Colegiul Naţional “Victor Babeş”

Cabinetul de Asistenţă Psihopedagogică

Realizator: prof. Mircea Baltac

Săptămâna luptei împotriva traficului de persoane

Proiect: TRAFICUL DE COPII

“Eu am ales să fiu liber !”

Coordonator: prof. Nicoleta Cîţu

Cu participarea d-lor profesori diriginţi
Clasele V – XII

Libertatea mea este în mâinile mele ! Aleg să fiu ce vreau !

 Traficul de copii. Traficul de persoane

Traficul de fiinţe umane reprezintă

una dintre cele mai grave forme de încălcare
a drepturilor fundamentale ale omului.

Atunci când victima este copil,

cu atât consecinţele negative
la nivel fizic şi psihologic asupra
dezvoltării acestuia sunt mai puternice.
 Traficul de copii. Forme de trafic

Nu de puţine ori, acestea îmbină

două sau trei tipuri diferite de trafic:

- femei destinate prostituţiei;

- copii pentru adopţii;
şi chiar mai rău,

- copii "adoptaţi" doar pentru

a le fi “recoltate” organele,
în vederea transplanturilor.
 Traficul de copii. Factori de risc

Factorii de risc ai traficului de persoane:

- factori macrosociali;
- microsociali;
- individuali.

Aceştia interacţionează în proporţii diferite,

de la un caz la altul.
 Traficul de copii. Factori macrosociali

a) Factorii macrosociali, cu nivel ridicat de generalitate:

- scăderea drastică a nivelului de trai a populaţiei şi şomajul
sau lipsa de acces la mijloace legitime de trai pentru mari
segmente de populaţie .
- lipsa ori insuficienta unor programe
educaţionale relevante, precum şi
deficitul de oportunităţi educaţionale
ori profesionale pentru anumite
segmente de populaţie .
Traficul de copii. Factori macrosociali

- un mediu tolerant la discriminări pe bază

de gen sau etnie, precum şi la comportamente
de tipul violenţei domestice;

- dezvoltarea migraţiei internaţionale

a forţei de muncă;
- dezastre naturale sau catastrofe care
provoacă sărăcirea bruscă a unui număr mare
de gospodării, în principal a celor care trăiesc
predominant din agricultură.
 Traficul de copii. Factori microsociali

b) Factori microsociali plasaţi la nivelul grupurilor

sociale şi a gospodăriilor:

- sărăcia gospodăriei şi lipsa de acces

la locurile de muncă, prestaţiile şi la
programele de asistenţă socială disponibile;
- nivelul redus de educaţie şi lipsa
unei pregătiri profesionale, a persoanelor
traficate cât şi a membrilor familiilor
de origine.
Traficul de persoane este adeseori asociat cu abandonul şcolar.
Traficul de copii. Factori macro şi microsociali

- dezagregarea familiei şi/sau relaţii

deficitare între adulţi şi copii;

- comportamente deviante
precum alcoolismul,
violenţa domestică şi/sau
antecedentele penale.
 Traficul de copii. Factori individuali

c) Factorii individuali:

- discrepanţa dintre nivelul de aşteptări/scopuri

şi resursele individului sau gospodăriei pentru
atingerea acestora prin mijloace legitime;
- disponibilitatea de a încălca unele norme
legale în vederea unui loc de muncă în străinătate
- lipsa de informare privind riscurile asociate;
- dorinţa de aventură, presiunea din partea
anturajului;
 Traficul de copii. Factori individuali

- relaţii sentimentale ratate, debutul

vieţii sexuale la vârsta adolescenţei, precum
şi o posibilă istorie de agresiuni sexuale;

- labilitate psihică, alienare;

- lipsa de încredere în propriile forţe;
- complexul de inferioritate;
- lipsa de încredere în ceilalţi şi în instituţiile care ar putea
oferi asistenţă şi suport.
 Traficul de copii. Etape. Racolarea

Traficul de persoane, ca fenomen infracţional naţional

şi transnaţional, se desfăşoară, din perspectiva victimei, după
anumite etape.

Etapa de racolare este prima fază a procesului de trafic, în care

victimele sunt studiate, alese şi ademenite în circuitul traficului.

Această etapă se realizează prin obţinerea

consimţământului unei persoane în schimbul unor beneficii,
utilizarea unor situaţii vulnerabile, abuz de putere,
înşelăciune şi, uneori, chiar răpire de pe stradă
sau din spaţii publice de distracţie.
 Traficul de copii. Metode

Metodele de recrutare sunt destul

de diverse şi depind de modul de operare
şi de nivelul de organizare al traficanţilor,
care pot acţiona individual, căutând fete
şi băieţi interesaţi în baruri, cafenele, cluburi şi discoteci, sau prin
intermediul reţelelor „particulare“ sau „neconvenţionale“ de familii
sau prieteni.

În ceea ce priveşte modalităţile de racolare,

în funcţie de persoanele ţintă, acestea
pot include următoarele forme:
 Forme de racolare (1)
a) Racolarea directă, cu propunerea de
asigurare
a unui loc în care să practice prostituţia, să cerşească
sau să fure, cu asigurarea cazării, protecţiei,
transportului
şi aranjarea trecerii frontierei, după caz, cu
promisiunea
unor câştiguri mari sau racolarea pentru activităţi
sexuale cu riscuri scăzute, cum ar fi :

- dame de companie;
- protagoniste în dansuri sau show-uri erotice;
- actriţe pentru producţii pornografice;
- prestaţii sexuale în cluburi private şi luxoase sau săli de masaj.
 Forme de racolare (2)

b) Promisiunea asigurării legale a unei ocupaţii,

ca dansatoare, menajere, picoliţe, cameriste, sau ca
recepţionere etc.,

fie în case sau în instituţii private, îngrijitoare,

secretare, fie în hoteluri şi restaurante, sau ca
muncitor în construcţii sau în agricultură etc.
 Forme de racolare (3). Etape
c) Racolarea prin anunţuri în ziar pentru desfăşurarea
de activităţi artistice, precum: dansatoare, cântăreţe,
fotomodele etc., ori anunţuri matrimoniale.

Etapa de transportare este organizată de recrutor,

se face pe trasee cunoscute, stabilite anterior şi poate presupune
cazarea şi primirea victimei în mai multe etape .

Are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât, victimele

să nu aibă timp să se răzgândească, pentru a le îndepărta
de comunităţile, familiile şi prietenii cu care sunt obişnuite şi
a le izola în locuri în care traficanţii pot obţine şi menţine controlul.
 Etapele racolării
Etapa de vânzare constituie stadiul în care începe
exploatarea propriu-zisă a victimelor, acestea fiind
transformate în marfă de traficanţii cumpărători.

În unele cazuri, victimele sunt vândute

chiar de către rude sau de către prieteni.

De cele mai multe ori, vânzarea constituie

momentul în care victima conştientizează pericolul.
 Etapele racolării

Etapa de exploatare. În această etapă, victimele

sunt ameninţate şi abuzate, supuse unor tratamente
inumane şi exploatate în regim de sclavie.

Principalul ţel al traficanţilor este obţinerea unor sume mari de bani sau a unor
servicii din exploatarea victimelor pe o perioadă îndelungată de timp.

Ei vor să-şi protejeze investiţiile,

ceea ce înseamnă că vor lua toate măsurile
ca victima să muncească fără să încerce
să scape.
 Metodele folosite de traficanţi
Metode de control folosite de către traficanţi în perioada de exploatare:

- constrângerea prin datorii; victimei i se cere să înapoieze sume exagerate,

pretinzându-se că aducerea ei în ţară sau în regiunea de destinaţie a costat
foarte mult.

La aceste sume se adaugă dobânzi exagerate, chirii la suprapreţ pentru

cazare şi locul de muncă, costurile pentru protecţie şi pentru transport, alte sume fictive care cresc
permanent şi devin imposibil de achitat.
- izolarea prin confiscarea documentelor de identitate si/sau a celor de călătorie; victimelor
li se confiscă documentele de identitate şi de călătorie imediat după sosirea lor în ţara de destinaţie.

Astfel, li se răpeşte identitatea oficială, confirmând statutul

lor de imigranţi ilegali.
Traficanţii întăresc această percepţie, spunând victimelor
că sunt libere să plece şi să contacteze poliţia, dar că rezultatul
va fi expulzarea lor imediată şi represalii acasă, în ţara de origine.
 Metodele folosite de traficanţi

- izolarea lingvistică şi socială; victimele

sunt cazate şi plasate în locuri ş condiţii care
le împiedică să comunice în limba maternă
sau să aibă orice fel de contact social cu persoane
din medii de provenienţă asemănătoare.

- folosirea violenţei şi ameninţărilor; Victimele sunt bătute, închise, ţinute

în lungi perioade de izolare, lipsite de mâncare şi apă,
drogate şi torturate, violate.
Abuzurile pot fi consecinţa încălcării unor reguli
sau sunt folosite ca avertisment, pentru ca victima
să ştie ce se va întâmpla dacă va încălca regulile .
 Metodele folosite de traficanţi
- utilizarea ameninţării victimei cu represaliile
împotriva familiei acesteia;

Traficanţii află o serie de amănunte despre situaţia

familiei, cum ar fi numele, porecla sau adresa unei rude
apropiate sau a altei persoane iubite.
Nu este nevoie ca el să ştie foarte multe detalii despre familia respectivă
pentru a controla victima, fiind de ajuns ameninţarea
şi percepţia care se formează în mintea victimei.
Victima nu poate risca soarta şi siguranţa
celor dragi, pentru că nu are de unde să afle
dacă traficantul minte sau dacă va folosi violenţa
împotriva celor dragi în cazul în care ea va încerca să se opună sau să scape.
 Metodele folosite de traficanţi

- captivitate şi control psihologic.

Adesea, când împotriva victimei se folosesc

metodele de control menţionate anterior, rezultatul
concret este un regim de captivitate şi tortură psihologică.
Victima este singură, izolată de prieteni
şi de familie, în imposibilitatea de a comunica,
fără documente, dezorientată, supusă abuzurilor
şi unui regim de ameninţări şi represalii îndreptate
împotriva ei şi/sau a familiei ei.
 Evadarea. Drumul către libertate

Etapa de eliberare/evadare.

În unele cazuri, cu ajutorul unor clienţi, al poliţiei

sau profitând de neatenţia celor care le supraveghează,
victimele reuşesc să evadeze din situaţia de trafic.
Dacă exploatarea a avut loc pe teritoriul altui stat
decât cel de provenienţă, victima este repatriată cu
ajutorul unor organizaţii neguvernamentale internaţionale
sau cu ajutorul ambasadelor sau consulatelor,
fiindu-le eliberate documente de călătorie.
 Cine sunt traficanţii de persoane ?

Traficanţii sunt atât bărbaţi cât şi femei. În general, recrutorii

sunt persoane tinere, îmbrăcate îngrijit şi care fac o bună impresie atât prin
semnele exterioare ale bunăstării lor, cum ar fi vestimentaţia, maşina,
telefonul mobil etc., cât şi prin poveştile de succes pe care le vehiculează
privind propria reuşită ori a altor persoane care au plecat la muncă
în străinătate, fiind cu atât mai convingători, cu cât prezintă ca fiind
foarte atractive condiţiile de lucru: posturi în ţări vest europene, foarte bine plătite şi care nu necesită
o calificare deosebită.
Femeile sunt, de cele mai multe ori, prima verigă în lanţul de traficare şi captează
foarte uşor încrederea şi interesul tinerelor, profitând de lipsa experienţei
lor de viaţa, de lipsa educaţiei, de starea materială precară şi de
naivitatea lor, prin prezentarea aceloraşi cazuri ale persoanelor care
au fost plecate să lucreze în străinătate şi s-au întors după o scurtă
perioadă de timp cu sume mari de bani.
 Cine sunt traficanţii de persoane ?

Femeile traficant

De cele mai multe ori, femeile traficant

au fost la rândul lor victime ale traficului,
astfel încât cunosc foarte bine mecanismul
de traficare şi devin foarte experimentate
în atragerea victimelor şi plasarea lor în scopul
exploatării.
 Nivelul de educaţie al traficanţilor de persoane

Nivel ul de educaţie al traficanţilor de persoane

este cel puţin mediu. Recrutarea şi traficarea
persoanelor presupun abilităţi de comunicare
şi de persuasiune achiziţionate într-o formă
de educaţie formală peste nivelul minim.
Majoritatea recrutorilor şi traficanţilor sunt absolvenţi
de licee sau şcoli profesionale, deşi acest criteriu nu este unul
general valabil.
În multe cazuri, experienţa de viaţă şi, implicit,
experienţa în cadrul reţelelor de crimă organizată au contribuit
substanţial la formarea şi educarea abilităţilor necesare.
 Ce-i de făcut ?

Metoda cea mai simplă pentru orice persoană

este să se informeze şi să apeleze gratuit
numărul de telefon 0 800 800 678.
Le va răspunde un specialist
al Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane
care pot oferi informaţii ori sfaturi.
 Webografie

Cu mulţumiri tuturor celor care s-au ostenit şi au postat

aceste adevărate “blocuri” de diamant.

Referat.clopotel.ro_14840.zip
Biblioteca.regielive.ro
You Tube.com