INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN EVALUAREA DEZVOLTARII SOCIO-

EMOȚIONALĂ ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Până de curând s-a asociat succesul adaptării la cerinţele mediului cu nivelul de

dezvoltare al abilităţilor intelectuale separând raţionalitatea de emoţii. Cu toate că abilităţile sunt
foarte importante, emoţiile sunt o sursă de informaţii esenţiale pentru supravieţuire. Inteligenţa
emoţională din viaţa adultă îşi are originea în dezvoltarea competenţelor socio– emoţionale din
perioada preşcolară, aceasta fiind o perioadă de achiziţii fundamentale în plan emoţional, social
şi cognitiv. Conştientizarea emoţiilor reprezintă abilitatea de bază pentru achiziţionarea celorlalte
componente. Copiii învaţă despre emoţii şi modul în care acestea pot fi gestionate corect în
contextul interacţiunilor sociale. Experienţele lor în relaţiile cu ceilalţi îi ajută să înveţe despre
regulile de exprimare a emoţiilor, despre recunoaşterea lor, despre reglarea emoţională.
Jocul fiind la această vârstă activitatea dominantă, tehnicile și instrumentele prezentate,
sunt pârghii ce determină o integrare mai facilă la condiția umană, punând bazele personalității
copilului, capacității de cunoaștere, comunicare, expresia și emanciparea comportamentelor.
La vârsta preșcolară, identificăm o dezvoltare accelerată în planul fizic, psiho-socio-
emotiona . Între aceste planuri, există o strânsă interdependență, fiecare, accesând resursa
celuilalt .
Studiile arată că experiențele emoționale și sociale se dezvoltă simultan cu
mecanismele cognitive care devin mai complexe în perioada preșcolară, și pentru o înțelegere
completă , dezvoltarea copilului trebuie să fie privită atât din perspectiva dezvoltării socio-
emoționale, cât și a celei cognitive
La o varstă de 3 ani, copilul este capabil sa recunoască și sa denumească diferite emoții și
în mod implicit si expresivitatea acestora. Dacă la aceastâ vârstă el poate identifica bucuria,
furia, frica, tristețea, la vârsta de 5-6 ani, acesta este capabil sa recunoască ca și expresie dar și
internalizare, emotii mai profunde, cum ar fi rușinea, jena, vinovăția. Astfel, fiind expus la
diverse experiențe în care să-și exerseze identificarea și expresia emoției, el iși va dezvolta
progresiv limbajul emoțiilor și va fi capabil :
-să se raporteze la sentimentele celor cu care interacționează;
-să verbalizeze propriile emoții;
-să asculte ce spun alții despre emoțiile lor;
-să facă asocieri între sentimente și situații tipice;
-să asocieze emoții , gânduri și evenimente experimentate;
Principalul instrument de evaluare a rezultatelor preşcolarilor sunt:
1.Testul și anume testul sociometric , cu două criterii, primul pentru preferinţe şi cel
de-al doilea pentru respingeri. Se aplică testul individual, pentru o asigurarea sincerității
copiilor în acordarea răspunsurilor.
Sarcinile testului :
- să deseneze în pom, colegii cu care , ar dori să se joace
- să deseneze sub pom, colegii cu care nu ar dori să se joace.
2.Matricea sociometrică
Se folosește pentru centralizarea datelor ,deoarece aceasta reprezintă principalul instrument
de lucru în prelucrarea indicatorilor sociometrici.
3. Itemul este definit ca fiind o întrebare, formulată într-un anumit format astfel încât să fie
primit un răspuns
 Itemii subiectivi : În această categorie de itemi se încadrează:
- rezolvarea de probleme;
- itemii de tip eseu.
Rezolvarea de probleme
Exemple: DOS – grupa mare „ Invidie”
Obiective:
-să-şi exprime propriile păreri, pe baza conţinutului textului, argumentându-le;
-să identifice mesajul textului;
Item: Ascultaţi cu atenţie textul:
„ La activitatea de educaţie artistico-plastică toţi copiii privesc încântaţi spre desenul lui
Ionuţ, care este un mic pictor talentat. Colegul său, Victor îl priveşte cu invidie. „Ce-ar fi dacă i-
aş strica desenul? Nu ar mai fi cel mai frumos. Gândi Victor. Aşa că băiatul răsturnă paharul cu
apă peste lucrarea lui Ionuţ, astfel încât să pară un accident.
Dar ghiciţi ce s-a întâmplat! Paharul a căzut peste desenele ambilor băieţi.
Victor nu mai putea de supărare!
Ionuţ, însă, nu s-a supărat de „neatenţia” lui Victor, i-a spus acestuia:
- Stai liniştit! Nu mai fi supărat! Te ajut eu să faci altă lucrare.
Dacă vom lucra împreună vom termina mai repede.
Victor s-a ruşinat de fapta sa şi a realizat că într-o prietenie adevărată nu există loc de invidie.”
- „ De ce era Victor invidios?
- De ce nu trebuie să fim invidioşi?
- Ce înţelegeţi prin expresia „fiecare e unic, în felul său”?
- A procedat Victor corect?
- Cum a reacţionat Ionuţ?
- Voi cum aşi fi reacţionat?
- Cum s-a simţit Victor? De ce?
- Cum trebuie să fie pentru voi un adevărat prieten?”

4.Fișa de reflecție
I.INTERACȚIUNEA EDUCATOARE – COPIL
I.1. Am reușit să interacționez cu fiecare copil în parte, pe toată durata programului zilei.
I.2. Am reușit să ofer, fiecărui copil în parte, sprijin pentru dezvoltare personală, respectând
ritmul de învățare al acestuia.
I.3. Am reușit să apreciez progresul înregistrat de fiecare copil din grupă și să-l fac
cunoscut și celorlalți copii, pe durata programului zilnic.
I.4. Am reușit să ofer, fiecărui copil în parte, posibilitatea de a face alegerei și de a-și
explica motivul/motivele care au determinat alegerea făcută.
I.5. Am reușit să sprijin, fiecare copil în parte, pentru a-și exprima părerea cu privire la o
activitate/lucrare personală sau a altui coleg.
I.6. Am reușit să ascult, fiecare copil în parte, atunci când acesta și-a manifestat dorința de
a comunica cu mine, arătându-i că mă interesează ceea ce îmi spune și oferindu-i feed-back
imediat.
I.7. Am reușit să sprijin, fiecare copil în parte, pe toată durata programului zilei, pentru a
deveni autonom și pentru a manifesta stăpânire de sine.
I.8. Am reușit să sprijin, fiecare copil în parte, să înțeleagă importanța regulilor și
respectarea lor în viața personală și în conviețuirea cu ceilalți.
 II.INTERACȚIUNEA COPIL - COPIL/GRUP DE COPII

II.1. Am proiectat, pe toată durata programului zilei, situații de învățare care să faciliteze
interacțiunea copil-copil/grup de copii.
II.2. Am reușit să observ, pe toată durata programului zilei, interacțiunile pe care le are
fiecare copil din grupă cu colegii lui.
II.3. Am reușit să sprijin, pe toată durata programului zilei, cel puțin un copil (timid/mult
prea expansiv/cu probleme de adaptare/cu probleme de învățare etc.) în a interacționa eficient cu
colegii lui.
II.4. Am reușit să pregătesc, pentru ziua curentă, un mediu educațional care să favorizeze
interacțiunea copil – copil/grup de copii.

III.INTERACȚIUNEA EDUCATOARE – COLEGI/ALȚI PROFESIONIȘTI/PĂRINȚI

III.1.Am reușit să inițiez o discuție cu colegii/alți specialiști/părinții, după încheierea

programului zilei, despre progresul/problemele întâmpinate pe parcursul zilei, de către (cel puțin)
un copil din grupă.
III.2. Am reușit să înregistrez și să transmit colegilor/altor specialiști/părinților, după
încheierea programului zilei, date relevante, clare, punctuale privind progresul/problemele
întâmpinate pe parcursul zilei, de către (cel puțin) un copil din grupă.
III.3. Am reușit să ascult ceea ce un coleg/specialist/părinte îmi împărtășește despre un copil
din grupă, la începutul sau la sfârșitul programului zilei, și să îi ofer feed-back imediat.
III.4 Am reușit să stabilesc împreună cu colega de grupă/colegele din unitate puncte comune
privind optimizarea obiectivelor propuse în vederea atingerii comportamentelor vizate, pentru
fiecare copil din grupă, în vederea valorizării potențialului individual al fiecăruia.
5. Caietul de observații asupra copilului este un instrument de lucru folosit de către
cadrele didactice în activitatea de cunoastere, evaluare și reflecție asupra dezvoltării individuale
a copiilor.
6. Fişă pentru aprecierea progresului individual al copilului, înainte de înscrierea în
clasa pregătitoare constituie un instrument de evaluare , care evidenţiază progresul periodic al
copilului;.
7.Desenul, instrument și mecanism de identificare si de dezvoltare socio-emoțională în
educația timpurie. Există o relație foarte strânsă intre desen și comunicare, relație care a fost
evidențiată in foarte multe studii, iar idea centrală, este că aspectele legate de desen, de
structura grafică pe care o redă copilul, sunt expresia dezvoltării acestuia, prin semnificațiile pe
care le generează, ideile, fomele, culorile, contrastele etc.
Desenul folosit ca mijloc de comunicare, redă aspecte legate modul în care copilul dă
sens experiențelor sale, astfelfiind folosit la vărsta preșcolară pentru a dezvolta abilită’ile de
comunicare.Desenul îi ajută pe copii să înțeleagă simbolurile, semnele și reprezentările care
ulterior devin esențiale în întâlnirea lor cu semne și simboluri în casă și școală (Matthews, 2003),
ceea ce înseamnă că, copiii utilizează semne și simboluri ca bază pentru dezvoltarea
limbajului lor. Poate să încurajeze și să îmbogățească auto-exprimarea și gândirea creativă a
copiilor mici, solicitând întrebări deschise relevante în timpul desenării și, astfel, ajută la
dezvoltarea abilităților de comunicare ,articulează sentimentele lor interioare, precum și fac
gândurile lor evidente.Sentimente-negare a iubirii, privarea de atenție, lipsită de prietenie sau
eșec, mânie sau anxietate Forme-pentru a explica un concept în matematică.
Matthews a subliniat că atunci când copiii incep sa deseneze și să picteze, încep o
călătorie intelectuală, care cuprinde aspect musicale, lingvistice, matematice și estetice.
Desenul ca dezvoltare emoțională oferă copilului posibilitateade a-și exprima și
controla sentimentele interioare. Raportându-ne la anumiți indicatori, putem identifica
starea emoțiilor acestora, lumea interioară, sentimente și informații legate de statutul său
psihologic și de stilul interpersonal.
Desenul ca dezvoltare socială-copiii arată și vorbesc despre desenele lor cu prietenii și
adulții din jurul lor și acest lucru le construiește competența socială. o dovadă că au nevoie să
facă parte din domeniul social., iar interacțiunile de calitate ale acestora cu părinții, cu adulții
sau cu colegii lor, au un impact deosebit asupra învățării lor la nivel psiho-social.
Desenul ca terapie are o funcție terapeutică în viața copiilor, în special în sfera celor
care ar avea mai mult nevoie de suport în gestionarea emoțiilor, în identificarea și
manifestarea lor.Folosind arta ca formă terapeutică, copiii își pot identifica și exprima stima de
sine, emoțiile, competența socială și pot scoate la iveală lucruri nerostite sau nesesizate, fiind mai
bine exprimate prin culoare și forme, decât în vorbire.Astfel, manifestarea cu ajutorul
desenelor, face accesibilă rezolvarea de probleme identificate prin această metodă. Foarte multe
elemente esențiale se pot extrage din formele de manifestare ale copilului, care își folosește
limbajul propriu, pentru atransmite nevoile, dorințele, fricile și ingrijorările.

Bibliografie
- Cabin, P., Dortier, J.F.- Comunicarea, Editura Polirom, Iaşi, 2010 Cândea, R.M.,
- Cândea, D.- Competenţele emoţionale şi succesul în management, Editura Economică,
Bucureşti, 2005
- Conf. Univ. dr. Aurel Cazacu - „Evaluarea ghid al activității din grădiniță”,Studiu ştiinţific
- Chelcea, S., Ivan, L., Chelcea, A.- Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura, Editura
Comunicare.ro, Bucureşti, 2008 ,
- Chiru I. Comunicare interpersonală, Editura Tritonic, Bucureşti, 2009 Pânişoară, I.O.-
Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2004 Sayler, S.- Limbajul corpului tău, Editura
Curtea Veche, Bucureşti, 2012