Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Departamentul de Sociologie și Asistență Socială

LUCRARE DE LICENȚĂ

Specializarea

SOCIOLOGIE

EFECTELE MIGRAȚIEI ASUPRA COPIILOR

RĂMAȘI SINGURI ACASĂ

Conducător științific Absolvent

Conf.Dr. Adrian Lupu Grigoriu Andreea-Maria

Sesiunea:

Iunie 2022
 CUPRINS

Introducere…

Cap. I – Concepte și teorii privind migrația

1.1 Definiția migrației

1.2 Amploarea fenomenului șn România

1.3 De ce pleacă românii?

1.4 Consecințe positive și negative ale migrației

1.5 Fluxul de emigranți ȋn ultimii 3 ani

1.6 Date privind numărul de copiii care au parinții plecați în străinătate

Cap. II – Efectele migrației asupra familiei

2.2 – Rolul familiei în protecția și educarea copiilor

2.3 –Cum este perturbat acest rol de plecarea parinților

2.4 – Principiile protecției copilului

2.5 – Definirea abuzului și a neglijării

2.5.1 –Teorii privind abuzul si neglijarea copilului

2.5.2– Reacțiile de apărare ale copilului la abuz și neglijare

2.5.3 –Instituții care pot interveni în situații de abuz si neglijare

2.5.4 – Consecintele abuzului și a neglijării

1
3.3 – Abandonul

3.3.1 Cauzele abandonului copilului

3.3.1 – Efectul “abandonului emotional” asupra dezvoltării fizice și psihice a copilului

Cap. III - ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

2
 INTRODUCERE

„Copiii singuri acasă” – este noul fenomen social în România. Economia de piață este încă
subdezvoltată iar facilitarea liberei circulații a persoanelor în contextul candidaturii României și
aderării ulterioare la Uniunii Europene sunt doi factori care au dus la un număr mare de emigrare
românească spre țările dezvoltate din Europa. Acest fenomen este mai răspândit în părțile „sărace”
ale țării, unde nivelul de dezvoltare rămâne scăzut, unde ocuparea forței de muncă a devenit o
problemă majoră pentru comunități.

Funcția principală a familiei este de a hrăni urmașii, astfel încât aceștia să poată trăi independent
și să își asume responsabilitatea pentru creșterea următoarei generații. Cu toate acestea, cu unul sau
ambii părinți plecați în străinătate pentru mai mult sau mai puțin timp, acest rol al familiei este
puternic perturbat, iar copiii lor sunt hrăniți și educați pentru a le oferi o viață mai bună. Așadar,
vom descrie amploarea fenomenului diasporei românești, motivele care determină plecarea
părinților, precum și efectele pozitive și negative ale acestui fenomen asupra societății, familiilor,
indivizilor și mai ales familiilor copiilor.

Românii au emigrat în străinătate înainte de 1989, dar au crescut semnificativ după anii 1990, mai
ales după aderarea României la Uniunea Europeană. În această perioadă au fost consolidate
acorduri între alte guverne de stat și guvernul României privind cotele pentru lucrătorii care pot
lucra în țările lor respective.

Cei care părăsesc definitiv țara trebuie să adreseze autorităților competente multe întrebări pentru
a afla motivele și factorii care i-au determinat să ia această decizie și să ia măsurile necesare pentru
eliminarea acestora.

Statul are obligația de a oferi cetățenilor săi locuri de muncă care să le permită să își câștige
existența furnizând servicii la alegerea lor. Lipsa banilor este strâns legată de situația economică
actuală din România, unde salariile și pensiile sunt foarte mici, iar mulți oameni locuiesc în
apartamente închiriate pentru că salariile nu le permit să-și pună deoparte sau să-și ramburseze
creditele pentru locuințe.

Migrația facilitează redistribuirea socială a populației prin mobilitatea socială, iar în majoritatea
cazurilor plecarea în străinătate înseamnă îmbunătățirea nivelului de trai al familiei și rezolvarea
problemelor, cel puțin pe termen scurt. Pot obține banii sau o parte din ei pentru a cumpăra o casă.

3
Cele mai grave probleme apar în mediul familial, problemele de relație cu partenerii, cel mai
frecvent rămânerea acasă, copiii scăpați de sub control. Societățile se confruntă adesea cu situații
în care familiile abandonează școala, abandonează școala, lipsă de disciplină, performanțe școlare
slabe și copii care sunt atrași de comportamentul criminal.

Populația României la 1 ianuarie 2018 era de 19,5 milioane. Combinația dintre creșterea naturală
negativă și un sold negativ al migrației internaționale a dus la o scădere cu 120.700 de persoane a
populației rezidente a țării anul trecut. Au fost mai mulți copii sub 15 ani care imigra în 2017 decât
în anul precedent (27.500, sau 12,5% din totalul imigrației, și 21.100, sau 10,2% din totalul
imigrației în 2016).

Relația dintre părinți și copii ar trebui să se reflecte în respectul reciproc între membrii familiei,
iubirea rațională a părinților pentru copiii lor, consistența și unitatea cerințelor părinților și celorlalți
membri ai familiei față de copiii lor și modelele personale ale adulților. Lasă-le să fie atitudinile și
comportamentele din care învață copiii. Experiența educației la domiciliu arată că acolo unde nu
există griji și eforturi, copiii devin egoiști, nu își iubesc cu adevărat părinții, devin înstrăinați de
părinți și nu reușesc să dea o mână de ajutor atunci când trec prin unele încercări.

„Abordarea epistemologică și teoretică a abuzului asupra copiilor duce discursul la un nivel mai
abstract. Pornind de la o abordare teoretică, se încearcă cadrele epistemologice și teoretice actuale.
Într-o oarecare măsură, abuzul asupra copiilor este un construct social care evoluează în timp și
spațiu (Hacking, 1999), constructivismul este considerat un tip de epistemologie socială. În funcție
de momentul apariției, fiecare model teoretic încearcă să stabilească o explicație specifică pentru
fenomenul abuzului, susținând subiectiv că aduce mai multe cunoștințe decât abordările
anterioare”.

Copiii care folosesc adaptări „exagerate” ca strategie defensivă manifestă adesea comportamente
și abilități care sunt cu mult superioare nivelurilor lor de funcționare și resurse adecvate vârstei. Ei
se pot comporta ca niste adulti mici. Acest comportament poate fi observat de la vârsta de 2-3 ani,
în funcție de circumstanțele părinților, de înțelegerea nevoilor de a răspunde așteptărilor lor și de
capacitatea lor de a răspunde cerințelor părinților.

Atașamentul copilului joacă un rol foarte important în creșterea și educația lui. Prin urmare, este
necesar să existe un atașament benefic față de copil, oferindu-i toate resursele de care are nevoie

4
pentru dezvoltare care vor rezona atunci când își întemeiază propria familie la vârsta adultă
(Freithler et al., 2004).

Principalele motive ale abandonului unui copil sunt sărăcia sau dificultățile financiare,
gospodăriile monoparentale, depresia postpartum, lipsa educației sexuale sănătoase, cunoștințele
insuficiente despre planificarea familială, restricțiile privind avortul, orice formă de dizabilitate la
copil, violul de către un partener. a devenit din cauza sarcinii, abuzului sau violenței și a lipsei de
servicii și resurse pentru a sprijini părinții copiilor cu dizabilități care rămân însărcinate. În
Bulgaria, cercetările arată că majoritatea părinților nu doresc ca copiii lor să fie abandonați. Cu
toate acestea, atunci când se confruntă cu sărăcia, boală sau excluziunea socială, ei tind să ia astfel
de decizii, crezând că este în interesul superior al copiilor lor.

Copiii care suferă pierderi pe termen lung, în lipsa protecției fizice și psihice de care au nevoie și
o merită, ajung să interiorizeze frica. Lipsa de atenție și protecție fizică și emoțională se traduce
prin abandon. A trăi cu experiențe repetate de abandon creează un nivel ridicat de rușine.

În esență, copiii au nevoie de protecție specială din partea tuturor părților Implicand: institutiile si
serviciile oferite de Stat pentru a asigura protectia copiilor, parintii cei mai responsabili in acest
caz, ONG-urile etc. Studiu bazat pe o abordare calitativă a colectării datelor, analiza va putea
semnala. Doar că anumite fenomene sau probleme sunt legate de absența temporară a părinților,
dar intensitatea acestor fenomene nu poate fi măsurată. Măsurarea puterii, amplorii și mărimii
fenomenului, problema evidențiată de grupul țintă, poate face obiectul cercetărilor cantitative
viitoare.

Studiul propune să evidențieze impactul absenței parentale asupra bunăstării copiilor ale căror
nevoi lipsesc în absența părinților și să recomande și să dezvolte cele mai bune rezultate posibile
pentru acest grup țintă pe baza nevoilor importante.

Scopul general al studiului a fost de a oferi o analiză mai cuprinzătoare a copiilor care au pierdut
îngrijirea părintească după ce unul sau ambii părinți au plecat la muncă în străinătate.

Cercetarea calitativă a fost aleasă în concordanță cu obiectivele prezentate în acest studiu, este
necesară o abordare exploratorie care să evidențieze cât mai deplin nevoile copilului, cu unul sau
ambii părinți lucrând în străinătate, are și măsuri și trebuie protejată de agentii de stat sau gradul
societatii civile.

5
Metoda folosită este interviul, metodă care permite o investigare aprofundată a percepțiilor și
atitudinilor respondenților. Am menționat că participarea lor la acest studiu a fost voluntară,
acordând o atenție deosebită problemelor abordate și asigurându-ne că discuțiile despre lipsa
părinților nu le-au cauzat niciun prejudiciu emoțional.

Cercetarea își propune să evidențieze principalii factori care contribuie la asigurarea unui mediu
familial propice dezvoltării armonioase și sănătoase a copiilor. Se pare că mediul familial, oamenii
cu care trăiesc copiii și relațiile cu acești oameni sunt cruciale. În plus, relațiile pe care părinții
decedați au reușit să le dezvolte și să le mențină cu copiii lor care au rămas acasă au fost evidențiate
ca având un impact covârșitor asupra atitudinilor și comportamentelor pe care copiii le-ar adopta
în lipsa lor.

Pe baza constatărilor studiului, sunt evidențiate mai multe tipuri de măsuri pentru prevenirea și
intervenția în situațiile în care apar efectele negative ale absenței temporare a unui părinte:campanii
de informare şi conştientizare adresate părinţilor;campanii de sensibilizare la nivelul comunităţilor
de români din ţările de destinaţie; extinderea programelor de tipul școală după școală,înmulțirea și
extinderea centrelor de zi; dezvoltarea mai multor cluburi pentru copii pentru a le oferi modalități
benefice de petrecere a timpului liber; campanii media care promovează soluții și oportunități
pentru acești copii; organizarea de evenimente pentru promovarea ocupării forței de muncă în țară;
dezvoltați strategii locale de mobilizare și intervenție.

6
 CAPITOLUL I

MIGRAȚIA

1.1 Concepte și teorii privind migrația

1.1Definitia migratiei

„Multe definiții ale fenomenelor de migrație sunt strâns legate de factorii care determină acest
fenomen. Ca atare, imigrația este definită ca „un eveniment care plasează anumite persoane sau
grupuri sociale în afara comunității lor rezidențiale pentru a-și schimba locul permanent de
reședință și/sau locul de muncă principal”. “Migratia fortei de munca apare ca raspuns la diferentele
dintre nivelurile medii de câștig din diferite arii; prin intermediul acesteia – în condiții de competiție
perfectă se asigură un echilibru între cererea și oferta de forță de muncă”. (Dumitru Sander,
Fluxurile de migrație în România, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București 1984,
pag. 13.).

„Migrația mai este definite ca fiind mișcarea oamenilor dintr-o țară în alta țară, cu intenți de a se
întoarce în țara sa de origine. Emigrarea se referă la mișcarea persoanelor în afara țării. Persoana
imigrantă este aceea persoană care a trăit în afara țării sale de origine cel puțin un an”. (David Jary
si Julia Jary, Dictionary of Sociology, Second edition, 1995, pag. 414.)

Știm cu toții că funcția principală a familiei este de a hrăni urmașii astfel încât aceștia să poată trăi
independent și să își asume responsabilitatea pentru creșterea următoarei generații. Acest rol al
familiei este însă puternic perturbat de faptul că unul sau ambii părinți au plecat mai mult sau mai
puțin în străinătate pentru o perioadă de timp, iar de creșterea și educația copiilor lor se ocupă
dorința de a le oferi o viață mai bună . Înstrăinarea copilului de părinte, lipsa de atenție și iubire
față de ei și neglijența celor care ar trebui să compenseze absența părintelui, duc la un
comportament deviant la copiii rămași în pace. Din păcate, acești părinți sunt conștienți de riscurile
acțiunilor lor doar atunci când comportamentul copiilor lor induce sentimente de vinovăție și
responsabilitate părintească.

Prin urmare, în acest capitol, vom descrie amploarea fenomenului diasporei românești, motivele
care îi determină pe părinți să părăsească locuința, precum și efectele pozitive și negative ale acestui
fenomen asupra societății, familiei, individului, și mai ales familiei copil.

7
“Migrația pentru muncă reprezintă un tip particular de migrație. Migranții pentru muncă sunt străini
admisi de catre statul de destinație în scopul specific de a exercita o activitate economică
remunerate pe teritoriul statului de destinație. Durata de ședere este în mod obișnuit restricționată
la durata angajării pe care străinii o dețin.Definiția are în vedere numai migrația realizată pe cale
legală, dar ne ajută la întelegerea migrației pentru muncă ca deplasare al carei scop este prestarea
unei activități remunerate pe teritoriul unui stat diferit de cel de origine.”( Monica Serban, Melinda
Stoica, Politici și instituții în migrația internatională: migrația pentru muncă din România. 1996 –
2006, Martie 2007, București, pag. 8.)

Teoriile neoclasice (funcționale)

„Lui Ravenstein (1889) îi revine meritul de a fi formulat, în 1876 și 1885, primul set de reguli
deterministe despre migrație, acestea reprezentând și prima încercare de a teoretiza migrația
internațională. Demersul lui este urmat mai târziu de cel al lui Zelinsky (1971), care încearcă să
conceptualizeze migrația ca o evoluție stadială generată de modernizarea societăților și intrarea în
circuitele economice internaționale. În cadrul teoriilor economice neoclasice (Hicks, 1932),
migrația este esențialmente generată de diferența de salarizare a muncitorilor din diferite spații
economice din cadrul statelor naționale. Migrația este astfel o redistribuire a muncitorilor în funcție
de necesarul de forță de muncă de la regiunile sărace în capital, dar bogate în forță de muncă, la
regiunile bogate în capital, dar sărace în forță de muncă. (Todaro,1969) aplică acest model în Africa
de Est; analiza sa se axează pe diferențele salariale, dar și pe oportunitățile de muncă oferite
migranților. Acest model teoretic (denumit și modelul ortodox), derivat din economia neoclasică,
privește actorii sociali (migranții) capabili de a face alegeri raționale în funcție de informațiile și
oportunitățile pe care le au la dispoziție”.

„Teoria rețelelor de migranți, dezvoltată de Taylor Ed. J. antropolog, sociolog, economist, și

Douglas Massey (1952), sociolog american, autori, care încearcă să explice migraţiunea prin
evidenţierea caracterului dinamic şi cumulativ al fenomenului. Ideile teoretice privind reţelele de
migranţi au fost lansate în anii 1960-1970, reprezintând una dintre temele principale ale cercetărilor
în domeniul migraţiei internaţionale. Teoria a fost fondată în anii 1990 de către sociologul american
Douglas Massey (1952), şi se referă la migraţia internă şi internaţională atât la nivel
microeconomic, cât şi macroeconomic. Migraţia este explicată prin prisma relaţiilor de rudenie,
prietenie cu migranţii concetăţeni din ţările de destinaţie. Majoritatea migranţilor îşi aleg ţara de

8
destinaţie, ţinând cont de prezenţa rudelor sau a diasporelor de provenienţă comună. Sintagma
„reţele de migranţi”, desemnează un ansamblu de relaţii interregionale care unesc migranţi, foşti
migranţi, nemigranţi şi potenţial migranţi, din țările de originne și de destinație, prin legăturilor lor
de rudenie, de prietenie. Unii autori folosesc expresiile de „reţele de migraţie,alţii de „reţele de
imigranţi, „reţele personale, „reţele sociale reţele informaţionale, „transmigranţi, „transnaţionalism
migratoriu, fluxuri: recrutatorii, traficanţii, agenţii de turism etc ”.

Tipuri specifice de migratie:

În prezent există câteva mecanisme de migrare prin care are loc migrația la nivel internațional.
Vom pune accentul pe acele mecanisme pe care le regăsim la nivel european, și anume cele prin
care persoane din Romania migrează către țările Uniunii Europene. Astfel avem :

1. „Migratia permanenta legală : reprezintă fluxul de imigranți care părăsesc România pentru a se
stabili într-o țară terță în următoarele moduri:

- Pe baza obținerii unei vize de imigrant cu program special, persoanele care nu sunt eligibile în
țara gazdă sau alte tipuri de programe (cum ar fi loteria vizelor) sunt încurajate să imigreze. UE nu
derulează astfel de scheme de imigrare permanentă. Imigranți permanenți cetățeni români în
Canada, Australia, Noua Zeelandă, Statele Unite și alte țări cu politici și planuri de imigrare;

- prin căsătoria cu un cetățean al unui stat membru UE și schimbarea locului de reședință în țara
în care locuiește partenerul”.(Delcea, 2002)

2. „Migratia temporara legala:se referă la o persoană care se mută pe teritoriul unei țări UE pentru
o perioadă limitată de timp (de la câteva luni la câțiva ani).

- Studenți: Pe de o parte este vorba despre studenții din Europa Centrală și de Est (România) care
merg la studii în țările UE și mai târziu (cel puțin unii dintre ei) se întorc în țara de origine.

- Muncitori (migranți substituenți): Pe de altă parte, este vorba de lucratori din Europa Centrală și
de Est (România) care merg la muncă în baza unor contracte de munca semnate în acorduri
bilaterale între țări.

9
- Refugiați și aziliații: refugiații cărora li s-a acordat rezidența temporară în țările gazdă ale UE sau
solicitanții de azil care solicită azil din motive politice sau se ascund în spatele unor astfel de
motive. Acest tip de imigrație este din ce în ce mai restrâns, iar aplicabilitatea sa tinde spre zero
pentru cetățenii români care migrează în UE”. (Delcea, 2002)

3. „Migrația ilegală de tranzit: este mecanismul prin care persoanele din țări terțe din afara Europei
Centrale și de Est migrează în aceste țări, inclusiv România, pentru a emigra în continuare în UE.
Acest fenomen este relativ nou și s-a constatat că se caracterizează în principal prin implicarea
organizațiilor criminale. Ilegalitatea și caracterul participativ al traficului de persoane.

4. Migratie ilegala a celor din Europa Centrala si de Est (din Romania):includ persoanele de
naționalitate română care au părăsit România și rămân ilegale într-o țară din UE - după expirarea
șederii legale (3 luni), plecând ca turiști dar după ce au ajuns în țară de destinație, aceștia se
angajează în activități pe piața neagră, sau cei care rămân ilegal pe teritoriul țărilor UE”.
(Diminescu, D., Lăzăroiu, S. (2002)

5. „Migratie circulatorie cu ajutorul retelelor migratorii (legala sau ilegala) :Migrația circulară se
referă la mișcarea pendulară între țara de origine și una sau mai multe țări de destinație. Lucrătorii
migranți pleacă în străinătate la muncă pentru o perioadă de timp, se întorc acasă, rămân o perioadă
de timp. perioadă de timp, iar apoi pleca din nou la muncă în străinătate.În acest caz, se formează
rețele de imigranți prin care cei care doresc să emigreze temporar în străinătate primesc ajutor și
sprijin de la imigranții anteriori.

Oamenii din comunitățile cu rate ridicate de imigrare circulară au mai multe șanse să emigreze în
străinătate pentru muncă. Unde au plecat alții, vor pleca mai mulți, iar acolo unde alți imigranți au
reușit și văd semne de succes, imigrația va fi mai mare. În acest fel, atunci când foștii imigranți
apelează la familia sau la prietenii și cunoscuții lor pentru a lucra în străinătate, se formează rețele
de imigrare pentru a-i sprijini în procesul de imigrare. Rețelele informale și instituțiile de migrație
circulară sunt, pe de o parte, răspunsurile inovatoare ale indivizilor la disfuncționalitatea
instituțiilor formale, precum piețele muncii, piețele de capital, asigurarea produselor și prețurilor,
medierea muncii între agenții de stat și privați și țările străine, iar pe de altă parte sunt. Este
răspunsul adaptativ al comunității la situații noi care contrazic valorile tradiționale”. (Lăzăroiu,
2002)

10
1.2 Amploarea fenomenului în România

Această migrație a românilor în străinătate a existat înainte de 1989, dar a crescut semnificativ după
anii 1990, mai ales după aderarea României la Uniunea Europeană. În această perioadă, au fost
consolidate acordurile dintre alte guverne de stat și guvernul României privind cotele pentru
lucrătorii care pot lucra în țările lor respective. Recunoașterea drepturilor de plată și a asigurărilor
sociale și de sănătate încurajează migrația forței de muncă.(Vasile Ghețău (coord.), (2018),
Demografia României (pp.245-278)

Potrivit studiului “Efectele migratiei: copiii rămași acasă”, realizat de Fundatia Soros, “aproximativ
170.000 de elevi de gimnaziu au cel putin un părinte plecat la muncă în străinatate, copiii rămânând
în grija familiei restrânse sau a altor persone. În cazul copiilor care au ambii părinți plecați din țară,
peste o treime (34%) trăiesc fără aceștia de cel putin doi ani, iar peste jumătate (54%) de mai puțin
de un an.”(http://www.osf.ro/ro/index.php)

Acest lucru arată că, pe măsură ce țara aderă la Uniunea Europeană, tot mai multe familii pleacă în
străinătate pentru a lucra împreună și a-și păstra copiii acasă. Cele mai afectate regiuni de imigranți
sunt partea de vest a țării (Banat, Krizana, Maramures), urmată de Moldova.

1.3 – De ce pleacă românii?

„Există mai multe motive pentru acest fenomen. Având în vedere cât timp pleacă românii din țară,
îi putem împărți în două categorii: cei care pleacă temporar (la studii, la muncă - cu sau fără
contract) și cei care pleacă definitiv. Cei care pleacă definitiv din țară trebuie să adreseze
autorităților competente multe întrebări pentru a afla motivele și factorii care i-au determinat să ia
această decizie și să ia măsurile necesare pentru eliminarea acestora. Constantin Lomaca și Silvia
Lomaca în „Emigrarea foaie de parcurs”, ne prezintă câțiva factori care ar putea determina plecarea
oamenilor definitivă din țară. Astfel, ei consideră că “oamenii pleacă definitiv pentru că s-au săturat
de viața pe care au dus-o și vor să-și încerce norocul în altă parte, pentru că și-au pierdut speranța
într-un viitor mai bun sau măcar mai drept, pentru că se revoltă împotriva vremilor sub care sunt,
pentru că și-au pierdut privilegii, pentru că au făcut potlogarii și vor să-și ascundă urma, pentru că
vor să înceapă totul de la zero, pentru că i-au chemat copiii sau pentru a-și salva copiii, pentru că
au ramas singuri sau pentru că vor să rămână singuri, pentru că sunt tineri sau pentru că sunt maturi

11
sau pentru câte și mai câte”.(Constantin Lomaca , Silvia Lomaca , „Emigrarea foaie de parcurs”,
Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 2004, pag. 7.)

Factori:

„Lipsa locurilor de muncă sau speranța de a găsi locuri de muncă mai bune: statul are obligația de
a oferi cetățenilor săi locuri de muncă care să le permită să își câștige existența furnizând servicii
liber alese. De asemenea, oamenii trebuie să primească salarii echitabile pentru munca pe care o
fac. Dorința românilor de a pleca în străinătate apare atunci când făcând aceeași muncă în altă țară
se plătește mai mult decât în țara de origine sau țara nu le poate asigura un loc de muncă.

Lipsa banilor. Acest factor este strans legat de stadiul în care se afla economia României de azi, a
salariilor și pensiilor foarte mici. Într-o țară în care prețurile cresc de la o lună la alta, chiar și
oamenii care au slujbe stabile nu reușesc din remunerația primită să-și acopere necesitățile de
bază”.(Zoltan Rostas, Sorin Stoica, Tur-retur.Vol. I ,Convorbiri despre muncă în străinătate, Ed.
Curtea Veche, București, 2006, pag. 185-191).

Fără adăpost. Mulți oameni locuiesc în apartamente închiriate, deoarece salariile lor nu le permit
să pună deoparte sau să plătească împrumuturi pentru locuințe. Plecarea în străinătate le oferă cel
puțin șansa de a strânge bani pentru un eventual avans bancar.

„Dorința de a oferi familiei o viață mai bună. Studiile au arătat că majoritatea persoanelor care
pleacă în străinătate au cel puțin doi copiii în întreținere. În condițiile în care cheltuielile nu le ajung
nici pentru strictul necesar, acețti părinți din dorința de a le oferi un trai mai bun copiilor lor pleacă
în străinatate ”.(Zoltan Rostas, Sorin Stoica, Tur-retur. Vol.I,„Convorbiri despre muncă în
străinătate”, Ed.Curtea Veche, Bucuresti, 2006, pag. 195- 200.)

Încrederea că munca capătă valoare reală: diferențele de salariu câștigate pentru furnizarea
aceluiași serviciu sporesc încrederea în acest lucru.

Imitație socială: Unii români care pleacă din țară merg la alții pentru a-și îmbunătăți situația socială
din țara de origine prin rudele sau prietenii care lucrează în străinătate.

La acestea se pot adăuga mulți alți factori. Statele ar trebui să ia măsuri pentru a menține forța de
muncă casnică.

12
1.4 – Consecinte pozitive si negative ale migratiei

Migrația populației contribuie la redistribuirea socială a populației prin intermediul mobilității

sociale. “Ca orice alt fenomen social bazat pe comportamentul individual – familial, migrația își
desfăsoară influența asupra diferitelor sfere ale vieții sociale prin intermediul caracteristicilor ei de
volum, intensitate, ritm, selectivitate și tip (modul calitativ de realizare a fenomenului respectiv).”
(Dumitru Sandu, Migrația și dinamica structurii sociale. Migrație și mobilitate sociala, Publicat în
Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura socială a României Socialiste, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1989,
pag. 9).

Efectele migrației sunt strâns legate de :

-“spațiu: locul de plecare (origine) la locul de sosire (destinație)

-timp: efecte sincronice sau întârziate ale migrației

- domeniul reproducției sociale (tipul de activitate): efecte la nivelul reproducerii volumelor și

structurilor demografice, activităților economice, de refacere a capacităților de muncă și de
organizare socio-culturală.”(Dumitru Sandu, Migrația și dinamica structurii sociale. Migrație și
mobilitate socială, Publicat în Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura socială a României Socialiste,
Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1989,pag. 10.)

„Acest fenomen are atât consecințe pozitive, cât și negative. În primul rând, în cele mai multe
cazuri, plecarea persoanelor în străinătate înseamnă o îmbunătățire a nivelului de viață al familiei
și rezolvarea problemelor, cel puțin pe termen scurt. Pot obține banii sau o parte din ei pentru a
cumpăra o casă. Această persoană poate economisi pentru viitorul copilului lor studiind la facultate.
Este mulțumit că este plătit corespunzător pentru munca pe care o depune.

Pe lângă aceste consecințe pozitive, există și anumite consecințe negative, mai ales pentru fiecare
situație. Indivizii pot avea dificultăți de adaptare la un nou mediu social sau probleme de adaptare
profesională.Această persoană poate avea dificultăți în interacțiunea cu colegii sau cu alții și poate
rămâne izolată”.( Dumitru Sandu, Migrația și dinamica structurii sociale. Migrație și mobilitate
socială, Publicat în Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura socială a României Socialiste, Ed.
Stiintifica, Bucuresti, 1989, pag. 9.)

13
„Cele mai grave probleme se regăsesc în mediul casnic, cu probleme de relație cu partenerii, cel
mai frecvent stând acasă cu copiii scăpați de sub control. Societățile se confruntă adesea cu situații
în care familiile abandonează școala, abandonează școala, lipsesc disciplină, rezultate școlare
scăzute și copiii sunt atrași de comportamentul criminal. În unele cazuri, contractele de muncă sunt
o trambulină pentru prostituție, trafic de persoane și droguri. Dintre toate acestea, cele mai
importante efecte sunt asupra copilului, deoarece acestea îi afectează buna dezvoltare fizică,
psihică, socială și morală”.( Dumitru Sandu, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si
mobilitate sociala, Publicat in Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste,
Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1989,pag. 10.)

1.5 Fluxul de emigranți în ultimii 3 ani

Populaţia rezidentă a României la 1 ianuarie 2018 a fost de 19,5 milioane persoane. Valorile
negative ale sporului natural, conjugate cu cele ale soldului migraţiei internaţionale au făcut ca
populaţia rezidentă a ţării să se diminueze, în ultimul an, cu 120,7 mii persoane. Populaţia rezidentă
adultă (15-59 ani) reprezenta, la 1 ianuarie 2018, 59,3% din total, fiind în scădere cu 152,1 mii
persoane faţă de 1 ianuarie 2017 (11735,1 mii persoane).

Numărul emigranţilor a fost mai mare cu 11,7 mii decât în anul 2016, când s-a estimat că au emigrat
207,6 mii persoane. Persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 34 ani au reprezentat 48,1% din
numărul total al emigranţilor din anul 2016 şi doar 43,4% din cel al emigranţilor anului 2017.

Copiii sub 15 ani au emigrat ȋn număr mai mare în anul 2017 decât în anul precedent (27,5 mii
reprezentând 12,5% din total, respectiv 21,1 mii ce reprezentau 10,2% din totalul emigranţilor în
anul 2016).

În anul 2017, principalele ţări de destinaţie au fost Marea Britanie, unde şi-au stabilit reşedinţa
obişnuită 23,3% din totalul persoanelor care au emigrat, Italia (20,1%) şi Spania (13,5%).
(Institutul Naţional de Statistică, Ancheta forţei de muncă în gospodării (AMIGO))

1.6 Datele privind numarul copiilor care au părinții plecați în străinătate.

„Cu toate acestea, cifrele obținute de Ministerul Educației din școli sugerează că cifrele sunt mult
mai mari decât ANDPDCA, chiar dacă sunt incomplete. (Datele colectate de ME arată doar
numărul de copii integrați în sistemul de învățământ (preșcolar și școlar 3-17 ani), excluzând

14
preșcolarii și copiii care nu sunt înscriși/abandonați. În decembrie 2017, aceștia declarau că au
existat 159.038 de copii ai căror părinți au plecat în străinătate, iar cifrele din sistemul de asistență
socială arată 94.896 de copii în această situație.)

Revenind la statisticile ANPDCA din decembrie 2020, aceștia au remarcat că aproape 30% dintre
copii au fost complet lipsiți de îngrijirea părintească: 13.253 aveau ambii părinți pierduți și 9.409
proveneau din gospodării în care un părinte singur a plecat.Îngrijorător este şi numărul copiilor
aflaţi singuri acasă care au ajuns în sistemul de protecţie specială: 3.047 (din care 647 în centre de
plasament şi 568 în grija asistenţilor maternali)”.

În ceea ce privește distribuția pe județe, datele din luna decembrie 2020 ne arată că regiunea cu cei
mai mulţi copii cu părinţi plecaţi, aflaţi în atenţia autorităţilor, este cea de Nord-Est, cu un total de
27.031 copii (în special judeţele Suceava – 7.002 copii, Botoşani – 5.070 copii, Iași – 4.874 copii
și Bacău – 3.460 copii), urmată de Sud-Est cu 11.574 copii (în special judeţele Galaţi – 3.908 copii,
Constanţa – 3.036 copii și Buzău – 2.042 copii) şi de Sud-Muntenia, cu un total de 10.085 de copii
cu părinţi plecaţi cuprinşi în evidenţele oficiale (aflaţi cu precădere în judeţele Prahova – 3.266
copii, Dâmboviţa – 2.037 copii şi Argeş – 1.824 copii). În regiunea Nord-Vest, un număr total de
7.793 copii (în special judeţele Maramureş – 2.167 copii, Bistriţa Năsăud – 1.823 copii, Satu-Mare
– 1.497 copii sau Cluj – 1.060 copii). În regiunea Vest, autorităţile au cunoştinţă de un număr total
de 6.148 copii cu părinţi plecaţi (în special în judeţele Timis – 2.067 copii, Caraș Severin– 1.571
copii și Hunedoara – 1.472 copii). Regiunile Centru şi Sud-Vest Oltenia înregistrează 6.122,
respectiv 5.017 de copii aflaţi în această situaţie.

15
 Capitolul II

Efectele migrției asupra familiei

2.1 Rolul familiei în protecția și educarea copiilor

Procesul de educație morală a copiilor este lung, deși pleacă de la familie. Obiceiurile de
comportament civilizat, atitudinea copilului fata de ceilalti, exprima de fapt climatul moral in care
a crescut, sfaturile si indemnurile pe care le primeste de la parinti, exemplul personal pe care acestia
i-l dau prin atitudine si comportament. Unii părinți nu înțeleg că copiii greșesc adesea nu pentru că
vor să se abată de la reguli, ci pentru că nu știu cum să se comporte, nu au experiența morală
necesară și nu cunosc cerințele lor propriul comportament.

Stabilirea unei relații corecte între membrii familiei este foarte importantă în educarea copiilor.
Relația dintre părinți și copii ar trebui să se reflecte în respect reciproc între membrii familiei, iubire
rațională a părinților pentru copiii lor, consecvență și unitate în cerințele părinților și ale altor
membri ai familiei pentru copiii lor și modele personale pentru adulți. Atitudini și comportamente
care le permit să fie modele din care să învețe copiii. Desigur, părinții își iubesc copiii, îi îngrijesc,
lucrează pentru ei, le împărtășesc bucuriile și necazurile. Părinții se comportă cu copiii lor în așa
fel încât să-i elibereze de orice efort, să-și satisfacă toate capriciile și să nu aibă respect sau
autoritate în prezența lor.

Experiența educației la domiciliu arată că acolo unde nu există griji și eforturi, copiii devin egoiști,
nu își iubesc cu adevărat părinții, devin înstrăinați de părinți și nu reușesc să dea o mână de ajutor
atunci când se întâmplă să treacă prin unele încercări. O problemă specială cu educația acasă este
singurul copil. Nu e de mirare că părinții își concentrează toată grija și dragostea asupra singurului
lor copil. Dar această implicare emoțională pe deplin explicabilă trebuie încă controlată de rațiune.
Părinții sunt obligați să găsească pentru copiii lor colegi de aceeași vârstă. Nu trebuie să-l „acopere”
și să-l oblige să fie singur cu ei. A priva un copil de posibilitatea de a se juca cu alți copii înseamnă
a-l priva de bucuria vieții. Niciun copil nu poate crește sănătos, intelectual și moral fără dezvoltarea
colectivă a unui grup de copii. ( https://sites.google.com/site/roluleducatiei/ )

16
2.2 Cum este perturbat acest rol de plecarea părinților

Iată câteva dintre consecințele unei separări temporare a familiilor:

- Copilul se simte abandonat, iar gândurile părinților îl fac singur și izolat;

- A devenit iritabil, convins că i s-a făcut o mare nedreptate;

- Neglijarea pregătirii sale pentru școală;

- Posibila intrare în grupuri periculoase;

- Simte nevoia să le arate colegilor că nu este inferior lor, și încearcă să impresioneze cu fiecare
gest, mai ales când părinții îi trimit bani;

- Dacă trece de pubertate va fi mai rau, pe lângă problema vârstei, mai apare și problema distanței
față de părinți;

- Există unele cazuri extreme în care copiii evadează de îngrijitorii lor;

-Lipsa influentei părinților are consecințe pe termen lung, afectând dezvoltarea normală a
copilului, atat fizic cât și intelectual;

- Pot ajunge să fie abuzați de adulți;

- Riscul consumului de droguri;

- Lipsa oportunității de a se consulta cu cineva atunci când se iau decizii importante;

- Copiii pot ajunge să manifeste un comportament neobișnuit sau inconsecvent în funcție de vârstă;

- Familiile se descompun frecvent și astfel au o serie de efecte negative asupra copiilor.

- Unii părinți se restricționează să trimită bani din când în când, considerând că și-au îndeplinit
astfel statutul de părinte;

-Familia copilului se întâmplă să fie interesată doar de avantajele sale materiale, lăsând copilului
libertate deplină;

- E mai grav ca acești copii să fie complet abandonați. Recent, problema copiilor cu părinții
pleacați la muncă în străinătate au atras atenția forurilor responsabile și a opiniei publice.

17
„Școlile, instituțiile care protejează drepturile copiilor au început să-și simtă prezența. Ca urmare,
s-au stabilit parteneriate între școli și alte agenții pentru a sprijini acești copii în toate aspectele. În
alte unități de învățământ, după terminarea cursului, se organizează un plan de pregătire a lecției.
Ei primesc asistență psihoeducațională atunci când este nevoie. Dacă există un psiholog, acesta îi
va sfătui dacă este necesar. Familiile care îngrijesc astfel de copii ar trebui să știe că pot apela
oricând la un consilier școlar, servicii de consiliere și orientare și un centru de zi”. (Dumitru Sandu,
Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala, Publicat in Ion Dragan, C.
Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste, Ed. Stiintifica, Bucuresti,1989, pag. 10.)

2.3 Principiile protecției copilului

România a adoptat Legea Copiilor nr. 1. Rezoluția 272/2004 privind protecția copilului reflectă
principiile generale stabilite în Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Noua
legislație oferă o imagine de ansamblu mai bună asupra Convenției, renunțând la vechiul model
care se concentra în primul rând pe protecția copiilor, în special a celor aflați în situații
vulnerabile.(MONITORUL OFICIAL NR.159 din 5 martie 2014)

Respectarea și protecția drepturilor copilului se indeplinesc conform următoarelor principii:

• să respecte și să prioritizeze promovarea interesului superior al copilului;

• egalitatea de șanse și nediscriminarea;

• trageți la răspundere părinții pentru exercitarea drepturilor lor și îndeplinirea obligațiilor

parentale;

• responsabilitatea primordială a părinților în respectarea și protejarea drepturilor copiilor;

• descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenții multisectoriale și parteneriate între

agențiile publice și sectorul privat împuternicit;

• asigura îngrijire individualizată și individualizată pentru fiecare copil;

• respectați demnitatea copiilor;

18
• ascultați și luați în considerare părerile copilului, ținând cont de vârsta și maturitatea acestuia;

• asigurarea stabilității și continuității îngrijirii, creșterii și educației copilului, ținând cont de

originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, acolo unde se iau măsuri de protecție;

• viteza cu care se iau orice decizii cu privire la copil;

• asigurarea protecției copiilor împotriva abuzului și exploatării;

• interpretarea fiecărei norme legale și a legislației aferente privind drepturile copilului.

Conform legislației române în vigoare (Legea nr. 272/2004), adică legislației care respectă
convențiile internaționale, drepturile copilului pot fi considerate astfel:

• Toți copiii sunt egali indiferent de rasă, culoare, sex, origine națională sau etnică, religie, opinie
politică, proprietate sau statut social, dizabilitate la naștere sau orice tip.

• Copilul are dreptul de a-și stabili și menține identitatea, numele și cetățenia.

• Copilul are dreptul să se întâlnească cu rudele sale și să stabilească relații personale cu acestea și
cu alții care se bucură de viața de familie cu copilul, atâta timp cât acest lucru nu este contrar
interesului său superior.

• Copilul are dreptul de a-și proteja imaginea publică și viața privată, privată și de familie.

• Copiii au dreptul la libertatea de exprimare, copiii sunt liberi să primească și să transmită orice
informație care este în interesul lor superior. Părinții sau îngrijitorii trebuie să ofere copiilor
informații, sfaturi și explicații și să le permită să-și exprime gândurile și opiniile.

• Copiii au dreptul de a crește alături de părinți și de a crește în condiții care să permită dezvoltarea
lor fizică, psihică, spirituală, morală și socială.

• Copiii au dreptul la cea mai bună sănătate posibilă și de a beneficia de serviciile medicale și de
reabilitare necesare pentru a asigura realizarea efectivă a acestui drept.

19
• Copilul are dreptul la o educație care să-i permită să-și dezvolte aptitudinile și personalitatea în
condiții nediscriminatorii. Părinții unui copil au dreptul să acorde prioritate tipului de educație pe
care îl primește copilul lor și sunt obligați să-și înscrie copilul și să se asigure că acesta frecventează
școala în mod regulat.

• Copiii cu dizabilități au dreptul la îngrijire specială pentru a elimina barierele sociale și economice
pentru copiii cu dizabilități și pentru a crea un mediu în care acești copii să fie acceptați de semenii
lor și în viața comunității.

• Copiii au dreptul la protecţie specială. Copiii au dreptul la protecție și asistență din partea
autorităților locale.

2.4 Definirea abuzului și a neglijării

A. ABUZUL

Concret, aceste acțiuni pot fi: umilire verbală și non-verbală, intimidare, amenințări, intimidare,
restrângerea libertății de mișcare, calomnie, acuzații nedrepte, discriminare, ridicol și alte atitudini
ostile sau dezgustătoare față de copii.

Dacă abuzul emoțional este repetitiv și continuu, va duce la deteriorarea la toate nivelurile
psihologiei copilului (cum ar fi structura personalității, emoția, cogniția, adaptarea, percepția) și va
deveni abuz psihologic, ale cărui consecințe sunt mai grave decât abuzul emoțional și abuz pe
termen lung.

Copiii care sunt martori ai violenței domestice sunt supuși indirect abuzului emoțional și/sau
psihologic.

Abuzul sexual implică un copil sau adolescent dependent sau imatur care se implică în activități
sexuale pe care nu le înțelege din punct de vedere al dezvoltării psiho-sexuale, care sunt inadecvate
vârstei sau dezvoltării sale psiho-sexuale și care îi implică sexual în violență, seducție sau încălcare.
Activități desfășurate sub constrângerea tabuurilor sociale asociate rolurilor familiale. (2022
DGASPC)

20
Această categorie poate include:

1. Hărțuirea sexuală, limbajul insultător sau sugestiv sexual pentru copii și atingerea copiilor în
zone sensibile cu mâinile sau sărutări, indiferent de vârsta acestora;
2. Circumstanțele care au ca rezultat satisfacerea nevoilor sexuale de către un adult sau alt copil
aflat într-o poziție de responsabilitate, autoritate sau încredere față de copilul victimă;
3. Atragerea sau forțarea copiilor să se angajeze în acte obscene;
4. Atingerea sau furnizarea de materiale obscene etc.;
5. Căsătoria timpurie sau logodna copiilor implicați în relații sexuale (în special în comunitatea
romă);
6. Mutilarea genitală;
7. Hărțuirea sexuală.

B. Neglijență

Neglijarea este neglijența intenționată sau neintenționată a unei persoane responsabile de creșterea,
îngrijirea sau educarea unui copil pentru a se angaja în orice comportament care implică o
amenințare la adresa vieții, dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale sau integrității
fizice. , sănătatea fizică sau psihică a copilului, care poate îmbrăca mai multe forme: hrană,
îmbrăcăminte, neglijarea igienei, neglijența medicală, neglijența educațională, neglijarea
emoțională sau abandonul copilului/familiei abandonate, care este cea mai gravă formă de
neglijare. (DGASPC, 2022 )

Neglijarea poate lua mai multe forme:

1. Neglijarea hranei – lipsa de hrana, lipsa mai multor alimente esentiale cresterii, alimentatie
neregulata, alimente neadecvate varstei copilului sau gestionate necorespunzator;

2. Neglijență în îmbrăcăminte - haine depășite, prea mici, murdare, lipsite de haine;

3. Neglijarea igienei - lipsa igienei fizice, mirosuri neplacute, paraziti;

4. Neglijență medicală - lipsa îngrijirilor necesare, lipsa vaccinărilor și a vizitelor controlate, lipsa
tratamentului prescris de medic și lipsa participării la un program de reabilitare;
5. Neglijență în educație - lipsă de stimulare, sistem instabil de recompensă și pedeapsă,
neurmărirea progresului școlar;
6. Neglijarea emoțională – lipsă de atenție, contact fizic, semne de afecțiune, cuvinte de apreciere;

21
7. Abandonul/abandonarea copiilor este cea mai gravă formă de neglijare.

2.5.1 Teorii privind abuzul și neglijarea copilului

„Abordări epistemologice şi teoretice ale maltratării copilului aduce discursul într-un plan mai
abstract. Pornind de la abordările teoretice se încearcă încadrarea epistemologică şi teoretică
actuală. În măsura în care se acceptă faptul că maltratarea copilului reprezintă o construcţie socială
ce a evoluat în timp şi spaţiu (Hacking, 1999) este prezentat construcţionismul ca tip de
epistemologie socială. În funcţie de momentul apariţiei, fiecare model teoretic încearcă să
construiască o explicaţie specifică fenomenului de maltratare, având pretenţia subiectivă că aduce
un plus de cunoaştere faţă de abordarea precedentă. Indiferent de modelul la care aderăm, e cert că
în ultimii ani s-a făcut un progres considerabil în înţelegerea şi explicarea fenomenelor de abuz şi
neglijare (Scannapieco, Connell-Carrick, 2005; Corby, 2006)trecând prin abordările de factură
psihologică în care accentul cade pe factorii individuali ai abuzatorului sau ai victimei, ajungând
la cele psihosociale ce pun accentul pe dinamica interacţiunilor dintre individ şi mediul social şi,
în cele din urmă, la teoriile de factură sociologică ce accentuează rolul factorilor sociali şi politici
în explicarea fenomenului (perspectiva socio-culturală, perspectiva socio-structurală, perspectiva
feministă şi perspectiva drepturilor copiilor)”.

Având în vedere accelerarea urbanizării din ultimii ani, comunitățile urbane sunt „construite” ca
spații sociale cu risc de abuz asupra copiilor. Cercetări recente arată că în orașe, tinerii sunt afectați
de niveluri ridicate de violență (Aisenberg, Ell, 2005; Salzinger et al., 2006; Shields, Nadasen,
Pierce, 2008), ceea ce are multe efecte asupra lor, precum creșterea consumului. Alcoolul și tutunul
(Fick, Thomas, 1995), scăderea securității personale (Salzinger et. al., 2006), creșterea violenței
domestice (Shields, Nadasen, Pierce, 2008), rate ridicate de abuz și neglijare a copiilor (Lynch,
Cicchetti, 1998 apud. Phelps, McCart, Davis, 2002; Coulton et al., 2007; Guterman et al., 2009).
Relația dintre caracteristicile comunităților urbane și abuzul asupra copiilor a fost explicată în mai
multe moduri (Barnes, Katz, Korbin, O'Brien, 2006), dintre care două sunt deosebit de demne de
remarcat (Coulton et al., 2007): unul se concentrează pe dezintegrarea socială, un altul este despre
dezvoltarea tranzacțiilor ecologice.

Teoria dezintegrării sociale la care aderăm stipulează că zonele cu defecte structurale duc la
dezintegrare socială și, implicit, la rate mari ale violenței de orice fel (Sampson, Morenoff, Gannon-

22
Rowley, 2002; Kingston, Huizinga, Elliot, 2009). Caracteristicile structurale ale zonelor
dezorganizate (statut economic scăzut, mobilitate rezidențială ridicată, gospodării monoparentale)
împiedică formarea unor rețele sociale solide și împiedică astfel accesul la resursele sociale
necesare dezvoltării. Mobilitatea rezidențială ridicată afectează negativ dezvoltarea rețelelor
sociale, deoarece este nevoie de timp pentru a forma relații sociale puternice. Părinții singuri
intervin și în moduri negative, întrucât prezența unui părinte singur înseamnă o dorință fizică redusă
de a supraveghea copiii și de a interveni în viața comunității. Resursele economice scăzute
interferează cu lanțurile de aprovizionare cu acces redus la servicii educaționale, medicale sau
recreative. Cu alte cuvinte, aceeași structură dezorganizată interferează cu nivelul de eficiență
colectivă. Zonele caracterizate de aceeași mobilitate rezidențială, sărăcie, monoparentalitate au ca
rezultat o încredere reciprocă scăzută și disponibilitatea membrilor, afectând în cele din urmă
aceleași resurse comunitare. Prin urmare, efectul cumulativ al acestor doi factori are ca rezultat rate
ridicate de abuz asupra copiilor. Forța teoriilor dezintegrarii sociale este că ele descriu unele
structuri și procese sociale specifice la nivel de comunitate care pot fi asociate cu abuzul asupra
copiilor. Ea consideră că soluția pentru eradicarea violenței nu este la nivel individual, ci la nivel
comunitar de a dezvolta măsuri generale de îmbunătățire a condițiilor economice, sociale și
culturale ale zonelor sărace din mediul urban, respectiv. Cu toate acestea, teoria oferă puține
explicații asupra modului în care aceste structuri și procese afectează dezvoltarea copiilor și a
familiilor în cadrul unei comunități, nu atât de definită spațial, cât de apartenență în sens psihologic
(Almgren, 2005). Explicațiile specifice pentru etiologia abuzului asupra copiilor trebuie să includă
diferitele legături dintre diferitele procese sociale și consecințele acestora (Kubrin, Weitzer, 2003).

2.5.2 Reacțiile de apărare ale copilului la abuz și neglijare.

Copiii care folosesc adaptări „exagerate” ca strategie defensivă manifestă adesea comportamente
și abilități care sunt cu mult superioare nivelurilor lor de funcționare și resurse adecvate vârstei. Ei
se pot comporta ca niste adulti mici. Acest comportament poate fi observat de la vârsta de 2-3 ani,
în funcție de circumstanțele părinților, de înțelegerea nevoilor de a răspunde așteptărilor lor și de
capacitatea lor de a răspunde cerințelor părinților. Killen (1997) a împărțit grupul de copii cu
abilități adaptative „exagerate” în alte trei subgrupe:

23
1) Cei care au fost capabili să îndeplinească sarcinile bine, au fost activi și au „câștigat”. Acest
grup include copii supradotați ale căror așteptări și nevoi ale părinților sunt strâns legate de
abilitățile copilului.

2) Cineva care joacă un rol grijuliu. Acest grup corespunde copiilor care știu de la o vârstă fragedă
că așteptarea lor este să aibă grijă de adulți.

3) Pasiv, retras. Copiii din acest subgrup au fost mai triști și probabil să se angajeze în
comportamente autodistructive. În același timp, nu au suficiente resurse sau nu își pot folosi
resursele în alt mod. Ei pot folosi propriile resurse pentru a face față experienței prin care trec.

2.5.3 Instituții care pot interveni în situații de abuz și neglijare

„Biroul pentru abuz, neglijență, trafic, trafic, imigrare și repatriere oferă asistență și sprijin pentru
a proteja copiii expuși riscului sau victimele violenței.

Descrierea activităților și serviciilor oferite:

- monitorizeaza si analizeaza respectarea si realizarea drepturilor copiilor aflati in dificultate;

- primiți notificări de abuz, neglijare, abuz/trafic/imigrare/exploatare/deportare;

- este verificat modul în care sunt îndeplinite drepturile copiilor din familii biologice, surogat sau
adoptive pentru a asigura protecția copiilor aflați în nevoie, drepturile copiilor care comit
infracțiuni și situații care pun în pericol siguranța și dezvoltarea acestora, precum și pentru
prevenirea și eliminarea abuzurilor;

- acumulați, analizați și structurați propriile informații prin rapoarte de evaluare a experților;

- asigurarea faptului că copiii care săvârșesc fapte în condițiile legii penale sunt însoțiți, informați
și consiliați în instituțiile de urmărire penală, în vederea instruirii copiilor în comportamentul lor și
conștientizării drepturilor și obligațiilor prevăzute de legea;

24
- verificarea condițiilor pentru activitățile plătite oferite de copii în următoarele domenii: cultură,
arte, sport, publicitate și modeling, conform sesizării D.G.A.S.P.C. Furnizate de
părintele/reprezentantul legal al acestora în conformitate cu HG 75/2015;

- colaborează cu toate celelalte departamente din cadrul D.G.A.S.P.C.

- în condițiile Legii nr. 272/2004, măsuri speciale de supraveghere, măsuri de plasament în familii
extinse sau surogat, sau masuri de plasat într-un serviciu rezidențial specializat la Comitetul pentru
Protectia Copilului sau, după caz , în fața instanței săvârșește o faptă penală, dar nu își asumă
răspunderea penală;

- efectuarea unei evaluări psihosociale inițiale, propunerea condițiilor de supraveghere specială,

monitorizarea situației copiilor care au decis să fie supravegheați sau plasați în servicii speciale
rezidențiale; ” ( https://dgaspc4.ro )

2.5.4 Consecințele abuzului și a neglijarii

Așadar, pentru a putea vorbi despre copiii abuzați, este necesar să expunem pe larg, apoi să
analizăm fiecare tip de abuz și majoritatea consecințelor care urmează, așa că avem:

a) Consecințele abuzului fizic (Fontes, 2006: 224): copilul va da semne clare de abuz fizic; va fi
în permanență frică, mereu speriat; la rândul său poate fi atacat și/sau atacat de alții; retras,
introvertit;

b) Consecințele abuzului psihic (Ionescu, 2005: 48-60): retragere; atacuri de panică; îndoială de
sine; dureri de cap; terori nocturne; agresivitate sau autoagresiune; frică de cei din jur; reacții post-
traumatice: vărsături, amețeli. , sinucidere Gând, apatie, pierderea poftei de mâncare etc.;

c) Consecințele abuzului financiar (Howe, 2005:324): copilul nu va fi îngrijit; nu va avea haine pe

care să se asorteze; va fi subnutrit corespunzător; va arăta dezordonat; nu se va dezvolta fizic în
funcție de vârsta lui cronologică;

d) Consecințele abuzului sexual (Finkelhor și Jones, 2006: 687): vor fi pe termen scurt, mediu și
lung; copiii se tem mereu de adulți; comportament atipic față de ceilalți; dorința de a face sex cu

25
alți copii sau în expunerea lor organele genitale în public, răspunsuri de frică exagerate perpetuu,
răspunsuri somatice tipice la vederea abuzatorului;

e) Neglijarea și atașamentul insuficient față de copil (Almgren, 2005: 351): Sunt foarte periculoase
pentru dezvoltarea fizică, psihologică, socială, cognitivă a copilului etc. Fie pe termen scurt, fie la
vârsta adultă, indivizii manifestă unele deficite, atașamente, comportamente inadecvate,
circumstanțe, frică de oameni, lipsă de maniere și apatie față de ei înșiși și față de ceilalți.
Atașamentul copilului de adulții care îl îngrijesc (părinți, tutori) este necesar pentru ca copilul să
crească armonios din toate perspectivele, fizic, psihic și cognitiv, precum și social;

f) Consecințele neglijenței și lipsei de atașament (Amaya-Jackson; 2000: 727): aspect nepăsător;

deficiențe educaționale și comportamentale; lipsă de afecțiune oferită și primită de la ceilalți; frica
de sex cu sexul opus la vârsta adultă; singurătate la maturitate; distanță de la mulțime; introversie;
frica perpetuă de oameni; frica de locuri aglomerate; frica de spații închise; diverse probleme de
sănătate în copilărie, netratate sau tratate necorespunzător.

Atașamentul copilului joacă un rol foarte important în creșterea și educația lui. Prin urmare, este
necesar să existe un atașament benefic față de copil, oferindu-i toate resursele de care are nevoie
pentru dezvoltare care vor rezona atunci când își întemeiază propria familie la vârsta adultă
(Freithler et al., 2004). Copiii subdezvoltați din punct de vedere intelectual au deficite în
planificare: socială, cognitivă, familială, facultate, educație etc. Acesta este motivul pentru care
trebuie să ne concentrăm atât de mult pe partea psihologică, în care copiii pot fi modelați, educați
și învățați încă de la o vârstă fragedă (Almgren, 2005: p353-354).

3.3 – Abandonul

Definirea abandonului copilului

Într-un eșantion de 10 state membre UE (Danemarca, Franța, Regatul Unit, Bulgaria, România,
Republica Cehă, Ungaria, Slovacia, Lituania și Polonia), nu există o definiție legală clară a copiilor
abandonați. Lipsa unei definiții clare și ambiguitate a copiilor abandonați ridică provocări pentru
cercetarea și practicarea acestui fenomen. În acest proiect Daphe, finanțat de UE, sunt folosite două
definiții ale copiilor abandonați, abandonul public și abandonul secret.

26
Abandonul deschis este definit ca „un părinte identificabil de către un părinte care lasă intenționat
un copil cu intenția de a nu se întoarce, ci de a refuza în mod deliberat responsabilitatea părintească.
În plus, niciun alt membru al familiei nu este capabil sau dispus să-și asume responsabilitatea
părintească și îngrijirea copilului.

Abandonul secret este definit ca „abandonarea secretă a copiilor de către părinții lor neidentificați
și abandonul lor de copii și prevenirea” Institutul pentru Muncă, Sănătate și Organizare,
Universitatea din Nottingham, Marea Britanie (Kevin.Browne@nottingham.ac.uk) intenția nu este
întoarcerea, ci respingerea voluntară și anonimă a responsabilităților părintești”.
(ChildAbandonment and Its Prevention Summary Romanian)

3.3.1 Cauzele abandonului copilului

“Principalele motive ale abandonului unui copil sunt sărăcia sau dificultățile financiare,
gospodăriile monoparentale, depresia postpartum, lipsa educației sexuale sănătoase, cunoștințele
insuficiente despre planificarea familială, restricțiile privind avortul, orice formă de dizabilitate la
copil, violul de către un partener. a devenit din cauza sarcinii, abuzului sau violenței și a lipsei de
servicii și resurse pentru a sprijini părinții copiilor cu dizabilități care rămân însărcinate. În
Bulgaria, cercetările arată că majoritatea părinților nu doresc ca copiii lor să fie abandonați. Cu
toate acestea, atunci când se confruntă cu sărăcia, boală sau excluziunea socială, ei tind să ia astfel
de decizii, crezând că este în interesul superior al copiilor lor.

Într-un studiu recent efectuat pe 75 de părinți care și-au abandonat în mod deschis copiii (cu vârste
între 0-3 ani) la o unitate locală, motivele abandonării copiilor lor au fost lipsa adăpostului, lipsa
hranei, căldura insuficientă de iarnă sau scutecele insuficiente. În plus, 41% din gospodăriile
eșantion au deja patru sau cinci copii și nu cred că își pot permite alt copil. Studiul a mai constatat
că 72% din eșantion erau mame din comunitatea de romi care au declarat că au fost întrebate de
personalul maternității dacă doresc să aibă grijă de copiii lor și au spus că personalul a completat
formulare de adopție pentru ele. Cercetările arată că în România, părinții își pot „respinge” copiii
din cauza presiunii din partea personalului spitalului.

Acest lucru se întâmplă de obicei dacă mama nu are un act de identitate care poate împiedica
înregistrarea oficială a nașterii copilului. În alte țări, lucrătorii din domeniul sănătății pot încuraja
mamele să respingă copiii HIV pozitivi, consumatori de droguri, necăsătoriți sau foarte mici.

27
Aceste constatări sugerează că copiii sunt adesea abandonați nu pentru că părinții lor nu îi doresc,
ci pentru că părinților le lipsește sprijinul în diferite moduri.” (ChildAbandonment and Its
Prevention Summary Romanian)

3.3.2 Efectul “abandonului emoțional” asupra dezvoltării fizice și psihice a copilului

Copiii care suferă pierderi pe termen lung, în lipsa protecției fizice și psihice de care au nevoie și
o merită, ajung să interiorizeze frica. Lipsa de atenție și protecție fizică și emoțională se traduce
prin abandon. A trăi cu experiențe repetate de abandon creează un nivel ridicat de rușine. Acest
lucru este conturat în mesajul implicit, inconștient din experiența abandonului: „Nu ești important.
Nu ai valoare.” Din acest loc, și din aceste mesaje, este necesar să se înceapă terapia. (Mihaela
Iordache- TEAMA DE ABANDON – ABANDONUL EMOTIONAL)

Ascunderea unei părți din ea înseamnă:

- Nu e bine să faci greșeli

- Să exprime emoții este rău și să ți se spună cum te simți este neadevărat. De exemplu, „Nu ai de
ce să plângi, iar dacă nu te oprești din plâns, îți voi da un motiv să plângi.”

- Nu e bine să ai nevoi. Nevoile altora par să fie mult mai importante decât ale tale.

- Succesul nu este bun. Realizările sunt invizibile și adesea minimizate.

28
 CAPITOLUL III

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

În esență, copiii au nevoie de protecție specială din partea tuturor părților implicând: instituțiile și
serviciile oferite de Stat pentru a asigura protectia copiilor, părinții cei mai responsabili în acest
caz, ONG-urile etc. Ca studiu bazat pe o abordare calitativă a colectării datelor, analiza va putea
semnala doar că anumite fenomene sau probleme sunt legate de absența temporară a părinților, dar
intensitatea acestor fenomene nu poate fi măsurată. Măsurarea puterii, amplorii și mărimii
fenomenului, problema evidențiată de grupul țintă, poate face obiectul cercetărilor cantitative
viitoare.

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI

Studiul propune să evidențieze impactul absenței parentale asupra bunăstării copiilor ale căror
nevoi lipsesc în absența părinților și să recomande și să dezvolte cele mai bune rezultate posibile
pentru acest grup țintă pe baza nevoilor importante.

Scopul general al studiului a fost de a oferi o analiză mai cuprinzătoare a copiilor care au pierdut
îngrijirea părintească după ce unul sau ambii părinți au plecat la muncă în străinătate. Prin urmare,
pentru a atinge obiectivele generale ale studiului, evaluarea urmărește:

• Mediul familial în care cresc și se dezvoltă acești copii și relațiile pe care le dezvoltă cu cei care
îi îngrijesc;

• nevoile specifice ale copiilor părinților care lucrează în străinătate și măsura în care aceste nevoi
sunt acoperite (nevoi emoționale și raționale: hrană, bunăstare, acces la servicii de sănătate);

• Schimbări în comportamentul copilului după ce unul sau ambii părinți au plecat;

• Impactul plecării părinților asupra procesului de învățare/educare (accent pe riscul abandonului

școlar);

• nivelul de participare și participare socială a copiilor rămași acasă;

• Serviciile disponibile grupului țintă și domeniul de activitate al acestora și

• Identificarea măsurilor necesare pentru limitarea impactului negativ al acestui fenomen asupra
dezvoltării, educației și bunăstării copiilor.

29
 METODOLOGIE

Cercetarea calitativă a fost aleasă în concordanță cu obiectivele prezentate în acest studiu, este
necesară o abordare exploratorie care să evidențieze cât mai deplin nevoile copilului, cu unul sau
ambii părinți lucrând în străinătate, are și măsuri și trebuie protejată de agentii de stat sau gradul
societatii civile.

Cercetarea calitativă s-a concentrat pe percepțiile și atitudinile acestor copii cu privire la situația
lor, nevoile lor și percepțiile lor cu privire la posibilele soluții la problemele lor. Pentru că copiii
sunt cei care se simt cel mai puternic cu privire la problemele cu care se confruntă, ei sunt și cei
mai capabili să prioritizeze problemele care trebuie rezolvate. Totuși, pentru a înțelege dificultățile
și obstacolele pe care le întâmpină și posibilele soluții, studiul s-a concentrat pe copiii cu vârste
cuprinse între 16-18 ani, care trăiesc cu părinți migranți de peste 10 ani.

Metoda folosită este interviul, metodă care permite o investigare aprofundată a percepțiilor și
atitudinilor respondenților. Am menționat că participarea lor la acest studiu a fost voluntară,
acordând o atenție deosebită problemelor abordate și asigurându-ne că discuțiile despre lipsa
părinților nu le-au cauzat niciun prejudiciu emoțional.

ANALIZĂ:

Familie si protecţie

Este bine cunoscut faptul că mediul familial poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra
dezvoltării copilului.

În acest caz, este necesar să lămurim mai întâi care sunt nevoile legate de părinți, pe care copiii le
vor simți într-un mod sensibil atunci când nu sunt acasă. În cogniția copiilor și adolescenților,
părinții reprezintă suport emoțional în aproape toate activitățile, fie la școală, fie în activități
extracurriculare.

În interviurile cu adolescenți, sa constatat că motivațiile extrinseci ale părinților joacă încă un rol
important în frecventarea școlii, activitățile de învățare și participarea la anumite activități
extracurriculare. Părinții sunt cel mai important sprijin pentru adolescenți.

30
“…cât a fost mama acasa mai frecventam liceul , dar de când a plecat în Italia am început să
frecventez mai mult pub-urile.”(Adi,17 ani, mama plecată în stăinătate)

„...după ce a plecat mama ,am mai mers încă un an și jumătate la liceu după mi-am pierdut
intereseul, ori îmi era lene să mă trezesc ori pur și simplu nu mai avea cine să tragă de mine.”
(Ilie, 18 ani , mama plecată în stăinătate)

În situații care implică luarea unor decizii importante în viața lor.

„...chiar dăcă stăteam cu mama acasă simțeam nevoia și de o părere mascună și îl sunam pe tata,
dar el nu avea nici o legătură cu mine , indiferent de ce ziceam el zicea ca e bine și să fac ce vreau
eu. Nu era ok, nu avea nimic de spus și din cauza aceasta mulți ani am crezut ca nu ma iubește si
ca nu vrea să aibe legătură cu mine.” (Bianca,17 ani, tatăl plecat în străinătate)

Fie că sunt singuri cu tatăl lor sau cu rude mai îndepărtate, un simplu stăpân sau singuri, mulți
minori sunt nevoiți să facă majoritatea treburilor casnice. Cercetările arată că atunci când părinții
lucrează în străinătate, copiii sunt adesea îngrijiți de membrii familiei extinse - fie de bunici, fie de
alte rude apropiate (mătuși, unchi etc.). În această situație, multe dintre nevoile pe care le simt
copiii, precum sprijin, sprijin, comunicare și îngrijire, pot fi într-o oarecare măsură
îndeplinite/satisfăcute.

„...deși mama m-a lăsat acasă cu tata ,nu prea i-am simțit prezența ,pentru că el era plecat la
muncă de dimineață pănă seara și de multe ori când venea ,era sub influența alcoolului și dormea,
așa că am fost crescut de bunicii din partea tatălui.” (Marian,18 ani ,mama plecată în stăinătate )

Efecte emoționale și comportamentale negative ale minorilor care stau perioade de timp fără
părinți, bunici sau alți adulți prezenți. La nivel emoțional, ei se consideră:

▪ Disperați, convinși de un viitor împlinit și fericit;

▪ Nesprijiniți și încurajați în orice angajament (includem aici educația de implicare);
▪ Într-o situație considerată decisivă pentru ei Perioade (de exemplu, intrarea la liceu).
examene, diplome de licență, selecție profesor) nu sunt susținute;
▪ De cele mai multe ori, retras, cu tendință de izolare și lipsă de dorința de a comunica cu
ceilalți.

31
 „Au fost și momente în care nu făceam fața cu bani și bineînțeles că mama a hotărât să plece
pentru câteva luni și ea în străinătate. Cred că am stat 4 luni singura fară ea , eram în clasa a
10 a, știu sigur că notele mele în acea perioadă scăzuse foarte mult , la una din materiile de
bază care se dădea la examenul de bacalaureat era să rămân corigentă. Eram cu mult sub linia
de plutire și tot scădeam , și toate astea pentru că simțeam că toată responsabilitatea pe care
o avea mama a rămas pe mine și că eu nu puteam face fața , a fost groaznic ,drept urmare
mama a fost sunată de către domnul diriginte și a venit acasă și situația s-a remediat.”
(Bianca,17 ani, tatăl plecat în străinătate)

Dintre influențele comportamentale, menționăm câteva, fiecare dintre acestea fiind tratată în
capitolul corespunzător:

▪ Abandonul școlar (tendință întâlnită mai ales la băieți);

▪ Participarea scăzută la școală; cercetările arată că părăsirea școlii singure fără
supravegherea unui adult Absentismul este frecvent în rândul adolescenților. acasă;
▪ Izolarea și comunicarea deficitară cu alți copii și cu profesorii sau profesorii;
▪ Tendința de a se asocia cu grupuri anormale, uneori chiar criminali (se găsesc mai ales
în rândul băieților);
▪ Risc de droguri.

Rezultatele calitative ale acestui studiu sugerează că efectele menționate mai sus, atât psihice, cât
și comportamentale, sunt prezente într-o oarecare măsură la minori, deși teoretic în îngrijirea
adulților, adică locuind cu bunici sau alte rude, nu am aflat dacă este mai mult pentru a-i sprijini cu
adevărat, nu le simt autoritatea. În special în rândul adolescenților, absența părinților de acasă este
o oportunitate de libertate de exprimare și oportunitatea de a întâlni aceleași situații riscante
(abandonul școlar, socializarea cu grupuri mai puțin populare). Această afecțiune este frecventă în
special în rândul adolescenților, unde bunicii sau alte rude au puțin control asupra lor.

Cercetările arată, de asemenea, că lipsa participării adulților la creșterea și dezvoltarea armonioasă

a acestor copii nu este singura problemă care îi împiedică să trăiască într-un mediu familial adecvat
și într-o atmosferă de fericire, iubire și înțelegere. Situația copiilor este determinată în mare măsură
de relațiile pe care le-au dezvoltat cu cei care i-au îngrijit, precum și de relațiile pe care le-au
dezvoltat cu părinții lor decedați.

32
Rolul și impactul unei relații cu un părinte decedat, în special asupra comportamentului și bunei
dezvoltări a copilului, s-a dovedit a fi uriaș.

Cercetările arată că relațiile pe care copiii le dezvoltă cu cei care au grijă de ei sunt importante
pentru buna lor dezvoltare și au un impact clar asupra comportamentului lor. De exemplu,
dezvoltarea unei bune relații de înțelegere și comunicare cu adultul care îi îngrijește temporar poate
reduce comportamentul rău din cauza lipsei părinților.

Percepțiile copiilor despre relațiile stabilite sunt dublate de percepțiile adulților care au avut grijă
de ei.

Relația cu părintele singur rămas acasă

Relații cu părinții singuri care stau acasă Există o diferență semnificativă între mamele care stau
acasă cu copiii lor și tații care stau acasă în timp ce mamele lucrează în străinătate. Având în vedere
că în general mama este cea care are grijă de casă, absența ei lasă multe activități iar „ingrijorarea”
trebuie suportată de tată și de copiii care rămân acasă. În funcție de vârsta și sexul copiilor, tații
împart adesea „responsabilitatea” cu ei.

„...relația cu mama a fost un bună , mă înțelegeam mai bine cu ea decât cu tata ... când venea
acasă aveam impresia că e un străin care stă câteva săptămâni și pleacă ... îi mai ceream părerea
,vorbeam cu el dar nu la fel cum o făceam cu mama.”(Andreea, 17 ani , tatăl plecat în străinătate)

S-a constatat că în această analiză fetele au rămas acasă cu mamele , tați fiind plecați în
străinătate,iar băieți au rămas acasă cu tați ,în acest caz mamele fiind plecate în străinătate.Doar
doi dintre intervievați, deși au rămas acasă cu tatăl , a fost crescuti de bunicii.

Lipsa de comunicare și interes față de copii în timpul absențelor îi face să se simtă abandonați,
singuri și să aibă puține speranțe pentru viitor. Aceste efecte sunt vizibile la nivel comportamental.
Profesorii, profesorii, bunicii apropiați copilului consideră că lipsa de comunicare între părinții care
părăsesc și părăsesc copilul, precum și controlul parental pot avea un impact sesizabil asupra
comportamentului copilului (izolare, pesimism, asociere cu grupuri social nedorite). daune aduse
școlilor etc.).

33
În general, părinții păstrează legătura cu copiii lor prin telefon, prin internet, trimițând ocazional
pachete de haine, jucării și bomboane, iar uneori ducându-și copiii în vacanță într-o țară de
destinație.

Bune practici evidențiate/ exemple pozitive de relaționare între copii și părinții plecați:

În urma interviului, s-a subliniat că sunt multe situații în care părinții pot menține o relație strânsă
și foarte importantă în derulare cu copiii lor datorită faptului că aceștia au atins o anumită stabilitate
materială în țara de destinație. Drept urmare, își sună în mod constant copiii și uneori chiar zilnic
încearcă să formeze o legătură strânsă cu ei abordând problemele și dificultățile cu care se confruntă
în viața lor de zi cu zi. Mai mult, unii dintre ei chiar s-au interesat de performanțele lor școlare,
ținând legătura cu profesorii copiilor lor. Toate acestea oferă copilului siguranța și protecția
necesare dezvoltării psihosociale normale.

De asemenea, este important ca părinții să stabilească o comunicare autentică în care părerea

copilului să fie luată în considerare, fără să mintă sau să amâne, ignorând capacitatea acestuia de a
înțelege anumite situații. Cele mai bune relații bazate pe încredere se construiesc atunci când
copilul are o înțelegere clară a situației părintelui, în care copilul participă la deciziile părintelui
despre el în funcție de abilitățile sale actuale.

Exemple negative cu efecte asupra dezvoltarii psiho-sociale a copiilor:

Acest lucru este foarte important așa cum este descris în exemplul de bune practici.Comunicarea
stabilită între copil și părinte este continuă. S-a demonstrat că comunicarea care nu are loc creează
în mod constant sincope și lacune în relația lor. Copiii părăsesc astfel de părinți fără niciun sprijin
din partea lor. Mai mult, pentru lipsa actuală de comunicare continuă cu adolescenții și adulții tineri
îi face să se simtă mai inconfortabil cu părinții lor atunci când se reunesc. Un alt exemplu negativ
este atunci când părinții își mint copiii, întârzie anumite decizii care îi privesc sau nu își iau în
considerare dreptul de a participa la deciziile care îi implică. Pe baza interviurilor și discuțiilor de
grup cu copiii și bunicii, putem spune că unii părinți înșală în mod obișnuit timpul petrecut de copiii
lor în străinătate. Au promis că se vor întoarce la un moment dat și nu și-au ținut promisiunea. Se
crede că toate acestea duc la o încredere mai scăzută în părinți și adulți și la un optimism mai scăzut
cu privire la viitorul familiei

34
Sănătate şi bunăstare

În ceea ce privește sănătatea și bunăstarea copiilor, putem vorbi despre propriile modele de
alimentație, calitatea hranei și accesul la servicii de îngrijire și sănătate, precum și despre
securitatea socială și standardele de viață pentru acest grup de copii.

Constatările calitative sugerează că unii copii ai părinților care pleacă la muncă în străinătate nu
mănâncă bine. Cel mai greu pentru cei rămași să aibă grijă de ei înșiși este că trebuie să pregătească
mâncarea fără ca cineva să-i ajute.

“…când a plecat mama la a fost un șoc... doi ani mai tărziu am făcut exces de fast food și am dat
în diabet.” (Vlad, 16 ani, mama plecată în stăinătate)

„...de cele mai multe ori nici nu mâncam acasă , mergeam la mamaia și mâncam.” (Marian, 18 ani,
mama plecată în stăinătate)

Pregătirea mesei rămâne în sarcina adolescenților, fie că stau doar cu frații lor, fie că mama
părăsește familia, lăsând doar tatăl și copiii. Devine o problemă atunci când pregătirea mesei se
suprapune cu alte activități obligatorii.

Când vine vorba de accesul la asistență medicală, nu se poate spune că copiii ai căror părinți
lucrează în străinătate au mai puține oportunități decât alți copii. Cu toate acestea, problema care
se pune în sănătatea copiilor fără părinte este îngrijirea și îndrumarea minorilor atunci când este
nevoie. Este vorba în mare parte despre copiii care, deși sunt îngrijiți oficial de un adult (rudă sau
nu), de fapt trăiesc mai independent și nu au nicio legătură cu adultul care îi îngrijește.

Educaţia

Constatările sugerează că în special copiii cu părinți care lucrează în străinătate și sunt îngrijiți de
bunici sau alte rude sau cunoștințe sunt relativ mai puțin motivați să frecventeze școala, ceea ce
afectează frecvența școlară și notele. Acest lucru pare să se întâmple la cea mai mică școală
elementară și gimnazială și la cei mai mari copii.

Interesul copiilor mici pentru activitățile de învățare scade pentru că, pentru ei, motivația de a
merge la școală și de a învăța este încă externă, iar părinții sunt cei care îi motivează și îi ajută în
această activitate. S-a observat că performanța școlară a celor mai mici copii (primar și secundar)
este puternic influențată de atitudinea și grija părinților care lucrează în străinătate în acest sens.

35
Dacă un părinte nu comunică sau comunică foarte puțin cu un copil care stă acasă, el sau ea nu se
va simți atras de activitatile scolare. De aceea, rezultatele lor au fost mai proaste din cauza scăderii
concentrării în general.

Cu toate acestea, în unele cazuri, deși mai rar, bunicii reușesc să înlocuiască în totalitate părinții,
iar copiii sunt mai puțin afectați de plecarea părinților atunci când vine vorba de activitățile școlare.
Acesta este mai ales cazul când bunicii cresc, îngrijesc și ajută copiii mici în toate activitățile.

“...mama când a plecat nu a intresesat-o prea tare de mine , tata era cu treburile lui ... eram în
grija bunicilor... în clasa a V a m-am lașat de școală ,fiindcă am injurato pe directoare... eram
foarte obraznic la școală” (Marian, 18 ani, mama plecată în stăinătate)

“... când am intrat la liceu încercam să fiu popular ... am intrat în anturaje foarte proaste ,fumam
,chiuleam ... am fost exmatriculat din cauza absențelor... mama a aflat dar nu avea ce să îmi facă
pentru că era plecată ,iar tata a spus că dacă la școală nu îmi place să merg la muncă”(Adi,17
ani, mama plecată în stăinătate)

Opinia şi participarea

Cercetările arată că părinții respectă dreptul de a participa și au un cuvânt de spus în deciziile care
îi afectează și îi afectează pe copiii lor doar într-o mică măsură. Putem spune că abia aproape de
maturitate, după vârsta de 18 ani, părinții încep să ia în considerare convingerile și sentimentele
copiilor lor. Părinții simt că știu mai bine ce este „bine” sau „rău” pentru copilul lor și sunt mai
puțin receptivi și preocupați de ceea ce gândește și spune copilul lor. În acest sens, majoritatea
copiilor nu au fost implicați în decizia părinților/părinților de a lucra în străinătate. Majoritatea
tinerilor nu li s-a spus că au plecat decât mai târziu.

Puține familii discută despre plecarea unuia sau a ambilor părinți din familie cu copilul implicat în
decizie. Rezultă că ideea de a încorpora un copil în deciziile pe care le ia pe baza maturității sale
este o motivație suplimentară pentru ca acesta să depună un efort mai mare de adaptare la lipsa
ulterioară a unui părinte.

“...când am aflat că tata vrea să plece am luat un pumn de pastile de am făcut o intoxicație de am
stat aproximativ o săptămână în comă, nu iți poți imagina ce a fost în capul meu... după ce m-am
trezit tata încă era lângă mine și mi-a spus că nu o să mai plece ,bineînțeles că a mințit... am vrut

36
să repet din nou procesul cu pastilele dar mi-am dat seama că din cauza lui îmi distrug
organismul.” (Amalia, 18 ani , tatăl plecat în stăinatate)

“…când mama a decis să plece nu m-a întrebat absolut nimic ,nici măcar să îmi dau cu părerea ,
pur și simplu a zis că pleacă și a doua zi s-a și dus.” (Vlad,16 ani , mama plecată în străinatate)

Timp liber, joc şi activităţi culturale

Copiii ai căror părinți lucrează în străinătate își petrec timpul liber în moduri foarte diferite, în mare
măsură în funcție de circumstanțele lor familiale. În lipsa mamei, unele treburi gospodărești sunt
întreprinse de copii, atât fetele, cât și băieții având grijă de timpul liber. Acesta este mai ales cazul
gospodăriilor rurale, unde există mult mai multă activitate de îngrijire la domiciliu decât în zonele
urbane.

“...când mama era plecată , tata îmi spunea dacă vrei să ieși afară strângi rufele ,le împăturești și
după ieși în drum la copii...în fața porții.” (Adi,17 ani, mama plecată în stăinătate)

“...deja știam programul dacă vreau să ies în fața blocului trebuia să spăl toate vasele și după
puteam să fac ce vreau.” (Vlad,16 ani , mama plecată în străinatate)

În unele cazuri, aproape toți copiii cu timpul liber sunt ocupați cu treburile casnice, devenind o
povară temporară pentru treburile casnice ale părinților. Pentru unii copii, situația rămâne aceeași
dacă locuiesc la bunici.

“...deși mama era plecată nu avem treaba acasă pentru că tata făcea tot.” (Ilie, 18 ani , mama
plecată în stăinătate)

“...pot să spun că am avut noroc că bunici mei făceau tot și eu puteam să stau de dimineața până
seara pe drumuri.” (Marian, 18 ani, mama plecată în stăinătate)

Pentru majoritatea oamenilor care locuiesc cu bunici însă, lucrurile se îmbunătățesc deoarece
bunicii sunt implicați în majoritatea activităților de întreținere a locuinței, oferind copiilor
posibilitatea de a-și petrece timpul liber după bunul plac. Problema cu timpul liber pentru copiii
care locuiesc cu bunici este că aceștia nu pot participa la anumite activități care necesită mai mult
exercițiu și energie decât părinții lor mai tineri. În plus, probabilitatea de a petrece timp cu bunicii
este foarte mică, bunicii nu călătoresc, nu ies pe iarbă verde și merg la pescuit, care este o activitate
de care se bucură majoritatea copiilor, în special cei mai mici.

37
În ceea ce privește oportunitățile și oportunitățile de petrecere a timpului liber disponibile, copiii
din zonele rurale și urbane le-au evaluat ca fiind relativ scăzute.

Nediscriminarea/ Incluziunea Socială

Ținând cont de faptul că un drept fundamental al copiilor este nediscriminarea, studiul ține cont și
de acest aspect. Scopul este de a evidenția felul în care acești copii se simt tratați, și cu atât mai
mult imaginea lor în societate, prin imaginea mass-media și impactul pe care acesta îl poate avea
asupra lor.

„...începeam de multe ori să plâng pentru că copii îmi spuneau că sunt bogată că tata este plecat
în străinătate și că am bani și că am casă mare ... nu era deloc așa ... mă simțeam marginalizată.”
(Andreea, 17 ani , tatăl plecat în străinătate)

“...fiindcă toți îmi spuneau că sunt plină de bani că tata e plecat am început să fiu superiară lor și
să accept ideea că da sunt o fata de bani gata ... toate astea erau doar în capul meu.” (Bianca,17
ani, tatăl plecat în străinătate)

“...prieteniii mei ziceau că degeaba mama e plecată că tot nu știu să mă îmbrac că ea sigur nu e
plecata la munca și că face alt ceva acolo.” (Adi,17 ani, mama plecată în stăinătate)

“...desi toți știau că mama e plecată și că ar trebui să fiu mai bine îmbracat ... tata bea toți bani
pe care mama îi trimitea acasă”.(Marian, 18 ani, mama plecată în stăinătate)

“...chiar dacă tata a fost plecat nu m-am arătat niciodată că am bani , dar prietenii mei tot timpul
făceam câte ceva să îmi rupă , ba o pluza, ba un lănțișor și după îmi ziceau lasă că are tactu bani.”
(Amalia, 18 ani , tatăl plecat în stăinatate)

Prin urmare, în opinia unor participanți la studiu, o atenție deosebită ar trebui acordată distingerii
dintre copiii ai căror părinți lucrează în străinătate și copiii ai căror părinți călătoresc cu ei pentru
a evita orice efecte adverse asupra acestora din urmă accesează anumite servicii și/sau participă la
anumite activități. În unele cazuri, anumite școli desfășoară doar anumite acțiuni și activități pentru
copiii ai căror părinți sau ambii au plecat la muncă în străinătate, provocând întrebări și nemulțumiri
altor copii din școală.

“Pe timpul verii mergeam la o un centru de vara din oraș doar că să îmi ocup timpul...” (Vlad,16
ani , mama plecată în străinatate)

38
“...atât pe timpul venii cât și în timpul anului școlar mergeam la centru din cartierul meu pentru
a-mi face temele și pentru a desfășură diferite acțiuni.” (Bianca,17 ani, tatăl plecat în străinătate)

Sunt câteva aspecte care trebuie menționate despre imaginea acestor copii în societate, în special
în mass-media. Presa actuală se concentrează pe impactul emoțional negativ asupra copiilor,
suferința pe care o suferă în lipsa părinților, dezavantajul acestora, pe de o parte atrage atenția
autorităților asupra acestei categorii, dar și în timp, insultă toți copiii din această situație.

“...de multe ori eram pusă la zid din motive banale și vorbeam foarte vulgar doar că să mă apar...”
(Andreea, 17 ani , tatăl plecat în străinătate)

“...eram foarte agresivă verbal mi se părea că eram mai interesantă îmi aducea un plus pe lângă
că avem bani de la tata...” (Bianca,17 ani, tatăl plecat în străinătate)

“...nestiind prea bine ce înseamnă dragostea de mama eram foarte rece , foarte agresiv,impulsiv
cu cei din jurul meu.” (Ilie, 18 ani , mama plecată în stăinătate)

Concluzii

În acest capitol, cercetarea își propune să evidențieze principalii factori care contribuie la
asigurarea unui mediu familial propice dezvoltării armonioase și sănătoase a copiilor. Se pare
că mediul familial, oamenii cu care trăiesc copiii și relațiile cu acești oameni sunt cruciale. În
plus, relațiile pe care părinții plecați au reușit să le dezvolte și să le mențină cu copiii lor care
au rămas acasă au fost evidențiate ca având un efect copleșitor asupra atitudinilor și
comportamentelor pe care copiii le vor adopta în absența lor.

Se subliniază următoarele:

✓ Absența mamelor a fost resimțită mai des și mai puternic de majoritatea grupurilor țintă,
atât pentru că absențele mamelor se ocupau de cea mai mare parte a treburilor casnice,
cât și, în absențe ale mamelor, revin în grija copiilor, cât și pentru că mamele de obicei
reușesc să dezvolte relații apropiate și comunicare deschisă cu copiii lor;
✓ Un aspect foarte important este comunicarea și înțelegerea între copii și adulții care
locuiesc cu ei. Adolescenții în special simt nevoia unei comunicări constante și
apropiate cu părinții sau rudele lor pentru a căuta sprijin atunci când trebuie să ia
anumite decizii care sunt considerate foarte importante pentru viața lor;

39
 ✓ Problemele de comunicare, în special între copii și bunici, sunt considerate a fi cauzate
de diferențele mari dintre sistemele de valori adoptate de fiecare persoană, stilurile de
viață diferite și capacitatea scăzută a persoanelor în vârstă de a se adapta la noile valori
sociale, stilul de viață modern, aproape de tineri;
✓ În cazul adolescenților, par să existe probleme de comunicare mai grave, de obicei
dincolo de controlul bunicilor;
✓ Adolescentele par să fie mai confortabile cu bunicii lor, dar simt nevoia unei comunicări
mai apropiate și mai deschise cu bunicii lor, la fel ca și cu mamele lor;
✓ Relația pe care o dezvoltă un părinte plecat cu un copil care sta acasă este percepută de
copil și de cei care stau cu el ca fiind de o importanță deosebită pentru atitudinile și
comportamentul copilului: o relație bazată pe încredere și sinceritate care ajută copilul
să fie mai receptiv la propria absență, să continue să participe la viața socială și să aibă
comportamente sociale dezirabile, în timp ce lipsa relației cu părinții s-a dovedit a avea
efecte izolante, încredere în sine mai scăzută, performanță școlară scăzută, absenteism
sau chiar abandon școlar, lipsă de participarea și participarea la activități
extracurriculare și chiar la comportamente și atitudini nedorite din punct de vedere
social (de exemplu, criminalitate, violență etc.).
✓ În acest caz, dietele unor copii devin mai puțin sănătoase în acest caz:
o Adolescenții care sunt lăsați singuri fără supravegherea directă a unui adult – nu pot
pregăti hrana adecvată în fiecare zi;
o Copii de diferite vârste care sunt îngrijiți de bunici și ai căror părinți nu mai au niciun
contact cu aceștia – nu dispun de resurse materiale suficiente pentru hrană și sănătate;
✓ Pregătirea alimentelor este deseori responsabilitatea adolescentelor, a fetelor tinere, a
activităților care le consumă în timpul pregătirii școlii și a temelor, și timpul libe;
✓ A existat o diferență în ceea ce privește starea de sănătate a copiilor ai căror părinți erau
acasă și a copiilor care nu locuiau cu părinții, dar aceștia din urmă erau considerați expuși
riscului deoarece părinții le acordau mai puțină atenție.
✓ Accesul zilnic la alimente de calitate prin pregătire adecvată;
✓ Accesul la alimente de calitate prin asigurarea cerinţelor materiale adecvate;
✓ Au nevoie de îndrumări privind asistența medicală primară și servicii medicale adecvate;

40
✓ Asigurarea accesului la serviciile medicale. Serviciile centrului de zi sunt considerate foarte
utile de către adulți și copii și, mai mult, se crede că ele compensează deficiențele părinților
în îngrijirea copiilor.
✓ Adolescenții, în special băieții, ai căror părinți au plecat ambii la muncă în străinătate, tind
să abandoneze școala;
✓ Tinerii cu părinți care pleacă la muncă în străinătate lipsesc adesea de la școală și sunt chiar
pe punctul de a fi exmatriculați;
✓ Copiii din școala primară și gimnazială pot lipsi de la școală în anumite circumstanțe;
✓ Copiii observă un interes redus pentru școală și teme din cauza lipsei de control asupra
adulților lor autoritari;
✓ Adolescenți, care au și probleme în a face temele și a înțelege materiile predate la școală,
simt nevoia de ajutor de la un adult care poate participa la activitate/ajutor în absența unui
părinte;
✓ În gospodăriile în care mamele nu sunt prezente, fetele își petrec cea mai mare parte a
timpului făcând treburile casnice, uneori dăunătoare programului școlar și temelor pentru
acasă;
✓ La nivel de școală, nu există încă un sistem clar de tratare a copiilor ai căror părinți pleacă,
ceea ce sugerează o scădere a motivației de a merge la școală. Numai în cazul abandonului
școlar, unitatea de învățământ va anunța unitatea de protecție a copilului sau
serviciul/departamentul de asistență socială din cadrul primăriei;
✓ S-a demonstrat că prezența programelor și activităților extracurriculare are un impact
pozitiv asupra motivației copiilor de a merge la școală.
✓ Copiii, indiferent de vârstă, au puțin dreptul de a participa la decizia părinților de a lucra în
străinătate;
✓ Copiii simt lipsa de informare și participă la luarea deciziilor într-un mod negativ, afectând
atitudinile și comportamentul în absența părinților.
✓ Copiii din familii ale căror mame nu sunt prezente au mai multe treburi casnice și își ocupă
timpul liber;
✓ În mediul rural, proporția activităților de îngrijire a familiei este mult mai mare, astfel încât
copiii au mai puțin timp liber;

41
✓ Este mai puțin probabil să petreacă timpul liber cu bunicii, deoarece aceștia nu se pot angaja
în activități de joc, pe de o parte, și activități care implică sport, pe de altă parte, cum ar fi
mersul la iarba verde, călătoriile etc.
✓ Copiii din zonele urbane și rurale percep în general mai puține oportunități de petrecere a
timpului liber.
✓ Se poate vorbi de discriminare negativă față de copiii ai căror părinți pleacă la muncă în
străinătate; în plus, există o tendință în societate de a proteja astfel de copii.
✓ La nivel social și media, accentul se pune mai mult pe durerea și dezavantajul acestor copii
decât pe modul de a respecta drepturile copiilor sau de a aborda problemele acestora, în
special serviciile pe care le primesc. Accesibilitate, etc.; în acest caz, copiii se simt ca mai
degrabă o „victimă”, exacerbând efectele negative ale lăsarii părinților acasă.

Indiferent unde sunt părinții, unde lucrează sau merg la muncă în străinătate, toți copiii au
aceleași nevoi și satisfacerea acestor nevoi contribuie la dezvoltarea lor sănătoasă. Pentru copiii
ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate, unele nevoi sunt și mai pronunțate – nevoia de
iubire, nevoia de aprobare, nevoia de acceptare, nevoia de siguranță și protecție. Lipsa
contactului fizic, împreună cu sentimentele de singurătate, dor și tristețe, exacerba aceste nevoi.

Nevoile copiilor cu unul sau ambii părinți care nu sunt acasă:

- Nevoia de siguranță și protecție. Bunăstarea financiară nu reflectă neapărat ceea ce înțelegem

prin siguranța și securitatea copilului; libertatea artificială a unui copil pentru că părinții lui
sunt absenți nu înseamnă că se simte bine și are nevoie de supraveghere, îndrumare, restricții,
reguli pentru a-l menține în siguranță viaţă.

- Nevoia de iubire și afecțiune. Lipsa afectiunii parentale dicteaza ca copilul sa caute un obiect
sau o persoana care poate satisface nevoia de atentie emotionala, ceea ce va asigura confort
emotional. Copiii se așteaptă să exprime dragostea în cuvinte și acțiuni. Copilului trebuie să i
se arate că este nevoie și iubit pentru cine este, nu pentru cine este, pentru ceea ce face sau nu
face.

- Nevoia de atașament. Atașamentul față de cineva implică o dorință absolută de a căuta

intimitate și contact cu acea persoană, mai ales dacă situația este incertă; un copil fără atașament

42
 parental se poate atașa de anumite obiecte sau adulți despre care el sau ea crede că vor fi
întotdeauna disponibil, receptiv și de ajutor atunci când Necesar.

- Necesitatea de a comunica cu parintii, bunicii, tutorele. Desigur, copilul așteaptă să fie audiat
pentru sprijin în luarea anumitor decizii. Copiii vor să poată comunica deschis și sincer, fără a
fi învinovățiți sau criticați. Copilul trebuie să-și exprime emoțiile și sentimentele în cuvinte.
Satisfacerea nevoii de a comunica contribuie la cunoasterea de sine, la formarea identitatii si a
imaginii de sine si la descoperirea lumii din jurul nostru si a punctelor forte si a punctelor sale
slabe. Prin comunicare, copilul va învăța să caute și să caute ajutor în situații
periculoase/periculoase.

- Nevoia de recunoaștere și acceptare trebuie satisfăcută prin mesaje de apreciere și apreciere,

care are un impact mare asupra dezvoltării încrederii în sine și a imaginii de sine pozitive.

- Are nevoie de încurajare, stimulare și apreciere. Pentru rezultate mai bune, toată lumea trebuie
să-și încurajeze micile succese. Toți copiii trebuie să fie recunoscuți că ceea ce fac are valoare.

- Trebuie să ai o familie. Având în vedere că unul dintre părinți a plecat în străinătate, una dintre
preocupările copiilor este stabilitatea familiei; copiii au nevoie să cunoască și să simtă spiritul
de apartenență la un grup unic în care există armonie, iubire, înțelegere și răbdare;
nemulțumirea a cauzat diferențe de reprezentare a familiilor.

- Aveți nevoie de informații despre plecarea efectivă, ce se va schimba după plecarea

părinților/părinților, informații despre cum va trăi: unde și cu cine va locui, ce rol va juca
mentorul, ce se va schimba în el În viața lui, cine îl va ajuta să meargă la școală, cine îi va
organiza petrecerea aniversară, la cine va apela pentru ajutor etc.

Atunci când una dintre nevoile unui copil nu este satisfăcută, acesta se află într-o stare de
dezechilibru psihologic, emoțional și comportamental. Cu nevoi nesatisfăcute, copilul nu poate
înțelege ce se întâmplă din punct de vedere emoțional și nu și-a dezvoltat abilitățile de a face față
stărilor emoționale negative. Acestea devin reacții sau comportamente nepotrivite față de sine sau
față de ceilalți.

43
Recomandari

Pe baza constatărilor, sunt evidențiate mai multe măsuri de prevenire și intervenție în cazurile în
care absența temporară a părinților are un impact negativ:

1. Campanii de informare și conștientizare pentru părinți:

➢ Organizarea de campanii de conștientizare a părinților de către agenții publice și ONG-uri

pentru conștientizarea riscurilor pe care le implică munca în străinătate;
➢ Organizați campanii de conștientizare a părinților asupra aspectelor importante de luat în
considerare în timpul unei absențe temporare de acasă (cum să comunicați cu copiii, cum
să păstrați legătura cu aceștia, importanța împuternicirii copiilor să participe la deciziile
despre el etc...)
• Prin afișe, pliante distribuite în special în locuri publice
• Apropierea de centrele care primesc cereri de angajare în străinătate;
• În timpul întâlnirilor cu părinții;
• Prin organizarea de formare cu părinții
• Activități de coaching pentru părinți

2. Campanii de conștientizare la nivelul comunității românești destinaţie

➢ Prin promovarea exemplelor negative și pozitive legate de evoluția copiilor în absența

părinților;
➢ Acțiuni desfășurate prin ONG-uri și consulate românești din aceste țări;

3. Programul școlar extins

➢ Se recomandă ca aceste programe să fie instituționalizate cu fonduri de la bugetul de stat;

➢ Copiii cu condiții materiale pot participa gratuit la aceste programe;
➢ Găsiți metode de plată pentru profesorii relevanți;
➢ Organizează cursuri speciale de consiliere și prelegeri pentru copiii care au întrebări și
îndoieli cu privire la subiectele predate, teme etc.;
➢ Extinderea activităților extracurriculare organizate la nivel de școală pentru creșterea
motivației copiilor de a merge la școală;

4. Înmulțirea și extinderea centrelor de zi:

44
 ➢ Pentru astfel de copii se recomandă examene medicale suplimentare;

5. Dezvoltați mai multe cluburi pentru copii care oferă modalități utile de a-și petrece timpul liber:

➢ Identificați spațiile locale în care astfel de cluburi pot fi găzduite;

6. Campanii media care promovează soluții și oportunități pentru acești copii, exemple pozitive.

7. Organizarea de evenimente pentru promovarea ocupării forţei de muncă la nivel naţional.

8. Dezvoltați strategii locale de mobilizare și intervenție: Formarea de grupuri consultative la nivel

local Accelerarea implementării măsurilor de prevenire și intervenții impuse de lege: identificarea
și monitorizarea cât mai multor familii cu copii;

45
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.osf.ro/ro/index.php
2. Jary David si Jary Julia, Dictionary of Sociology, Second edition, 1995
3. Lomaca Silvia, Lomaca Constantin, Emigrarea foaie de parcurs, Ed. Enciclopedica,
Bucuresti, 2004
4. Rostas Zoltan, Sorin Stoica, Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca in strainatate,
Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2006
5. TEAMA DE ABANDON – ABANDONUL EMOTIONAL- Mihaela Iordache
(https://insidejurnalpsihoterapieintegrativa.wordpress.com/2014/07/31/rana-de-
abandon/) - 31 IULIE 2014
6. Situaţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate- Publicat 24 mai
2020 (https://copiisinguriacasa.ro/pentru-specialisti/studii-si-cercetari/situatia-copiilor-
ai-caror-parinti-sunt-plecati-la-munca-in-strainatate/)
7. Principiile generale ale protectiei si promovarii drepturilor copilului (https://e-
juridic.manager.ro/articole/principiile-generale-ale-protectiei-si-promovarii-
drepturilor-copilului-8397.html)
8. Notiuni generale privind protectia copilului Drept - Publicata in M.Oficial nr. 557 din
23 iunie 2004. ( https://www.scritub.com/stiinta/drept/Notiuni-generale-privind-
prote81644.php )
9. Sander Dumitru, Fluxurile de migratie in Romania, Ed. Academiei Republicii
Socialiste Romania, Bucuresti, 1984
10. Delcea M. (2002), Protecţia juridică a refugiaţilor în dreptul internaţional, Editura Presa
Universitară Română, Timişoara
11. Diminescu, D., Lăzăroiu, S. (2002), „Circulatory migration of Romanians”, IOM
Report
12. Lăzăroiu S. (2002), „Migraţia circulatorie a forţei de muncă din România. Consecinţe
asupra integrării europene”, www.osf.ro

13. Sandu Dumitru, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala,
Publicat in Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste, Ed.
Stiintifica, Bucuresti, 1989

46
14. Serban Monica, Stoica Melinda, Politici si institutii in migratia internationala:
migratia pentru munca din Romania. 1996 – 2006, Martie 2007, Bucuresti
15. Dumitru Sander, Fluxurile de migratie in Romania, Ed. Academiei Republicii
Socialiste Romania, Bucuresti, 1984, pag. 15.
16. Dumitru Sander, Fluxurile de migratie in Romania, Ed. Academiei Republicii
Socialiste Romania, Bucuresti, 1984, pag. 13.
17. David Jary si Julia Jary, Dictionary of Sociology, Second edition, 1995, pag. 414.
18. Monica Serban, Melinda Stoica, Politici si institutii in migratia internationala:
migratia pentru munca din Romania. 1996 – 2006, Martie 2007, Bucuresti, pag. 8.
19. https://www.osf.ro/ro/index.php
20. https://www.osf.ro/ro/index.php
21. Silvia Lomaca, Constantin Lomaca, Emigrarea foaie de parcurs, Ed. Enciclopedica,
Bucuresti, 2004, pag. 7.
22. Zoltan Rostas, Sorin Stoica, Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca in strainatate,
Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2006, pag. 185-191.
23. Zoltan Rostas, Sorin Stoica, Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca in strainatate,
Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2006, pag. 195- 200.
24. Dumitru Sandu, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala,
Publicat in Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste, Ed.
Stiintifica, Bucuresti, 1989, pag. 9.
25. Dumitru Sandu, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala,
Publicat in Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste, Ed.
Stiintifica, Bucuresti, 1989,pag. 10.
26. Scannapieco, M., Connell-Carrick, K. (2005). Understanding Child Maltreatment: An
Ecological and Developmental Perspective. New York: Oxford University Press.
27. Hacking, I. (1999). Kind-making of child abuse. In The social construction of what?
(pp. 125-162), Harvard University Press.
28. Aisenberg, E., Ell, K. (2005). Contextualizing community violence and its effects: an
ecological model of parent-child interdependent coping. Journal of Interpersonal
Violence, 20 (7), 855-871.

47
29. Salzinger, S., Ng-Mak, D., Feldman, R., Kam, C.M., Rosario, M. (2006). Exposure to
community violence: processes that increase the risk for inner-city middle school
children. The Journal of Early Adolescence, 26 (2), 232-266.
30. Shields, N., Nadasen, K., Pierce, L. (2008). The effects of comunity violence on
children in Cape Town, South Africa. Child Abuse & Neglect, 32 (5), 589–601.
31. Fick, A., Thomas, S. (1995). Growing up in a Violent Environment: Relationship to
Health-Related Beliefs and Behaviors. Youth and Society, 27 (2), 136-147.
32. Cicchetti, D., Lynch, M. (1993). Toward and ecological/transactional model of
community violence and child maltreatment. Psychiatry, 56 (1), 96–118.
33. Phelps, L., McCart, M., Davis, W.H. (2002). The Impact of Community Violence on
Children and Parents. Developmental and Contextual Assesments. Trauma, Violence &
Abuse, 3 (3), 194-209.
34. Coulton, C., Crampton, D., Irwin, M., Spilsbury, J., Korbin, J. (2007). How
neighborhoods influence child maltreatment: A review of the literature and alternative
pathways. Child Abuse & Neglect, 31 (11/12), 1117-1142.
35. Guterman, N. et al. (2009). Parental perceptions of neighborhood processes, stress,
personal control, and risk for physical child abuse and neglect. Child Abuse & Neglect,
33 (12), 897–906.
36. Barnes, J., Katz, I., Korbin, J., O’Brien, M. (2006). Children and Families in
Communities. Theory, Research, Policy and Practice. Chicester, England: John Wiley
& Sons Ltd.
37. Sampson, R., Morenoff, J., Gannon-Rowley, T. (2002). Assesing „neighborhood
effects”: Social processes and the new directions in research. Annual Review of
Sociology, 28, 443-478.
38. Kingston, B., Huizinga, D., Elliot, D. (2009). A test of social disorganization theory in
high-risk urban neighborhoods. Youth & Society, 41 (1), 53-79. Kleinman, P. (2006).
Multiple Fractures in the Long Bones of Infants Suffering from Chronic Subdural
Hematoma” - A Commentary. American Journal of Roentgenology, 187, 1403-1404.
39. Almgren G. (2005). The ecological context of interpersonal violence: from culture to
collective efficacy. Journal of Interpersonal Violence, 20 (2), 218-224. Amaya-Jackson,

48
 L. et al. (2000). Questionning children and adolescents about maltreatment. A review
of survey methods used. Journal of interpersonal violence, 15 (7), 725-759.
40. Kubrin, C., Weitzer, R. (2003). New directions in social disorganization theory. Journal
of Research in Crime and Delinquency, 40 (4), 374-402.
41. Institute of Work, Health & Organisations, University of Nottingham, UK
(Kevin.Browne@nottingham.ac.uk)
42. Aisenberg, E.& Ell, K. (2005). Contextualizing Community Violence and Its Effects:An
Ecological Model of Parent-Child Interdependent Coping. Journal of Interpersonal
Violence.
43. Salzinger S. & Ng-Mak D.S. & Feldman R.S. & Kam C.-M. & Rosario M. (2006)
Exposure to Community Violence: Processes That Increase the Risk for Inner-City
Middle School Children. The Journal of Early Adolescence.
44. Shields, N., Nadasen, K., & Pierce, L. (2008). The effects of community violence on
children in Cape Town, South Africa. Child abuse & neglect.
45. Fick, A. C., & Thomas, S. M. (1995). Growing up in a violent environment:
Relationship to health-related beliefs and behaviors. Youth & Society.
46. Salzinger, S., Ng-Mak, D. S., Feldman, R. S., Kam, C. M., & Rosario, M. (2006).
Exposure to community violence: Processes that increase the risk for inner-city middle
school children. The Journal of Early Adolescence.
47. Shields, N., Nadasen, K., & Pierce, L. (2008). The effects of community violence on
children in Cape Town, South Africa. Child abuse & neglect.
48. Lynch, M., & Cicchetti, D. (1998). An ecological-transactional analysis of children and
contexts: The longitudinal interplay among child maltreatment, community violence,
and children's symptomatology. Development and psychopathology.
49. Phelps, L. F., McCart, M. R., & Davies, W. H. (2002). The impact of community
violence on children and parents: Development of contextual assessments. Trauma,
Violence, & Abuse.
50. Coulton, C. J., Crampton, D. S., Irwin, M., Spilsbury, J. C., & Korbin, J. E. (2007). How
neighborhoods influence child maltreatment: A review of the literature and alternative
pathways. Child abuse & neglect.

49
51. Auvergne, M., Bodin, P., Boisnard, L., Buey, J. T., Chaintreuil, S., Epstein, G., ... &
Zanatta, P. (2009). The CoRoT satellite in flight: description and
performance. Astronomy & Astrophysics.
52. Barnes, J., Katz, I. B., Korbin, J. E., & O'Brien, M. (2006). Children and families in
communities: Theory, research, policy and practice. John Wiley & Sons.
53. Sampson, R. J., Morenoff, J. D., & Gannon-Rowley, T. (2002). Assessing"
neighborhood effects": Social processes and new directions in research. Annual review
of sociology.
54. Kingston, B., Huizinga, D., & Elliott, D. S. (2009). A test of social disorganization
theory in high-risk urban neighborhoods. Youth & Society.
55. Lyssenko, V., Almgren, P., Anevski, D., Perfekt, R., Lahti, K., Nissén, M., ... & Botnia
Study Group. (2005). Predictors of and longitudinal changes in insulin sensitivity and
secretion preceding onset of type 2 diabetes. Diabetes, 54(1), 166-174.
56. Hacking, I., & Hacking, J. (1999). The social construction of what?. Harvard university
press.
57. Sandu, D. (2010). Lumile sociale ale migratiei româneşti în străinătate. Iaşi: Polirom.
58. Parpală, E. (1985). „Studii și cercetări lingvistice”, XXXV, iulie-august 1984, nr. 4, 130
p., Editura Academiei Republicii Socialiste România.
59. Toth, G., Toth, A., Voicu, O., & Ştefănescu, M. (2007). Efectele migraţiei: copiii rămaşi
acasă. Bucureşti: Fundaţia Soros România.
60. Rostás, Z., & Stoica, S. (2007). (coord.), Tur-retur. Convorbiri despre munca în
străinătate (2 vol.), Bucureşti, Editura Curtea Veche. sociologie romaneasca, 65.
61. Rostás, Z., & Stoica, S. (2007). (coord.), Tur-retur. Convorbiri despre munca în
străinătate (2 vol.), Bucureşti, Editura Curtea Veche. sociologie romaneasca, 65.
62. NEAGU, M. L. I. M. G. CONSTITUIREA CLASEI MIJLOCII ÎN ROMÂNIA.
63. Sandu, D. (2010). Lumile sociale ale migratiei româneşti în străinătate. Iaşi: Polirom.
64. LARIONESCU, M. CONCEPTUL DE STRUCTURĂ SOCIALĂ–RETROSPECTIVĂ
TEORETICĂ ŞI INCITAŢII METODOLOGICE.

50
 ANEXE
GHID DE INTERVIU

Notă: În funcție de cum decurge interviul, puteți include întrebări suplimentare/ renunța la unele
la care ați primit deja un răspuns sau care nu sunt relevante în raport cu experiențele intervievatului.
După cum puteți observa, există și calupuri de întrebări într-un singur paragraf – se vor adresa pe
rând, urmăriți cursul discuției, este posibil ca la unele să renunțați.

Bună ziua! Mă numesc Grigoriu Andreea Maria și sunt student(ă) la specializarea Sociologie,
Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, din cadrul Universității „Alexandru Ioan
Cuza” din Iași. Acest interviu face parte dintr-un proiect pentru lucrarea mnea de liciență
referitor la „Efectele migrației asupra copiilor rămași singuri acasă ”.
Interviul se va desfășura în urma exprimării consimțământului verbal de a participa la acest
studiu și de a utiliza informațiile furnizate în vederea realizării unor documente științifice
(rapoarte de cercetare, articole de specialitate etc.). În acest sens, pentru a asigura acuratețea
informațiilor, discuția va fi înregistrată audio. Menționăm faptul că înregistrările nu vor fi făcute
publice, ci vor sprijini procesul de analiză a datelor, cu precizarea că informațiile vor fi tratate
anonim și confidențial, iar datele colectate vor fi analizate strict în scopul cercetării. Astfel,
pentru a fi susținută în mod obiectiv analiza datelor, vor fi integrate paragrafe din interviu, fără
însă a fi desprinse din context și fără a fi denaturat/ manipulat sensul informațiilor oferite de
respondent. Participarea dumneavoastră la proiect nu presupune riscuri și este voluntară.
Vă mulțumesc!

Date de identificare

Pentru început, vă rog să îmi povestiți câteva aspecte referitoare la dvs.: vârstă, localitatea de
domiciliu, nivel de studii:

Vă rog să îmi povestiți ce a însemnat pentru dumneavostră plecarea părinților/părintelui în

stăinătate?

51
Familie și protecție

Din punctul dumneavostră de vedere considerați mediul familial a fi pozitiv sau negative asupra
dezvoltării copilului?Argumentați răaspunsul.

Crede-ți că părinții sunt cel mai important sprijin pentru adolescenți?

Care este relația dintre dumneavoastră și persoana tutore cu care ați rămas acasă?

Crede-ți că din cauza părintelui/ părinților ati adoptat un comportament diferit? Dacă da, va rog să
argumentați răspunsul.

Sănătate și bunăstare

Când părintele era plecat cine vă facea de mâncare ?

Ați avut probleme de sănătate în timp ce părintele era plecat în stăinătate?

Care credeţi că sunt toate momentele în care aţi avea nevoie ca părinţii voştri să fie lângă voi?Ce
va oferă părinţii în acele momente?
Educație

Consideraţi că şcoala colaborează suficient cu membrii familiei tale?

Credeţi că înştiinţarea părinţilor de către şcoală ar reduce riscul apariţiei anumitor probleme?
Consideraţi că este de datoria scolii să înştiinţeze familia despre problemele apărute în şcoală?
Cum credeţi că va evolua relaţia vostră cu părinţii dacă aceştia vor afla situaţia voastră şcolară,
precum şi problemele de comportament?
Opinia şi participarea

De cât timp sunt ei plecaţi? Si ce a însemnat pentru voi această plecare?

La ce vă aşteptaţi atunci când părinţii voştri au plecat, la ce vă gândeaţi atunci, şi mai mult ce aţi
sperat să se schimbe în viaţa voastră?
Aţi fost de acord ca părinţii voştri să plece? Dar asupra persoanelor cu care aţi rămas?

Ce anume credeţi voi că vă lipseşte cel mai mult în acest moment?

Ce simţiţi voi faţă de situaţia asta acum?

Ce anume credeţi voi că ar trebui să se schimbe?

52
 Timp liber, joc şi activităţi culturale

Cum îți petreceai timpul liber?

Mergeați la centre after school?

Nediscriminarea/ Incluziunea Socială

Care era atitudinea copiilor din jurul dumneavoastră? Cum se comportau?

Data interviului:_____________________

Durata interviului:____________________________

Inițialele respondentului: ___________

Date socio-demografice ale respondentului:

Genul: 1. Masculin; 2.Feminin

Vârsta:________ani împliniți

53