PROBLEMATICA MEDICO-

SOCIALĂ A COPIILOR ȘI
TINERILOR
ELEV: POPONEA ADELINA
PROBLEMATICA MEDICO-SOCIALĂ A COPIILOR ȘI TINERILOR

Copii care se află în situații critice sau sărăcie severă fac parte din următoarele categorii:
• Copiii abandonații,
• Copiii fără identitate legală (în special copii din familii de etnie romă),
• Copiii străzii,
• Copiii maltrataț, neglijați sau abuzati fizic sau emoțional,
• Tinerii lipsiți de familie care părăsesc instituțiile pentru copii la 18 ani.

Principalele probleme cu care se confruntă tinerii sunt?

- Sărăcia,
- Condițiile de locuit precare,
- Șomajul,
- Degradarea situației educaționale a tinerilor, datorită lipsei de resurse financiare a familiei pentru ai
susține (copii proveniți din mediu rural sau din alte categorii defavorizate),
- Creșterea consumului de droguri,concomitent cu scăderea vârstei la care tinerii încep să devină
consumatori,
- Creșterea delicvenței juvenile și reducerea vârstei la care debutează infracționalitatea.
ABANDONUL

Cauzele abandonului sunt:

• Din punct de vedere juridic – copilul aflat în îngrijirea unei instituții de ocrotire socială sau
medicală de stat, a unei instituții de ocrotire private, legal constituite sau încredințat, în condițiile
legii, unei persoane juridice, poate fi declarat prin hotărâre judecătorească abandonat, ca urmare a
faptului că părinții s-au dezinteresat de el în mod vădit o perioadă mai mare de 6 luni.
• Din punct de vedere medical – copilul este considerat abandonat în spital, dacă rămâne în unitatea
sanitară mai mult de 2 săptămâni peste perioada necesară acordărilor îngrijirilor specifice.
• Din punct de vedere psihologic – actiunea de părăsire a unei ființe, de lipsa de preocupare pentru
soarte acesteia.
În prezent principalele cauze ale abandonului sunt de natură socio-economică și educațională.
Alte cauze ale abandonului dunt:
- Accesibilitatea scăzută la mijloacele de planificare familială,
- Plasarea provizorie a copiilor în instituții,
- Lipsa sau costul ridicat al unor servicii pentru mamele cu copii ( creșe, grădinițe),
- Lispsa unei rețele de asistență medicală de ocrotire care să ofere suport medico-social continuu.
Familia reprezintă unitatea fundamentală a societății și mediul natural pentru creștere, educarea,
dezvoltarea și bunăstarea membrilor săi. Statul are datoria să asigure protecția familiei pentru ca aceasta
să își poată îndeplini rolul, funcțiile și menirea sa.
Strategiile politicilor familiale de eliminare a dificultăților și riscurilor sociale care pot destrăma familia:
- Acordarea libertății depline în alegerea modelului familial,
- Diminuarea crizei locuințelor pentru familile tinere,
- Sprijinirea tinerilor căsătoriți pentru încadrarea în muncă, în raport cu pregătirea profesională a
acestora,
- Acordarea de șanse egale pe piața muncii persoanelor de sex feminin,
- Acordarea de facilități mamelor cu copii,
- Protecția copiilor contra sărăciei și redistribuirea veniturilor între categoriile sociale, în favoarea
famililor cu copii,
- Îmbunătățirea servicilor medico-sociale: - acordarea de credite în condiții ajantajoase famililor tinere.
Susținerea familiei în situații de criză.
 Noțiuni de îngrijirea prematurului la domiciliu.
 Influența dizabilității și bolii asupra copilului, persoanei, familiei.
 Instruirea persoanei care acordă îngrijiri pentru recuperare și reducerea impactului.
 Consiliere în caz de: boli grave, decese, suferință psihică, anxietate depresie.

Grupurile vulnerabile.
 Grupurile defavorizate: minorități etnice și religioase, cu probleme socio-economice, sărăcia, lipsa de
educație și a accesului la servicii de diagnostic și tratament.
 Comportamente de risc: consumul de alcool și droguri, fumatul, mediul înconjurător nesigur, risc de
accidente, automedicația și consumul excesiv de medicamente.

Măsuri de susținere și combatere.

 Organizarea acțiunilor individuale sau pe grupuri,
 Participarea la campanii de educație,
 Aplicarea programelor naționale,
 Legătura cu autoritățile, unitățile sanitare, organizații neguvernamentale,
 Respectarea legislației.
Îngrijirea la domiciliu a bolnavilor cronici și în stadiul terminal
 Alegerea unui model de îngrijire adecvat:
-modelul de îngrijire Orem,
-modelul de îngrijire Roper bazat pe dependența/independența activităților vieții în diferite
etape,
 Evaluarea gradului de dependență,
 Evaluarea resurselor umane și materiale,
 Verificarea și respectarea recomandării medicale,
 Planificarea îngrijirilor și stabilirea orarului împreună cu familia, bolnavul, respectând
recomandările medicale,
 Executarea intervențiilor autonome și delegate în conformitate cu legislația în viguare,
 Aplicarea protocoalelor de îngrijire,
 Instruirea și implicarea familiei în îngrijire și supraveghere,
 Explicarea nevoilor muribundului,
 Evidența activității și transmiterea informațiilor semnificative,
 Evaloarea rezultatelor îngrijirii,
 Raportarea periodică a rezultatelor și reajustarea planului de îngrijiri.