Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”

din Târgu Mureș

17.Analiza digitalizarii sectorului financiar-

bancar in contextual economiei
nationale/globale

Szombat Anghella-Borbala
Kadar Renata-Andrea
AACTS I
Evolutia sistemului bacar

Anul 2021 a reprezentat pentru sistemul bancar românesc cel mai bun an de după criza
financiară trecută. Sistemul bancar a demonstrat că este parte din soluție. Băncile au susținut
economia României și populația prin finanțare. Finanțarea economiei românești de către sistemul
bancar românesc a înregistrat o creștere solidă, de 14,8%, fiind la cel mai ridicat ritm din ultimii
12 ani. În pofida elementelor determinate de contextul pandemic, avansul activelor sistemului
bancar a fost de 14,23%, în timp ce economisirea a crescut cu 13,9% în anul 2021. La nivelul
anului 2022, sistemul bancar din România demonstrează că este în continuare solid și rezilient și
poate să-și îndeplinească mandatul implicit pe care îl are. Indicatorii de solvabilitate și lichiditate
plasează sectorul bancar în rândul celor mai solide din UE. Încă de la debutul pandemiei,
indicatorii de soliditate ai sistemului bancar au permis o abordare proactivă, de absorbție a
problemelor clienților și de creștere a creditării într-un ritm susținut. Indicatorul de solvabilitate a
ajuns la 21,43%, în luna iunie 2022, fiind de două ori și jumătate peste minimul solicitat.
Industria bancară din România asigură, datorită specificului activității sale, un rol cheie în buna
funcţionare a mecanismelor economice şi financiare, cu impact deopotrivă asupra evoluţiilor
macroeconomice, a dinamicii mediului de afaceri şi a îmbunătăţirii gradului de prosperitate
economică din România. Sectorul bancar românesc cuprinde 34 de instituții de credit, dintre care
opt reprezintă sucursale ale băncilor străine. Activele sistemului bancar românesc se ridicau la
664,4 miliarde lei la finele lunii iunie 2022. Aproximativ 67,6% din activele sectorului bancar
din România sunt deținute de instituții cu capital străin, tendință descendentă față de nivelul de
91,3% înregistrat la sfârșitul anului 2016. În pandemie, România a înregistrat o creștere a
gradului de intermediere financiară (calculată ca pondere a creditului neguvernamental în PIB),
până la nivelul de 27%, după aproape un deceniu în care ritmul acesteia a decelerat. Sistemul
bancar deține trei sferturi din activele sistemului financiar din România. România se plasează pe
ultimul loc în UE în ceea ce privește ponderea activelor sectorului bancar în PIB la finalul
trimestrului trei din 2021, 56,1%, față de 246,1% în UE. Incluziunea financiară a avansat la 68%,
impulsionată și de restricțiile de mobilitate asociate contextului pandemic.
Obiectivul nostru este creșterea gradului de intermediere financiară spre media europeană de
92%, și nivelul incluziunii financiare de la 68%, spre media europeană de 95%. Atingerea
acestui obiectiv ar permite creșterea bunăstării economice a românilor și recuperarea decalajelor
în raport cu media europeană.

Ritmul de creștere a creditării neguvernamentale s-a menținut la cel mai ridicat nivel față de
ultimii 13 ani, fiind de 16,8% la finele lunii iulie 2022, însă se observă o ușoară temperare la
nivelul cererii de credite. Ponderea creditelor în lei reprezintă 72,7%.

Creditele noi acordate de băncile din România populației și companiilor în doi ani de pandemie,
în perioada 2020 – 2021, s-au cifrat la 194,5 miliarde lei, ceea ce arată sprijinul pe care sectorul
bancar l-a oferit pentru dezvoltarea societății românești. În cei doi ani analizați, creditarea a fost
impulsionată de segmentul companiilor, cu o pondere de peste 55% din împrumuturi. În 2021, al
doilea an de pandemie, în care starea de alertă s-a menținut, s-a înregistrat o creștere cu 31,5% a
volumului total al creditelor noi acordate, până la 110,5 miliarde lei, comparativ cu anul 2020, pe
fondul acomodării populației și companiilor la contextul pandemic și datorită intensificării
activității față de anul precedent.

Astfel, în contextul pandemic, băncile din România au acordat credite în mod susținut, ca într-o
perioadă normală și pe baze sustenabile. În 2021, ponderea creditelor noi a reprezentat o treime
(34%) din soldul creditului neguvernamental de la sfârșitul anului, care s-a cifrat la 324 miliarde
lei, conform datelor Băncii Naționale a României. Această pondere ridicată a împrumuturilor noi
în soldul creditului neguvernamental se explică prin scadența scurtă a unor împrumuturi, de sub
un an, în special pe zona companiilor. Creditele accesate de firme s-au ridicat la aproape 61
miliarde lei, în 2021, ceea ce înseamnă o creștere de 25,4% față de anul precedent.

Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante este de 67,22% în luna martie

2022, mult mai ridicat față de media europeană de 44,5%.

Rata creditelor neperformante s-a situat la 3,01% la finele lunii iunie 2022, însă se observă
anumite vulnerabilități în rândul celor care au apelat la moratoriu. Rata de neperformanță pentru
cei care au apelat la moratoriu este de trei ori mai mare față de cea pentru debitorii care nu au
apelat la această facilitate (13,8% față de 4,2% în cazul companiilor nefinanciare, respectiv 10%
față de 3 % în cazul populației, potrivit datelor BNR). Creditorii au în prezent soluții care să
adreseze problemele financiare ale acelor clienți care întâmpină dificultăți în momentul de față.
Este foarte important ca aceste soluții să fie calibrate pe nevoile punctuale ale clienților.

Economisirea a avansat în ritm anual cu 9,7% în luna iulie 2022, decelerarea ritmului de creștere
a economisirii fiind explicată de resursele mai scăzute pentru economisire generate de perioada
de concedii și pe fondul presiunilor inflaționiste, în condițiile în care inflația a ajuns la 15,32% în
luna august.

Progrese în sfera digitalizării

Sistemul bancar din România a înregistrat progrese notabile în perioada pandemiei din
perspectiva digitalizării. În 2022 gradul de incluziune financiară s-a situat la 68%, comparativ cu
58% în 2017. Trecerea la cashless și contactless este o tendință care s-a accentuat în ultimii ani
pe fondul digitalizării serviciilor bancare. Înainte de pandemie, 94% din plățile din România se
efectuau în numerar, iar după primul an de pandemie 27% dintre clienții băncilor plătesc prin
Internet/Mobile Banking.

Valoarea și numărul tranzacțiilor de plată cu cardurile emise de prestatorii de servicii de plată

rezidenți au crescut cu 53,3%, în decembrie 2021 comparativ cu decembrie 2019. Valoarea
tranzacțiilor de plată cu cardurile se cifrează la 48,5 miliarde lei, iar numărul numărul
tranzacțiilor de plată este de 365 milioane.

De la debutul pandemiei, am asistat la consolidarea investițiilor în digitalizare și la extinderea

gamei de produse și servicii online. Valoarea cheltuielilor aferente segmentului digitalizare în
primii doi ani de pandemie pentru primele 15 bănci după cota de piață se cifrează la 2 miliarde
lei.

Pentru anul 2022, există o zonă de impredictibilitate care poate influența menținerea unui ritm de
creștere similar a indicatorilor bancari cu cel de anul trecut. Aceasta este generată în special de
situația conflictului de la granițele României, de riscurile privind deteriorarea echilibrelor
macroeconomice și de evoluția pandemică. Harta riscurilor identificată de BNR la adresa
stabilității financiare observă două riscuri sistemice severe și două riscuri sistemice ridicate. La
capitolul riscuri sistemice severe sunt incluse incertitudinile generate de contextul actual pe
fondul războiului din Ucraina, pandemiei de Covid-19 și crizei energetice, precum și deteriorarea
echilibrelor macroeconomice la nivel intern. Din perspectiva riscurilor sistemice ridicate, avem
pe de o parte posibilitatea creșterii ratei creditelor neperformante și întârzierea reformelor și
absorbția fondurilor europene, în special în ceea ce privește PNRR. Asistăm la o volatilitate
crescută pe fondul acestor riscuri. Una dintre oportunitățile pe care sistemul bancar le are este
posibilitatea implicării directe în operaționalizarea Planului Național de Redresare și Reziliență.
Sistemul bancar poate juca un rol important în derularea cu succes a unor inițiative
guvernamentale care susțin revenirea post pandemică a anumitor industrii. Vorbim de potențialul
pe care sistemul bancar îl are în susținerea dezvoltării societății românești în ansamblu.
Accelerarea digitalizării reprezintă un alt factor de oportunitate de creștere a gradului de
incluziune financiară în România spre media europeană.

Evoluții economice și financiare internaționale

Pe fondul încetinirii revenirii economice la nivel internațional spre finalul anului 2021, al
presiunilor inflaționiste în creștere, dar și al declanșării războiului în Ucraina, așteptările privind
evoluția economiei globale s-au diminuat semnificativ față de evaluările anterioare. În contextul
unor prețuri deja ridicate la energie și materii prime, inclusiv pe fondul revenirii consumului
după relaxarea măsurilor destinate limitării răspândirii COVID-19, estimările FMI3 privind
creșterea economică la nivel global de la declanșarea războiului au fost ajustate în scădere față de
estimările din ianuarie pentru anii 2022 și 2023, cu 0,8 puncte procentuale și respectiv 0,2 puncte
procentuale, până la 3,6 la sută. Totodată, un scenariu OCDE4 întrevede o scădere a creșterii
economice globale cu puțin peste 1 punct procentual și o creștere a ratei inflației cu aproximativ
2,5 puncte procentuale față de scenariul de bază, pentru o perioadă de un an de la începerea
războiului.

Cu toate acestea, impactul războiului și cel al sancțiunilor impuse Rusiei sunt supuse unui grad
ridicat de incertitudine și sunt posibile să se manifeste cu o amplitudine diferită la nivel regional.
De altfel, cele mai afectate de noua situație la nivel global sunt țările europene emergente și în
curs de dezvoltare, pentru care este prognozată o scădere economică de 2,9 la sută în anul 2022.
Pentru zona euro, proiecțiile de creștere economică pentru perioada 2022-2023 s-au ajustat în
mod similar, la 2,8 la sută în anul 2022 și respectiv 2,3 la sută în anul 2023 (Grafic 1.1). Rata
inflației, care a atins deja maximele ultimelor decenii în multe economii, este prognozată în
creștere pentru anul 2022 (la 5,7 la sută pentru economiile dezvoltate și 8,7 la sută pentru cele
emergente și în curs de dezvoltare). Banca Mondială estimează o scădere economică în Rusia de
11,2 la sută în anul 2022, iar pentru Ucraina de 45 la sută. Ratingul de țară pentru Rusia a fost
retrogradat în ultima categorie înainte de default. Gradul de incertitudine legat de evoluția
pandemiei COVID-19 a coborât la cel mai scăzut nivel de la începutul acesteia (5,1, față de un
maxim de 20,1 atins), provocările menținându-se pe fondul diferențelor legate de accesul la
vaccinuri, dar și al gradului de vaccinare. Nivelul de strictețe al măsurilor pentru combaterea
pandemiei este, în general, mai redus și pe o tendință descendentă în UE de la începutul anului
2022 (Grafic 1.2), după ce numărul de cazuri a scăzut substanțial, iar răspândirea variantei
Omicron a coronavirusului nu a mai generat presiuni asupra sistemului medical.
Digitalizarea-provocarea si sursa de transformare a rolului bancii centrale

Aspecte generale

Digitalizarea sectorului bancar este accelerată de transformările produse în cererea și

oferta de pe piață, în funcție de așteptările și nevoile clienților, de concurența nebancară, ca și de
necesitățile de creștere a rezilienței și a profitabilității bancare.

În acest sens, în ultimii doi ani s-a acționat pentru:

 operaționalizarea băncilor digitale, funcționând ca și companii de tehnologie care oferă o

experiență îmbunătățită a clienților, cu implicarea lor și pentru sprijinirea operațiunilor
derulate de aceștia prin intermediul sistemului bancar (prin digitizarea proceselor
existente, făcându-le disponibile prin Internet și canale mobile și construirea unor
oportunități noi pentru clienți, având în vedere digitalul și datele în primul rând);
  servicii deschise și dincolo de sistemul bancar – oferirea de servicii terțe prin intermediul
API-urilor, datorită reglementărilor precum PSD2 și GDPR pentru bănci digitale,
neobănci și mai multe piețe intersectoriale oferite de bănci (de exemplu, servicii
energetice, servicii de sănătate, cumpărare și vânzare de automobile, servicii de concierge
la domiciliu etc.);
 finanțarea descentralizată - tehnologia blockchain, la egalitate cu tranzacțiile bancare
tradiționale a devenit din ce în ce mai implicată (fără intermediari), absorbind monedele
cripto, NFT-urile și monedele digitale, astfel încât băncile centrale au extins aria de
cuprindere la o nouă economie virtuală și de creație prin deblocarea potențialului unor
active complet noi de pe piață, cum ar fi arta, imobiliarele și jocurile de noroc. Pe cale de
consecință, băncile tradiționale trebuie să construiască o strategie pentru a se adresa
acestui nou segment de clienți și, în același timp, să angajeze autoritățile de reglementare
în mod proactiv;
 metaverse banking (MetaFi) - câștigând un loc important pe piață în toate industriile,
inclusiv în sectorul bancar și făcând legătura între lumile fizice și virtuale prin inovații în
hardware și software, însă, pentru a prospera, are nevoie și de un sistem economic bazat
pe tehnologie, platformă, piață și comerț.

Prin urmare, Covid-19, în primă instanță, a accelerat adresarea și implementarea noilor

tehnologii pentru cuprinderea a cât mai multor informații în timp real și util și pentru a răspunde
rapid la modificarea condițiilor de piață.

Progresul înregistrat în domeniul finanțelor descentralizate și al NFT-urilor a permis instituțiilor

financiare să-și imagineze și să elaboreze o strategie pe termen lung în jurul metaversului,
oferind active digitale, platforme de schimb sau custodie care pot fi extinse pentru a susține
cerințele lumii virtuale, cu posibilitatea de a dezvolta propriile platforme de lume virtuală (un
metavers privat) și a crea produse noi și chiar piețe, pe care le pot lega înapoi de infrastructura
tradițională.

Putem spune că, băncile centrale și băncile de sistem constituie instituții financiar-bancare și de
pe piața de capital care, în calitatea lor de instituții de interes public, sunt chemate să servească
intereselor toturor stakeholderilor.
Provocari

Încercând evitarea abordărilor tehnice si axându-ne pe tendințele de inovare și de retehnologizare

în domeniul financiar, apreciem că:

 avansul tehnologiei are un impact semnificativ asupra modului de operare a piețelor

financiare;
 instituțiile financiare investesc în automatizare și în inovare pentru a beneficia de
avantajele competitive generate de aceste procese;
 digitalizarea devine importantă în ceea ce privește modul de operare și interacțiune a
jucătorilor de pe piețele financiare cu participanții de pe aceste piețe;
 digitalizarea, în general, necesită resurse umane și financiare imense

Resursele financiare și, mai ales, cele umane ale țării, trebuie direcționate și utilizate cu scopul
dezvoltării unei economii care să cunoască și să amplifice baza noastră de existență, prezentă și
viitoare, și să nu o pună în pericol;

 trebuie să beneficiem de “NEXT GENERATION EU” și de alte fonduri europene

O contribuție majoră, în acest sens, o reprezintă modul cum vom folosi banii alocați prin Planul
Național de Redresare și Reziliență (amintim faptul că, aproape 60% din aceste fonduri, la nivel
european sunt direcționate către investiții în economia verde și digitalizare). Acestea,
constituie suport și încurajează instituțiile publice și private de natură transformațională să
inițieze și să dezvolte strategii și planuri de activitate cu impact asupra creșterii și stabilității
economice (ne referim atât la instituțiile implicate în economia verde, cât și la cele promotoare
ale inovării și digitalizării);
  supravegherea piețelor financiare este ridicată la un nivel calitativ superior prin
digitalizare, băncile centrale beneficiind in timp util de o sursă puternică de informații din
piață.

Pe măsura dezvoltării și implementării noilor tehnologii, băncile centrale recunosc faptul că,
multe dintre instrumentele, metodele și procesele desfășurate manual, sunt inadecvate actualei
etape și pot genera riscuri și deficiențe în activitate.

Una dintre provocările viitoare va impune ca politicile băncii centrale să fie clar definite, în
raport cu obiectul și statutul său, pentru ca să devină din ce în ce mai eficace şi mai bine puse în
aplicare.

În același context, avem nevoie de o ”schimbare a mentalităților și reducerea inerției la

schimbare”, elemente esențiale integrate în procesul complex de transformare a societății,
pentru a evita să rămânem ancorați în sisteme nedurabile.

Pentru ambele provocări va fi esențială baza de cunoștințe a grupurilor de

lucru, omogenitatea acestora din punct de vedere profesional și al flexibilității în gândire, precum
și orientarea directă a lor către evaluarea permanentă a potenţialului impact al diferitelor direcţii
de acțiune pentru a ne permite să ne modificăm direcţia pe parcurs, dacă este necesar. Ridicarea
competențelor profesionale, la nivel superior, este imperativ necesară.

Profitabilitatea sistemului bancar, în perioada următoare, depinde în mare măsură de felul cum
acestea adresează și rezolvă cerințele următoarelor 3 provocări: digitalizarea, schimbările
climatice și securitatea cibernetică.

La nivel institutional, este necesară dezvoltarea activității în concordanță cu cerințele actuale și

de perspectivă și ajustarea atribuțiilor generale și specifice ale structurilor interne pentru a le
optimiza şi pentru a răspunde provocărilor, tendințelor și nevoilor părţilor interesate, în raport
cu procesele și subprocesele clar delimitate. Instrumentele pe care le utilizăm în crearea şi
comunicarea cunoştinţelor noastre în materie de digitalizare, mediu și securitate cibernetică
trebuie să fie, de asemenea, din ce în ce mai fiabile, flexibile şi inovatoare, pentru a ne asigura că
suntem în permanenţă gata să prelucrăm și să furnizăm informaţiile de care este nevoie, atunci
când este nevoie.
Toate acestea necesită investiții importante care au drept scop prevenirea unor pierderi și pentru
“captarea” ferestrelor de oportunități orientate spre creșterea volumului de afaceri sau
spre lansarea unor noi activități și produse bancare.

Circumscris celor sus-menționate, considerăm că:

 o stabilitate macroeconomică sprijină sustenabilitatea fiscală, precum și stabilitatea

prețurilor și stabilitatea financiară;
 este necesar ca instituțiile financiare să devină puternice, inovative și să probeze
profitabilitate, un bun management al riscurilor și sustenabilitate;
 analizele la nivel mondial, de după perioada pandemică, au demonstrat că, în țările în
care infrastructura digitală a fost implementată și dezvoltată, firmele și gospodăriile au
fost puternic incentivate să se digitalizeze.

Ca să se pună în practică și să se finalizeze astfel de ținte prioritare, este necesar ca:

 guvernele și celelalte instituții oficiale naționale să creeze cadrul eligibil și să contribuie

cu investiții masive în domenii de importanță strategică

În acest proces, un loc important îl ocupă dezvoltarea unor firme și instituții locale focusate pe
inovație, pe adoptarea noilor tehnologii și pe pregătirea și up-graderea competențelor și
abilităților profesionale ale principalei resurse naționale, și anume, resursa umană.

În acest mod, se pune în valoare potențialul de creștere a economiei naționale și reprezintă un

suport important pentru sustenabilitatea datoriei publice (cu alte cuvinte, România să-și
întărească abilitățile și forța de a crea un echlibru sustenabil între cele două provocări gemene,
fenomene actuale, și anume, creșterea economică scăzută și creșterea vertiginoasă a datoriei
publice).

 instituțiile financiare trebuie să acorde o atenție sporită fenomenului de digitalizare a

piețelor financiare (fenomen care trebuie privit din două unghiuri, și anume, ca
o oportunitate pentru o mai mare competitivitate, dar și ca o sursă de riscuri) și, în același
timp, să adreseze efectiv și eficient finanțarea sustenabilă.
Cu referire numai la sectorul bancar, probabil că transformarea lor digitală reprezintă cea mai
urgentă problemă de rezolvat, cu atât mai mult cu cât, presiunea rezidă din cerințele și așteptările
stakeholderilor, precum și din concurența nebancară reprezentată de FINTECH-uri.

La nivel european, transformarea digitală a băncilor este sprijinită, urmarită și supravegheată

prin adoptarea strategiei finanțării și transformării digitale (2 programe europene - DORA și
MICA), având în vedere asigurarea sustenabilității modelului de business și a strategiei fiecărei
instituții bancare pe termen lung, ca și asigurarea unui bun management al riscurilor. Țintele
naționale ale acestui pachet de măsuri sunt protejarea clienților, competiție corectă și stabilitate
financiară.

 digitalizarea să reprezinte o forță transformațională efectivă și eficientă pentru instituțiile

financiare, însă, recomandăm ca digitalizarea să nu ducă la excluziune financiară

Cu alte cuvinte, să nu priveze de servicii financiare necesare zone geografice și populație

neimplicate încă în utilizarea serviciilor digitale. Trebuie să asigurăm un echilibru între obținerea
eficienței activității financiare și utilitatea ei socială.

 digitalizarea, ca și celelalte politici și soluții de transformare și progres, trebuie să se

finalizeze prin asigurarea prosperității, sustenabilității și incluziunii pentru societatea
românească, pe de o parte, și să permită trecerea de la abordări cantitative la cele
calitative, când discutăm de managementul riscurilor, cu accent pe laturile preventive și
proactive, prin identificarea, detectarea, protecția și răspunsul prompt, cu reparații de
calitate în urma întreruperilor cauzate de riscurile cibernetice.

În climatul actual, băncile sunt chemate să exercite un puternic “SENSE OF URGENCY“ în

direcția punerii în aplicare a unor strategii și modele de business care să le facă mai puternice și
competitive într-o piață implicată puternic în inovație și, în același timp, să întărească încrederea
și loialitatea clienților.

Parcurgerea listei de provocări și priorități, cărora băncile trebuie să le acorde atenție imediată,
ne îndreaptă către securitatea cibernetică și protecția datelor, rolul tot mai mare al FINTECH – ca
și competitori agresivi -, precum și transparența și raportările.
Să nu uităm că, în această lume a schimbărilor și transformărilor, tehnologia informațiilor și
comunicațiilor, ca și ”third party risks”, rămân permanent o provocare.

Suntem membri ai Uniunii Europene și, în acest sens, la nivel național și instituțional avem
nevoie să cunoaștem, să luam decizii și să ne menținem integrați în fenomenele și procesele noi
în derulare. Pornind de la strategia UE potrivit căreia Europa să treacă la o nouă etapă istorică, și
anume, la “OPEN STRATEGIC AUTONOMY”, se consideră că, o utilizare pe scară largă a
unui EURO DIGITAL va fi un bun semnal al suverantității la nivel europen, acest proces ducând
la creșterea rolului EURO la nivel mondial. Menționăm că, potențiala introducere a unui EURO
DIGITAL nu are în vedere utilizarea acestuia ca instrument de politică monetară, nici ca mijloc
de investire pe piața de capital sau de transformare a depozitelor bancare în EURO DIGITAL. Se
are în vedere utilizarea acestuia numai ca mijloc de plată.

De asemenea, nu este de neglijat ultima dezvoltare în dezbatere la nivel european, și anume

despre finanțele desccentralizate (prescurtat DeFi) care devine poate cea mai semnificativă
evoluție în tehnologia emergentă în domeniul finanțelor globale. Platforma DeFi utilizează
tehnologia blockchain și activele crypto, pe cât posibil monede stabile, pentru a crea o sursă
deschisă, descentralizată, digitală, ca alternativă la finanțele tradiționale, un fel de FINANCIAL
METAVERSE, însă cu implicații tangibile. DeFi reproduce activități bancare tradiționale și, în
același timp, oferă servicii noi și inovative.

Se estimează că:

• operațiunile derulate prin această nouă platformă au ajuns astăzi la peste 100 miliarde dolari de
la 500 milioane dolari în 2019;

• odată cu capitalizarea activelor crypto, volumul lor să crească la peste două trilioane dolari.

Subliniem faptul că, DeFi nu va depăși finanțele tradiționale. Vorbim despre un domeniu
speculativ, dedicat unui grup redus de investitori, un domeniu generator de riscuri complexe.
După cum cunosc, reglementatorii și supraveghetorii piețelor financiare urmăresc îndeaproape
acest nou domeniu.
Rolul bancii centrale din perspectiva digitalizarii

În acest context global, banca centrală este chemată să contribuie, prin politici și instrumente
specifice, la buna funcționare a economiei naționale, veghind la menținerea și întărirea unui
sistem bancar sănătos și a unui proces efectiv și eficient de finanțare a economiei pentru o
creștere sustenabilă a acesteia. Cu toate că suntem într-o economie de piață pe care o considerăm
funcțională, exprimăm opinia că, în contextul transformațional actual, internațional și național,
trebuie să avem în vedere un spectru larg de obiective, dintre care amintim: asigurarea protecției
economisirii gospodăriilor și firmelor, finanțarea economiei la costuri suportabile și echitabile,
încurajarea unor prețuri competitive în economie, utilizarea eficientă a resurselor financiare
naționale, cu asigurarea trend-ului urmărit în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și stabilitatea
financiară și asigurarea unor servicii financiare de calitate pentru firme și gospodării.

O utilizare mai eficientă și efectivă a tehnologiei poate fi un suport valoros în lupta contra
operațiunilor de spălare a banilor (AML) și de finanțare a terorismului, crescând performanța
acestei activități de reglementare și supraveghere.

În același timp, nevoile și așteptările societății și ale clienților, constituie unul din principalele
motoare ale inovației și implementării noilor tehnologii în sectorul financiar, transformare
care îmbunătățește și întărește in acelasi timp procesele de management a riscurilor, securitatea
operațiilor, protejarea și calitatea tranzacțiilor.

Întrucât avansul tehnologiei are un impact semnificativ asupra mediului de operare a piețelor
financiare, banca centrală trebuie să evalueze inovația și noile tehnologii pe piețele
financiare pentru a putea lua măsurile necesare care să crească efectivitatea și
eficiența în consolidarea stabilității financiare și buna funcționare a piețelor financiare.

Pornind de la realitatea înconjurătoare, potrivit căreia digitalizarea devine importantă în ceea ce

privește modul de operare și interacțiune a băncilor centrale cu participanții de pe piețele
financiare, este evident că una din sursele principale care determină acest trend pentru băncile
centrale o reprezintă imensa cantitate de informații necesare, pe baza cărora ele își vor construi și
formula politicile și strategiile, putând să înțeleagă mai bine mecanismele și “mașinațiunile“
piețelor financiare.
Pe de altă parte, băncile comerciale investesc în automatizare și inovare parcurgând un proces
complex de transformare pentru a beneficia de avantajele competitive generate de acestea.

De asemenea, pentru realizarea unei eficiențe și pentru reducerea costurilor, băncile centrale și
băncile comerciale se preocupă de implementarea inovației și a noilor tehnologii și în zona post –
tranzactionar, mai ales în zona de risk management și optimizare a garanțiilor și colateralelor. În
acest fel, se poate răspunde mai bine cerințelor de reglementare și supraveghere, precum și celor
pentru asigurarea unei transparențe pe tot ciclul de tranzacționare.

Topul sectorului Bancar

Topul băncilor în funcţie de valoarea activelor era condus la finele lui 2021 de Banca
Transilvania, cu 125 miliarde lei, reprezentând 19,5% din activele totale ale sectorului bancar,
urmată de BCR, cu 89 miliarde lei şi o cotă de 13,9%, şi BRD, cu 67 miliarde lei şi o pondere de
10,4%, arată raportul publicat de BNR.

Primele zece locuri din clasament sunt completate de ING Bank, cu 59,3 mld.lei (9,27% din
total), Raiffeisen Bank, cu 59 mld.lei (9,25%), CEC Bank, cu active de 50,6 mld.lei( 7,92%),
UniCredit Bank cu 50,1 mld.lei(7,84%), urmate la distanţă mare de Alpha Bank, cu active de
18,8 mld.lei (2,94%), OTP Bank, cu 18,4 mld.lei (2,89%) şi Eximbank, cu 14,7 mld. Lei
(2,30%).

Potrivit BNR, cele 34 de instituţii de credit analizate aveau la finalul anului trecut un active net
bilanţier de 639 miliarde lei, din care băncile cu capital majoritar românesc reprezintă 31,8%,
cele cu capital majoritar strain 56%, iar sucursalele unor instituţii de credit străine 12%.

Astfel, cota de piaţă a instituţiilor de credit cu capital majoritar privat românesc s-a majorat de la
18,9% în 2020 la 20,4% în 2021, iar cota celor cu capital majoritar de stat a crescut de la 10,6%
la 11,4%
Top 9 Banci stabilite de BNR in anul 2021

1. Banca Transilvania – S.A.,

2. Banca Comercială Română – S.A.,
3. UniCredit Bank – S.A.,
4. BRD – Groupe Societe Generale – S.A.,
5. Raiffeisen Bank – S.A.,
6. CEC Bank – S.A.,
7. Alpha Bank România – S.A.,
8. OTP Bank România – S.A.,
9. Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A.
Concluzii

 Nevoile și așteptările societății și ale clienților, constituie unul din

principalele motoare ale inovației și implementării noilor tehnologii în
sectorul financiar, transformare care îmbunătățește și întărește in acelasi
timp procesele de management a riscurilor, securitatea operațiilor, protejarea
și calitatea tranzacțiilor
 Digitalizarea devine importantă în ceea ce privește modul de operare și
interacțiune a băncilor centrale cu participanții de pe piețele financiare.
 Băncile comerciale investesc în automatizare și inovare parcurgând un
proces complex de transformare pentru a beneficia de avantajele competitive
generate de acestea.
 Pentru realizarea unei eficiențe și pentru reducerea costurilor, băncile
centrale și băncile comerciale se preocupă de implementarea inovației și a
noilor tehnologii și în zona post –tranzactionar, mai ales în zona de risk
management și optimizare a garanțiilor și colateralelor.