1.

Copilul este privat de cele mai elementare drepturi prevăzute prin Lege (de a
avea un nume, cetăţenie, dreptul la dragoste şi ocrotire în cadrul unei familii). De
multe ori copiii abandonaţi în maternitate nu primesc nici un nume şi nici
cetăţenie. Aceşti copii nu există teoretic. Ei sunt fără indentitate şi nu pot primi
actele necesare nici după vîrsta de 18 ani. Mai mult decat atat: nicio instituţie de
îngrijire nu poate suplini mediul familial, afecţiunea şi ocrotirea părintească.
Instituţiile, indiferent de calitatea îngrijirii nu pot elimina efectele negative asupra
copilului. S-ar părea că aceşti copii au ce mînca, au unde dormi, iarna este cald,
au toate lucrurile necesare, dar totuşi ei nu au ceea ce este mai important pentru
un copil: afecţiunea şi dragostea părintească. Efectele negative create au
amprente pentru toată viaţa, fiecare copil nu este privit în mod aparte, ci ca o
colectivitate, ei fiind mai mulţi copii, astfel încît, copilul nu se poate pricepe pe el
însuşi chiar ca personalitate.
2.
2. Copiii insituţionalizaţi, la vîrste foarte mici pot avea întîrzieri în dezvoltarea
socială. fizică, emoţională şi prezintă un risc crescut de îmbolnăvire. Îngrijirea în
instituţie poate afecta abilitatea copilului de a trece cu uşurinţă peste stadiile
fireşti de dezvoltare ale vieţii şi de cele mai multe ori există întarzieri în
dezvoltarea acestor etape. La vîrsta de 3 ani, cand apare conştiinţa de sine,
copilul pricepe şi faptul că nu este al nimănui, ceea ce pentru el devine o stare
dureroasă mai ales nesimţind acea afectivitate sau relaţie de ataşament
necesare la acestă vîrstă.
3. Copiii abandonati prezintă aptitudini motorii şi de socializare redusă şi întîrzieri
în funcţionarea intelectuală şi logică, dificultăţi de învăţare, citesc cu greu, ,
prezintă dificultăţi cînd sunt puşi în situaţia de a lua o decizie, etc. Pe de altă
parte se constată impulsivitate, delincvenţă, comportament agresiv sau anti-
social. Sindromul copilului abandonat mai presupune modificări serioase de
dispoziţie, frică, depresie, sunt rezervaţi şi reci, au sentimene de culpabilitate
considerînd că ei sunt vina şi cauza esenţială a abandonului lor.”
Acestea sunt doar cîteva dintre efectele abandonului care se resfrîng asupra
copilului. Dragi cititori, vreau să vă întreb, cît de stupid şi cît de greu v-aţi simţit
atunci cînd aţi fost trădat de cineva, atunci cînd aţi fost părăsit sau cînd aţi
pierdut persoana dragă? Dificil, aşa e? Şi totuşi acele sentimente nu se compară
cu ceea ce simte un copil micuţ al nimănui.

Tot mai multe "mame" fac avort, dau nastere copilului si il arunca la gunoi sau in
abandoneaza in spital. TU ai fi in stare de asa ceva?
Cazurile copiilor supusi unor tratamente inumane, abandonati in spitale, sau pur si
simplu aruncati in gunoi de proprii parinti sunt din ce in ce mai frecvente in Romania.
Conform ultimului studiu UNICEF, tara noastra ocupa primul loc in Europa in ceea ce
priveste abandonul copiilor.
Cauzele sunt lipsa de informare si de educatie a parintilor, limitarea accesului la servicii
medicale si sociale de baza, atitudinile si comportamentele discruminatorii, precum si
saracia.
Un alt studiun UNICEF arata ca, anul trecut, aproape 95% dintre copiii disparuti in tara
noastra au fugit de acasa din cauza familiei. La inceputul anului 2007, 74.000 de copii
erau in ingrijirea statului. Dintre acestia 26.000 erau institutionalizati, iar 48.000 erau
inclusi in programe de asistenta maternala.