MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

Universitatea Pedagogică de Stat „ Ion Creangă“ din Chișinău

Facultatea: Psihologie și Psihopedagogie Specială

Catedra: Asistență Socială
Ciclul II.Specialitatea: Politici sociale de susținere a familiei și copilului

DREPTUL PROTECȚIEI SOCIALE

Referat: Procedura de luare a deciziei cu privire la plasamentul
copilului aflat în dificultate

Elaborat: Laşco Anastasia

Coordonator: Carata Dumitru
Chișinău, 2020
Dacă un copil trăiește într-un spirit de acceptare și prietenie, el învață să
găsească iubirea pretutindeni.
 Dorothy Law Neițe
Introducere
Copiii reprezintă acel grup de populaţie care constituie potenţialul
viitor al unei societăţi. Aflându-se în etapa incipientă a vieţii, ei necesită
sprijinul părinţilor, tutorilor sau altor persoane adulte responsabile. Însă
când acest sprijin este insuficient, adică când aceste persoane responsabile nu-
şi îndeplinesc sau nu îşi pot îndeplini suficient obligaţiunile sale faţă de copii,
aceştia ajung în situații de dificultate, care nu întotdeauna pot fi
soluționate în cadrul familial şi, prin urmare, necesită intervenţia unor agenți
exteriori mediului în care se află copiii, cum ar fi: autorităţi statale,
organizaţii internaţionale, organizații nonguvernamentale sau alte entităţi
care pot oferi susţinere acestor copii.
Copiii aflați în dificultate reprezintă una dintre categoriile de populație
cele mai vulnerabile, deoarece, fiind copii, pe de o parte se află la o vârstă, la
care, de regulă, nu pot lua decizii serioase, care pot fi luate de persoane
responsabile, precum ar fi adulții sau tutorii, iar pe de altă parte, această stare
de vulnerabilitate în care se află este dublată de dificultățile de care sunt afectați,
care gravitează în jurul gradului în care părinții sau tutorii își îndeplinesc
responsabilitățile părintești. Cu alte cuvinte, acești copii într-o măsură mai mare
sau mai mică au deficiențe privind îngrijirea părintească, la acoperirea cărora
instituțiile de stat îndeplinesc un rol important prin intermediul aplicării
prevederilor politicilor de susținere economico-socială a acestor copii. Existenţa
acestor situații de dificultate la unii copii determină necesitatea definirii
unei categorii specifice de copii, denumite generic „copii aflaţi în
dificultate”. Pe de o parte fiecare comunitate în care există copii are
problemele sale specifice, iar pe de altă parte agenţii guvernamentali
naţionali, cei internaţionali şi cei non-guvernamentali sau de alt fel au priorităţile
lor în materie de politici sau măsuri economico-sociale, norme legale sau cu titlu
de recomandare sau ideologii, ceea ce a determinat ca abordarea copiilor aflaţi
în dificultate să varieze în funcţie de perioada istorică, formaţiunea politică,
dificultăţile propriu-zise ale copilului şi de alte entităţi preocupate şi de alţi
factori .

1. Definirea copiilor aflați în dificultate

Copiii în dificultate reprezintă acele persoane care fiind minori în
limitele vârstei legale, se află în situație de dificultate de ordin
medical,psihologic, economic și/sau social în conformitate cu anumite criteria
stabilite în funcție de genul dificultăților și trăsăturile fizico-psihice
corespunzătoare copiilor în cauză, în cazul în care aceste dificultăți
împiedică dezvoltarea normală a
copiilor.
Copii aflati in dificultate sunt:
- In cazul in care parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, pusi sub
interdictie,declarati judecatoreste morti ori disparuti sau decazuti din drepturile
parintesti, si nu afost instituita tutela
- in cazul in care copilul a fost declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca
ramasadefinitiva, precum si in cazul in care instanta judecatoreasca nu a hotarat
incredintareacopilului unei familii sau unei persoane, in conditiile legii,
drepturile parintesti asupracopilului.
- copii adoptati care acum au parinti vitregi; copiii adoptati de catre parinti
din alte tari.
- Un copil care sufera de un handicap sau are o deficienta care il pune in
situatia de a nuavea acces decat la formele speciale de educatie si ca atare este izolat si
exclus.
- Un copil care are parinti bolnavi sau cu deficiente, parinti care consuma
alcool saudroguri, parinti bolnavi cronic.
- Un copil care se confrunta cu probleme scolare (rezultate slabe, dificultati
de atentie,concetrare scazuta, relatii conflictuale cu colegii etc.)
 - Un copil care are dificultăți de adaptare si integrare la gradinita (plans,
refuz,agresivitate, pasivitate etc.
- Un copil care sufera de un handicap sau are o deficienta care il pune in
situatia de a nuavea acces decat la formele speciale de educatie si ca
atare este izolat si exclus.
- Copii proveniti din familii cu venituri scazut
- Un copil care se manifesta agresiv in familie, cu care parintii nu se mai pot
intelege,catre cale nu mai gasesc nici o cale de comunicare.
- Adolescenti care se confrunta cu dificultati de relationare, de comunicare,
careapeleaza la consumul de alcool si droguri.

2. Procedura de luarea a deciziei cu privire la plasamentul copilului

aflat în dificulultate.
În Republica Moldova sistemul de protecţie socială a copilului prevede
diverse măsuri de susţinere a copiilor aflaţi în dificultate. Una din aceste măsuri,
oferită drept răspuns la situaţiile de dificultate a copiilor rămaşi fără ocrotire
părintească, este plasarea în îngrijire rezidenţială sau alte forme alternative de
plasament. Această măsură de protecţie prevede separarea copilului de familie şi
de mediul familiar lui, schimbarea modului lui de viaţă şi relaţionare ulterioară
cu familia.
Decizia cu privire la plasamentul copilului aflat în dificultate se face de
către Comisia pentru protecţia copilului aflat în dificultate.
Comisia pentru protecţia copilului aflat în dificultate (în continuare -
Comisie) este un organ instituit în cadrul autorităţilor administraţiei publice
locale de nivelul al 2 doilea, abilitat cu analiza situaţiei copilului şi eliberarea
avizului de recomandare pentru aprobarea măsurilor de protecţie a copilului aflat
în dificultate şi monitorizarea acestora. Comisia are un caracter independent
deoarece nu întruneşte în componenţa sa reprezentanţi ai S/DASPF şi ai
Direcţiei generale învăţământ, tineret şi sport. În acest fel se asigură
imparţialitatea în luare a deciziilor. Comisia examinează evaluarea complexă a
copilului aflat în dificultate, în baza căreia face recomandări privind forma
optimală de îngrijire a acestuia. În cadrul Comisiei sunt propuse pentru audienţă
doar cazurile pentru care se recomandă plasarea copilului în afara mediului
familial, cazurile pentru care „un asemenea plasament este necesar pentru a
proteja copilul de daune considerabile care aduc prejudiciu vieţii şi sănătăţii
lui” . În situaţiile în care Comisia este ferm convinsă că nu are o altă opţiune
disponibilă pentru copil, ea eliberează avizul de recomandare a plasării copilului
în servicii de tip rezidenţial. În situaţiile în care este posibilă plasarea copilului
în serviciile de tip familial, Comisia va respinge opţiunea de plasare a copilului
în serviciul de tip rezidenţial şi va recomanda plasarea lui în unul din aceste
servicii: tutela/curatela, serviciul asistenţa parentală profesionistă, casa de copii
de tip familie. Astfel Comisia, ca element al sistemului de prevenire a separării
copilului de familie, realizează un rol de susţinere a Autorităţii tutelare în
procesul de luare a deciziei referitor la forma optimală de protecţie și plasament
a copilului aflat în dificultate.
2.1 Etapa de luare a deciziei privind plasamentul copilului de
famaflat în dificultate
Referirea la Comisia pentru protecţia copilului aflat în dificultate: În cazul
în care S/DASPF ajunge la concluzia că copilul trebuie să fie separat de familie,
se anunţă convocarea şedinţei Comisiei. Anunţul de convocare a şedinţei
Comisiei este făcut de specialistul în protecţia drepturilor copilului. Şedinţa
Comisiei are loc conform procedurilor prevăzute de Regulament. La şedinţă pot
fi invitate persoanele relevante precum şi copilul, părinţii sau reprezentantul
legal al copilului. În procesul de examinare a cazului Comisia se conduce de
cerenţele minime necesare pentru recurgerea la separarea copilului de familie.
Acestea sunt situaţiile în care plasamentul în afara familiei este necesar pentru a
proteja copilul de daune considerabile care prejudiciază viaţa şi sănătatea lui şi
situaţiile cînd evaluarea complexă demonstrează că un asemenea plasament va
satisface necesităţile şi interesul superior al copilului. În rezultatul examinării
cazului Comisia eliberează un aviz de recomandare. Comisia va aviza pozitiv
plasamentul copilului în afara familiei în cazul în care se constată prezenţa
condiţiilor minime de recurgere la separarea copilului de familie. În cazul în
care Comisia consideră că plasamentul în îngrijirea rezidenţială nu este în
interesul copilului, aceasta respinge recomandările făcute în acest sens şi emite
un aviz negativ cu întoarcerea dosarului S/ DASPF pentru reevaluare şi
colectare de probe suplimentare sau pentru plasament în altă formă de îngrijire.
Luarea deciziei finale privind separarea copilului de familie se face de
către Autoritatea tutelară în baza avizului pozitiv al Comisiei cu recomandarea
plasamentului copilului în afara familiei
2.2Forme de plasament a copilului afat în dificultate.
Deosebim două forme alternative de plasament a copiilor:
- plasament de tip familial (tutela/curatela, casele de copii de tip familial,
asistenţa parentală profesionistă, adopţia, casa comunitare)
- plasament de tip rezidenţial (centrul de plasament temporar).
Atunci când copilul este plasat în afara familiei biologice, lărgite, se va
ţine cont de următoarele principii:
- familia reprezintă mediul cel mai potrivit pentru dezvoltarea copilului;
- plasamentul este o măsură de protecţie pentru dezvoltarea intelectuală şi
emoţională a copilului;
- plasamentul este o perioadă de tranziţie şi schimbare;
- situaţia fiecărui copil este unică;
- plasamentul trebuie să satisfacă toate necesităţile copilului.
În luarea oricărei decizii cu privire la situaţia copilului se va ţine cont de
respectarea interesului superior al copilului, care implică:
- asigurarea securităţii şi pregătirea copilului pentru viitor;
- participarea copilului în procesul de luare a deciziilor care îl vizează;
- prioritate se va da menţinerii sau reîntoarcerii copilului în familia naturală;
- numirea unei persoane responsabile de copil.