ROLUL CONCURENȚEI ÎN DEZVOLTAREA PRODUSELOR

ȘI SERVICIILOR BANCARE

Stoica Andreea Teodora

 CUPRINS

Definirea serviciilor bancare

Sistemul bancar din România
Există concurenţă în sistemul bancar românesc?
Studiu de caz
 DEFINIREA SERVICIILOR BANCARE

Instituţiile de credit efectuează pentru clienţi săi o gamă largă de servicii care aduc
venituri, de regulă, din comisioanele, spezele şi tarifele încasate pe baza contractelor
încheiate.
Instituţiile de credit deschid pentru persoanele fizice şi pentru
cele juridice, următoarele tipuri de conturi: conturi curente (la vedere) în lei şi valută,
conturi prin care titularii pot efectua operaţiuni de încasari şi plăti curente; conturi de
depozit (la termen) în lei şi în valută, conturi în care depunerile se fac pentru un anumit
termen, perioadă, în care titularii nu pot efectua nici depuneri în cont, nici plati din
aceste conturi; conturi blocate, în care sunt depuse sume în lei si valută, reprezentand
capitalul social necesar constituirii unei societati comerciale.
De asemenea o altă serie de servicii bancare cuprind dechiderea de alte conturi
blocate cu destinatie specială. Acestea sunt conturi în care disponibilităţile titularului
sunt temporar blocate, în raport de o anumită operaţiune, ca masură de protectie pentru
bancă şi pentru buna desfăşurare a unor obligatii de plată catre strainatate (acreditive,
garantii etc.).
O legătură solidă între serviciile şi produsele bancare o reprezintă deschiderea de
conturi pentru credite ce sunt destinate sa evidentieze creditele (in lei si valuta) acordate
de banca clientilor şi din care urmeaza ca acestia să dispună plăţi.
 Serviciile privind unele operaţiuni valutare determină iniţierea unor conturi în care se
evidenţiază sumele în lei sau valută dobandite prin participare la licitaţiile valutare sau
se înregistrează sumele în lei sau valută rezultate din operatiunile de vanzare sau
cumparare de pe piaţa interbancara, ordonate de client si efectuate de bancă în contul
acestuia.
O categorie a pieţei serviciilor bancare o reprezintă serviciile de afaceri (business
service) adresată firmelor. În acest context instituţiile de credit promovează metode noi
de finanţare prin care intermediază pentru clienţii lor, servicii de leasing, factoring sau le
deschid accesul la casele de emisiuni de hârtii de valoare şi de participare la capital.
O mare parte a serviciilor bancare nu presupun angajarea bilanţieră; nu contribuie la
majorarea resurselor şi nu afectează activul băncilor.
Dar aceste servicii angajează riscuri în activitatea bancară, aducând concomitent şi
anumite venituri. Aceste operaţiuni sunt evidenţiate de bănci şi deci grupate, din punct
de vedere patrimonial, ca operaţiuni extrabilanţiere.
 SISTEMUL BANCAR DIN ROMÂNIA

Industria bancară din România asigură, datorită specificului activității sale, un rol cheie
în buna funcţionare a mecanismelor economice şi financiare, cu impact deopotrivă asupra
evoluţiilor macroeconomice, a dinamicii mediului de afaceri şi a îmbunătăţirii gradului de
prosperitate economică din România.
Sectorul bancar românesc cuprinde 34 de instituții de credit, dintre care opt reprezintă
sucursale ale băncilor străine. Activele sistemului bancar românesc se ridicau la 664,4
miliarde lei la finele lunii iunie 2022. Aproximativ 67,6% din activele sectorului bancar din
România sunt deținute de instituții cu capital străin, tendință descendentă față de nivelul de
91,3% înregistrat la sfârșitul anului 2016.
În pandemie, România a înregistrat o creștere a gradului de intermediere financiară
(calculată ca pondere a creditului neguvernamental în PIB), până la nivelul de 27%, după
aproape un deceniu în care ritmul acesteia a decelerat. Sistemul bancar deține trei sferturi
din activele sistemului financiar din România. România se plasează pe ultimul loc în UE în
ceea ce privește ponderea activelor sectorului bancar în PIB la finalul trimestrului trei din
2021, 56,1%, față de 246,1% în UE. Incluziunea financiară a avansat la 68%, impulsionată
și de restricțiile de mobilitate asociate contextului pandemic.
Obiectivul nostru este creșterea gradului de intermediere financiară spre media europeană
de 92%, și nivelul incluziunii financiare de la 68%, spre media europeană de 95%.
Atingerea acestui obiectiv ar permite creșterea bunăstării economice a românilor și
recuperarea decalajelor în raport cu media europeană.
 Ritmul de creștere a creditării neguvernamentale s-a menținut la cel mai ridicat nivel
față de ultimii 13 ani, fiind de 16,8% la finele lunii iulie 2022, însă se observă o ușoară
temperare la nivelul cererii de credite. Ponderea creditelor în lei reprezintă 72,7%.
Creditele noi acordate de băncile din România populației și companiilor în doi ani de
pandemie, în perioada 2020 – 2021, s-au cifrat la 194,5 miliarde lei, ceea ce arată
sprijinul pe care sectorul bancar l-a oferit pentru dezvoltarea societății românești. În cei
doi ani analizați, creditarea a fost impulsionată de segmentul companiilor, cu o pondere
de peste 55% din împrumuturi. În 2021, al doilea an de pandemie, în care starea de
alertă s-a menținut, s-a înregistrat o creștere cu 31,5% a volumului total al creditelor noi
acordate, până la 110,5 miliarde lei, comparativ cu anul 2020, pe fondul acomodării
populației și companiilor la contextul pandemic și datorită intensificării activității față de
anul precedent.
Astfel, în contextul pandemic, băncile din România au acordat credite în mod susținut,
ca într-o perioadă normală și pe baze sustenabile. În 2021, ponderea creditelor noi a
reprezentat o treime (34%) din soldul creditului neguvernamental de la sfârșitul anului,
care s-a cifrat la 324 miliarde lei, conform datelor Băncii Naționale a României. Această
pondere ridicată a împrumuturilor noi în soldul creditului neguvernamental se explică
prin scadența scurtă a unor împrumuturi, de sub un an, în special pe zona companiilor.
Creditele accesate de firme s-au ridicat la aproape 61 miliarde lei, în 2021, ceea ce
înseamnă o creștere de 25,4% față de anul precedent.
 Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante este de 67,22% în luna
martie 2022, mult mai ridicat față de media europeană de 44,5%.
Rata creditelor neperformante s-a situat la 3,01% la finele lunii iunie 2022, însă se
observă anumite vulnerabilități în rândul celor care au apelat la moratoriu. Rata de
neperformanță pentru cei care au apelat la moratoriu este de trei ori mai mare față de cea
pentru debitorii care nu au apelat la această facilitate (13,8% față de 4,2% în cazul
companiilor nefinanciare, respectiv 10% față de 3 % în cazul populației, potrivit datelor
BNR). Creditorii au în prezent soluții care să adreseze problemele financiare ale acelor
clienți care întâmpină dificultăți în momentul de față. Este foarte important ca aceste
soluții să fie calibrate pe nevoile punctuale ale clienților.
Economisirea a avansat în ritm anual cu 9,7% în luna iulie 2022, decelerarea ritmului
de creștere a economisirii fiind explicată de resursele mai scăzute pentru economisire
generate de perioada de concedii și pe fondul presiunilor inflaționiste, în condițiile în
care inflația a ajuns la 15,32% în luna august.
 EXISTĂ CONCURENȚĂ ÎN SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ?

Trecerea la economia de piaţă dupa 1990 a adus o serie de transformări în societatea

românească. Principiile pieţei au cerut şi dezvoltarea sistemului bancar după noile reguli.
Până atunci cetăţeanul român nu ştia decât de CEC- Casa de Economii şi Consemnaţiuni –
istorica instituţie de economisire care îşi are originile în reformele economice iniţiate de
domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Alături de “banca populaţiei” mai existau 3-4 instituţii
bancare, dar acestea erau închise populaţiei, lucrând doar cu întreprinderile socialiste:
Banca Naţională a României, Banca de Investiţii, Banca pentru Agricultură şi Industrie
Alimentară şi Banca Română pentru Comerţ Exterior.
Astăzi ne-am obişnuit aşa de mult cu băncile încât acestea au devenit parte din
cotidian. Mergem la bancă pentru a plăti facturile, rata la credit, a deschide depozite sau a
ridica numerar.
În prezent există 42 de instituţii de credit şi peste 100 de bănci străine au notificat BNR
cu privire la intenţia de a desfăşura activităţi bancare în baza paşaportului european. Avem
bănci comerciale, instituţii specializate în contracte de economisire-creditare în domeniul
locativ, cooperative de credit. Alături de acestea avem şi o pleiadă de instituţii financiare
nebancare, care, în condiţii de luptă de gherilă, atacă băncile în lupta de concurenţă.
La o primă constatare putem spune că avem concurenţă în sistemul bancar românesc!
Avem instituţii bancare numeroase şi diversificate. Reclamele publicitare au devenit de-a
dreptul agresive. Ofertele promoţionale, de asemenea, te îmbie cu diferite reduceri de
dobânzi la credite, vacanţe exotice, bonusuri de dobândă la depozite. Totul este zugrăvit în
culori şi lumini fermecătoare!
 Joburile în bănci sunt din ce în ce mai multe şi salariile în creştere. Bătălia pentru
recrutare se dă nu doar de la « middle management » în sus, ci şi pentru angajaţii din
« linia întâi ».
Primele cinci bănci desfăşoară peste jumătate din activitatea bancară din România,
nivelul concentrării bancare, aflat în scădere, fiind foarte apropiat de media celor 25 ţări
din UE (fără România şi Bulgaria), de 59% din total activitate bancară. Mai mult decât
atât, poziţia pe piaţă a top 5 bănci din sistem – “marea finanţă a ţării”, este una într-o
continuă modificare. Uneori băncile au uitat de profitabilitate şi prudenţialitate în
dorinţa de a câştiga puncte procentuale cât mai multe pe o piaţă bancară atât de dinamică.
Dar oare concurenţa pe piaţa bancară românească este suficient de concludentă? Este
oportun acest război în care, deocamdată, nu se ştie cine va câştiga?
Paradoxal avem concurenţă între bănci, dar concurenţa bancară din România ignoră
clientul! Adevărata concurenţă în domeniul bancar ar trebui să aducă mai multe în peisajul
bancar românesc, din perspectiva clientului autohton. Astfel, dobânzile şi comisioanele la
credite ar trebui să fie « mai aşezate » şi mai reduse; relaţia bancă-client nu trebuie să fie
una de captivitate pentru acesta din urmă, ci una de fidelizare a lui; deservirea clienţilor
trebuie să fie promptă şi mai centrată pe client; contractele la credite ar trebui să înceteze a
mai fi criptice şi pline de capcane pentru clienţi ; produsele şi serviciile bancare trebuiesc
diversificate şi îmbunătăţite; personalul bancar mai bine selectat şi instruit etc.
 STUDIU DE CAZ

Conform Raportului BNR asupra stabilității financiare la decembrie 2018, sectorul

bancar din România are cel mai scăzut grad de intermediere financiară din Uniunea
Europeană, raportul activelor în PIB fiind de 52,2% în iunie 2018, valoare semnificativ
mai mică decât nivelul mediu din cadrul UE, de 208%. Indicatorii de concentrare în
sectorul bancar arată o concentrare redusă a activelor bancare în România, inferioară
valorilor medii specifice UE. Astfel, indicele Herfindahl – Hirschman pentru active
înregistra în România, la nivelul anului 2018, valoarea de 965, față de valoarea medie de
1.230 care a fost înregistrată la nivelul UE în decembrie 2018. În plus, nivelul de
concentrare a activelor la nivelul primelor 5 bănci a fost în România de 62% la nivelul
lunii decembrie 2018, comparativ cu un nivel mediu la nivel european de 63,9%. Așa cum
arată și graficul următor, valoarea HHI în cazul României se menține sub media
europeană.
Indicele Herfindahl - Hirschman pentru instituții de credit (în baza activelor totale),
media europeană, 2018

În acest context, se poate concluziona că sectorul bancar românesc are caracteristicile

unui sector concurențial.
 BIBLIOGRAFIE

EVOLUȚIA CONCURENȚEI ÎN SECTOARE CHEIE – RAPORT 2019 (consiliulconcure

ntei.ro)
https://www.arb.ro/despre-arb/sistemul-bancar-din-romania/

https://bnr.ro/Home.aspx

https://www.google.com/search?q=http%3A%2F%2Fwww.consiliulconcurentei.ro
ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN MATERIAL
S BY METHOD BCG DOT-MATRIX (amfiteatrueconomic.ro)