe cind ei tipareau in revistele lui Eliad sau in aceiea ne care ci insii
izbuteau sale injghebc pentru citeva luni de zile si pe care tot ei le citeau - o alta
literatura 1~i afla sprijinitori caldurosi in clasele de jos ale societatii, care se puteau
impartasi din ce in ce mai mult din binefacerile culturii. Aceasta literatura, care se
deosebeste cu totul de anemia tinerilor romantici, careia-i opune ochi vii si plini de
ispita, buze lacome, obraji rosii de patimi ~i de vin, e in legatura, pe de o parte, cu
literatura poporala a odailor de ciocoi, logofeti si alte slugi ori slugoi, dar, pe de
alta, si cu scrisul lui Paris Mumuleanu, in partea lui cea mai vioaie.
Cantaretul de giumbusuri, lautarul literar al petrecerilor, ghidusul de ietacuri,
amorezatul care cauta la ferestruicile casutelor de mahala, prinzand ceasul cind
lipseste respectivul jupan, tovarasul ceasurilor de veselie ale preotilor, dascalilor,
tarcovnicilor, carora le zice pe glas de psaltichie lucruri care fac parte din placuta
slujba a Satanei, nu e un invatat, N-a trecut chiar prin nici o scoala, multumindu-se
cu ucenicia pe la unul si altul, care-i da mai bine decit orice ,,clasuri" stiinta de
cantari si stiinta de greceste din care e in stare a traduce, de la un capat la altul in
tacticoase versuri lungi pe care huzurul de atunci avea vreme sa le strabata:
Erotocritul eel nou, epicurian, al istoricului Dionisie Fotino:
Mai de mult, pe cind Elada in starea ei stralucea,

Si elini-n acea vreme de lume se fericea, ori, cind stilul se aprinde de

dragoste si incepe sa alerge mai iute :
Oriei intilnesti, zefire,
Pieptul prea-iubitei mele,
Nu sujla cu rdcorire,
Ci cufoe si vdpiii grele.[42,9]

86
E Anacreon In papuci, dar nu intr-o curte boiereasca, asemenea cu a lui Iancu
Vacarescu, ci intr-o odaita de mahala, linga biserica, al carei cucemic e dimineata
aceia care, sara si In frumoasele nopti, sta pe prispade lut in urnira, copacilor ce-si
prelungesc tainic umbrele si intovarasindu-se cu nedespartita chitara, l~i plinge a
biata iubire trecatoare, care a fugit de saracie, sau l~i lnglna dorul catre alta iubita,
Gheorghita, Anica, Marioara, Sultana, Anghelina, Saftica, Carolina. Omul Inca
tinar, cu ghigilicul pus strengareste pe capul pletos, n-are rnacar un nume ~i nu e
din nici o tara, Ii zice Anton, Antonache si, dupa locul de obirsie: Petrovanu. Acum
l~i zicea Parm, pentru ca, numindu-se, de fapt, Pantaleon, urechea-i zicea ca nu se
poate iscali astfel ca poet; pusese intii ,,Pan", cu puncte la sfirsit, ca un pseudonim,
~i apoi facuse din aceasta prescurtare numele sau obisnuit, [31,245-251].

LUCIAN BLAGA: Recitesc o carte, pe care din copilarie n-am mai luat-o In
mina: Povestea vorbii.
Anton Parm ,,eel istet ca un proverb", a avut In valul de romantism -
prietenos poporului - de acum un veac, fericita inspiratie de a aduna proverbele
noastre si de a le grupa dupa subiect. Pentru fiecare manunchi a dat si o ,,poveste a
vorbii", o anecdota, o povestire versificata, drept tile al proverbelor
inmanunchcatc. Istetimea cu care a legat In buchete cu explozii multicolore
proverbele si exegeza naiva ce le-o alatura, fac din Povestea vorbii una din cele
mai originale si simpatice carti ale literaturii noastre. Unele proverbe sint atit de
strins si de firesc si legate In monom, incit le crezi creatiuni dintr-un singur bloc In
Anton Parm s-a incarnat intiia si ultima oara proverbul romanesc; aparitia lui e In
felul ei desavarsita. Ce s-a mai facut dupa el echivaleaza cu un adaos mecanic ce
colectiuni, mai bogate poate, dar mai putin consistente. Nu s-a mai gasit un al
doilea amator, care sa traiasca In aceeasi masura proverbul, sa aiba acelasi tact,
aceeasi dragoste In intrebuintarea lui ca Anton Parm, profesorul de muzica, cu
sezoanele vietii impartite intre muzica si aventura,
Proverbele sunt aforismele poporului. Cum cintecul povestitor de moarte al
ciobanului anomm se ia la intrecere In frumusete cu creatiunile poetului, ce-si
poarta cu orgoliu solemn numele, tot asa un proverb poate sa copleseasca

87
intelepciunea cutarui ginditor exceptional cotat pe piata Iiterara. Cintecul §I

proverbul au deopotriva un ce greu definibil, aproape cu neputinta de realizat unui

creator cult, anemiat de indoielile reflexiei: un firesc ce indupleca inima si
inteligenta cea mai incoruptibila, o gratie a intimplatorului, ceva mai presus de
adevar si neadevar cind e proverb. Cunoastem proverbe romanesti care prin finetea
lor par cuvinte rupte dintr-o conversatie spirituala, ce are loc mai mult intre niste
zei rustici, decit intre tarani. Avem proverbe, care sunt biciuri de foe, si proverbe,
care inainte de a se preface in cuvinte au fost flori. Unele, discrete, deschid ori•
zonturi metafizice. Altele sunt surisuri desprinse dintr-o tragica resemnare in fata
vietii. Unele au uritul obicei al dascalilor care moralizeaza. Altele un umor
izbavitor de tristete, Adincime, joc, grotesc, intilnesti la fiece pas, daca nu la orice
taran, atunci in belsugul de intelepciune al acelui taran rara nume, sinteza
rezumativa a geniului unui intreg popor, ramas aproape acelasi prin eel putin zece
veacuri: Observatie, careia nu-i scapa nici o nuanta a realitatii, interpretare adeseori
divinatorie a existentei, spirit ce se joaca cu relativitatea valorilor, imaginatie care
fixeaza pentru etemitate o icoana graitoare, gasesti din plin in intelepciunea
acumulata in acea miraculoasa memorie a poporului numita traditie, Proverbele
sunt deopotriva frinturi de sisteme filosofice, frinturi de psihologie, frinturi de
mare pamflet.
Proverbele, ca §i aforismele dealtfel, cuprind de obicei adevaruri vazute
dintr-o parte, piezis, sau de la inaltime. Taranul stie sa le <lea proportii, sa le
exalteze; si astfel cu adevar relativ, prins intr-o icoana vie, palpitanta, grotesca sau
strigatoare, indupleca §i incremeneste hipnotic, ca un ochi de sarpe, mintea
ascultatorului, Cit priveste dimensiunile imaginatiei, taranul nostru ia concurenta
cu orice primitiv oriental. Proverbul cu soarecii, care se fac stapini, cind pisica nu e
acasa, 11 au desigur toate popoarele inconjuratoare, dar ramine indoielnic daca
imaginea proverbului o mai gasim unde, la tot atit de eroica: ,,unde nu e pisica,
soarecii steag ridica", La introtai va citaare ce gl asui este proverbul romanesc,
s-ar putea raspunde cu m in dr ia doctorului medieval: despre toate lucrurile, care
se pot si altele multe in afara de acestea. Totusi, in mijlocul interesului nu e nici

88
cerul, nici iadul, nici lumea, ci omul. Omul cu toace cal itati le si metehnele, ca
toate apucaturile, intocmirile si rosturile sale, voite si nevoite. [31, 389-392]
OVID DENSUSIANU: Alaturi de aceia care cautau sa dea poeziei noastre
inrati~area mai literara si sa derive spre ea ce gascau la scriitorii mai bine ori mai
rau alesi, din alte tari, dupa 1920 intilnim pe un poet care urmeaza alla cale scriind
ajutat nu -atita de cultura, cit de temperamentul sau. Acest poet ne aduce intru
citva aminte de Vasile Aaron si Ion Barac, pentru ca si el a staruit sa scrie pe
intelesul tuturor si a fost iarasi foarte popular, clar se deosebeste totusi mult de cei
doi stihuitori ardeleni prin felul vioi si atragator In care a scris, prin mai buna
intelere a sufletului celor de jos si, cu deosebire, prin atmosfera In care ne duce,
caracteristica unei parti din lumea de la noi, cea de la marginea oraselor, plebea
mahalalelor, cu moravurile ci speciale, de mult orientalism. [18,92]
Chiar numai din titluri si din lamuririle date dupa ele se poate vedea cum
alcatuia Anton Pann scrierile lui si ce irnpestritate sint - un amestec de tot ce
prinsese dintr-o parte ori dintr-alta sau Ii trecuse prin minte ~i-1 ispitea sa fie pus
In versuri. Cum a petrecut copilaria In mediu strain, de dincolo a adus unele
reminiscente pe care mai tirz iu s-a gandit sa le spuna romaneste: citeva povestiri
pe care le-a tip arit si chiar ceva poezii sint ecouri din literatura populara
bulgarcasca.
G. CALINESCU: Cunoasterea miraculoasa a limbii noastre e un semn ca era
sau roman (valah curat sau cutovlah), sau ca venise aici In frageda copilarie, ceea
ce intareste data aproximativa a nasterii din 1797. Totusi traise In Balcani sau
dincooce printre mahomedani, caci stia foarte bine turceste. Ca autorul melodiei
Desteapta-ie romdne, ar fi fost lnsa turc, intrat asa deodata in religia bisericii
ortodoxe, nu e probabil. Numai de la un roman putea veni o repulsie atit de
spontana de instrainare:
Cintd, mai frate romane, pe cr aiul !Ji limba ta

Si lasa iele streine ci de a si-Ie cinia.

Chitd sd-ntelegi si insuti, ti citi la tine ascult,

Cinsteste, ca fiecare, limba si ncamu-ti mat mult. [42,18]

89
 Anton Pann a avut pr etcnti i ca poet liric si si-a adunat poeziile, spre a nu
vorbi de cele risipite prin celelalte opere (de pilda ca adaose IaNoul Erotocr), in
cele sase brosuri din Spitalul Amorului sau Cintiitonil dorului, in care insa, cu
sti inta culegatorului, sint luare fie la Vacaresti, de la Paris Mumuleanu, de la
unii porti moldoveni si mai ales din traditia orala a folclorului orasenesc, Cintecele
in acrostih, originale sint imprumutate.
De obicei lui Anton Pann i se rezerva un loc de folclorist, ceea ee e cu
mult prea putin, Eruditia lui in materie de traditie orala si populars este
enorma. Ochiul distinge pe loc elementul taranesc ~i eel universal. In Povestea
vorbii (1851) gasim doua anecdote folosite si de Poggio Bracciolini in
Liber facetiarum, aceea a platirii birtasului cu un cintec care-i place
(.,Deschide-te, punguiita, I Casa draga a ta gurita", ,,Met'i imno a la borsa e
paga l'oste") a taranului care-si cauta muierea inecata, o sucita, in susul apei.
Chiar alegoria lui Meneniu Agrippa, disputa intre miini, picioare si pintece, e
intrebuintata. Litera• tura paremiologica e veche decind lumea, Proverbele
lui Solo-mon fiind specimenul ilustru indian, cartile clasice chineze colcaie de
parimii.. Pann n-are notiunea de folclor, nu respecta autenticul taranesc, ci
impestriteaza graiul popular cu ce' cult, uneori grotesc, foarte adeseori insa cu un
efect cromatic uluitor, avind o Iimbutie, un dar de a versifica extraordinar, nu rara
a cauta greutatile:
Eu nu ifi zic alta decit sa stii cum ca Dupd cum esti mare si vrednic de
munca Cind te tocmesti, cere sa-ti dea platd buna.[42,12}
Un prim ton umoristic vine din facilitatea cu totul mecanica cu care sint puse in
stihuri chestiuni prozaice ca in Calendar sdtesc si Prognostice babesti (semnate
A.P. in Suptamina lui C. Negruzzi.) Repeziciunea emiterii aforistice este un fel de
bufonada verbala, [31,218-22]
ION PILLAT: Putine figuri, din inceputrile literare si culturale ale veacului trecut
la romani, au jucat un rol mai important si ne prezinta o viata mai enigmatica, mai
aventuroasa, mai pitoreasca si mai rodnica in realizari decit Anton Pann.
Umilul carturar, admirabil poreclit de Alecsandri: .Pacala literat" si de

Eminescu: ,,finul Pepelii" pentru finetea umorului sau crescut din cumintenia

90
batrina a pamintului - iar de d. prof. N. Iorga botezat, nu mai putin sugestiv:

,,Anacreon in papuci", pentru acel amestec savuros de autohton si orientalism, de

veche mahala bucuresteana si de atica indeletnicire de albina adunind de
pretutindeni mierea intclcpciunii alaturi de sarea pildelor parimiilor si proverbelor
- Anton Pann ar putea tot atit de bine sa revendice titlul si mai potrivit de

,,povestitor al vorbei", el care toata viata s-a trudit cu cintecul, strinsul, dramuitul si
ticluitul cuvintelor romanesti.
Din activitatea atit de felurita si de unitara totusi a acestui modest apostol al
culturii, adunator si autor de stihuri, snoave si anecdote din popor, de muzica si
cintece bisericesti, tipograf si psalt, poet si fabulist, dascal de ,,muzichie" si
ticluitor de calendare - reiese neobosita sa rivna pe toate tarirnurile, avind mereu
ca tel ridicarea si indrumarea culturala a poporului sau,

91
 2.4. Utilizarea proverbelor in operele literaturii romane

Fondul de proverbe pe care-1 dezvolta o cultura este, ca regula, extrem de

bogat, dar si contradictoriu. Metoda istorica de cercetare, urmarind, cum precizeaza
Tudor Vianu, sa surprinda o devenire in timp a proverbelor, de natura sa explice
contradictoriul lor, nu este, totusi, o cale suficienta. Nu numai coordonata temporala a
unei culturi explica acest caracter al proverbelor, ci si coordonata ei spatiala -
teritoriul unei culturi sau conformatia acestuia. In cazul culturii noastre, coordonata
spatiala include, in proportie aproape egala, muntele si cimpia, doua forme de relief
care au decis indeletniciri diferite: pastoritul si agricultura, celor doua indcletniciri
fundamentale, in cultura noastra traditionala, le corespund, insa, forme diferite de
organizare a vietii, determinate de imperativele pe care le aduc valorile, diferite, ce
motiveaza viata. In romanele a doi autori celebri contemporani, Sadoveanu si
Rebreanu, conflictul epic, legat de aceeasi problema, a proprietatii, trimite la valori
diferite: turmele de oi; in Baltagul, si pamintul, in Ion. Proverbe cum ar fi ,, brinza
bund in burduf de cfine" sau ,,pe ciobanul fora ciine lupu-l lasa fora piine",[53,22}
par a fi expresia unei sensibilitati modelate de experiente de tip pastoral.
In ce priveste cercetarea comparata a proverbelor, acesta ar reprezenta, cum
observa Tudor Vianu, o cale de a stabili identitatea unei culturi, aporximind tipul de
sensibilitate al creatorilor ei, imaginatia, vointa. Dar, trebuie, totusi, sa acceptam in
proverb un martor nu atit al modului nostru de a fi, cit al aspiratiei noastre de a fi intr•
un anumit fel. 0 asemenea cercetare nu trebuie sa excluda antiproverbul, adica acele
constructii care urmaresc ,,rastumarea" sensului consacrat lui cu scopul de a ilustra
faptul ca, in ordinea practica a vietii, exista si o ,,antimorala": ,, Cine sapd groapa
altuia departe ajunge ".[53, 76}
Ca specie a creatiei folclorice, proverbul a facut obiectul a numeroase studii
care I-au descris, I-au definit, i-au stabilit o istorie, o tipologie, i-au fixat in statut
poetic. Este de remarcat faptul cum proverbul a intrat in literatura, si anume in cazul
operei lui Creanga. Marele numar de proverbe risipite in naratiunea lui Creanga
explica, dupa cum considera George Calinescu un anumit efect estetic - impresia de
livresc si oralitate a stilului.
92
 Atit in povesti cit si in Amintiri din copilarie, proverbele sunt folosite cu o
frecventa putin obisnuita: Jae de-ar fl, broaste sunt destule", ,,fiecarepentru sine,
croitor depiine ", ,, Laplacinte inainte /La razboi inapoi ", ,, deal cu deal se ajunge, dar
inca om cu om", "la calic slujesti, calic ramii'', "rau-i cu rau, dar mai rdu fora rdu",
,, ori cu capul de piatrd, ori cu piatra de cap, totatita-i", ,,frica pazeste bostdndria
",

,, omul sfinteste locul '', ,, cind sunt zile §i nororc, treci prin apd §i prin foe", ,, nu
aduce anul ce aduce ceasul", ,, la unul fora fora suflet trebuie unul fora de lege",
,, capra sare masa §i iada sare casa", ,, vorba lunga, sdrdcia omului", ,,fa bine, sii-ti
auzi rdu ", ,, nu-i cum gindeste omul, ci-i cum vre Domnul", ,, de unde nu-i de acolo
se varsa", ,, tot is mai aproape din/ii decitpdrintii '', ,, ce ti-e scris infrunte ti-e pus",
,, au tunat §i i-au adunat", ,, nu plateste bogatul ci nevinovatul", ,, tot pdtitu-i
priceput", ,, un nebun aruncd o piatrd in balta si zece cuminti n-o pot scoate ", ,, dacd
te-ai biigat in joc, trebuie sajoci".[13}
Asa cum observa G. Calinescu, proverbul este intotdeauna anuntat si introdus
printr-o marca stilistica : ,,vorba aia", ,,vorba aluia'', ,,vorba cea". Mai rar intilnim
variante ale acestor marci stilistice care personalizeaza formula proverbiala: ,, vorba
tatei: condacul umple sacul .;i troparul hambarul, mai bdiete V sau ,, vorba unei babe:
Sa dea Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru, §i atunci sa fie
praznic §i nunta".[Folclor] Umorul lui Creanga explica faptul ca, in mod obisnuit,
proverbul este cautat si ales pentru a amplifica efectul comic: " ... iar cind ma lasa de
capul meu, fdceam cite-o driiguta de trebusoara ca aceea, de nici sfinta Nastasia,
izbavitoarea de otravd, nu era in stare a o desface cu tot mestesugul ei".[14,38]
Faptele, intimplarile, situatiile de viata fac obiectul povestirii, cu adevarul lor,
restrins, particular, reprezinta, de fapt, contextul care actualizeaza enunturile de tipul
proverb: ,,Doar unu-i impdratul Ros, vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea
lui cea nepomenita §i milostivirea lui cea neauzita. II stiu eu cit e de primitor §i de
darnic la spatele altora. Numai de nu i-ar muri multi inainte! D-apoi fetisoara lui; a
zis dracul si s-a facut: bucatica ruptd tata-sau in picoare, ba incd §i mai §i".[13,22}

93
Pentru Creanga, proverbul este un instrument cu ajutorul caruia, sistematic, cauta sa
semnaleze un adevar general la care participa adevarul particular al faptelor si

94
intimplarilor povestite. Naratiunea capata astfel un aspect sententios, gnomic, a carei
particularitate este data tocmai de tensiunea instituita intre adevarul particular, din
ordinea de suprafata a intimplarilor, si adevarul general pe care, intr-o ordine de
adincime, 11 instituie proverbul.
Maniera personala de a povesti intr-un stil gnomic poate fi mai usor sesizata
daca vom compara exemplele amintite cu alte citeva exemple extrase din romanul lui
Rebreanu: ,, Da ce, crezi ca ea-i proastd sa lase pas area din mi inape cea de pe gard?

Ori ati fl vrut sa nu mai vorbeasca cu nimeni pentru ca a cerut-o domnul Pintea? A§a

sunteti dumneavoastrd, cautati cearta cu luminarea §i pe urmd ziceti ca altii se

ceartd ".[49,32]
Asimilat intr-o fraza sau intr-o replica, proverbul i~i pierde, oarecum,
identitatea de enunt distinct, cum se poate remarca in exemplul citat. Procedeul nu a
atras atentia, desi este folosit cu mare frecventa de Rebreanu, tocmai pentru ca
proverbul este ,,topit" in fraza, aproape ascuns.
Pierdute in fraza care reproduce vorbirea sau gindirea unui personaj,
proverbele ~i zicatorile sunt foarte numeroase, mai ales in Ion: ,,Acuma stia bine cum
are sd-l sileasca. Numai sii nu-si piarda rabdarea. Graba strica treaba. Farar
dibacie si siretenie nu ajungi la mal niciodata: ,, invatdtorul se temea acum sa le mai

amestece. Dac-arfzfost dupa sujletul lui, s-ar fl dus cu Ion sipina la imparatul. S-a

gindit insii bine si si-a dat seama ca orice arma are doua tai§uri. ,,Eu am un
principiu - nu ma amestec in casatoria copiilor. Fiecare sa doarma cum i§i a§terne.
11,
Treaba lor e sa fie cu ochii in patru ... Si cele mai pdcdtoase 0 birfeau mai
stdruitor, ca omul care nu poate avea odihna din pricina paiului din ochiul
aproapelui", ,, Patania fetei aducea apa tocmai la moara lui", ,, Nu trecea o zi fora sa
se duca prin Jidovita, sa se (aca luntre §i punte harem s-o vada.: ". ,, Lasati, ca nu-i
nici dracul a§a de negru cum se pare ". 0 fl. blestemat Ion, dar rau nu-ii Omul o fl
avfnd cine stie se necazuri, s-apoi la necaz omul vorbe!jte vrute !ji nevrute!", ,, Si
fiindca in cele din urmd Tipul ridea neinrezdtor in sperantele lui, Herdelea zice

convins: -Cine ride la urma, ride mai bine, baietel", ,, Un lucru de nimic cum
hotaraste soarta omului, cum ii ravaseste tot mersul vie/ii!", ,,Dfrzi si neinduplecati
95
sunteti ins a ca doua sabii ce nu incap intr-o teaca ", ,, Cu o saptamina inainte de
plecare veni acasa spre a se pregdti in tihna si si-a luat ramas bun de la toti
cunoscutii, cdci omul §tie cfnd porne§te dar numai Dumnezeu §tie cfnd se intoarce ", etc.
[49]
Sunt foarte rare situatiile In care proverbul este izolat printr-o marca stilistica
ce-i restituie calitatea de enunt autonom, cum se intimpla in urmatoarele exemple:

,,Nu ca i-ar fl fried. Fiindca vorba: Cerb la cerb nu scoate ochii. Da, da, bine•

a zis cine-a zis ca din coada de cfine nu (acipina-i lumea sita de matase ... ".[49,237

Ca si Creanga, Rebreanu, adeseori, comenteaza sau califica o situatie cu

ajutorul proverbului. Acestea, cum se poate observa in exemplele amintite, nu sunt
folosite cu insistenta pe care o aflam la Creanga si nici nu sunt anuntate prin marci
stilistice de felul celor folosite de Creanga,
Mecanismele narative sunt diferite, dar efectul estetic este asemanator: aspectul
sententios, gnomic al naratiunii, Mai accentuat la Creanga, mai estompat la Rebreanu,
stilul gnomic tradeaza insa reactii specifice unor moralisti, unor spirite clasice, pentru
care adevarul din ordinea aparenta a lumii are o alta valoare, restituita de
corespondentul sau intr-o ordine ascunsa si, in mod fatal, repetabila. In fond, atit
Creanga cit si Rebreanu, prin modul cum utilizeaza proverbul, formuleaza un
avertisment asemanator: in ordinea de suprafata a vietii, ca realitate imediata,
proverbul poate detecta si semnala o alta ordine, de adincime, care nu mai este a
individului, simplu accident istoric, ci a umanului si a adevarurilor lui la care
participam, totusi, in limitele unui acum si aici.
Dincolo de semnificatiile pe care le dezvolta proverbul, ca instrument al
constructiei epice, ostentat de Creanga, oculat de Rebreanu, efectul estetic este diferit.
Ceremonialul narativ este cit se poate de neasemanator la cei doi autori si, intr-o
anumita rnasura, explicatia tine si de utilizare a proverbului.
Proverbele sunt probabil cele mai vechi documente existente despre miscarea
intelepciunii ebraice, al carei conducator si intemeietor a fast Solomon. Literatura de
invatatura (intelepciunea) a strabatut intregul Est apropiat antic, exista exemple
egiptene ce dateaza inainte de mijlocul mileniului al III-lea i.e.n, Se axa in jurul

96
inteleptilor, sau a oamenilor destepti, si a scribilor aflati in slujba sa curte; si era
formats in principiu, din maxime despre un mod practic, inteligent de a conduce viata
cuiva si din speculatii cu privire la valoarea si sensul vietii umane.
Cea mai utilizata forma a acestor invataminte, destinate instructiunii orale, mai
ales in scolile pentru tineri de la curte, conduse de intelepti, era ,,mashal" (in ebraica:
,,comparatie", ,,parabola", de altfel deseori tradus ba ,,proverb"). 0 expresie
aforistica, de obicei logica si usor de memorizat, bazata pe experienta si universal
aplicata, ,,mashal", in forma sa cea mai veche si cea mai simpla, reprezenta un distih
in care era redata o definitie in doua versuri, fie antitetice, fie sintetice.
Versul 5 din capitolul XV al ,,Proverbelor" este un exemplu a unei zicatori
antitetice simple:
,, Nesocotitul dispretuieste invataturile Tatdlui sau, dar cine ia seama la

mustrare ajunge intelept.

"[48,21}

Celelalte forme ale ,,mashal", precum parabolele, ghicitorile, alegoriile si, in

final, compozitiile complete, au aparut mai tirziu, Cuvintul ,,mashal" a derivat de la
radacina altui cuvint, care inseamna ,,a conduce", din aceasta cauza proverbul este
conceput ca o autoritate verbala,
Principalele doua tipuri de invataturi - unul practic si folositor, iar altul
speculativ Ii deseori pesimist - au aparut atit in interiorul cit si in afara teritoriului
Israilului.
Invataturile practice constau de fapt din zicatori intelepte care apelau la
experienta si ofereau indrumari prudente pentru o viata fericita si plina de implinire. 0
asemenea invatatura a fost gasita intr-o eclectic de zicale, ce poarta numele lui
Ptahnotep, un [,,visier"] a faraonului egiptean din a. 2450 i.e.n., in care inteleptul isi
sfatuie fiul ca calea spre succesul material este prin reguli de eticheta adecvate,
disciplina stricta si munca asidua, Desi asemenea instructiuni erau in mare masura
materialiste si politice, ele aveau un caracter moralizator si cadeau o societate bine
structurata.
Invataturile speculative se aflau in spatele maximelor de conducere si reflectau
asupra celor mai profunde probleme ale vietii; ale binelui si raului,

97
 Sunt descoperite exemple in textele antice egiptene si mesopotamiene - in
particular ,,Ludlul bel nemegi", deseori numit ,,Lucrarea babiloniana'' - in care poetii
sensibili adresau, in mod pesimist, astfel de intrebari precum succesul celui rau
(blestemat I ticalos ), suferinta celui nevinovat, si, in final, despre dreptate i viata
omului.
Invataturile ebraice au aparut, datorita vecinilor, odata cu stabilirea monarhiei

~i a curtii regale si au gasit in Solomon un sustinator.

In decursul urmatoarelor secole, inteleptii au fost uneon tinta orarilor

profetilor, carora le displacea realismul lor pragmatic. Oricum, exilul a produs o
schimbare in ceea ce priveste invatamintele ebraice - ele au devenit mai profund
religioase.
Inteleptii erau convinsi ca numai religia detine cheia celor mai inalte valori ale
existentei. Acesta a fost aspectul care a dominat formarea finala a literaturii cu
invataminte ebraice.
Desi sunt dependente de surse mai vechi si contine si documente de dinaintea
exilului, cartile cu invataturi in forma lor actuala au fost produse dupa exil. in Biblia
ebraica, cartea Proverbelor ofera cele mai bune exemple de intclepciune practica, in
timp ce Lucrarea si Ecleziastul exprima intelepciunea meditativa, Citiva psalmi si
citeva pasaje scurte sunt de asemenea reprezentative pentru asemenea tip de
Iiteratura, Printre Apocrypha, carti de invataturi sunt ,,intelepciunea lui Solomon" si
,,Eclesiasticus".

Cartea Proverbelor este o colectie de elemente general independente, dintre

care unele pot fi atribuite erei lui Solomon. Forma actuala a cartii este un produs al
unui lung proces de dezvoltare, ce nu a fost complet pina in perioada post-exilarii. Ea
este constituita din doua colectii principale numite ,,Proverbele lui Solomon" si
,,Proverbele lui Solomon copiate de scribii lui Ezekia, regele". La fiecare colectie a
fost adaugata cite o anexa, Toata cartea este precedata de o introducere mare si se
incheie cu un poem care slaveste imaginea sotiei ideale. Pe linga subtitluri,
schimbarile efectuate in forma Iiterara si in subiect, definesc limitele diverselor
unitati, care pot fi impartite in 9 capitole (paragrafe ).

98
 Introducerea (cap. 1- 9) este cea mai recenta parte a cart ii. Este alcatuita dintr-o
sene de poeme sau discursuri in care tatal i§i povatuieste fiul sa acumuleze
intelepciune, iar intelepciunea personificata intervine. Aceste capitole au o realitate
meditativa, spre deosebire de restul cartii, intelepciunea nu este tratata ca o simpla
calitate umana si ca o realizare (un succes) sau ca o mostenire culturala imparta§ita de
invatatori si parinti; ea este prezentata ca o veridicitate universala si respectata,
depasind scena Iumeasca. Intelepciunea este prima lucrare a lui Dumnezeu si a
participat irnpreuna cu El la creatia lumii. Un aspect permanent discutabil al acestui
capitol vizeaza identitatea ,,femeii imorale, slabe", care este contra intelepciunii.
,,Proverbele lui Solomon" constau in intregime din cuplete comparative -

,,mashal" in forma sa initiala, Exista 375 aforisme, fiecare complet in sine si rara vre•
o ordine aparenta, Motivul acestui capitol, in contrast cu precedentul, este strict
practic: intelepciunca este o mostenire umana, in sensul in care poate implini viata
unui om. Cei destepti se afla in contrast cu cei prosti, iar cei drepti - cu cei ce au
gresit, Oricum, este dificil sa stabilesti diferenta, daca ea exista, intre cei ce au gresit
si prosti si intre cei destepti si drepti.
,,Proverbele intelepciunii'' constau din paragrafele lungi sau zicatori introduse
printr-o prefata. Cea mai distinctiva trasatura a acestei parti este interrelatia evidenta
cu un pasaj dintr-o scriere egipteana, ,,invatatura lui Amenemope", datata
aproximativ in a. 1000 - 600 i.e.n. Se pare ca autorul ebraic a folosit aceasta scriere
drept model, - lucrarea egipteana cuprinde 30 capitole, iar textul ebraic face referinta
la cele ,,30 proverbe" ale ei - si drept sursa pentru redactarea propriei antologii. 0
colectie adaugatoare din 4 proverbe formeaza un supliment al ,,invatamintelor
intelepciunii''.
A doua colectie a ,,Proverbelor lui Solomon" (cap. 25 - 29) contine 128
proverbe care se aseamana foarte mult cu cea precedenta, desi sunt incluse si
distihuri, si catrene. Scribii de la curtea lui Ezekia (a. 700 i.e.n.) sunt renumiti pentru
adunarea acestei colectii,
Cartea se incheie cu 1 parti ( elemente) independente. ,,Cuvintele lui Agur"
difera brusc prin spirit si substanta de restul ,,Proverbelor": are mai multe afinitati cu

99
cartile .Lucrarii", accentuind inaccesibilitatea intelepciunii pentru om. Nu exista nici
o indicatie interna, ca de exemplu o tema continua, care sa demonstreze ca aceste 14
versete sunt o unitate; dar in Septuagint ele ramin impreuna intre ,,proverbele
intelepte" si anexa lor. ,,Proverbele numerice" contin elemente enigmatice ~i arata un
interes special pentru minunile I fenomenele naturii ~i obiceiurile animalelor,
,,invatatura lui Lemuel" este un exemplu al importantei sfatului matem pentru un

conducator antic din Orientul Apropiat. Lemuel pare sa fi fost seful unui trib din
Arabia de Nord-Vest, regiunea Edom. Partea finala (31: 10 - 31) este un poem
alfabetic in cinstea ,,sotiei perfecte"; slavita pentru virtutile casnice.
Miscarea celor intelepti a fost un aspect deosebit al dezvoltarii culturale ~1

religioase a Israelului antic. Ca prim-document (de baza) al miscarii, ,,Proverbele"

poarta o clara imprimare a acestei trasaturi distinctive, astfel incit in multe privinte
prezinta un contrast ascutit cu conceptiile si accentele credintei Israelului, asa cum
era atestata in general in Scripturile Ebraice. Acest contrast se refera si la Lucrare si
Ecleziastic, totusi ele difera in multe privinte fata de Proverbe.
In ,,Proverbe" nu se vorbeste niciodata despre istoria Israelului. Istoria este insa
constant evocata in Biblia Ebraica, si nu atit din motive sociale sau politice, cit ca sa
declare credinta Israelului ca Dumnezeu a avut un rol in istoria tarii, si-a izbavit
poporul si le-a facut cunoscut modul sau de a conduce. Marile subiecte ale
promisiunii facute patriarhilor, eliberarea din sclavie, crearea ,,Convenant"-ului pe
muntele Sinai, ratacirea prin pustiu si mostenirea Canaah-ului au fost celebre in
practica religioasa a Israelului pentru a povesti despre revelatia Domnului si despre
alegerea sa asupra acestei tari,
La nimic din toate acestea nu se face aluzie in ,,Proverbe". Sensul este ca
pentru ,,Proverbe" Apocalipsa lui Dumnezeu face parte din legile si modelele
universale ale naturii, in special a naturii umane, si nu din evenimentele istorice;
adica Apocalipsa este o parte a creatiei, si nu din izbavire. Mai mult, conceptia de
Apocalipsa nu este imediat observata ci trebuie descoperita de oameni. Aceasta
descoperire este o disciplina educationala care are incredere in motivatia umana ~i
care cere cercetari, clasificari, interpretari ale rezultatelor si lasarea lor ca mostenire

100
pentru generatiile viitoare. inteleptii sunt cei care s-au dedicat in intregime aflarii caii

drepte.

Spre deosebire de Lucrare §i Ecleziastic, ,,Proverbele" (cu exceptia ,,Cuvintelor

lui Agur") este o lucrare optimists in sensul ca presupune ca intelepciunea poate fi
obtinuta de cei care o cauta si o urrneaza, adica omul poate descoperi multe lucruri
despre Dumnezeu si invatatura sa pentru a-si considera viata implinita. Aceasta
caracterizare a lui Dumnezeu este conceputa aproape in intregime in termeni
deontologici ( etici) iar recompensa pentru asta este reprezentata prin termeni ai
valorilor umane: ex. - sanatate, viata Iunga, stima, posesiuni, siguranta si autocontrol.
Deoarece Dumnezeu este perceput in termeni I limite statici (-ce) si nu dinamici (-ce),
punctul de vedere al Proverbelor este centrat pe oameni. Destinul omului depinde de
actiunile sale. Nu exista apel la mila divina, interventia sau iertarea cereasca; iar
judecata divina este pur si simplu ordinea necrutatoare a vietii, asa cum a fost ea
stabilita de Domnul. Absolutul in aceasta carte este o inclinatie aristocratica, inteleptii
constituie o elita educata I crescuta prin mostenire, instruire si autocontrol; prostimea
sunt cei care ramin in urma, fie din cauza determinismului de la nastere sau din cauza
anilor pierduti de neglijenta. Cartea este mult mai conservatoare dccit Biblia in
atitudinile sale sociale si culturale: bogatia si statutul social sunt mai importante,
supunerea regelui §i tuturor autoritatilor este inradacinata; industria si silinta sunt
sprijinite, deoarece foamea, saracia si sclavia sunt ceea ce-i asteapta pe cei Ienesi; si
virstei si congresului li se acorda eel mai mare respect.

101
2.5. Valoarea si idealul educativ al proverbelor engleze - romane

After wit comes ower care.

Dd-mi, Doamne, mintea romdnului cea de pe urma/[32,18]

( adica acea judecata lucida, antipipativa, care nu mai este subjugata ultimatului
unei dorinte sau imperativelor unei prejudicii).
The longer we live the more wanders we see.

Omul, cit traieste, fnvafa.[32,31]

(Un alt proverb Iamureste aceasta situatie: "Sunt lucruri pe care, cita vreme nu
le-nveti, nu le poti face; pe altele - cita vreme nu le foci, nu le poti invata").
This the early bird that catches the worm.

Cine se scoala de dimineata departe ajunge.[32,17]

(Cel care din vreme invata, se pregateste beneficiaza de tot felul de

oportunitati),
Patient men win the day.

Rabdarea este cheia reu:jitei.[32,50]

("Nu se obtine lucru dorit - ne spune un alt proverb - decit rabdindu-l pe eel
neplacut"),
Teaching others teacheth yourself.

Cind inveti pe altul, tu atunci mai mult fnvefi.[32,34]

Inveti invatind pe altii.

Experience is the best teacher.

Cel mai bun invdtator este pafania.[32,67]

102
 (Pentru ca invatatura obtinuta prin suferinta simturilor tale nu se uita: "Mai
multe stie Stan Patitul decit toti carturarii"; "Omul, pin-nu patimeste, nu se mai
intelepteste").
God defend me from my friends, from my enemies I can defend myself

Ferest-md Doamne de prieteni, ca de dusmani md feresc eu.[67,21]

(Desigur, nu de orice prieteni: "Mai rau e prietenul prefacut decit dusmanul pe

fata''; "Spune prietenului tau o minciuna si, daca pastreaza secretul ei spune-i atunci
adevarul ').

103
 That which are most abticipates soonest comes to pass.
De ce ti-e fried nu scapi[62,25].
(Pentru ca obsesia, o data constituita, se intretine prin ea insati, se alimcnteaza

continuu din propriile convingeri. Din adevarul acestui fapt psihologic grecii antici au
intruchipat soarta tragics a lui Oedip, care, ca si Sisif, a trebuit sa ia mereu pe umeri
bolovanul crudului sau destin si sa-l poarte cape o fatalitate ).
Every men wears his belt his own fascions.

Citi oameni, tot atitea pareri (judecati, sentimente, gusturi.)[62,31}

(La romani, proverbul capata o plasticitate deosebita: "Cite bordeie, atitea

obiecie"; "Cite capete, atitea caciuli" etc. De-abia atunci cind omul face un efort
empatic, punindu-se in locul altuia, isi da seama de importanta la fel de mare a
urmatoarelor doua fapte: pe de 0 parte, ca exista intotdeauna si 0 lata perspectiva de
intelegere sau de solutionare a unei probleme decit cea proprie, iar pe de alta parte,
ca atunci cind oamenii nu se pun unul in locul altuia parerile se schimba, iar
neintelegerile si confuziile se atenueaza sau chiar dispar).
Man is the measure of all things.

Omul este masura tuturor lucrurilor. - Homo mensura est.[62, 51}

(Omul este, intr-adevar, singura fiinta potential "integra", care poate deci
intruni calitatile morale inalte, deoarece ea transforms tot mai mult intr-un principiu
de existenta dezideratul evaluarii propriilor fapte si a situatiilor realitatii din
perspectiva "binelui", a "adevarului" si a "dreptatii"),
Such beginning, such end.

Ziua bund se cunoaste de dimineata.Itil, 71}

(Se poate intrczari in copilul de acum adultul care va fi. La fel, un bun rezultat
se intrezareste Inca din importanta pentru noi obiectivelor pe care ni le fixam).
Better unborn than untaught.
Ai carte, aiparte.[62, 18}
(Alte proverbe ne ofera explicatia: "Scoala face omul, om I S-altoiul, pomul
104
porn"; "Secretul tineretii la batrinete de apreciaza"),

God gives the milk, but not the pain.

105
 Dumnezeu ifi da, dar nu-ti baga in traista.[62,22}

(Dumnezeu, prin care aici intelegem "mama natura", ofera fiecaruia dintre noi
sansa succesului si a irnplinirii de sine: virtual, fiecare dintre noi dispune de un
manunchi de insusiri sau capacitati, fizice si psihice, care daca ar fi dezvoltate la timp
si ar fi intrebuintate cu folos, ar asigura umplerea "traistei vietii" pe care o purtau cu
totii "pe umar", Numai ca aceasta traista a vietii la unii oameni este mereu plina, la
altii doar pe jumatate, iar la altii este goala, de "suiera vintul" prin ea).
You cackle often, but never lay an egg.

Gaina, cind prea mult cotcodaceste, nu prea clocoteste.Itil, 19}

(Laudatorul nu este nici pe jumatate din ceea ce pare a fi: "Pisica razgiiata nu
prinde soareci niciodata"; "Pisica cu clopotel nu prinde soareci"),
Know thyself.

Cunoaste-te pe tine insufi.[32, 51}

(Aceasta recomandare este atribuita primului filosof grec, Thales, care atragea
atentia asupra importantei cunoasterii de catre fiecare a capacitatilor si a limitelor
proprii, pentru a putea asigura astfel o masura rezonabila aspiratiilor, dorintelor
noastre).
Black will take no other hue.

Lupu-si schimbd parul, dar naravul, ba.[32,81}

(Ceea ce provine din ereditatea speciei nu poate fi trasforrnat sau inlocuit pe

moment ori ca expresie a unei simple dorinte: "Ce naste din pisica soareci maninca";
"Din ouale de larve nu iese pui de gaina"; "Nu faci miel din dine taindu-i coada". La
fel se spune si despre cei la care raul a devenit o necesitate sau un mod de viata:
"Naravul din fire n-are lecuire"; "Singele apa nu se face"; "Boala din fire n-are
lecuire"etc.).
In War, hunting, and love men for one pleasure o thousand griefs prove.
Durerea care a trecut devine placere.Itil, 15}

106
 (Succesul obtinut transforma in placere oboseala efortului depus.asa cum
nasterea pruncului transforms in lacrimi de bucurie chinurile nasterii indurate de
mama. Sunt cunoscute eel putin doua proverbe care cuprind complementarea acestor

107
doua stari psihice opuse: "Slaba e fericirea care n-a trecut niciodata prin durere";
"Durerea e saminta placerii"),
A fool unless he knows latin, is never a great.
Prostului nu-i sta bine dacd nu e §ifudul.[62,24]
(Prostul este atit de putin constient de absurditatea verbelor si faptelor sale,
incit pretinde celor din jur sa i le aprecieze. Dar tot ce ar putea invata un prost este sa
incerce sa dea prostiei sale un aspect agreabil.)
Never put of till tomorrow what you can do today.
Ce poti face azi nu lasa pe mfine.[62,26}
(Cind nu fructificam sansa pe care ne-o ofera clipa prezenta, nu facem decit sa
punem la dispozitia unor ipotetice I iluzorii sanse viitoare ).
You can see a mote in another's eye but cannot see a beam in your own.
Vede paiul din ochiul altuia, dar nu §i birna din ochiul sau].32, 17].
( Aceasta nu poate fi decit infumuratul, care vede cu usurinta defectele sau
slabiciunile altuia, dar nu ~i pe ale sale, desi acestea sunt, adesea, mai mari dccit ale
celor din jur).
Do as zou would be done by.

Ce fie nu-ti place, altuia nu-i face.[32, 18}

(Recomandarea cuprinsa in enuntul acestui proverb are valoarea unui imperativ

moral, deoarece noi nu putem obtine din partea altora respectiv propriei personalitati
decit acordind, la rindu-ne, consideratia care se cuvine personalitatii altuia. Pentru a
realiza insa lucrul acesta, se cere un minim de capacitate anticipatoare si empatica in
relatiile cu cei din jur, care sa ne faca in stare sa ne reprezcntam modul In care ar
gindi si ar simti un semen in cazul In care i-am produce vreun necaz. Numai In aceste
conditii vom putea sa ne proiectam atitudinile In raport cu ceilalti in asa fel incit sa
nu-i dezamagim si sa speram sa nu fim, la rindul nostru, dezamagiti In asteptarile
noastre fata de semenii din jur).
Onoarea e superioard viefii.[62, 17}

(Desigur, pentru eel a carui demnitate 11 face sa inteleaga ce ar insemna sa

traiesti o viata intreaga In rusine, in nemernicie ).

108
 Cei absenti nu au niciodatd dreptate, cei prezerui isi gasesc totdeauna
scuze.[32, 15]
("Fiecare - spune un alt proverb - l~i trage spuza pe turta sa". Totusi sunt si
oameni care se respecta in forul lor interior, asumindu-si responsabilitatea propriilor
fapte).

Spiritul omenesc isi trece vremea cu dorinta si speranfa.[32,14]

(Daca n-am avea nici o dorinta, jumatate din farmecul si interesul vietii ar
dispera").
Ce nu vrei sa stie dusmanul nu spune prietenului.[32,22]

(Intr-un alt proverb ni se da explicatia acestei invitatii la prudenta In

comunicare: "Tu spui secretul tau prietenului, iar prietenul tau are si el un prieten".
Exista, desigur, si o alta explicatie a faptului ca "lucrul cunoscut de doi-trei nu mai
ramine intre ei", si anume aceea ca o informatie, cu cit are un caracter mai inedit sau
mai spectaculos, cu atit trezeste mai mult tendinta persoanei de a o impartasi si altuia.
Nici macar prietenul nu poate rezista acestei ispite, singura deosebire fata de alti
constind In faptul ca el va intelege sa divulge secretul respectiv nu In "gura mare", ci
sub forma unei confidente altui prieten. Dar discretia acestuia din urma va fi invinsa
de curiozitatea altui prieten si asa mai departe .... )
Lucrul eel mai greu e sa faci pe placul tuturor. [32, 16]

(Aceasta deoarece gusturile oamenilor si pretentiile lor sunt foarte diferite, iar
uneori incompatibile: "E greu sa impaci si capra, si varza").
Felul in care dai valoreazd mai mult decit ceea ce dai.[32,87]

(0 floare, de pilda, daruita cu o expresie de admiratie sau de respect in priviri

valoreaza mai mult decit o bijuterie foarte scumpa, data cu un gust de emfaza, de
rutina sau de obligatie: "Te copleseste darul, daca ti se da cu un zimbet").
Bate §i ti se va deschide; cere si fi se va da.[32, 51]

(Nimic nu se obtine rara o determinare interioara. A~a se explica faptul

paradoxal ca sunt orbi care "vad" si surzi care "aud", si invers: sunt persoane cu

109
simturile intacte, dar care se mentin intr-o stare de ignoranta, din cauza blazarii sau a
dezinteresului manifestat fata de sine si fata de lume ).

110
 Sa nu indrepti o greseala inseamna sa infaptuiesti una noua.[32,42}

(Cind cineva nu simte nevoia interioara de a inlatura o greseala sau un rau

comis la un moment <lat dovedeste ca i~i pastreaza disponibilitatea suflcteasca de a o
repeta).
Oricine esti §i oriunde esti, adu-ti aminte ca om e§ti.[32,16]

(Adi ca adu-ti aminte ca "omenia este inima omului". In acest sens, judecata
morala a omului din popor a impus constatarea: "Nu tot omul e om". Intr-adevar, unii
oameni seamana unor terenuri paraginite si aride: nu rodesc, pentru ca invidiile ~i raul
din el nu-i lasa sa se implineasca si ca oameni de onoare, de cuvint, de omenie ).
Capulplecat sabia nu-! ia, dar nici soarele nu vede.[32, 14]

(lti poti salva viata prin lasitatea unui compromis, dar tradarea unor valori
recunoscute in comunitate te va face sa nu te mai poti bucura de respectul semenilor).
Fericirea e un pas intre putin §i prea mult.[32, 11]

(Fericirea este expresia intelepciunii, deoarece aceasta aduce cu sme

cumpatarea, masura in toate: "Unde omul se multumeste, acolo raiul lui si-l gaseste";
"Mai multa fericire e in bordeiul saracului, decit in palatul bogatului").
Si sfintului, ca sii-t! ajute, trebuie sd-i candela.[32, 7 lJ

(Cererea de ajutor implica, de cele mai multe ori, fagaduinte sau indatoriri
ulterioare. "Darurile - spune un alt proverb - fac femeile amabile, preotii indulgenti
si legile flexibile". "Cu chei de aur si argind se deschid portile raiului". "La
Dragasani, si sfintii sunt cu nasurile rosii").
Pina ajungi la Dumnezeu, te maninca sfintii.[32, 77]

(Pentru ca, asa cum ne spune un alt proverb "nu toate maicile sunt surorile lui
Hristos"; la fel, nu toti slujbasii puterii sunt oameni cinstiti; "Pin s-ajungi la
Dumnezeu, mii de sfinti in drumul tau, cu mina-ntinsa ceu"; "Un Dumnezeu ")
Oamenii seamana mai bune cu timpurile in care traiesc, decit cu timpurile

lor.[32,41]

111
 (Asa se explica multe dintre neintelegerile sau conflictele dintre parinti si copii,
care sunt tentati, fiecare, sa apere valorilor timpului lor ).
Cuvintul copilului este intotdeauna adevarat.[32, 15]

112
 (Aceasta deoarece sufletul copilului, inca pur, curat I nedeprins cu raul, 11 face
incapabil sa-si dea seama ca prin relatarea sincera a unui anumit fapt de viata vazut
poate aduce serioase prejudicii intereselor ascunse ale unora dintre oameni mari).
Rau e cind pling parin/ii.[32,45]

(Inseamna ca, in acele familii, copii n-au invatat inca valoarea respectului fata
de altul, ~i nici ce presupune asumarea unor anumite responsabilitati: "Copilul
nepedepsit ajunge nepricopsit"; "Cui i-e mila de copil nu-1 iubeste"; "Copilul spune
ca-i batut, dar nu spune de ce").
iti dai seama cit datorezi parintilor numai atunci cind ai si tu copii.[32,13]

(Intelegem cu adevarat greutatile sau suferintele altuia numai atunci cind

trecem si noi prin situatii asemanatoare; de aceea ii vom intelege pe parinti numai
atunci cind vom fi si noi parinti: "Poatra-te cu parintii cum ai dori sa se poarte copiii
cu tine" (Sircate ).
Omul este dispus sa fie recunoscator parintilor cind acestia nu mat
sunt.[32,23]
(Abia dupa ce am pierdut un lucru de mare pret ne dam seama mai bine ce
valoare a avut. Si alte proverbe releva incapacitatea copiilor de a realiza ce inseamna
sa fii parinte: "Un tata poate sa hraneasca zece fii, dar zece fii nu pot sa hraneasca un
tata").

"Radacina educatiei este amard, dar rodul ei este dulce ".

"Learn weeping, and you shall gail banghing".[32,41]
(Traducere: Inveti plingind si vei cistiga rizind).
"Despre morti, nimic altceva decit bine ".
"Speak only what is true of the living and what is honourable of dead".[62,42]
(Traducere: Vorbiti doar ce-i adevarat despre vii si ce-I onorabil despre rnorti),

"Ulciorul stricat nu poate Ji reparat ".

"There is no use crying over split milk".[62,56]

(Traducere: Nu face sa pling deasupra laptelui varsat),

113
 Desi majoritatea proverbelor engleze i~i gasesc un echivalent in romana mai
mult sau mai putin apropiate ca sens, exista unele proverbe care nu au echivalent fix

114
determinat in limba romana. De aceea asemenea proverbe sunt traduse "mot - a mot",
pentru a intelege mesajul lor.
"Out of debt, out of danger ".[62, 18}

(traducerea: "Departe de datorii, departe de pericol").

"A watched pot never boils ".[62, 15}

(traducearea: "Oala pazita nu da in foe")

numeroase proverbe sunt citate, cunoscute, dar deseori intelesc gresit, special
din Biblie, de la Shakespeare sau din alte surse literare.
"Money is the root of all evil ".[62, 32}

(Banul e ochiul Raului) §i forma "to cast bread upon the waters "[62,21}

Shakespeare ne-a <lat:

"The wish is father to the thought".

"Love is blind" (Dragostea este oarba).
"Many men, many minds" (Citi oameni, atitea pareri).[62,12]

Concluzii la capitolul II

• Etnoaforistica romaneasca pune la baza educatiei populare educatia

morala,

108
• In lucrarea noastra am apelat la opera lui L. Golescu si A. Pann pentru a
demonstra permanenta educatiei populare.
• Proverbele si zicatorile au fost folosite in creatii literare romanesti cu
modele de influenta educativa,
• Referentialul proverbului porneste in educatie de la national spre
universal.

109
 • Testul care a fost prezentat in experiment, este ca un model de incercare
cum se descurca elevii claselor a 6-a si a 6-b din scoala nr. 62 ca un
inceput de experiment de constatare care ramane a fi realizat in viitor.
• Proverbele condenseaza intr-o formulare lapidara si plastica, adevaruri
stabile, general-umane, adica adinci cugetari si indelungatc experiente de
viata a popoarelor, care au proprietatea de a oglindi "eternul omenesc".
Prin aceasta insusire/ caracteristica de a concreteiza in formule verbale
expresive, puterea de observatie, istetimea si intelepciunea creatorilor
anonimi din popor, proverbele demonstreaza de fapt, cit de dificila, dar si
cit de prolifica este prin invataminte "scoala vietii",

Capitolul III. Experiment de &>nstatare prin 1\estare.

\

Instructaj: Mai jos sunt prezentate 150 de proverbe. In dreptul fiecaruia dintre
ele exista trei variante de raspuns, care se refera la opinia dumneavoastra in legatura
cu proverbele respective: A - intotdeauna adevarat; B - nu este intotdeauna adevarat;
C - nu pot sa raspund nici cu A nici cu B. Treceti un X in dreptul variantei care
exprima eel mai bine opinia dvs.

Prover be A B c
1. Decat un an cioara, mai bine o zi soim,

2. Gandeste de azi si pentru maine,

3. Soarele, oricat de cald este, nu incalzeste pe toata

lumea.
4. La vijelii copacii cei mari cad, iar buruienile raman
110
5. Sa te temi mai mult de apa cea lina decat de cea
tulbure.

6. Nu tot ce luceste este aur.

111
7. Merele putrede strica pe cele bune, rara ca cele
hune «~ le no!lt~ dreo e nP. cele stricate
8. Cand te Iupti cu cineva in noroi, fie ca invingi, fie
ca esti invins, tot te murdaresti,

9. Mai lesne este sa cioplesti pomul decat omul.

10. Cine nu stie potecile, nu stie nici drumul mare.

11. Cu cat raul este mai adanc, cu atat curge mai lin.

12. Albina in gura tine miere, iar in coada acul

13. Pe cei mai buni cai ii mananca hamul.

14. E mai bine sa fii cap de pisica decat coada de leu.

15. Cu capul se Iucreaza mai greu decat cu sapa ~1

16. Munca omului noroc ii aduce.

17. Cand treci prin tara orbilor inchide si tu un ochi.

18. M-am invatat cu traiul rau si traiesc bine.

19. V orba rea fuge mai tare decat cea buna,

20. Cel care vorbeste ce-i place, sa auda si ce-I supara,

21. Unde omul se multumeste, acolo raiul si-I gaseste,

22. Sa te asemeni cu cei putini, iar nu cu cei mai multi.

112
23. Cugetul eel mai bun este cea mai buna perna,

24. Mai bine un vrajmas intelept decat un prieten

nerod.
25. Lauda in fata e jumatate ocara.

26. Toti se plang de bani, dar de minte nimeni.

27. Cine nu cunoaste pe prost e mai prost decat el.

28. Prostul intai vorbeste si apoi gandeste.

29. Talentul rara de noroc este de prisos.

30. Dulce e viata, dar scump o platim,

113
31. Intr-o mie de prieteni daca ai un dusman e destul
ca si ceilalti sa-ti devina dusrnani.
32. Cine cuteaza sa spuna adevarul, lesne poate merge

33. Munca are radacini amare, dar fructe dulci.

34. Cine vrea sa insele se insala,

35. Raul nu ramane nepedepsit.

36. Ce este lesne nu e bun.

37. Greu se cunoaste cineva pe sine.

38. inainte de a porunci, invata a te supune.

39. Mereu sa te arati mic cu cei mici §i mare cu cei

40. Pe toti sa-i asculti, dar pe putini sa-i crezi.

41. Ca sa te iubeasca oricine, sa fii cinstit.

42. Cele mai mari ganduri izvorasc din inima,

43. Interesul orbeste si pe eel cu patru ochi. Pazeste-ti

ochii sa nu-i pierzi, ca ai numai doi.

44. Numai prostii ocarasc pe oricine cum le vine la

45. Invatatura este comoara si munca este cheia el.
Pastreaza bine cheia ca sa nu pierzi comoara.

46. Fie-ti mila de timpul care trece in zadar.

47. Cea mai mare 1nvatatura este sa stii cand sa taci din
gura
48. Invatatura nu are sfarsit, cu cat cunosti mai mult,

114
 cu atat ravnesti mai mult la ea.
49. Vai de eel care cade pe maria unui intrigant, ca se
vede legat de maini si de picioare cu lanturi pe care
nu le vede.
50. Minciuna are picioare scurte.

51. Da cu dreapta ca sa primesti cu stinga.

52. Cuiul iese, gaura ramine,

53. Cel mai bun invatator este patania.

54. Cine da din miini nu se ineaca.

55. Educaria e piinea sufletului.

56. In dragoste nu exista sfat.

115
57. Iertam atita timp cit iubim.

58. E mare lucru sa stii sa taci.

59. Pe malul lacului peste nu se vinde.

60. Vede paiul din ochiul altuia, dar nu si birna din

ochii sai.
63. Rau e cind piing parintii.
64. Iti dai sama cit datorezi parintilor numai atunci

cind ai si tu copii,
65. Sunt oameni croiti rau ~i cusuti bine.

66. intr-o toba buna nu trebuie sa lovesti cu putere.

67. Pazcste-te de eel care nu mai are ce sa mai pearda,

68. Cine s-a fript cu ciorba, sufla si-n iaurt.

69. Pina a nu intra, socoteste cum sa iesi.

70 .. Laptele pina nu-1 bati, smintina nu poti sa scoti,

71. Cu un singur fir din parul sau, femeia poate sa lege

si un elefant.
72. Trestia care se pleaca vintului, niciodata nu se

73. Incetul cu incetul, pierzi timpul.

74. Fiecare virsta cu nebunia ei.

75. Nu exista secret pe care timpul sa nu-I descopere.

76. Pina nu treci muntele nu vezi valea.

77. Cum esti tu asa ii crezi si pe altii.

78. Cine jigneste uita repede, cine e jignit nu uita

niciodata.
79. Cel mai bun este acela care se bucura de binele
116
 celorlalti.
80. Calea de mijloc e cea mai buna,

81. Cine face multe complimente, le strica.

82. Cine nu vrea cind poate, atunci cind vrea nu poate.

83. Mai bine mon in picioare, decit sa traiesti "in

genunchi.
84. Pacatul marturisit e pe jumatate iertat.

85. Unde este puterea, acolo este si dreptatea.

86. Daca ai <lat uita, iar daca ai luat pomeneste.

87. Nu exista meserie rea.

117
88. Mincind prea bine omul ajunge sa manince rau.

89 Cind sint doua gospodine in casa, podeaua ramine

sun nematurata,

90. Timpul face si desface.

91. Nu e tare eel care loveste, ci eel ce se ridica.

92. Este mai bun un necaz decit o mie e sfaturi.

93. Fericirea e un pas intre prea putin si prea mult.

94. Nu e dupa cum vrea omul, ci dupa cum poate.

95. Ata lunga face noduri.

96. Virtutea e calea de mijloc intre doua vicii.

97. Onoarea e superioara vietii,

98. Omul valoreaza atit cit se respecta.

99. Unele minciuni sunt preferabile adevarului,

100 Magarul ingenunchiat, e de doua ori incalecat.

101 Adevarul este fiul timpului.

102 ii greu sa pastrezi banii, decit sa-i cistigi.

103 Barbatul si femeia trebuie sa traiasca in armonie.

F emeia e capul, femeia e coroana.

104 Mincinosul trebuie sa aiba o memorie foarte buna.

105 Viata celor mortise pastreaza in memoria celor vii.

106 Cind nu ai ceea ce iti place, trebuie sa-ti placa ceea

ce at.
107 Casatoria este o loterie.

108 Viata e un grabnic drum spre nefiinta,

118
109 Nu nevoia, ci mai curind belsugul naste zgircenia.

110 Nu exista om care sa aiba dreptul de ai dispretui pe

oamem.
111 Folclorul este dorul de ate intoarce acasa.

112 Dorinta arzatoare pentru un lucru face sufletul orb

pentru orice altceva.

113 Basarabeanul vorbeste romaneste, dar injura
ruseste.
114 Nimic nu poate fi mai insuportabil, decit un prost

norocos.

119
115 II admir pe om, dar 11 venerez pe Dumnezeu,
pentrru ca a fost in stare sa-I creeze.
116 Cu cit te apropii de Dumnezeu, cu atit esti mai

<:llnanr

117 Cea mai mare plictiseala este de a exista rara a trai,

118 Prostul are un mare avantaj fata de omul destept,
este intotdeauna multumit de el insusi,
119 Se vede ca pe lume nu e nimic ce nu s-ar putea

Ci:> 1nt1rnnl<:>

120 Femeia este marea educatoare a barbatului.

121 Exista oameni care traiesc fericiti rara sa stie,
122 Omul fericit este omul care 11 poarta pe Dumnezeu

1n <:llnP

123 0 maxima care nevoie de dovezi nu e bine ticluita,

124 Mort e acela de care nimeni nu-si mai aminteste.
125 Gluma spusa de un om pe patul mortii te face sa

plinzi rara sa vrei.

126 Iubeste adevarul dar iarta greseala.
127 Hainele 11 acopera ~i-1 descopera pe om.
128 Tineretea nu e virsta, ci intensitatea trairilor,
129 Un magar trebuie sa raga mult si bine pina sa dea

lios stelele i!P. ne cer

130 Nu-i mijloc ce ar putea aduce stralucire fierului de

proasta calitate.

131 Ochii is doi si-s tristi, d-apoi inima, singural

132 Claritatea impodobeste cugetarile profunde.
133 Sarbatorile inimii nu sunt zgomotoase.
120
134 Cind se sparge geamul zgomotul este mare dar

durerea unei inimi snarte nimeni nu o aude

135 Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar

trebuie traita numai privind inainte.

136 Sunt om, pot iubi, deci pot totul.

137 A iubi inseamna a darui inima cuiva gratuit.
138 Cel mai bun mijloc de a-ti tine cuvintuleste sa nu-I

dai niciodata.
139 Prin izvor de lacrimi mor dureri.

121
140 Limba este o arma a gindirii,
141 Din marile prietenii se nasc marile dusmanii,
142 Mamele au o virsta unica, nu exista mame tinere,
mame batrine, mame frumoase sau urite, exista
doarmame.
143 Coroana nu roseste de rusine, pentru-ca coroanele
sunt facute din aur.
144 Soarta amesteca cartile si noi jucam.
145 Succesul a fost intotdeauna un fiu al indraznelii,
146 Calea spre pacat e scurta si neteda,
147 0 ora bine folosita e mai valoroasa decit secole si
secole de uitare si nepasare.
148 Daca n-ai stiinta atunci podoaba mai frumoasa

decit tacerea nu se afla,

149 Timpul e un suis spre nefiinta,

150 Numai cind terminam un lucru ne dumerim cum

trebuia sa-l incepem,

Acest experiment a fost posibil de realizat cu ajutorul claselor a 6-a ,,A'' si a

6-a "B'' in cadrul orelor de dirigintie si a cercului etnofolcloric, care se ocupa cu

valorificarea creatiei populare si este condus de D-na Dina Vrajmasu, interpreta de
muzica populara, Pentru desfasurarea experimentului de constatare a fost aleasa
metoda testarii. Am aplicat testul la un cotingent de 25 de elevi ( clasa 6 ,,a"), si
respectiv 27 de elevi ( clasa a 6 ,,b"), cu aceeasi virsta, Elevii ambelor clase provin

122
din familii neomogene, din punct de vedere social, al categoriei de virste, la nivelul
de respectare a patrimoniului cultural (traditii, datini, obiceiuri, sarbatori crestine ).
Parintii elevilor supusi experimentului au un diferit nivel de virste:
• Familii cu parinti tineri ( intre 32-40 ani)

• Familii cu parintii mai virstnici ( intre 40-50 ani)

• Copii crescuti de bunei ( intre 60-75 ani)

123
 In desfasurarea experimentului nostru s-a luat in consideratie ~i provenienta
teritoriala a copiilor ( mediu rural, mediu urban):
In clasa a 6-a ,,a"s-a depistat ca:

• 80% din acesti copii provin din familii urbane

• 20% din acesti copii provin din familii rurale.

In clasa a 6-a ,,b" s-a depistat ca:
• 60% din acesti copii provin din familii urbane

• 40o/o din acesti copii din familii rurale.

Insa aceasta problema poate fi abordata din mai multe perspective ale satului si
orasului, deoarece familiile se divizeaza in mai multe tipuri. Familia reprezinta
nucleul societatii, care pune baza educatiei personalitatii prin punerea la dispozitie a
valorilor cuturale ( aforistice ) mostenite de la stramosi. Iata de ce buneilor le revine
sarcina cea mai importanta in transmiterea experientei si obiceiurilor mostenite din
popor. Activitatea lor in educarea nepotilor nu poate fi egalata cu nici o institutie
pedagogica, deoarece bogata experienta de viata, constituie factorul primordial in
transmiterea si cultivarea patrimoniului cultural.
In acest context credem ca in linii mari noi am abordat aceasta problema
teoretic si daca vom continua cercetarile, vom alege un aspect ce tine de un
anumit tip de familie pentru a organiza si efectua un experiment pedagogic care
ar contine toate etapele. In rezultatul unei analize comparative dintre mediul
urban cu eel rural, putem constata ca in clasa a 6-a ,,a", unde majoritatea
familiilor sunt din mediul urban, copiilor li se transmit mai putine cunostinte,
informatii despre valorile culturale ale neamului. In schimb elevii clasei a 6-a
,,b", unde prevaleaza un procentaj mai mare de familii din mediul rural, sunt
mai apropiati de patrimoniul cultural/national al neamului romanesc. Pentru o
abordare mai profunda a acestei probleme noi trebuie sa dcterminam care sunt
cunostintele parintilor, buneilor si educatorilor in acest sens. In cresterea si
124
educarea copiilor din clasa a 6-a ,,a" este implicat un numar dominant de
parinti tineri (intre 32-40 ani), iata de ce contingentul acestui grup da dovada

125
 de cunostinte superfeciale in domeniul etnoaforisticii. In comparatie cu copiii
clasei a 6-a ,,a", elevii clasei a 6-a ,,b" sunt educati de parinti mai virstnici
(intre 40-50 ani), si s-a depistat ca ei sunt mai apropiati de aceasta comoara
spirituala a neamului romanesc. In ceea ce priveste transmiterea datininor,
proverbelor, zicatorilor, si expresiilor aforistice intre nepoti si bunei ( intre 60-
75 ani ) exista o interdependcnta mai srinsa. Nepotii preluind de la bunei tot

farmecul si frumusetea vorbei si graiului viu popular. Tocmai de aceea in clasa

a 6-a ,,b" unde procentajul copiilor crescuti de bunei este inalt, se evidentiaza
un interes mai deosebit pentru etnoaforistica, Observam ca la aceasta clasa
numarul de raspunsuri tip C, adica elevul nu a stint ce sa aleaga, este mai redus
decit in clasa paralela.
In lucrarea noastra am anexat un model de test ( vezi testul de la pag.
111-116 ) in baza caruia vom determina tendinta de a reactiona la expresiile
aforistice propuse, rational sau afectiv. Din cele 150 de proverbe propuse spre

analiza, raspunsurile au fost repartizate in felul urmator: in tabelul numarul L

este prezentata repartizarea raspunsurilor de la elevii din clasa a 6-a ,,A" si in

tabelul numarul IL rezultatele elevilor a clasei a 6-a ,,B ".

TABELUL nr, I

Mediu Mediu Cop ii Cop ii Cop ii Raspunsuri Raspunsuri

Raspunsuri urban rural crescuti crescuti crescuti

tip A tip B

tip c
de de de
parinti parinti bunei In nu- Jn Jn nu- In Jn nu- In
126
 tineri mai merar pro- merar pro- merar pro-
virstnici cente cente cente
80% 20% 70% 28% 2% 1205 32% 1873 50% 672 18%

TABELUL nr.2

127
 Mediu Mediu Cop ii Cop ii Cop ii Raspunsuri Raspunsuri Raspunsuri
urban rural crescuti crescuti
crescuti de de de
tip A tip B tipIncnu-
parinti parinti bunei Jn In nu- in In nu- in
tineri mai merar pro- merar pro- merar pro-
virstnici cente cente cente
60% 40% 50% 35% 15% 1933 50% 1521 39% 412 11%

La finisarea experimentului de constatare organizat la elevii din scoala nr.

62 am ajuns la concluzia ca elevii poseda cunostinte generale despre

educatia populars din perspectiva aforisticii romanesti. Alegerea
raspunsului tip A (intotdeauna adevarat) de 1205 de ori, dcmonstreaza
tendinta persoanelor din clasa a 6-a ,,a" de a reactiona in mod afectiv•
emotional. Cu cit numarul de raspunsuri tip A este mai mare, cu atit
persoana are tendinta de a reactiona predominant emotional, ceea ce nu ii
caracterizeaza pe respondentii clasei date. Alegerea frccventa a raspunsului
tip B ( nu este intotdeauna adevarat) de 1873 de ori, indica tendinta
persoanelor de a reactiona dominant rational, adica se observa o relativa
distantare fata de situatiile la care se refera proverbele. Dupa numarul mare
de raspunsuri tip B, in aceeasi clasa, putem concluziona ca persoanele
testate releva tendinta de a reactiona predominant rational. Numarul mare
de raspunsuri alese la litera C ( 672), adica, elevul nu a putut raspunde nici
cu A, nici cu B, demonstrcaza faptul ca elevii grulpului <lat nu au cunostinte
suficiente in domeniul aforisticii romanesti, si atunci cind copilul nu e sigur
in selectarea unei varinte sau alta, el prefera sa aleaga varianta cea neutra,
Alegerea in mod sistematic a raspunsurilor de tip A (intotdeuna adevarat) de
128
catre elevii clasei a 6-a ,,b"' dcmonstreaza tentinta persoanelor testate de a
reactiona in mod dominant afectiv-emotional. Numarul de 1521 de
raspunsuri la litera B (nu este intotdeauna adevarat) indica tendinta acestui
grup de elevi de a avea o reactia mai putin rationala, decit a elevilor

129
grupului analizat anterior. Procentajul scazut ( 11 %) a raspunsurilor de tip C
( nu pot sa raspund nici cu A nici cu B ) dcmonstreaza faptul ca elevii,
familiile carora provin din mediu rural au cunostinte mai profunde in
domeniul proverbelor si zicatorilor.
In programele scolare, aforisticii i se rezerveaza un loc mai putin
important ce vizeaza o cunoastere insuficienta a expresiilor populare din
domeniul proverbelor si zicatorilor. S-au depistat atit la copii cit si la
profesori lacune ce tin de necunoasterea profunda a proverbelor ~1

zicatorilor, de lipsa recomandarilor metodice pentru profesori si a criteriilor

de selectare a materiei din creatia populara orala pentru a se revedea in
cadrul perfectionarii Curricumului la limba si literatura romana, la istorie si
geografie. In viitor ar trebui sa se atraga o atentie mai importanta literaturii
populare, sau creatiei populare vorbite, deoarece ea este un criteriu de
cunoastere sigura a trecutului istoric al neamului romanesc. Si anume in
creatia populara este reflectata intclepciunca, filozofia, psihilogia si
pedagogia poporului. Aceasta intelepciune populara serveste ca modele de
educatie morala pentru generatia tinarii.
In linii generale am ramas satisfacuti de rezultatele obtinute si speram ca
nuantele psihologice ~i educative ale proverbelor incluse in test si-au atins
scopul principal pentru care a fost organizat acest experiment, si anume
acela de a stimula in cititor dorinta de a se autoevalua din perspectiva unor
exigente de ordin moral si de a-i face, pe unii dintre acestia sa evite sau sa
indrepte anumite deficiente din comportamentul lor, iar pe altii sa continue
efortul de autoperfectionare inccput, pina la realizarea unor modele de
conduita morala, care sa trezeasca dorinta celor din jur de a le urma.
In viitor ne revine sarcina de a analiza manualele si programele scolare,
care servesc ca niste factori determinanti in elucidarea carentilor ce tin de
lipsa materialului ce cuprinde etnoaforistica romaneasca, ~i vom veni cu noi
propuneri de perfectionare a manualelor si programelor scolare din aceasta
perspectiva,

130
 CONCLUZII GENERALE:

Cercetarile efectuate in lucrarea noastra asupra pedagogiei aforisticii romanesti ne

permit sa formulam unele concluzii:
• Toate natiunile lumiiinclusiv si poporul romanesc, in istoria sa de veacuri
a creat monumente unice de cultura, si, in acelasi rind, de cultura
pedagogics traditionala,
• In lucrarea noastra am apelat la opera lui Golescu si A. Parm pentru a
demonstra permanenta educatiei populare.
• Rolul primordial in pastrarea, dezvoltarea, transmiterea, cultivarea, ~1

sporirea mostenirii culturale, si, in primul rind, a proverbelor si

zicatorilor, 1i apartine poporului si sistemului sau de educatie.
• In procesul cercetarilor in baza unui bogat material al paremiilor a fost
demonstrata valoarea pedagogica a proverbelor, zicatorilor, aforismelor, si
totodata, sa facut 0 incercare de a implimenta proverbele si zicatorile in
educatia morala a elevilor.
• In decursul experimentului de constatare s-a determinat rolul, locul si
importanta creatiei popularedin perspectiva etnoaforisticii romanesti, in
formarea idealurilor morale ale elevilordin gimnaziu, astfel dovedindu-se
dezvoltarea intelectuala in cultivarea frumosului, formarea viitorilor
cetateni, patrioti.
• In perioada experimentului s-au depistat unele lacune ce tin de
necunoasterea profunda de catre profesori a proverbelor si zicatorilor, de
131
lipsa recomandarilor metodice si a criteriilor de selectare a materiei din
creatia populars orala pentru a se revedea in cadrul perfectionarii

132
 Curriculumui la Limba si Literatura romana, la istorie, §i la geografie.

• Din concluziile expuse anterior e vadit dezideratul firesc, ca etnoaforistica

se inscrie in contextul stiintei pedagogice.
• Proverbele, ca si zicatorile s-au nascut, pe de o parte, din nevoia omului de
a intelege, de a-si explica mai bine complexitatea psihologica a fiintei
sale, in care coexista numeroase calitati si defecte, iar pe de alta parte, din
dorinta de a face ca prin observatii si reflectii profunde, cu caracter ironic
sau sarcastic, fiecare dintre noi sa poata realiza o cunoastere de sine
obiectiva, indispensabila luarii unor atitudini de indreptare si
autoperfectionare.

133
 BIBLIOGRAFIE

1. Alexandri, V., Balade moldovenesti, Chisinau, 1956, 230 p.

2. Baciu, S., Un model al curriculum-ului spiritual romanesc (teza de doctor),
Iasi, 2007.
3. Baiesu, N., Insemnatatca educativa a folclorului pentru copii, Editura Stiinta,
Chisinau, 1980, 322 p.
4. Birlea, 0., Folclor romanesc, vol. I,II, Editura Minerva, Bucuresti, 2008, 983
p., 411 p ..
5. Blaga, 1., Elogiul statului romanesc. Discurs rostit la 5 iunie 1937 la Academia
Romana, Discursuri de receptie, 1937, 121 p.
6. Bogdan, L.Gr., Proverbe si cugetari despre ornenie, Bucuresti, 2011, 99 p.
7. Brailoiu, Constantin, Opere IV, Editura Muzicala, Bucuresti, 1979, 241 p.
8. Buzenco, A. Forrnarea orientarilor axiologice la prescolari din perspectiva
etnopedagogiei familiei, Autoref. tezei de doctor, 2017, 35 p.
9. Calinescu, G., Istoria literaturii romane de la origini pina in prezent, Editia a Il•
a, Editura Minerva, Bucuresti, 1982, 309 p.
1 O.Cerbulescu, N., Picuri de adevar si intelepciune. Pentru minte, inima §i
suflet, 142 p.
11.Cibotaru, T., Istoria invatamintului si a gindirii pedagogice in Republica
Moldova, Chisinau, 1991, 231 p.
12.Cire§e, M., Proverbi: Struttura delle definizzioni, Urbino, 1999, 256 p.
13.Creanga, I., Opere alese, Chisinau, 1983, 128 p.
l-l.Creanga, I., Autobiografie comentata (alcatuita de Floarea Feran, Constantin
M. Popa), Craiova, 1993, 214 p.
15. Creatia populara orala (sub redactia lui. Gh. Botezatu ), Editura Stiinta,
Chisinau, 1991, 231 p. ·
16. Creatia populara (curs teoretic de folclor romanesc din Basarabia, Transnistria
si Bucovina), Chisinau, 1991, 229 p.
17.Dumetrescu, Al., Galicisme, proverbe, rnaxime, barbarisrne, Bucuresti, 2011,
211 p.

119
18.Denunsianu, Ovidiu, Folclorul. Cum trebuie inteles in Flori Alese , din
cintecele poporului. Editie ingrijita si prefata de Marin Bucur, Editura pentru
Literatura, Bucuresti, 1966, 311 p.
19.Durna, Th., Colectie de proverbe, maxime si citeva anecdote. Bucuresti, 2007.
20.Eminescu, M., Opere alese, vol. VI, Editura Literatura Populara, Bucuresti,
1963, 311 p.
21.Eminescu, M., Literatura populara, Editura Minerva, Bucuresti, 1977, 267 p.
22.Fochi, Adrian, Estetica oralitatii, Editura Minerva, Bucuresti, 1980, 111 p.
23.Garter, Moses, Literatura populara rornana, Editura Minerva, Bucuresti, 1983,
326 p.
24.Golescu, Iordache, Proverbe comentate, Editura Albatros, Bucuresti, 2005,
106p.
25.Gorovei, A., Folclor si folcloristica, Editura Hyperion, Chisinau, 1990, 88 p.
26.Ha§deu, B.P., Studii de folclor, 1979, 97 p.

120
27.Hintescu, LC., Proverbele romanilor, Editura Closius, Sibiu, 1985, 67 p.
28.Ionescu, Gheorghe, 200 proverbe, maxime ~i cugetari, Dorohoi, 2006, 76 p.
29.Iorga, N., Istoria literaturii romane In sec. al XIX- lea, Bucuresti, 1972, 311 p.
30.Iorga, N., Cugetari, Editura Albatros, Bucuresti, 1972, 238 p.
31.Istoria literaturii romane de la origini pina In prezent 1941, Editia a II-a
revazuta si adaugata, Bucuresti, 145 p.
32.Lefter, V, Dictionar de proverbe, Bucuresti, 1994, 132 p.
33.Marian, S., Nasterea la romani, Editura Polirom, Bucuresti, 2000, 231 p.
34.Mihaileanu, E., Proverbe si cugetari de educatie, Editura Minerva,1984, 213 p.
35.Montaigne, M., Aforisme, Editura Albatros, Bucuresti, 1977, 324 p.
36.Noica, Constantin, Cartea de intclepciunc, Editura Humanitas, Bucuresti, 2003,
231 p.
37.Negreanu, C., Structura proverbelor romanesti, 1992, 63 p.
38.Negruzzi, C., Opere alese, Editura de stat a Moldovei, Chisinau, 1953, 267 p.
39.Niculescu, R., Folclor-sens-valoare, Editura Minerva, Bucuresti, 1991, 390 p.
40.Notiune de folclor, Editura Cartea Moldoveneasca, Chisinau, 2003, 184 p.
41.0lteanu, V., Scoala romaneasca din scheia Brasovului, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 2009, 283 p.
42.Pann, A., Povestea Vorbei, Editia Hyperion, Chisinau, 1992, 46 p.
43 .Pann, A., De la lume adunate si iarasi la lume date, Editura Albatros,
Bucuresti, 1976, 32 p.
44.Papadima,O., Proverbe rornanesti, Bucuresti, 1967, 87 p.
45.Plslaru, V., Introducere In teoria educatiei literar-artistice a elevilor, Editura
Minerva, Chisinau, 2014.
46.Petrescu, G., Maxime si reflectii. Bucuresti, 2013.
47.Poezia populars moldoveneasca, Chisinau, 2009, 220 p.
48.Proverbe si zicatori, Editura Stiinta, Chisinau, 1981, 334 p.
49.Rogojina, D., Promovarea coerenta a valorilor In sistemul de lnvatamlnt, 1995.
50.Rudica, Tiberiu, (In colaborare cu Daniela Costea) Aspecte psihologice In
mituri, legende, si creatii populare, Editura Polirom, Iasi, 2003, 341 p.
SlRudica Tiberiu, Psihologia omului In proverbe, Editura Polirom, 2014, 234 p.
52.Ruxandoiu, P., Aspect metaforic al proverbului, loccit, 2005, 95 p.
53.Sadoveanu, M., Carte de intelepciune, Editura Albatros, Bucuresti, 1974, 311 p.
121
54.Silistraru, N., Etnopedagogie, Chisinau, 2003, 268 p.
55.Silistraru, N., Valoarea morala a pedagogiei populare In procesul pedagogic,
Chisinau, 1992, 158 p.
56.Silistraru, N., Cercetarea pedagogica, Ghid metodologic. Chisinau, 2012. 1 OOp.
57.Stancu, Z., Descult, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968, 650 p.
58.Stanciu, P. Al., Pedagogie si folclor, 1971, 319 p.
59.Teodorescu, G., Poezii populare romane, Bucuresti, 1982, 82 p.
60.Teodorescu, I.D., Poezii populare romane, Bucuresti.Ivd", 141 p.
61.Vasile, V., Iubirea de mosie e un zid, 2011, 231 p.
62.Vianu, T., Dictionar de maxime comentat, Bucuresti, 1971, 527 p.
63.Voltaire, Maxime si cugetari, EdituraAlbatros, Bucuresti, 1974, 312 p.

122
64.Vulcanescu, R., Dictionar de etnografie, Editura Albatros, Bucuresti, 1979,
42lp.
65.Zanne, Iuliu, Proverbele romanilor, vol.l-X, Bucuresti, 1895-1903.
66.Zarnescu, C., Aforismele si textele din Brancusi, Editura Scrisul Romanesc,
Craiova, 1930, 326 p.
67. Wolpang, Nieder, Popular view of the proverb, vol. V, nr.II, 1999, 441 p.

123
 iteznmat

In aceasta lucrare este abordata educatia populara ca model a moralitatii,

In teza se evidentiaza rolul primordial al aforisticii romanesti in educatia generatiilor

in crestere, Important in pastrarea, dezvoltarea, transmiterea, cultivarea, si sporirea
patrimoniului cultural Ii revine poporului si sistemului sau de educatie. Se
mentioneaza faptul ca etnoaforistica romaneasca pune la baza educatiei populare -
educatia morala, Preponderent educatia populara isi lasa amprenta in formarea si
dezvoltarea personalitatii copilului, la copiii de virsta mica. Aceste deziderente, in
sensul acesta, tin de educatia nationala, care mai tirziu se inscriu in universal, doua
concepte cheie ale educatiei permenente. Existind inca din cele mai stravechi
timpuri, proverbele si zicatorile au un continut ce releveaza adevaruri din toate sferele
vietii si ramin mereu ca valori nationale in educatia morala a omului de orice virsta.
In continutul proverbelor si zicatorilor sunt inglobate dimensiunile educatiei din
perspectiva aforisticii ( educatia muncii, educatia pentru frumos, educatia ecologica,
educatia morala, eductia pentru patrie, etc.). Proverbele si zicatorile au functia de a
participa la formarea personalitatii copilului. In formarea caracterului moral al
tinerilor, familia, care apartine unui anumit etnos, cu traditii si obiceiuri particulare,
joaca un rol primordial. Intelepciunea a fost mereu o invatatura a spiritului uman,
care s-a manifestat prin utilizarea proverbelor, zicatorilor, maximilor ~i aforismelor.
Proverbele sunt, de fapt, o istorie condensata si expresiva a unui lung sir de
experiente de viata, cele mai multe dintre ele amare, nefericite, in care adesea cei care
ar fi trebuit sa reuseasca sunt invinsi de propriile slabiciuni sufletesti,
In cele din urma mentionam ca in lucrare sunt tratate diverse modele educative
care totdeauna sunt de un real folos in opera educationala.

124