Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea tefan cel Mare Suceava

Facultatea de tiine Economice i Administraie Public


Program studii: Administraie Public

Referat la disciplina Dreptul securitii


sociale
Tema 1: omajul-fenomen social

Student: Butnaru
Lucian
Form de nvmnt: ID
AP III

SOMAJUL
Somajul-realitate economica si sociala
Prin amploarea ingrijoratoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin
dinamicile ce isi schimba ritmurile si sensurile, somajul a devenit o problema
macrosociala ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice si
politico-ideologige.
In literatura de specialitate se intalnesc mai multe modalitati de analiza a
somajului. In plus, statisticile oficiale nationale si internationale folosesc metode
diferite de evidenta si de masurare a somajului, ceea ce creeaza o imagine
generatoare de confuzii si in planul conceptual.
In unele tratare universitare, somajul este analizat ca suma agregata a
tuturor acelor persoane care au statut (oficial) de somer. Definitia cea mai folosita
pe care o dau economistii somerului este urmatoarea: acea persoana care cauta
un loc de munca remunerat, si care nu are un asemenea loc in mod curent.
Biroul International al Muncii (B.I.T) considera ca somerul poate fi definit
ca acea persoana care: este lipsita de munca, este apta de munca, cauta loc de
munca remunerat, este disponibila sa inceapa lucrul imediat (in 15 zile).
Cel mai adesea, fenomenul contemporan somaj este abordat si analizat
ca un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national: ca loc de intalnire si de
confruntare intre cererea globala si oferta globala de munca.
Din punct de vedere al ocuparii, pot rezulta trei moduri de combinare a
factorului respectiv:
a) oferta si cererea de munca sunt egale, caz in care ocuparea de
echilibru este egala cu cea deplina;
b) oferta de munca este mai mica decat cererea, situatie in care
dezechilibru imbraca forma deficitului de munca, ocuparea deplina necesitand fie
resurse de munca suplimentare, fie o crestere mai puternica a productivitatii
muncii;
c) oferta de munca depaseste cererea, o parte a fortei de munca

ramanand fara loc de munca.


Ca urmare,echilibrul pietei muncii poate fi abordat din mai multe puncte
de vedere:
a)ca echilibru functional;
b)ca echilibru structural;
c)ca echilibru intern intre nevoile de munca si resursele de munca.

Cauzele somajului
Printre cauzele somajului, pe primul loc se situeaza slaba crestere
economica. De asemenea, se citeaza frecvent reconversiunile economice,
intrarea noilor solicitanti pe piata muncii, ezitarea intreprinderilor de a angaja.
Evolutia economica impune importante reconversiuni de activitate si o
mobilitate mai mare a lucratorilor.Tehnicile de productie trebuie adaptate la noul
pret al energiei, trebuie sa se faca fata concurentei tarilor care platesc salarii
scazute si sa realizeze adaptarea la noile tehnici.
Femeile, indeosebi cele tinere, sunt mult mai afectate de somaj decat
barbatii. S-a corelat somajul in randul femeilor cu intrarea mai numeroasa a
acestora pe piata munci si s-a incercat explicarea unui fenomen prin intermediul
celuilalt.
In general, daca exista somaj este pentru ca intreprinderile nu mai vor sa
angajeze. Personalul costa scump datorita salariilor si sarcinilor aferente. Cauza
profunda a somajului nu este lipsa de lucru, ci blocarea initiativei.
Ca un flux macrosocial global, somajul este generat de cauze ce tin de
situatia economica a utilizatorilor, pe de o parte, si de statutul social al ofertantilor
de munca, pe de alta parte.
In primul rand, ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatilor socialeconomice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se
produce pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate.

In al doilea rand, solicitarile suplimentare de munca ale noilor generatii ce


au ajuns la varsta legala de munca nu pot fi onorate de utilizatori de munca.
Tanara generatie intampina greutati in gasirea locurilor de munca din mai multe
motive obiective sau subiective.
In al treilea rand, somajul apare, se suplimenteaza si ca urmare a
solicitarilor locurilor de munca din partea unor persoane incadrate in varsta a
doua, care se decide sa-si ofere munca lor pe piata.
Pentru aprofundarea cauzelor somajului trebuie luate in consideratie, in
unitatea lor, asemenea procese demo-economice, economice, tehnico-stiintifice,
cum sunt: evolutia populatiei active; dinamica productiei nationale; rata de
crestere

economica

si

modificarea

sensului

ei;

conjunctura

interna

si

internationala etc.
Dupa unii autori, toate acestea isi pun pecetea asupra muncii, respectiv
asupra pietei muncii.Piata muncii reflecta asemenea aspecte, direct sau indirect,
pe termen scurt sau lung.
O alta cauza a somajului o reprezinta puternica migratie a fortei de
munca.1 Extinderea zonei euro fara o strategie bine corelata in adoptarea
monedei unice in tarile candidate poate genera un fenomen de crestere puternica
a migratiei fortei de munca, avertizeaza expertii economici. Cresterea sau
scaderea fenomenului emigrationist, apreciaza specialistii, va avea loc in
corelatie cu influxurile de capital, care ar putea reduce somajul prin crearea de
noi locuri de munca sau ar putea duce la o crestere a salariilor printr-o crestere a
productivitatii.
Socurile trecerii la euro sunt asimetrice si in ceea ce priveste cererea si
oferta pe piata muncii si a productiei. Pentru Romania, corelatia intre cerere si
oferta in zona euro ar putea fi de 0,03% la cererea de locuri de munca, raportat la
un nivel de 0,02% oportunitati existente pe piata muncii.Expertii spun ca o
crestere a salariilor nu va fi neaparat un element semnificativ in reducerea
migratiei fortei de munca.

Tribuna Economica nr. 5, 2002, p. 6

Costurile generale pe care va trebui sa le suporte populatia din tarile nou


admise fiind mult mai mari decat avantajele unei cresteri salariale cu efecte de
multe ori de scurta durata.
Specialistii au avertizat, pe de o parte, asupra faptului ca migratia fortei de
munca va fi mult mai usoara decat migratia capitalurilor, iar intrarea in zona euro
va insemna si o crestere puternica a riscurilor economice.

Masurarea somajului
Masurarea somajului este o problema de evaluare. In tarile avansate din punct de
vedere economic exista sisteme nationale de inregistrare zilnica a modificarilor in nivelul
si structurile somajului.
Nivelul somajului este indicatorul statistic care arata partea celor care nu au de
lucru in numarul total al celor care doresc sa lucreze.
Masurarea somajului in Romania. Populatia ocupata, forta de munca, somajul se
calculeaza, in tara noastra, fie pe baza balantei fortei de munca, fie pe baza de anchete
asupra fortei de munca.
Se considera persoane ocupate:
a) salariatii - persoanele care-si exercita activitatea pe baza unui
contract de munca intr-o unitate economica sau sociala;
b) patronii - persoane care-si exercita ocupatia in propria lor unitate
pentru a carei activitate au ca angajati unul sau mai multi salariati;
c) lucratori pe cont propriu persoane care-si exercita activitatea fie
in unitatea proprie sau cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe baza pregatirii lor
profesionale, dar care nu au angajati salariati, ele putand fi sau nu ajutate de membrii
familiei, neremunerati;
d) lucratorii familiali neremunerati;
e) membrii ai unei societati agricole sau ai unei cooperative.
Masa somajului consta din numarul persoanelor care intrunesc conditiile pentru a fi
incluse in categoria somerilor. Ea cuprinde populatia activa disponibila, respectiv din
acea forta de munca nonocupata.

Rata somajului, ca marime relativa a fenomenului, se calculeaza ca raport


procentual intre masa somajului si unul din parametrii de referinta ai acestuia. Astfel de
parametrii sunt: populatia activa, populatia activa disponibila, forta de munca (populatia
ocupata plus somajul), populatia ocupata, populatia ocupata ca salariati.

Starea de criza generata de somaj


Starea de criza a pietei muncii este reliefata de faptul ca numarul real
al persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca este mult mai mare decat cel
al somerilor inregistrati la un moment dat si pe baza caruia se calculeaza rata
somajului. Se poate afirma ca exista cel putin trei categorii de persoane
neinregistrate ca someri, dar care sunt in cautarea unui loc de munca sau au loc
de munca, dar nu au de lucru. Avem in vedere, pede o parte, pe acei someri
care, dupa expirarea termenului legal au primit ajutorul de somaj si alocatii de
sprijin si care raman, in marea lor majoritate neinregistrati la oficii. Pe de alta
parte, exista deja un numar mare de someri pentru care a expirat si termenul
legal in care au beneficiat de alocatie de sprijin si au iesit din evidenta. De
asemenea, este vorba de somajul mascat, de persoanele care au calitatea de
angajat, dar nu lucreaza.
Desigur, persoanele din primele doua categorii mentionate au
posibilitatea sa se inscrie in continuare la oficiile fortei de munca si somaj dar
majoritatea lor nu o fac. Sansele de angajare sunt asa de mici incat ei considera
ca nu merita.
Starea de criza a ocuparii resurselor de munca este reliefata si de
cresterea duratei somajului, de cronicizarea acestuia. Cresterea numarului si
ponderei somerilor care au depasit durata legala de 9 luni fara sa se fi putut
angaja, genereaza o serie de fenomene economice si sociale preponderent
negative, care trebuie sa stea in atentia factorilor de decizie. Avem in vedere, pe
de o parte, precaritatea situatiei materiale care-si pune amprenta asupra viitorului
copiilor proveniti din aceste familii. Pe de alta parte, prin nefolosirea pe o

perioada lunga, se devalorizeaza forta de munca, necesitand ulterior cheltuieli


suplimentare prin perfectionare.
Starea de criza a ocuparii resurselor de munca este sustinuta si prin
structura pe varste a somerilor inregistrati, in special prin ponderea mare a
tinerilor in totalul somerilor. Intre somajul masiv in randul tineretului, nesiguranta
locului de munca si prabusirea sporului natural al populatiei exista o stransa
legatura. In anul 1992, pentru prima data in istoria demografica a Romaniei, s-a
inregistrat un spor natural negativ (-3462 de persoane).
Starea de criza a ocuparii este reflectata si de mentinerea si cresterea
numarului somerilor in varsta, aflati in prag de pensionare. Numai in stare de
criza societatea nu se poate achita de obligatiile morale pe care le are fata de
persoanele in varsta care au muncit peste 25, 30 ani si care ajung someri. Desi
prin experienta lor constituie o forta de munca de calitate superioara, sansele lor
de a gasi un nou loc de munca sunt minime, avand in vedere disponibilitatea si
capacitatea lor de mobilitate teritoriala si profesionala, mult diminuata. In schimb,
impactul psihic si moral al statutului de somer este enorm de mare la aceasta
varsta.
Aprecierea starii de criza a ocuparii resurselor de munca, reclama
gasirea urgenta a unor solutii pe termen scurt, mediu si lung, care sa stopeze
inrautatirea in continuare a situatiei si sa asigure crearea de noi locuri de munca.