Spune NU traficului de ființe!

Tendinţele de creştere a criminalității în diverse țări, în ultimele decenii, constituie un

fenomen real ale cărui efecte nu pot fi ignorate nici de jurişti, criminologi, sociologi sau
psihologi şi nici de specialiştii cu funcții de răspundere în domeniul aplicării legilor şi
prevenirii manifestărilor antisociale ce se produc în societate. Acest fenomen este inevitabil,
fiindcă, după cum afirmă ÉMILE DURKHEIM: ,,Crima este normală fiindcă o societate în
care ar lipsi este cu totul imposibilă.... A pune crima printre fenomenele de sociologie
normală, înseamnă nu numai a spune că este un fenomen de neînlăturat, deşi regretabil,
datorat răutății incorigibile a oamenilor; înseamnă a o afirma ca un factor al sănătății publice,
o parte integrantă a oricărei societăți sănătoase".
Constituind o formă specială de devianţă socială, criminalitatea include ansamblul
manifestărilor antisociale, ilegale şi imorale cu un grad sporit de gravitate socială, care
transgresează şi violează cele mai importante valori şi relații sociale protejate prin normele
penale (viața, persoana și integritatea acesteia, libertatea, proprietatea, sănătatea, familia,
statul și siguranța acestuia).
O formă de violare gravă a drepturilor omului, declarate în Convențiile Internaționale, este
traficul de ființe umane. Traficul de ființe umane este o crimă gravă, ce înseamnă recrutarea,
transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare cu aplicarea
forței sau prin folosirea forței, a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune;
abuz de putere sau de situația de vulnerabilitate; prin oferirea sau acceptarea de plăți sau
foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra unei alte
persoane în scopul exploatării. Traficul de persoane nu ține cont de vârstă sau gen, de hotare,
este răspândit atât în statele dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Exploatarea poate
avea loc în industria sexuală, precum și în scopul comercializării armelor, drogurilor, pentru
cerșit și pentru forțarea persoanei să sustragă bunuri, pentru transplante de organe, pentru
adopții ilegale, pentru sectoare ale muncii neformale, precum agricultură, dar chiar și în
sectoare formale.
Traficanții operează în situații în care un număr mare de persoane este disperat și caută o
viață mai bună, datorită sărăciei sau datorită anumitor motive personale și în situații în care
există o cerere pentru serviciile pe care le-ar putea presta aceste persoane în alte regiuni. În
foarte multe cazuri cererea se referă la servicii sexuale. Totuși, victimele nu știu întotdeauna
că vor fi exploatate în scopuri sexuale; de multe ori ele cred că vor avea un loc respectabil de
muncă peste hotare, și află adevărata situație doar după ce sosesc în țara de destinație. Uneori,
munca nu presupune acordarea de servicii sexuale, dar mai târziu victima este exploatată
sexual, deoarece ea se află sub controlul complet al unei alte persoane și nu este capabilă să ia
decizii. Astfel, exploatarea poate începe cu exploatarea muncii și să se finiseze cu exploatarea
sexuală.
Un număr mare de victime ale traficului sunt persoanele care nu au atins vârsta de 18 ani,
cu alte cuvinte, copiii. Copiii devin victime ale traficului pentru diferite scopuri similare
adulților. Totuși copiii nu au experiență de viață și capacitățile intelectuale ale unui adult și,
astfel, sunt mult mai vulnerabili decât adulții. Nu există un copil victima tipic, dar există o
multitudine de factori care contribuie la vulnerabilitatea copiilor. Un scenariu tipic este cel în
care copilul își dă consimțământul să plece într-un alt loc, nerealizând că va fi exploatat.
Copiii sunt tentați de ideea de a câștiga bani și cred în povestirile care le se spun; mulți copii
ce cad pradă traficanților cred că vor avea un post de muncă. Poate ei sunt nefericiți acasă și
încearcă să găsească o viață mai bună; mulți sunt abuzați de către proprii părinți și doresc să
evadeze; mulți nu au succes la școală și nu își găsesc rostul în mediul în care se află. Uneori
sunt membrii unor grupuri minoritare care suferă de discriminare în propria țară și doresc să
scape de sărăcie. Uneori sunt răpiți de traficanți și vânduți. Elementul comun ce stă la bază de
identificării copilului victimă este exploatare la care este supus. Copilul poate câștiga bani
pentru profitul unei alte persoane sau să economisească bani pentru altă persoană: deci
copilul este folosit de către altcineva. Legea stabilește că consimțământul copilului este
irelevant, iar dacă un copil este depistat că e folosit de către o altă persoană, este considerat
victimă a traficului.
Ca și în cazul traficului de adulți, traficanții recrutează copiii prin diferite căi. Traficul e o
crimă complexă și nu întotdeauna este ușor de identificat. Traficanții pot fi parte a unui grup
criminal organizat sau pot opera pe cont propriu, individual, implicându-se doar la anumite
etape ale procesului de trafic, precum obținerea de acte false, transportare sau oferirii unui
adăpost sigur. Acești criminali sunt deseori destul de periculoși, or ei doresc să comită crime
grave prin aplicarea violenței, fiind foarte greu de depistat.
Copiii și persoanele tinere care au fost victime ale traficului au suferit abuz fizic și sexual,
deseori de o cruzime extremă, precum viol și tortură. Ei îndură această suferință la o vârstă la
care ar trebui să fie plini de încredere, sănătoși și energetic. Consecințele sunt devastatoare și
le afectează toate aspectele vieții. Astfel, se evidențiază următoarele efecte asupra sănătății
fizice, mentale și emoționale: victimele de multe ori devin dependente de alcool și droguri;
victimele devin depresive și uneori încearcă să se sinucidă; victimele suferă frecvent de lipsa
diverselor necesități fiziologice, inclusiv lipsa de hrană; victimele devin infectate cu diferite
boli; victimele pot deveni agresive și supărate pe cei care îi înconjoară; pierd încrederea în
adulți și devin antisociali; cu greu stabilesc relații cu alții, inclusiv cu membrii familiei lor și
colegii de la locul de muncă; pierd abilitatea de a se concentra; etc.
O altă componentă a traficului de ființe umane o reprezintă traficul de femei. Traficarea
femeilor are și o varietate mai mare de scopuri. De regulă, acestea pot fi: căsătorie forțată,
muncă forțată, servitute, folosirea forțată în calitate de casnică, muncă forțată în sectorul
agricol sau industrial, exploatarea în industria sexului, pornografiei; mame-surogate. Spre
regretul nostru, Republica Moldova nu constituie o excepție cu privire la acest capitol,
situația ei fiind chiar una dintre cele mai dificile. Conform datelor deținute de mai multe
organisme internaționale, printre care și Poliția Departamentală de Frontieră a Portului
Maritim Odesa, 80% din fetele repatriate din Turcia prin portul Odesa sunt din Moldova.
Cauzele răspândirii traficului de femei sunt influențate de niște condiții sociale concrete. Spre
exemplu, din factorii externi pot menționa internaționalizarea economiei tenebre, transferul
de practici criminale, apariția de noi grupuri criminale internaționale. Există și un șir de
factori pur subiectivi. Premisele deciziei de a pleca peste hotare sunt reprezentate de nevoia
de a pleca din familie, acolo unde femeia este supusă violenței și abuzurilor din partea
părinților, soțului sau existența unui atmosfere mizerabile. Acest factor psihologic le-a făcut
pe multe adolescente să devină de la bun început o pradă ușoară a mediatorilor, ca mai apoi
să nimerească în rețeaua traficanților. Metodele de recrutare a femeilor în scopul traficării lor
sunt pe cât de simple, pe atât de perfide. De regulă, recrutorii recurg la următoarele
modalități: prin mijlocirea persoanelor fizice; prin intermediul unor firme de plasare în
câmpul muncii peste hotare; prin agenții de turism; prin agenții matrimoniale, cluburi de
dans, baruri de noapte.
Scopul traficanților este de a obține sume cât mai mari de bani din exploatarea victimelor
pe o perioadă cât mai îndelungată de timp. Pentru controlul victimelor traficului în faza de
exploatare se folosesc diferite mecanisme, precum: constrângere din cauza datoriilor, izolarea
prin confiscarea documentelor de identitate, folosirea violenței și a fricii, utilizarea
amenințării victimei cu represaliile împotriva familiei acesteia, izolarea lingvistică și socială,
captivitate și tortura psihologică. Fiecare mecanism poate fi folosit separat, dar în majoritatea
cazurilor se folosesc mai multe deodată, urmărind crearea unei situații de captivitate reală,
inclusiv psihologică.
Fenomenul traficului de ființe umane a ajuns în ultimele decenii în topul mai multor
statistici atât naționale, cât și internaționale. Dezvoltarea și existenţa acestui fenomen
constituie una dintre cele mai perfide și eficace strategii pentru a submina existenţa unui stat,
a intereselor sale fundamentale. Potrivit informației ONU, problemă comerțului cu ființe
umane către sfârșitul secolului trecut vădea o tendință stabilă de globalizare. De aceea, este
firesc ca asemenea fenomene să alerteze tot mai mult comunitatea internațională, îngrijorarea
manifestându-se atât pentru o serie de acțiuni de prevenire și combatere a fenomenului, cât și
prin modificarea și perfecționarea legislației la acest capitol.
În anul 2000, a fost elaborat un tratat internațional adoptat de către statele membre ONU.
Este vorba despre Convenția ONU cu privire la combaterea Crimei Organizate
Transfrontaliere. Parte componentă a tratatului este Protocolul cu privire la prevenirea,
suprimarea și incriminarea traficului de persoane, în special de femei și copii. Protocolul
prevede că statele convin să combată traficul, să protejeze și să acorde asistență victimelor și
să coopereze în vederea combaterii crimei organizate. În scopuri educative se impune:
introducerea în școli a programelor de educaţie sexuală, o atenţie deosebită acordându-se
egalităţii între femei și bărbaţi, respectării drepturilor omului și a demnităţii ființei umane,
protejării drepturilor copilului și ale părinţilor săi, ale tutorilor sau ale altor persoane legal
responsabile de copil; includerea în programele de educaţie școlară a informaţiilor privind
atât riscurile la care copiii sau tinerii pot fi supuși (exploatarea, abuzul sexual, traficul de
persoane), cât și mijloacele de apărare; difuzarea acestor informaţii tinerilor care nu mai sunt
integraţi în sistemul școlar, părinţilor; oferirea unei educaţii băieţilor și fetelor care să evite
stereotipurile sexuale; profesorii și educatorii să includă în procesul de educaţie dimensiunea
egalităţii între sexe; introducerea și/sau dezvoltarea unor programe de instruire a personalului
poliţienesc pentru a permite acestuia să câștige competenţe specializate în domeniu;
organizarea unor instruiri specifice destinate personalului social, medical, didactic,
diplomatic, consular, juridic, vamal pentru ca acesta să poată realiza identificarea cazurilor de
trafic de persoane în scopul exploatării sexuale și să poată întreprinde măsurile necesare.
În esență, traficul de ființe umane este un fenomen devastator, dar care, cu regret, este
destul de răspândit. Extinderea acestor acțiuni ilicite sunt cauzate de complexitatea
procesului, care creează un impediment în depistarea naturii faptei, multe victime căzând în
această capcană. Cu toate acestea, în cazul în care ați fost atras/ă în una din situaţiile expuse
mai sus, sau cunoaşteţi persoane care pot fi identificate drept victime ale traficului de fiinţe
umane, cereți ajutor de la cea mai apropiată ambasadă sau oficiu consular al Republicii
Moldova din țara în care vă aflați, inclusiv la numerele de telefon de urgență (+373 0 800
77777). Doar așa traficul de ființe poate fi combătut - cu suportul, susținerea și informarea în
masă a populației!