1.

Introducere
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C.) este
instituția publică din România aflată în subordinea consiliilor judetene respectiv subordinea
consiliilor locale la nivel de sectoare în municipiul Bucuresti, care oferă asistență și sprijin
pentru copii, familie, persoane singure, persoane în vârstă, persoane aflate având nevoie de
ajutor, abuzate, marginalizate sau cu dizabilități și oricărei persoane aflate în nevoie.
2. Organizare
DGASPC este organizată funcțional pe următoarele componente: Direcția de Protecție a
Copilului, Direcția de Protecție a Adultului și Direcția Economică:
Direcția de Protecție a Copilului cuprinde: Serviciul de tip familial, Serviciul Evaluare
Complexă, Compartiment Adopții, Compartiment Monitorizare, Serviciul Consiliere și Sprijin
pentru Părinți și Copii, Compartiment Telefonul Copilului, Serviciul de Asistență Maternală,
Serviciul de Coordonare și Informare pentru Copiii Străzii, Compartiment Delicvență
Juvenilă, Compartiment Trafic Persoane, Servicii Alternative (Adăpost de Noapte Pentru
Copiii Străzii, Adăpostul de Zi și de Noapte pentru Copiii Străzii), Serviciul Rezidențial Copii
(centre de plasament, Centrul de Primire a Copilului în Regim de Urgență, Centrul de Primire
în Regim de Urgență Copil Abuzat, Centrul Maternal, Complex de servicii comunitare).
Scopul activității Direcției de Protecție a Copilului se axează pe intervenția specializată
și dezvoltarea serviciilor adecvate pentru acordarea de asistență și protecție copilului aflat în
dificultate și familiei acestuia, prin toate formele și mijloacele prevăzute de lege.
DGASPC au responsabilități în cazurile de abuz, neglijare sau exploatare, inclusiv
exploatare prin muncă, trafic de copii, repatrierea și reintegrarea socială a copiilor neînsoțiți,
respectiv returnarea familiilor cu copii și acordarea de servicii de sprijin în funcție de nevoi.
Aceste responsabilități sunt complementare cu cele ale consiliilor locale (vezi mai jos). Din
acest motiv este esențial ca DGASPC și consiliile locale să aibă o strânsă colaborare. În
situația copiilor căror părinți divorțează, DGASPC poate juca un rol complementar față
de autoritatea tutelară. Există însă neconcordanțe cu privire la metodologiile de lucru ale celor
două instituții (de exemplu, cu privire la metodologia efectuării anchetelor sociale) deoarece
nu există norme metodologice de aplicare a Legii 272/2004.
Direcția de Asistență Socială are în componență: Serviciul de Plăți și Prestații Sociale,
Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, Serviciul de Asistență
Socială (Compartiment Rezidențial Adulți, Compartiment Intervenții în Regim de Urgenta
Adulți, Centru de Pregătire pentru o Viață Independentă, Compartiment Anti-sărăcie și
Prevenirea Marginalizării Sociale).
 Direcția Economică este formată din: Serviciul Contabilitate, Analize și Urmăriri
Angajamente Bugetare, Compartiment Financiar Salarizare, Serviciul Administrativ
Gospodăresc (Coloana Auto, Compartiment Administrativ).
3. Obiective

Scopul DGASPC, ca serviciul public specializat în protecția copilului, este transpunerea

în practica a Normelor Convenției Organizației Națiunilor Unite, în legătura cu protecția
copilului și a strategiei guvernamentale în domeniu, activitatea cuprinzând următoarele
domenii:

 Respectarea și promovarea drepturilor fiecărui copil;

 Asigurarea dezvoltării copilului în centrul de plasament cât mai apropiat de mediul
familial;
 Reevaluează periodic condițiile care au dus la separarea copilului de mediul familial și
caută soluțiile cele mai bune pentru reintegrare;
 Ia măsurile necesare în cazul în care se observă o posibilă cauză care poate duce la
separarea copilului de unul dintre părinți, putând numi un tutore provizoriu până la
soluționarea cauzei;
 Evaluează garanțiile morale și condițiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească
familiile sau persoanele care pot deveni tutori și care pot primi un copil în îngrijire;
 Asigurarea protecției temporare a copilului în centrul de plasament, asigurând
proiectul individual de protecție cu soluții pentru integrarea sau reintegrarea sa familială;
 Crearea caracterului deschis a centrului către societate, integrarea acestuia în
comunitate prin modul de organizare, funcționare, prin relațiile pe care le promovează;
 Scăderea treptată a numărului de copii ocrotiți din centrele de plasament prin
diversificarea serviciilor destinate protecției copilului, informarea și pregătirea
profesională a personalului;
 Asigurarea ocrotirii copilului în mediul lui natural, în familia biologică, familie de
îngrijire temporară (plasament sau încredințare), asistenți maternali profesioniști, familie
adoptivă;
 Implicarea în rezolvarea cazurilor de abuz emoțional asupra copilului datorate
boicotării programelor de legături personale dintre minor și părinți sau orice alte persoane
semnificative din viața minorului (Art. 14 și 15 din Legea 272/2004).

4. Servicii oferite

Principalele servicii oferite de DGASPC în cazurile de exploatare a copiilor prin muncă,

trafic de copii și în cazul copiilor repatriați:

 serviciile telefonul copilului pentru semnalarea tuturor situațiilor de violență

asupra copilului și, după caz, pentru semnalarea situațiilor de violență în familie, în
cadrul cărora funcționează câte o echipă mobilă de intervenție pentru situațiile de
urgență;
 centrele de primire în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat -
care își extind activitatea pentru toate formele de violență asupra copilului;
 centrele de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat - care își extind
activitatea pentru toate formele de violență asupra copilului;
  centrele de tranzit pentru protecția și asistența copiilor repatriați și/sau victime ale
traficului.

5. Autoritatea Tutelară și D.G.A.S.P.C – Asemănări și Deosebiri

Până la intrarea în vigoare a legii 272/2004, Autoritatea Tutelara avea în activitate pe
lângă atribuțiile enumerate anterior și cele actuale de care se ocupă D.G.A.S.P.C și S.P.A.S.
Odată cu organizarea impusă de Legea 272/2004, D.G.A.S.P.C. și S.P.A.S au preluat o parte
din atribuțiunile Autorității Tutelare și au primit și alte competente în conformitate cu normele
europene.
Autoritatea Tutelară face parte din serviciile comunitare din subordinea consiliilor
locale ca de altfel și D.G.A.S.P.C și S.P.A.S. Diferența dintre aceste instituții este obiectul de
activitate, în sensul că Autoritatea Tutelară se ocupă de eliberarea actelor administrative de
dispoziție, de conservare, tutele, etc. D.G.A.S.P.C are atribuții privind protecția copilului în
situații de bandon familial, rele tratamente aplicate minorului, în concluzie tot ceea ce ține de
siguranța fizică și psihică a minorilor. S.P.A.S are însă și atribuții mai generale de asistență
socială, nu doar legate de minori.
Exemple:

1.D.G.A.S.P.C în situațiile stabilite de lege poate cere decăderea din drepturile

părintești ale unuia dintre părinti sau a ambilor părinți. Autoritatea tutelara numește
un curator la cerere sau din oficiu sau tutore în situațiile când un minor este asistat sau
reprezentat în instanță ori alte instituții ale statului.
2.Autoritate tutelară se implică însă la dezbaterea unei succesiuni, dacă un minor are
interese contrare cu părintii sai privind masa succesorală, Autoritate tutelară numește
un curator pentru a reprezenta/asista minorul la notariat. Atribuțiile celor două
instituții nu se intercalează ci sunt reglementate de legi diferite.

6. Responsabilitățile Autorității Tutelare

 Efectuarea de anchete sociale referitoare la minorii implicați în procesele de
divorț, încredințare, reîncredințare, stabilire program de relații personale și
veghere la creșterea și educarea minorului sau stabilire domiciliu;
 Identificarea precoce a cazurilor de risc ce pot duce la separarea copilului de
părinții săi, reintegrarea copilului separat în familie și responsabilizarea
părinților privind creșterea și educarea, precum și de găsire de soluții adecvate
pentru dificultățile pe care familia acestuia le trece la un moment dat;
 Efectuarea de anchete sociale referitoare la persoanele condamnate care au
depus cerere de întrerupere a executării pedepsei;
 Efectuarea de anchete sociale în cazul instituirii tutelei sau curatelei;
 Efectuarea de anchete sociale în cazul încheierii sau rezilierii contractelor de
întreținere;
 Efectuarea de anchete sociale privind acordarea dispensei de vârsta;
 Efectuarea de anchete sociale în vederea obținerii grațierii;
 Clarificarea situației juridice a persoanelor puse sub interdicție judecătorească,
prin instituirea tutelei sau curatelei, conform art.146 din Codului Familiei, prin
emiterea unor dispoziții, referate și adrese privind instituirea curatelei;
  Activități de monitorizare a minorilor asupra cărora s-a instituit tutelă prin
instanța de judecată și efectuarea controalelor periodice conform art.108 din
Codul Familiei, ale tutorilor, respectiv curatorilor;
 Rezolvarea cerințelor instanțelor de judecată, organelor de poliție cât și a
spitalelor de psihiatrie;
 Audierea minorilor delicvenți la secțiile de poliție sau la Parchetele de pe lângă
instanțele judecătorești
 Un alt aspect al activității constă în efectuarea anchetelor sociale pentru
persoanele încadrate în diferite grade de invaliditate, la cererea acestora, sau a
reprezentantului lor legal, necesare pentru obținerea anumitor facilități.
 La cererea persoanei cu handicap, sau al reprezentantului legal, Autoritatea
Tutelară propune numirea unui asistent personal.
 Totodată, conform legii 17/2000 un reprezentant al autorității tutelare, va asista
persoanele vârstnice la cererea lor sau din oficiu, la încheierea contractului de
întreținere.

7. S.P.A.S. și D.G.A.S.P.C – Asemănări și Deosebiri

Potrivit Ordinului Nr. 95/13.03.2006 S.P.A.S este în legătură directă de colaborare cu
D.G.A.S.P.C, potrivit Art. 36(2)) din Legea 272/2004:

 identificarea copiilor a căror dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau

socială a copilului este primejduită şi care necesita intervenţia D.G.A.S.P.C.;
 S.P.A.S desemnează un responsabil de caz, cu precădere persoana cu atribuţii
de asistenţa socială care a început instrumentarea cazului. persoana
desemnată ca responsabil de caz trebuie să îndeplinească condiţiile de studii
prevăzute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz în
domeniul protecţiei copilului., dacă personalul SPAS de la nivelul
municipiilor şi oraşelor sau persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din
aparatul propriu al consiliilor locale comunale nu îndeplinesc condiţiile de
studii, atunci D.G.A.S.P.C. din judeţul respectiv va desemna responsabili de
caz din cadrul altor furnizori de servicii acreditaţi conform legii;
 negociază cu D.G.A.S.P.C. pentru a identifica un asistent social care să preia
responsabilitatea supervizării planului de servicii completat de asistenţii sociali
de la nivel local.; (a se citi Ordinul Nr. 95/13.03.2006)

S.P.A.S. trebuie să transmită către D.G.A.S.P.C. toate informaţiile pe care le deţine

despre comunitatea sa (copii care trebuie să fie protejaţi în afara familiei, potenţiali asistenţi
maternali, familii/persoane potenţial adoptatoare, copii aflaţi în plasament la familia
extinsă sau în asistenţă maternală, părinţi ai căror copii se află în plasament în afara familiei,
copii reintegraţi în familie, copii care au săvârşit fapte penale şi nu răspund penal) şi să ofere
sprijin asistenţilor sociali de la D.G.A.S.P.C. în efectuarea vizitelor în teren. La rândul său,
D.G.A.S.P.C. coordonează metodologic activitatea S.P.A.S. - urilor, punându-le la dispoziţie
acestora metodologii de lucru, ghiduri, instrumente, acordându-le sprijin în scrierea de
proiecte, în înfiinţarea de noi servicii sau în îmbunătăţirea activităţii serviciilor deja existente
etc. Totodată, D.G.A.S.P.C. trebuie sa transmită toate informaţiile necesare SPAS-urilor
referitor la comunităţile lor, la copiii şi familiile din unitatea lor administrativ teritorială.

Transmiterea informaţiilor este esenţială pentru buna colaborare între cele 2 nivele de
intervenţie. O situaţie în care este absolut necesară informarea permanentă între SPAS şi
DGASPC este cea în care copilul este separat de părinţii săi şi este în interesul său superior
menţinerea relaţiilor personale cu părinţii sau cu alte persoane cu care a dezvoltat relaţii de
ataşament. In această situaţie, ambele instituţii trebuie să aibă o abordare activă şi
să găsească cele mai bune soluţii pentru menţinerea fără întrerupere a relaţiilor personale între
copil şi părinţi - vizite ale copilului la domiciliul părinţilor, vizite ale părinţilor la domiciliul
copilului, telefoane, scrisori, întâlniri, transmiterea de informaţii. Buna colaborare între
SPAS şi DGASPC pe perioada măsurii de protecţie reprezintă premisa pentru o reintegrare la
momentul oportun şi de succes a copilului în familie, SPAS preluându-şi rolul de
monitorizare şi suport treptat fără a fi înregistrate disfunţionalităţi.
Sprijinul acordat copiilor şi părinţilor acestora trebuie să ia forma unui continuum de
servicii, responsabilul principal fiind diferit de la o etapă la alta :

8. Misiune
Misiunea instituției este de a asigura persoanelor domiciliate pe raza sa de acțiune un
sistem de asistență socială care să răspundă nevoilor identificate și să ofere o securitate
socială universală și cuprinzătoare.
DGASPC, ca instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea consiliului
județean, sunt parteneri-cheie pentru consiliile locale în satisfacerea nevoilor copiilor
și familiilor. DGASPC asigură la nivelul județean, respectiv la nivelul sectoarelor
municipiului București aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în
domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice,
persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie. DGASPC au
în subordine ansamblul serviciilor rezidențiale și de tip familial destinate copiilor
pentru care au fost stabilite, în condițiile legii, măsuri de protecție specială în afara
propriei familii: pentru copiii separați temporar de familie, cu acordul/la solicitarea
părinților, măsura este decisă de către Comisia pentru protecția copilului, iar pentru
copiii aflați în pericol în familie, pentru care nu există acordul părinților și pentru
copiii lipsiți de părinți sau ai căror părinți au fost decăzuți din drepturile părintești
măsura este decisă de către instanța judecătorească, la solicitarea DGASPC.