Evoluția sistemului bancar din România

La o jumătate de secol după apariţia primului proiect de înfiinţare a unei bănci naţionale, la 17/29
aprilie 1880, a fost publicată, în “Monitorul Oficial” nr. 90, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de
scont şi circulaţiune. Lua astfel fiinţă Banca Naţională a României, instituţie de credit, care deţinea
privilegiul exclusiv de a emite bancnote. Capitalul băncii era în întregime românesc şi aparţinea în
proporţie de o treime statului şi două treimi particularilor.

Până la declanşarea Primului Război Mondial, Banca Naţională a României s-a implicat în susţinerea
dezvoltării economiei naţionale, prin volumul creditelor acordate şi nivelul redus al taxei scontului. De
asemenea, alături de guvernul român, a contribuit în anii 1890-1892 la elaborarea legilor care au
consacrat schimbarea etalonului monetar, prin renunţarea la bimetalism în favoarea
monometalismului aur. Între 1900 şi 1925, statul s-a retras dintre acţionarii băncii, fapt pentru care
BNR a devenit o instituţie particulară privilegiată, dar care avea aceleaşi responsabilităţi naţionale.

În timpul Războiului de Reîntregire, BNR a susţinut financiar efortul de război al guvernului român.
Evoluţia evenimentelor militare a obligat Administraţia centrală a BNR să plece în refugiu la Iaşi şi să
accepte transferul tezaurului său la Moscova, fără ca acesta să mai poată fi recuperat.

Imediat după 1918, BNR a trebuit să răspundă altor provocări, printre care: criza economică
postbelică, restabilirea convertibilităţii leului, unificarea monetară şi extinderea reţelei sale de
sucursale şi agenţii la nivelul întregii ţări. După revenirea statului între acţionarii săi (1925), BNR a fost
implicată în proiectul stabilizării monetare din 1929, în controlul comerţului cu aur şi devize, precum
şi în acţiunile de conversiune a datoriilor agricole şi în organizarea şi reglementarea comerţului de
bancă începând din 1934.

În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, BNR a susţinut guvernul în cheltuielile provocate de
acţiunile militare, luând, în acelaşi timp, măsuri pentru a stăvili inflaţia şi a-şi salva tezaurul propriu.

Regimul comunist a impus etatizarea BNR (1946) şi apoi reorganizarea sa, potrivit noilor imperative
politice. În 1948, BNR devenea Banca RPR – Bancă de Stat, subordonată iniţial Ministerului de
Finanţe, iar din 1957, Consiliului de Miniştri. În 1965, titulatura băncii de emisiune s-a transformat în
Banca Naţională a Republicii Socialiste România. În toţi aceşti ani, Banca Naţională a îndeplinit un rol
important în evoluţia sistemului monetar şi de credit prin implicarea în realizarea reformelor
monetare din 1947 şi 1952, în planificarea circulaţiei monetare, în controlul asupra utilizării creditelor
acordate etc.

Din 1990, BNR şi-a reluat titulatura iniţială, implicându-se în tranziţia de la economia centralizată la
economia de piaţă şi asumându-şi funcţiile normale ale unei bănci centrale, similare celor ale unor
bănci centrale din Europa şi din lume, obiectivul său fundamental fiind asigurarea şi menţinerea
stabilităţii preţurilor.

Industria bancară din România asigură, datorită specificului activităţii sale, un rol cheie în buna
funcţionare a mecanismelor economice şi financiare, cu impact deopotrivă asupra evoluţiilor
macroeconomice, a dinamicii mediului de afaceri şi a îmbunătăţirii gradului de prosperitate
economică din România.

Sectorul bancar românesc cuprinde 34 de instituţii de credit, dintre care opt reprezintă sucursale ale
băncilor străine. Activele sistemului bancar românesc se ridicau la 664,4 miliarde lei la finele lunii
iunie 2022. Aproximativ 67,6% din activele sectorului bancar din România sunt deţinute de instituţii
cu capital străin, tendinţă descendentă faţă de nivelul de 91,3% înregistrat la sfârşitul anului 2016.

În pandemie, România a înregistrat o creştere a gradului de intermediere financiară (calculată ca

pondere a creditului neguvernamental în PIB), până la nivelul de 27%, după aproape un deceniu în
care ritmul acesteia a decelerat. Sistemul bancar deţine trei sferturi din activele sistemului financiar
din România. România se plasează pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte ponderea activelor
sectorului bancar în PIB la finalul trimestrului trei din 2021, 56,1%, faţă de 246,1% în UE. Incluziunea
financiară a avansat la 68%, impulsionată şi de restricţiile de mobilitate asociate contextului
pandemic.

Obiectivul nostru este creşterea gradului de intermediere financiară spre media europeană de 92%, şi
nivelul incluziunii financiare de la 68%, spre media europeană de 95%. Atingerea acestui obiectiv ar
permite creşterea bunăstării economice a românilor şi recuperarea decalajelor în raport cu media
europeană.

Ritmul de creştere a creditării neguvernamentale s-a menţinut la cel mai ridicat nivel faţă de ultimii
13 ani, fiind de 16,8% la finele lunii iulie 2022, însă se observă o uşoară temperare la nivelul cererii de
credite. Ponderea creditelor în lei reprezintă 72,7%.

Creditele noi acordate de băncile din România populaţiei şi companiilor în doi ani de pandemie, în
perioada 2020 – 2021, s-au cifrat la 194,5 miliarde lei, ceea ce arată sprijinul pe care sectorul bancar
l-a oferit pentru dezvoltarea societăţii româneşti. În cei doi ani analizaţi, creditarea a fost
impulsionată de segmentul companiilor, cu o pondere de peste 55% din împrumuturi. În 2021, al
doilea an de pandemie, în care starea de alertă s-a menţinut, s-a înregistrat o creştere cu 31,5% a
volumului total al creditelor noi acordate, până la 110,5 miliarde lei, comparativ cu anul 2020, pe
fondul acomodării populaţiei şi companiilor la contextul pandemic şi datorită intensificării activităţii
faţă de anul precedent.

Astfel, în contextul pandemic, băncile din România au acordat credite în mod susţinut, ca într-o
perioadă normală şi pe baze sustenabile. În 2021, ponderea creditelor noi a reprezentat o treime
(34%) din soldul creditului neguvernamental de la sfârşitul anului, care s-a cifrat la 324 miliarde lei,
conform datelor Băncii Naţionale a României. Această pondere ridicată a împrumuturilor noi în soldul
creditului neguvernamental se explică prin scadenţa scurtă a unor împrumuturi, de sub un an, în
special pe zona companiilor. Creditele accesate de firme s-au ridicat la aproape 61 miliarde lei, în
2021, ceea ce înseamnă o creştere de 25,4% faţă de anul precedent.

Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante este de 67,22% în luna martie 2022,
mult mai ridicat faţă de media europeană de 44,5%.

Rata creditelor neperformante s-a situat la 3,01% la finele lunii iunie 2022, însă se observă anumite
vulnerabilităţi în rândul celor care au apelat la moratoriu. Rata de neperformanţă pentru cei care au
apelat la moratoriu este de trei ori mai mare faţă de cea pentru debitorii care nu au apelat la această
facilitate (13,8% faţă de 4,2% în cazul companiilor nefinanciare, respectiv 10% faţă de 3 % în cazul
populaţiei, potrivit datelor BNR). Creditorii au în prezent soluţii care să adreseze problemele
financiare ale acelor clienţi care întâmpină dificultăţi în momentul de faţă. Este foarte important ca
aceste soluţii să fie calibrate pe nevoile punctuale ale clienţilor.

Economisirea a avansat în ritm anual cu 9,7% în luna iulie 2022, decelerarea ritmului de creştere
a economisirii fiind explicată de resursele mai scăzute pentru economisire generate de perioada de
concedii şi pe fondul presiunilor inflaţioniste, în condiţiile în care inflaţia a ajuns la 15,32% în luna
august.

Contribuţia sistemului bancar în economie

• Impactul economic al sistemului bancar din România este estimat la 2.247 miliarde lei în
perioada 1990-2020, potrivit studiului ″Contribuţia sistemului bancar în economie în ultimii 30
de ani″, realizat de KPMG Advisory la solicitarea Asociaţiei Române a Băncilor. Impactul
industriei bancare asupra producţiei de bunuri şi servicii se cifrează la 2.087 miliarde lei, în
timp ce impactul asupra gradului de remunerare a angajaţilor şi a consumului gospodăriilor
este de 160 miliarde lei.

• Totalul impactului direct, indirect şi indus în producţia de bunuri şi servicii adus de sistemul de
intermedieri financiare, în perioada 1990-2020, raportat la PIB-ul înregistrat de România în
2020, a fost de 198%.

• Aportul sectorului de intermedieri financiare din România poate fi cuantificat în mod direct
sub forma ponderii sectorului în PIB. În funcţie de an, sectorul de intermedieri financiare a
contribuit în mod direct între 2,5% şi 3,5% raportat la PIB. Pentru perioada 1990-2020,
aportul direct la producţia de bunuri şi servicii a fost de 1.546 miliarde lei.

Progrese în sfera digitalizării

Sistemul bancar din România a înregistrat progrese notabile în perioada pandemiei din perspectiva
digitalizării. În 2022 gradul de incluziune financiară s-a situat la 68%, comparativ cu 58% în 2017.
Trecerea la cashless şi contactless este o tendinţă care s-a accentuat în ultimii ani pe fondul
digitalizării serviciilor bancare. Înainte de pandemie, 94% din plăţile din România se efectuau în
numerar, iar după primul an de pandemie 27% dintre clienţii băncilor plătesc prin Internet/Mobile
Banking.

Valoarea şi numărul tranzacţiilor de plată cu cardurile emise de prestatorii de servicii de plată

rezidenţi au crescut cu 53,3%, în decembrie 2021 comparativ cu decembrie 2019. Valoarea
tranzacţiilor de plată cu cardurile se cifrează la 48,5 miliarde lei, iar numărul numărul tranzacţiilor de
plată este de 365 milioane.

De la debutul pandemiei, am asistat la consolidarea investiţiilor în digitalizare şi la extinderea gamei

de produse şi servicii online. Valoarea cheltuielilor aferente segmentului digitalizare în primii doi ani
de pandemie pentru primele 15 bănci după cota de piaţă se cifrează la 2 miliarde lei.

Pentru anul 2022, există o zonă de impredictibilitate care poate influenţa menţinerea unui ritm de
creştere similar a indicatorilor bancari cu cel de anul trecut. Aceasta este generată în special de
situaţia conflictului de la graniţele României, de riscurile privind deteriorarea echilibrelor
macroeconomice şi de evoluţia pandemică. Harta riscurilor identificată de BNR la adresa stabilităţii
financiare observă două riscuri sistemice severe şi două riscuri sistemice ridicate. La capitolul riscuri
sistemice severe sunt incluse incertitudinile generate de contextul actual pe fondul războiului din
Ucraina, pandemiei de Covid-19 şi crizei energetice, precum şi deteriorarea echilibrelor
macroeconomice la nivel intern. Din perspectiva riscurilor sistemice ridicate, avem pe de o parte
posibilitatea creşterii ratei creditelor neperformante şi întârzierea reformelor şi absorbţia fondurilor
europene, în special în ceea ce priveşte PNRR. Asistăm la o volatilitate crescută pe fondul acestor
riscuri.
Una dintre oportunităţile pe care sistemul bancar le are este posibilitatea implicării directe în
operaţionalizarea Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Sistemul bancar poate juca un rol
important în derularea cu succes a unor iniţiative guvernamentale care susţin revenirea post
pandemică a anumitor industrii. Vorbim de potenţialul pe care sistemul bancar îl are în susţinerea
dezvoltării societăţii româneşti în ansamblu. Accelerarea digitalizării reprezintă un alt factor de
oportunitate de creştere a gradului de incluziune financiară în România spre media europeană.

___________________________________________________________-