COMBATEREA TRAFICULUI DE PERSOANE

Din punct de vedere statistic, traficul de copii reprezintă o componentă

substanțială a traficului de persoane în România, peste o treime dintre victimele
traficului de persoane fiind minori, majoritatea devenind victime exploatate în
industria sexului. Astfel, în cursul anului 2017 nu mai puțin de 340 de copii au fost
identificați oficial ca victime ale traficului de persoane, 252 fete și 82 băieți
(ANITP).

Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi

constrâns la o muncă ce comportă un risc potențial sau care este susceptibilă
să îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice,
mentale, spirituale, morale ori sociale.
Legea 272 /2004 privind protecția drepturilor copilului

Mediul online, deosebit de atractiv pentru copii, reprezintă o cale

suplimentară prin care copiii pot deveni victime ale abuzului, exploatării și
traficului. Mai mult de 75% dintre copiii din România folosesc internetul zilnic, iar
jumătate dintre aceștia ne-au declarat că au primit mesaje cu conținut sexual prin
intermediul rețelelor de socializare. Linia de raportare a conținutului online ilegal,
Esc_ABUZ, coordonată de Salvați Copiii, a înregistrat peste 800 de sesizări privind
conținut pornografic infantil, din care 500 înfățișau copii care aveau vârste
cuprinse între unu și zece ani.
"Nu cred că mi se poate întâmpla mie" este un mod de gândire care poate
duce la experiențe cu consecințe grave.
Organizația Salvați copii este un exemplu de instituție care derulează
constant activități de prevenire a fenomenului exploatării sexuale și de întărire a
capacității profesioniștilor de a interveni în astfel de cazuri. Au elaborat
instrumente specifice de identificare și evaluare a riscului de a fi traficat,
destinate copiilor precum și profesioniștilor din centrele de plasament, unde
întâlnim cel mai adesea copii cu un profil maxim de risc. De asemenea, instrumentul
pentru identificarea timpurie a copiilor în risc sau victime ale exploatării și
traficului, destinat profesioniștilor, oferă informații concrete cu privire la acțiunile
de recrutare, mijloacele și scopul traficului, profilul de risc al copiilor și indicatorii
care ne ajuta să ne dăm seama dacă un copil este într-o situație de risc.
Instrumentele dedicate copiilor oferă prin intermediul studiilor de caz, desenelor
și poveștilor, acele informații la care copii trebuie să fie atenți, înainte de a lua
decizii importante, care i-ar putea duce în situații de risc. Din 2015, Salvați Copiii
România este înscrisă în platforma Polaris ce cuprinde, în prezent 2.433 organizații
care luptă împotriva traficului de persoane din 145 de țări.
Pentru a obține mai multe informații sau pentru a sesiza o posibilă situație de
trafic de persoane, sunați la Help-Line ANITP: 0800.800.678 (apelabil gratuit
în România) sau +4021.313.31.00 (apelabil cu tarif normal din străinătate).

Indicatori pentru copiii aflați în risc de a deveni victime ale traficului :

1. Factori familiali:
- nivel scãzut de educație în familie;
- abuz sexual în cadrul familiei;
- lipsa unui sprijin din partea familiei în ceea ce privește sistemul educațional
- abandonuri școlare;
- istorie de abuz de substanțe/adicții/ alcoolism în cadrul familiei;
- istoria unui abuz în cadrul familiei;
- lipsa comunicãrii între pãrinți și copii;
- familii monoparentale sau familii în care s-a produs divorțul;
- absența grijii pãrintești – copii orfani sau copii instituționalizați.

2. Factori sociali și economici:

- acces limitat sau lipsa accesului la sistemul de educație;
- lipsa oportunitãților de angajare/nivel crescut de șomaj/nesiguranța locului de
muncã/munca necalificatã este prost plãtitã;
- nivel ridicat de migrare ciclicã (muncã sezonierã);
- povești locale de succes obþinut ca urmare a migraþiei;
- lipsa de informații privind oportunitatea de migrare;
- lipsa informaþiilor cu privire la drepturile angajaților;
- lipsa informațiilor despre țãrile strãine (mirajul occidentului);
- lipsa unui mediu prietenos pentru copii și lipsa de oportunitãți pentru copii și
adolescenți;
- lipsa oportunitãților pentru fete și copii aparținând grupurilor minoritare;
- lipsa unui sistem eficient de protecție a copilului;
- impactul mediei asupra relațiilor sexuale deteminând o atitudine negativã și
distorsionatã;
- copiii sunt percepuþi ca și marfã în cadrul comunității lor;
- fetele sunt percepute ca și proprietate a comunitãții lor;
- norme culturale în cadrul anumitor comunitãþi în care se așteaptã ca minorii sã
creascã mai devreme (cãsnicii timpurii, munca copilului etc.); - sãrãcie și sãrãcie
extremã.

Copii în circumstanþe dificile cum sunt:

a. copii care consumã droguri sau alcool;
b. copii cu statut de refugiați din cauza rãzboaielor;
c. copii care aparþin unor grupuri minoritare;
d. copii care sunt dezavantajați de normele culturale (de ex, cãsãtorie timpurie);
e. copii implicați în infracțiuni de furt și cerșetorie;
f. copii care sunt deja implicați în trafic;

Consecințele traficului

Copiii și tinerii care au fost victime ale traficului de ființe umane au suferit
abuzuri fizice și/sau sexuale, cel mai adesea de o naturã extremã, cum ar fi violul și
totura. Ei trec prin aceste suferințe la o vârstã fragedã când ar trebui în mod
normal sã fie niște tineri încrezãtori, sãnãtoși și plini de viațã. Consecințele sunt
devastatoare și îi vor afecta în toate aspectele vieții lor.
Pe parcursul copilãriei, dezvoltarea are loc în plan fizic, social și psihologic.
Când trauma se produce în aceastã perioadã de dezvoltare, consecințele sunt
devastatoare și afecteazã toate aspectele vieții. Copiii își pot pierde independenþa
și capacitatea de a avea o viațã de adult corespunzãtoare. Pot suferi efecte
negative pe termen lung atât asupra stãrii de sãnãtate, cât și a speranței de viațã.
Pot fi stigmatizați atât în familie, cât și în comunitate și pot fi implicați în activitãți
criminale.
Sunt cazuri în care copiii (foste victime ale traficului) pot fi implicați în recrutarea
altor copii pentru exploatare sau își pot dezvolta propriul sistem de exploatare a
copiilor, astfel perpetuând ciclul abuzurilor.
Deseori copiii experimenteazã un sistem complex de simptome, legat de
experiența traumaticã. Pentru unii copii, efectele sunt vizibile; alții în schimb își
suprimã sentimentele și simptomele și poate dura pânã când acestea își fac simþitã
prezența; lucru ce se întâmplã mai ales în cazul simptomelor psihologice. Sunt copii
care își reprimã sau uitã experiența traumaticã, dar memoria acesteia poate reveni
mai târziu.
Toți copiii care au fost victime ale exploatãrii sexuale vor suferi de pe urma
consecințelor fizice și psihice. Atunci când copiii au fost victime ale sclaviei și nu au
avut o formã de control asupra propriei vieți pe durata exploatãrii, vor suferi
consecințe similare torturii. De obicei, cu cât exploatarea dureazã mai mult, cu atât
problemele de sãnãtate sunt mai grave. Sunt copii care vor suferi pe termen lung
consecințe ale exploatãrii, mai ales în cazurile în care contacteazã HIV.

Consecințe asupra sãnãtãții fizice

Victimele contacteazã diverse boli, inclusiv boli venerice și SIDA;
Victimele pot suferi o paletã largã de simptome cum ar fi: dureri de cap, ameþeli,
dureri de inimã și probleme respiratorii, dureri stomacale și abdominale, boli de
piele; Fetele rãmân însãrcinate; Fetele pot suferi complicații în urma sarcinii și
sunt forțate sã facã avorturi;
Victimele suferã frecvent mutilãri fizice, inclusiv bãtãi, înfometare;
Victimele suferã în urma rãnilor, zgârieturi sau rãni ale organelor sexuale.
Consecințe asupra sãnãtãții mentale și emoționale
▪ Depresie;
▪ Sentimente de pierdere a speranþei;
▪ Sentimente de vinovãție și rușine;
▪ Gânduri suicidale;
▪ Epuizare și probleme de somn (lipsa somnului sau insomnii);
▪ Flashback-uri, coșmaruri, atacuri de panicã, iritabilitate și ale simptome de stres;
▪ Disociere sau retragere emoționalã;
▪ Imposibilitatea de a se concentra/abilitate limitatã de a se organiza și structura;
▪ Lipsa încrederii în sine;
▪ Imagine de sine scãzutã, sentimente de urã fațã de sine;
▪ Anxietate;
▪ Pierderea noþiunii de timp;
▪ Sentimente confuze despre dragoste și sex;
▪ Cãderi nervoase, câteodatã cu efecte permanente;
▪ Furie.

Consecințe asupra comportamentului

Victimele își pierd încrederea în adulți și capãtã un comportament antisocial;
Victimele au dificultãți în a relaþiona cu ceilalți, inclusiv cu familia sau cu colegii de
muncã;
Victimele devin deseori dependente de drog și alcool;
Suprimarea furiei poate determina o exagerare a acesteia împotriva altora și
împotriva sa (automutilare); Victimele pot deveni agresive și nervoase fațã de cei
din jurul lor;
Victimele pot dezvolta relații de dependenþã față de abuzatorii lor;
Victimelor le este teamã cã nu vor mai fi capabile sã ducã o viațã normalã;
Victimelor le este teamã cã membrii din familia și comunitatea lor vor afla ce li s-a
întâmplat și de aceea le este fricã sã se întoarcã acasã;
Victimele dezvoltã tulburãri ale instinctului alimentar (nu se hrãnesc sau devin
bulimice); Victimele devin hiperactive; Victimele au un comportament sexual
provocator/poartã îmbrãcãminte provocatoare; Victimele încep sã fure; Le place
sã aibã bani și sã-i cheltuiascã;
Victimele încep sã aibã un comportament abuziv, mint și înșalã; Victimele fug din
mediul protectiv; Victimele se simt lipsite de putere sau simt nevoia de a controla
situaþia așa cum vor ele;
În timp ce unii copii sunt rezilienți, cu o capacitate mare de a se reface în
urma abuzului, dacã primesc grija și suportul de care au nevoie, în schimb pentru
alți copii, stresul extrem și trauma exploatãrii sexuale sau a altor forme de abuz
poate determina un efect nedorit pe termen lung denumit Sindromul de Stres
Posttraumatic (SSPT).
SSPT poate fi dificil de diagnosticat și tratat și se caracterizeazã prin
urmãtoarele simptome:
• retrãirea evenimentului traumatic prin vise, coșmaruri, flashback-uri sau
gânduri intruzive;
• evitarea reamintirii evenimentelor;
• simptome persistente de excitare mare cum ar fi tulburãrile de somn,
comportament agresiv și concentrare scãzutã a atenþiei;
SSPT afecteazã memoria în moduri diferite. Copiii care suferã de SSPT ar
putea sã aibã dificultãți în a reproduce ce s-a întâmplat. Lipsa de cooperare,
ostilitatea, abilitatea de a-ți reaminti evenimente în detaliu sunt posibil sã aibã loc
ca și rezultat al traumei.