Reflectarea în mass-media din Republica Moldova a imaginii femeilor

migrante

1
 CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................3
CAPITOLUL I. ROLUL MASS-MEDIA ÎN REFLECTAREA PROCESELOR ....................
MIGRAŢIONALE.........................................................................................................................6
1.1. Reflectarea în mass-media a aspectelor legate de procesele migraţionale...........................6
1.2. Rolul femeilor în procesele migraţionale: factori de gen şi factori de risc........................15

1.3. Spaţiul mediatic, menţionat printre spaţiile de promovare a unor situaţii de discriminare
faţă de migranţi..........................................................................................................................30

CAPITOLUL II. IMAGINEA FEMEII MIGRANTE ÎN PRESA DIN REPUBLICA

MOLDOVA: EVOLUŢII ŞI ASPECTE CRITICE.................................................................36
2.1. Percepţiile femeilor migrante despre modul de reflectare în instituţiile media a problemei . .

migraţiei femeilor – studiu de cercetare.....................................................................................36

2.2. Postul TV Canal 3 şi postul TV ProTV, abordarea în cadrul programelor tv a unor cazuri
şi situaţii concrete care vizează femeile migrante - analiza de conţinut....................................43

2.3. Atitudini discriminatorii, în presă, cu care se confruntă femeile migrante: studiu de caz ......

(Metoda chestionarului.)............................................................................................................50

CONCLUZII................................................................................................................................60
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................64

2
 INTRODUCERE

Actualitatea temei.
Problemele legate de raporturile de gen, în special cele ce privesc situaţia femeilor şi a
bărbaţilor sânt legate de problema migrației se află în vizorul instituţiilor mass media, a
comunităţii ştiinţifice, a societăţii civile, precum şi a opiniei publice din întreaga lume de mai
mult timp. Întradevăr, salturile tehnologice şi de creştere economică din a doua jumătate a
secolului trecut, care au determinat atât o schimbare calitativă a conţinutului muncii, cât şi o
creştere esenţială a calităţii vieţii, inclusiv şi a calităţii vieţii active de muncă, au impus şi
revederea raporturilor de gen care predominau în societăţile din lume de secole, transformând
femeile într-un grup ocupaţional destul de important pe piaţa muncii. Anume în acea perioadă
ţările economic dezvoltate au înregistrat o prezenţă tot mai pronunţată a femeilor pe piaţa muncii,
confirmată prin creşterile puternice ale ratelor de ocupare feminină, fenomen care a determinat şi
completarea politicilor de ocupare a forţei de muncă cu măsuri antidiscriminatorii în funcţie de
gen, sau cum erau numite, măsuri de „politică a şanselor egale”.
În perioada contemporană femeile reprezintă un grup ocupaţional destul de important pe
piaţa muncii atât din punct de vedere a ponderii pe care o ocupă în totalul populaţiei ocupate, cât
şi din punct de vedere a rolului pe care îl joacă în cadrul raporturilor de muncă. În calitate de
lucrători, femeile sunt mai atente, mai exigente, mai îngrijite, mai emoţionale decât bărbaţii.
Aceste trăsături specifice determină domeniul de utilizare a muncii acestui grup socio-
demografic. Astfel, dacă bărbaţii tind să se afirme în domenii industriale, financiare, comerciale,
femeile îşi aleg profesiuni care pot fi considerate drept o continuare a activităţilor lor casnice -
educaţie, ocrotirea sănătăţii, sfera serviciilor. Un rol determinant în specificul forţei de muncă
feminine reprezintă maternitatea, care influenţează esenţial caracterul ocupării acestei grupe.
Anume acest aspect face subiectul de discuție a numeroase articole din presă și a emisiunilor TV.
Femeile au un rol esențial în educarea copiilor, menținerea climatului afectiv al familiilor lor, iar
migrația este un factor distructiv atât sub aspect profesional, cât și sub aspect personal. Rolul
mass-media în aceste cazuri este de a preveni riscurile legate de migrație prin informarea
societății cu avanatajele și dezavantajele acestui fenomen. În prezent problema asigurării
egalităţii de gen capătă o importanţă tot mai mare în toate ţările lumii. Acest fapt este confirmat
în astfel de documente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite ca Declaraţia de la Beijing din 1995,
precum şi Obiectivele Milenare de Dezvoltare în care al treilea scop este axat anume pe
„asigurarea egalităţii de gen prin lărgirea libertăţilor şi posibilităţilor femeilor”.
Şi în Republica Moldova problemei egalităţii de gen, inclusiv pe piaţa muncii, i se acordă
o atenţie deosebită în mass-media. Egalitatea de gen, violenţa domestică realizarea profesională a
3
femeii sunt teme de maximă importanţă astăzi. Republica Moldova fiind în perioada de tranziţie
cu greu va depăşi memoria perioadei în care, societatea socialistă pleda pentru eliminarea
conţinutului burghez al familiei, eliberând astfel femeia din dependenţa soţului care era
considerat capul şi susţinătorul familiei, şi obligând-o pe femeie să presteze servicii de muncă de
rând cu bărbatul. Totodată, obligaţiunile de menaj care, de regulă, se află în responsabilitatea
femeilor erau preconizate a fi asigurate de stat prin gama largă de servicii sociale, gratuite sau cu
plată, prestate populaţiei în acea perioadă, aşa ca creşele şi grădiniţele de copii, cantinele,
spălătoriile etc. Însă, din cauza calităţii joase a serviciilor sociale menţionate, femeii în socialism i
se atribuia o sarcină dublă comparativ cu cea a bărbatului - de a avea o ocupaţie la un loc de
muncă oficial şi de a fi responsabilă de menajul familiei. Or, reieşind din conţinutul unei ordini
sociale patriarhale, ordine care persistă şi în societatea socialistă, femeia este obligată să se ocupe
de menaj, indiferent, dacă este ocupată în câmpul muncii sau nu, pe când bărbatul, fiind
considerat capul familiei, este responsabil de dobândirea celor necesare pentru existenţă.
În condiţiile tranziţiei la economia de piaţă în Republica Moldova situaţia femeii din
cadrul raporturilor de muncă nu s-a schimbat esenţial, cu toate că ocuparea forţei de muncă a
înregistrat modificări cardinale. Deşi, prezenţa femeilor pe piaţa muncii din Republica Moldova
este destul de mare, ele sunt ocupate, de regulă, la aşa-numitele locuri de muncă „feminine”,
adică în acele domenii care reprezintă, într-un fel, o continuare a activităţilor lor casnice. De
regulă, locurile de muncă ocupate de femei sunt mai puţin productive şi, prin urmare, mai puţin
remunerate. Totodată, se observă o tendinţă în care cum numai locurile de muncă devin mai bine
plătite şi mai prestigioase ele sunt ocupate de bărbaţi. Anume din acest considerent, uneori, în
prezent, se observă o tendinţă de „masculinizare” a locurilor de muncă considerate, tradiţional,
feminine, care capătă o atractivitate tot mai mare din punct de vedere a remunerării, şi o
„feminizare” a locurilor de muncă considerate, tradiţional, masculine care sunt neproductive şi
neatractive.
Desconsiderarea femeilor pe piaţa muncii din Republica Moldova este determinată, în
primul rând, de preferinţele mai mari ale angajatorilor faţă de bărbaţi, considerând femeile drept
lucrători mai puţin productivi şi mai puţin siguri, reieşind din esenţa lor biologică şi socială de a
naşte copii şi de a avea grijă de creşterea şi educarea acestora, iar bărbaţii drept responsabili de
nivelul de trai al familiilor lor. Or, acesta este conţinutul mentalităţii patriarhale care este
caracteristică pentru Republica Moldova şi în prezent.
Situaţia dată poate fi considerată drept discriminatorie pentru femeile din republică care le
afectează atât calitatea vieţii lor, cât şi şansele de auto-realizare personală. Iar tradiţia de angajare
a femeilor doar la locuri de muncă „feminine”, precum şi de pregătire profesională doar la
specialităţile respective denotă faptul unei situaţii de segregare de gen.
4
 Din acest considerent, femeile, cu toate că sunt asigurate cu un loc de muncă în aceeaşi
măsură ca şi bărbaţii, pot fi considerate un grup relativ vulnerabil pe piaţa muncii care trebuie să
se afle în vizorul unor politici de protecţie socială, precum şi de egalitate a genurilor pe piaţa
muncii. Aspectele discriminatorii faţă de femeie şi activitatea sa care se materializează în carieră
vin din însăşi structura de mentalitate patriarhală care predomină în societatea noastră, astfel,
femeia poate să fie abuzată fizic şi psihic atât în familie cât şi la servici.
Scopul tezei. Determinarea interdependenţei dintre refelectarea imaginii femeii migrante
de către instituțiile mass-media şi proiectarea carierei de către femei.
Trebuie menţionat faptul că obiectul cercetării date vizează influenţa discriminării de
gen asupra carierei femeilor redate în emisiunile TV și a mass-mediei scrise. Ipotezele de lucru:
1. considerăm că există o interdependenţă dintre prezentarea cazurilor femeilor migrante în
mass-media şi proiectarea carierei femeilor care decid să migreze;
2. Influienţa negativă asupra proiectării carierei poate fi diminuată dacă vom consolida
imaginea de sine şi încrederea de sine a femeii în emisiunile TV și articolele din presa
scrisă Obiectivele :
1. definirea conceptelor de migrație în proiectarea carierei femeilor migrante;
2. Descrierea formelor de migrație;
3. Stabilirea relaţiilor dintre informarea adecvată privind riscurile legate de migrație şi
proiectarea carierei la femeile migrante;
4. Elaborarea strategiilor educaţionale orintate spre diminuarea influienţei migrației
femeilor asupra proiectării carierei.
Acţiunea experimentală a fost întreprinsă pe un eşantion de femei care s-au declarat
migrante (21 femei). Se vor propune programe educative în cadrul emisiunilor TV legate de
avantajele și dezavantajele migrației femeilor apte de muncă.
Metodele de cercetarea: studiul bibliografiei, şi chestionarul
Valoarea teoretică: utilizarea reperelor teoretice într- un proces educativ; elaborarea unor
strategii de reabilitare psihopedagogică a femeilor care au muigrat, şi care au dat dovadă de o
atitudine de neîncredere în sine în raport cu munca desfășurată.
Valoarea practică: Acest program ar putea fi utilizat cu succes de către prezentatorii
emisiunilor TV, a jurnaliștilor.

CAPITOLUL I. ROLUL MASS-MEDIA ÎN REFLECTAREA

PROCESELOR MIGRAŢIONALE
5
 1.1. Reflectarea în mass-media a aspectelor legate de procesele migraţionale

Munca peste hotare reprezintă o componentă tot mai importantă a societăţii

contemporane, factor al stimulării globalizării pieţilor, instrument de reglare a dezechilibrelor de
pe pieţele muncii regionale/locale. Plecarea peste hotare pentru muncă (asociată sau nu cu
mobilitatea teritorială) constituie în prezent cea mai dinamică formă de circulaţie a populaţiei.
În conformitate cu definiţiile expuse în literatura de specialitate, persoana care pleacă
peste hotare este numită migrant. [16, p.18] Unii autori sunt de părere că termenul de migrant ar
trebui înţeles ca acoperind toate cauzele în care decizia de a pleca este luată liber, în mod
individual, din motive personale, fără intervenţia unei obligaţii externe.
Pierre George distinge patru categorii de migranţi:
1. migrantul care îşi manifestă dorinţa de a-şi schimba ţara şi, în final, naţionalitatea;
2. muncitorul străin care este un migrant temporar (la care ne vom referi în
continuare);
3. persoanele deplasate (expulzate, repatriate, transferate) alungate din ţara lor de
origine;
4. refugiaţii care au optat pentru părăsirea ţării lor. [Idem, 43 p.]

După cum am observat populaţia mondială în ultimii cincizeci de ani a crescut

considerabil. Evoluţia şi repartizarea sa a evoluat sub influenţa, pe de o parte a, dinamicii
populaţiilor din zona lumii a treia, şi, pe de altă parte, sub influenţa îmbătrînirii progresive a
populaţiei din zonele cele mai bogate. Aceste state au devenit în cîţiva ani dependente de
cerinţele de imigrări. Perioada aceasta se caracterizează prin răsturnarea de tendinţe şi prin
complexitatea extremă a mişcărilor populaţiei mondiale.
Fenomenul migraţiune în masă în ultimul deceniu şi a consecinţei ei asupra mediului
familial, inclusiv a adolescenţilor a devenit obiect de studiu şi discuţii a instituţiilor statale,
organismelor internaţionale, societăţii civile, mass-media. Un interes aparte acordă problemei
respective mediul academic, aspecte ale temei cercetate de noi constituind teme de dispută ale
savantilor pedagogici sau psihologi, teme ale articolelor ştiinţifice, tezelor de doctorat sau
masterat. Stresul relaţional produs de separările şi reunirile dintre părinţi şi copii constituie
centrul experienţei noului imigrant, drept pentru care necesită atenţie specială în acest sens.
Globalizarea economică a afectat relaţii de îngrijire esenţiale, cum ar fi separarea şi reunirea
mamei de copii (Suarez-Orozco, Todorova şi Louie, 2002).

6
 Aceasta este cea mai dramatică situaţie de a fi nevoit să trăieşti cu două inimi, precum
evocă relevant titlul articolului „Sunt Aici dar sunt Acolo” (Hondagneu-Sotelo şi Avila, 1997).
Migraţia implică întotdeauna separare. Adesea separă familiile nucleare de familiile extinse. Până
recent, un tată migra, la început singur, iar apoi se reunea în ţara adoptivă cu soţia şi copiii în
momentul în care devenea capabil să îi întreţină din punct de vedere financiar. În prezent, există
o plecare fără precedent a mamelor singure sau câteodată însoţite de soţi, în căutare de muncă
lăsându-şi copiii în grija rudelor (Llerena-Quinn şi Pravder- Mirkin, 2014) pentru câteva luni sau
mai mulţi ani. Capitalismul global a contribuit la feminizarea migraţiei prin apariţia
oportunităţilor de muncă pentru femei în multe ţări. Dacă luăm în considerare faptul că a lăsa un
copil în grija rudelor este de fapt o formă de asistenţă maternală în familie (Soto, 1987), putem să
extrapolăm câteva similarităţi cu alte familii de asistenţă maternală. Minuchin, Colapinto şi
Minuchin (1998) au accentuat faptul că pentru familiile de asistenţă maternală principalul
obiectiv trebuie să fie menţinerea legăturii dintre mama biologică, îngrijitorul temporar şi copil.
Migraţia din punct de vedere internațional - este schimbarea locului de trai a persoanelor
ori a grupurilor de persoane aparte, indiferent de motivul și cauzele schimbarii locului de trai.
Legea Republicii Moldova cu privire la migratiune Nr:1518-XV din 06.12.2002, definește
următoarele noțiuni principale: migrațiune - permutarea teritorială a persoanelor, insoțit de
schimbarea locului de trai; emigrant-cetățean al RM care pleacă peste hotare pentru a se stabili cu
traiul permanent sau temporar pe teritoriul altui stat.
În octombrie 2002, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o Hotărâre privind adoptarea
Concepţiei politicii migraţionale. Obiectivele generale ale politicii migraţinale constau în
reglementarea proceselor migraţionale şi atenuarea impactului negativ al migraţiei, stabilind
concomitent necesitatea combaterii migraţiei ilegale şi a traficului ilicit de fiinţe umane într-un
mod ce va asigura protecţia socială a migranţilor şi, implicit, securitatea naţiunii.
Conform legislației în vigoare a Republicii Moldova Departamentul Migrațiune este
instituția responsabilă pentru asigurarea drepturilor și protecției sociale a cetățenilor Republicii
Moldova, angajați provizoriu peste hotare, având drept obiectiv fundamental protecția
lucrătorilor emigranți.
Există mai multe mecanisme de migrare printre care cele mai ”practicate” sunt : migrarea
permanentă care avea drept principale motivaţii pe cele politice şi pe cele etnice şi migrarea
temporară pentru a studia sau lucra în străinătate care se baza numai pe acorduri
interguvernamentale ale Republicii Moldova cu alte ţări. După 1989, principalele motivaţii ale
migrării s-au transformat din cele etnice şi politice în motive de ordin economic. [35] O

7
consecinţă este faptul că migraţia temporară a crescut în cifre absolute cât şi ca pondere în totalul
migranţilor.
Intenţia de a migra în străinătate pentru un loc de muncă este mai probabilă la persoanele
din comunităţile cu o rată mare a migraţiei circulatorii. În zonele de unde au mai plecat şi alţii
vor pleca mai multe persoane, acolo unde alţi migranţi au avut succes şi se văd semnele
succesului migraţia va fi mai mare. În acest fel se formează reţele de migraţie când migranţi
anteriori se adresează membrilor familiilor lor sau prietenilor şi cunoştinţelor pentru a munci în
străinătate, ei susţinându-i în procesul de migraţie.
Sunt deja frecvente cazurile, când cei ce muncesc ilegal peste hotare, suportă importante
discriminări şi devin în scurt timp victime ale reţelelor internaţionale de trafic cu fiinţe umane,
contrabandă cu migranţi, prostituţie etc., fenomene sociale, care sunt rezultatul unei migraţii
ilegale de muncă, necontrolate şi dezordonate.
Conform datelor de la Migrația Forței de Muncă, în trimestrul IV 2016 (Anexa) fiecare a
zecea persoană în vârstă de 15-64 ani inclusiv (258 mii, sau 9,9%) se afla peste hotarele ţării la
lucru sau în căutare de lucru. Repartizarea după ţări în funcţie de sexe scoate în evidenţă
diferenţele gender la acest indicator.
Mai bine de 2/3 din totalul migranţilor lucrează sau au lucrat în Rusia (69,2%). Statele
Uniunii Europene sunt preferate de 1 din 5 migranţi (22,2%), majoritatea cărora (63,7%) au ales
Italia ca ţară de destinaţie.
Instabilitatea socio-economică dar şi tranziția interminbilă au determinat pe mulţi dintre
concetăţeni să plece la muncă în străinătate pentru a-şi intreţine familia. Desigur, câştigurile
obţinute sunt importante atât pentru familie, cât şi pentru economie. Însă această emigrare spre
Est și Vest are şi unele aspecte mai puţin dorite, cum ar fi destrămarea familială şi „abandonul”
copiilor la bunici sau la alte rude , cu consecinţe psihologice grave în timp, pentru aceştia.
Dimensiunea psihologică a muncii peste hotare în Republica Moldova. Înţelegerea
corectă a dimensiunii psihologice şi a implicaţiilor societăţii asupra politicilor de gestionare a
plecării forţei de muncă peste hotare necesită raportarea la faţetele multiple ale fenomenului,
astfel încît să se ofere răspunsuri la o serie de întrebări esenţiale: care este profilul psihologic al
persoanei plecate peste hotare, cum se realizează integrarea ei, care este atitudinea faţă de
persoană la revenire etc.
Din perspectiva muncii peste hotare ca fenomen social ce afectează direct o parte
semnificativă a populaţiei şi are implicaţii complexe asupra întregii societăţi, este important de
cunoscut şi evidenţiat profilul migrantului, pentru a vedea care este impactul acestuia asupra
familiei.
8
 În aşa mod, în procesul muncii peste hotare s-au conturat anumite modele, specifice
migranţilor în diferite ţări de destinaţie:
 majoritatea persoanelor sunt bărbaţi;
 vîrsta cuprinsă între 20-40 de ani;
 stare materială – sub nivelul normei. [39]
În ceea ce priveşte integrarea în societatea ţării gazdă, cîteva aspecte sunt de subliniat. În
termeni generali integrarea constă în cunoaşterea limbii ţării gazdă, accesul la sistemul de
educaţie şi piaţa muncii din ţara respectivă, posibilităţile de creştere a mobilităţii profesionale
prin ridicarea nivelului de educaţie şi a calificării profesionale etc. Din punct de vedere
psihologic, migrantul se confruntă cu lipsa familiei: a partenerului şi copilului rămas acasă, cu
lipsa tradiţiilor şi culturii ţării sale.
Emigrarea tinerilor compromite ideea de familie, funcţiile/rolul acesteia într-o societate.
Această modificare la nivelul mintalului social este argumentată de o altă modificare ce are loc în
sfera a ceea ce înseamnă copil/copilărie cu valorile specifice. Separarea părinţilor, emigrarea
acestora pentru un “trai mai bun”, declanşează o răsturnare a valorilor în sens negativ în rîndul
copilului.
Un alt aspect ce semnalează gravitatea efectelor plecării peste hotare a forţei de muncă
asupra copiilor se constată că în cadrul familiilor cu părinţi emigranţi creşte frecvenţa actelor
delincvenţionale în rîndul copiilor.
Afirmaţia este susţinută de studii efectuate asupra menajelor monoparentale. Copii din
menajele monoparentale au o rată mai ridicată a morbidităţii, rezultate şcolare modeste, mai
puţine realizări economice de lungă durată, rata ridicată a comportamentului deviant, familiile pe
care le întemeiază au o stabilitate scăzută. Consecinţele sunt diferenţiate în raport cu sexul
copiilor: băieţii prezintă o rată mai mare a comportamentului deviant în raport cu fetele, în
schimb, căsătoriile fetelor au o stabilitate mai scazută decît a băieţilor. [40]
Efectele negative ale migraţiei forţei de muncă atît la nivel microsocial cît şi la nivel
macrosocial, agravarea lor o data cu exodul forţei de muncă pot conduce la mari disfuncţii
sociale şi economice.
În sfera socialului efectele se răsfrîng asupra ideii de familie, cadrul în care copilul se află
în procesul de socializare primară. În noul context social economic din ţara noastră modul de
existenţă, de a fi şi de a se manifesta, al familiei este denaturat, este modificat de prevalenţa
nevoilor economice în scara de valori a individului. Relaţiile de afectivitate inter/intrafamilială se
desfăşoară de cîteva ori pe lună/an prin convorbiri telefonice/pachete trimise acasă de cei plecaţi.
Separarea familiei, privarea copilului de comunicare normală, de afectivitate primită în mod
9
firesc denaturează socializarea primară a acestuia cu repercusiuni grave asupra socializării
secundare şi, implicit, cu disfuncţii în plan social.
Emigrarea părinţilor declanşează mai mult sau mai puţin conştient, o malformare a
socializării primare a copilului cu efecte grave asupra dimensiunii psiho-socio-afective a
acestuia. Revărsarea efectelor negative ale migraţiei forţei de muncă asupra acestor domenii
importante şi tratarea acestei situaţii cu ignoranţă şi pasivitate nu poate decît să declanşeze în
mod inevitabil un lanţ interminabil de alte efecte nedorite. Fenomenul muncii peste hotare are, de
asemenea, semnificative efecte asupra mentalului social. Astfel, tînărul cuplu oscilează între
ideea de a întemeia o familie şi lupta pentru stabilitate financiară, nivel de trai ridicat, obiectiv
adesea atins prin migrarea în Occident.
În situaţia actuală, există o îmbătrînire a populaţiei rurale din Republica Moldova, cu
efecte drastice asupra dezvoltării individuale.
În consecinţă, neintervenţia, pasivitatea în faţa gravelor consecinţe ale migraţiei forţei de
muncă conduc la argumentarea efectelor amintite anterior şi la disfuncţii în plan psihologic,
social, economic si politic.
Manifestări ale muncii peste hotare. Adesea, familia se află în impas atît în momente
predictibile, caracteristice diferitelor stadii de ciclu de viaţă (apariţia primului copil, copilul la
vîrsta adolescenţei, părăsirea casei de către ultimul copil sau schimbarea adusă de pensionare),
cât şi în momente nepredictibile (modificări determinate de şomajul unuia sau ambilor părinţi,
spitalizare, accidentare, deces, sărăcie). Soluţia găsită de această categorie socială în vederea
combaterii sărăciei este găsirea şi ocuparea unui loc de muncă pe piaţa externă a forţei de muncă.
Plecarea la muncă în străinătate a unui sau ambilor membri ai familiei se constituie ca un
fenomen ce are în timp efecte asupra familiei. Acestea sunt pentru mediile rurale şi urbane atît
pozitive constând în creşterea calităţii vieţii, cît şi negative constând în modificarea structurii
familiale, schimbări în exercitarea rolurilor, efecte nefaste asupra maturizării psihologice a
copilului.
Modificarea structurii familiale. După cum relatează literatura de specialitate, un efect
important al muncii peste hotare asupra familiei este modificarea structurii sale prin acţiunea de
divorţ. Există situaţii cînd un partener reîntors în ţară cere în mod juridic desfacerea căsătoriei.
Factorii etiologici în acest caz pot fi: separarea partenerului de familie pe o anumită perioadă,
cauze deja existente înaintea plecării (conflictele intrafamiliale), relaţii extraconjugale, probleme
de comunicare etc. Vom urmări în continuare delimitări conceptuale ale divorţului şi reacţiile
partenerului la separarea lor.

10
 Organizarea familială are un rol esenţial pentru supravieţuire şi adaptare. În cazul
tranziţiei acest model se poate dovedi, de asemenea productiv. Capacitatea familiilor de a
înfrunta probleme noi este însă influenţată de factori protectivi şi de factori de risc. Această
capacitate se exprimă prin schimbări în viaţa internă precum şi în comportamentele externe. De
asemenea, există o strânsă legătură între viziunea individuală asupra lumii şi tipul de familie -
tradiţional sau modern (ca structură de autoritate, roluri conjugale, relaţii, atitudini, valori
familiale).
O consecință a fenomenului migrațional pentru familii este riscul apariției divorțului, ceea
ce în consecință afectează dublu starea psihică a copiilor din asemenea familii.
Literatura de specialitate a conceput mai multe sisteme privind justificarea divorţului şi
anume: divorţul ca remediu, ca sancţiune şi concepţia mixtă rezultă din combaterea primelor
două. [13, p. 34]
Divorţul constituie un eşec al angajamentului cuplurilor faţă de statutul lor marital şi faţă
de rolurile familiei, de care poate fi rezolvat cu responsabilitate. De asemenea, el are un puternic
impact negativ atunci cînd unul sau ambii părinţi îşi abandonează responsabilităţile parentale faţă
de dezvoltarea psihică şi emoţională a copiilor. Dacă partenerii suportă greu divorţul copiii devin
aproape în mod sigur victime întrucît asupra lor el acţionează ca o puternică agresiune. Avînd în
vedere că divorţul emoţional începe cu mult înainte de desfăşurarea divorţului juridic, partenerii
sunt supuşi tensiunilor afective, conflictelor, agresiunilor fizice, abandonului episodic, exceselor
de sentimente din partea soţiei sau a exceselor de răzbunare. Acestea ascund de fapt modificări
psiho-afective, de intensităţi diferite ale personalităţii fiecărui din partener. [22, p. 95 ]
Divorţul constituie soluţia finală a unei lungi perioade de dezacord, ostilitate, reproşuri şi
tulburări emoţionale care au măcinat relaţiile dintre soţi. Uneori el este urmat de recăsătoria
partenerului restant, cu tot alaiul de evenimente mai mult sau mai puţin expectate: apariţia unor
noi copii din căsătoria anterioară a noului soţ, apariţia unor copii din actuala căsătorie,
schimbarea relaţiilor familiale etc. Analiza migranţilor în funcţie de sexe şi grupe de vârstă relevă
faptul că majoritatea femeilor (78,9%) se regăsesc în rândul persoanelor adulte, 25-54 ani, având
o distribuţie uniformă între grupele de vârstă 25-34 ani, 35-44 şi 45-54 ani (câte 26-27%) şi într-o
proporţie mult mai mică, 13,8%, în rândul tinerilor (15-24 ani) şi, respectiv, 7,3% în rândul
persoanelor în vârstă (55-64 ani). În rândul bărbaţilor cea mai mare pondere revine grupei de
vârstă 25-34 ani (35,6%), urmată de bărbaţii în vârstă de 35-44 ani (23,4%) şi 15-24 ani (22,2%).
Vârsta medie a migranţilor a constituit-o 36,6 ani pentru bărbaţi şi, respectiv, 38,5 ani pentru
femei. (Anexa)
Diagrama 1. Repartizarea migranţilor după grupe de vârstă şi sexe, %
11
 Sursa: http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/migratia/Sinteza_MFM_2016.pdf

Ca și consecință a acestor date, este ușor de imaginat problema de ansamblu a familiilor

cu lucrători migranți, și anume, marea majoritate a acestora au vârsta cuprinsă între 25 și 54,
atunci când ar trebui să se afle în familie, alături de copii lor pentru a le oferi minimul necesar de
educație și afecțiune părintească.
Reacţiile copiilor la separarea părinţilor. Parţial, dezvoltarea armonioasă a copilului este
influenţată de resursele familiei copilului (financiare, educaţionale, timp liber, atenţie şi ajutor
acordat copilului pentru munca şcolară, sprijin afectiv, supraveghere). Plecarea unui părinte sau a
amândurora în străinătate pentru o perioadă mai lungă de timp poate determina apariţia unor
probleme în performanţa şcolară, integrarea socială, dezvoltarea psiho-cognitivă a copilului, în
măsura în care funcţiile îndeplinite de părinţi nu sunt preluate de altcineva (părintele rămas
singur, familia extinsă, persoana sau familia în grija căruia a rămas copilul). Pe de altă parte,
resursele familiei şi alţi factori legaţi de implicarea părinţilor în cariera şcolară nu sunt singurii
factori care contribuie la obţinerea unor rezultate şcolare bune.
Alţi factori determinanţi pot fi legaţi de caracteristici ale copilului (abilitatea mentală,
atitudinea faţă de şcoală şi învăţătură, interesul şi timpul petrecut pentru a învăţa sau a-şi face
temele), dar şi de caracteristici ale profesorilor şi şcolilor (calitatea profesorilor, interesul şi
ajutorul acordat fiecărui elev, dotarea şcolilor), de influenţa prietenilor de aceeaşi vârstă (aspiraţii
şi modele de comportament) şi a mentorilor sau personalităţilor admirate de către adolescent.
Astfel, este posibil ca efectele negative ale plecării unui părinte în străinătate să poată fi
diminuate prin acţiunea altor factori ca cei menţionaţi mai sus incluzând efectele pozitive ale
plecării cum ar fi creşterea nivelului de trai, posibilitatea mai ridicată pentru copilul-adolescent
de a călători în afara ţării şi contactul cu o altă cultură.
Educaţia părinţilor se regăseşte şi ea printre factorii importanţi care influenţează
atitudinea copilului față demediul social în care se dezvoltă. Prestigiul ocupaţional al părinţilor în
12
schimb nu mai are contribuţii independente foarte importante în explicarea comportamentului
individual al fiecărui copil în parte (dat fiind că prestigiul ocupaţional este corelat destul de
puternic cu nivelul educaţional, ocupaţia nu mai are contribuţii adiţionale mari la explicarea
dezvoltării social cognitive a copiilor).

Tabelul 1.1. Repartizarea migranţilor după ocupaţii (la ultimul loc de muncă) şi sexe, %

În distribuţia după ocupaţia avută la ultimul loc de muncă înainte de plecarea peste hotare
predomină grupa muncitorilor necalificaţi (41,1%), urmată de grupa muncitorilor calificaţi în
industrie, construcţii, transporturi, telecomunicaţii (16,7%) şi de grupa lucrătorilor din servicii,
comerţ şi asimilaţi (12,1%). Distribuţia migranţilor în funcţie de stare civilă scoate în evidenţă
unele diferenţe în aspect gender, dar și faptul că aproximativ 3 din 5 migranţi sunt persoane
căsătorite, atât în rândul femeilor (59%), cât şi în rândul bărbaţilor (56%). (Diagrama 1.1.), iar
riscul divorțialității din cauza separării temporare sau totale pe criteriul de muncă devine un
fenomen real cu consecințe nefaste asupra familiei.

Diagrama1.1.. Repartizarea migranţilor după starea civilă şi sexe, %

13
 Sursa: http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/migratia/Sinteza_MFM_2016.pdf

Studiile au arătat că în timp ce adulţii se ceartă în legătură cu divorţul, copiii în general îi

acceptă în ciuda diferenţelor de clasă socială. Aproape toţi copiii vor ca părinţii lor să stea
împreună, iar dacă acest lucru este imposibil, atunci ei vor să ştie că nici unul dintre părinţii lor
nu i-a abandonat şi nu are intenţia de a o face. Copiii înşişi punctează că au nevoie de informaţii
şi explicaţii cu privire la schimbările din viaţa lor, de dreptul de a fi ascultaţi, de a discuta cu ei,
ca şi de dreptul de a nu fi responsabil pentru deciziile dureroase. Cercetările arată că modul în
care părinţii despărţiţi stăpînesc conflictul emoţional şi restructurarea relaţiilor de familie poate fi
chiar mai important pentru sănătatea psihologică a copiilor decît sărăcia sau condiţiile proaste de
locuire. [21, p. 47 ]
Dacă se ia în considerare faptul că separarea permanentă între părinţi poate avea loc în
momente diferite ale dezvoltării fizice şi emoţionale a copiilor, iar aceste diferenţe în dezvoltare
fiind combinate cu diferenţele de temperament se poate deduce că aceştia nu sunt afectaţi de
separarea părinţilor în acelaşi fel. Reacţiile copilului la forţa de agresivitate a divorţului sunt atît
de ordin general cît şi de ordin particular, în funcţie de vîrsta la care survine divorţul. Vîrsta cea
mai vulnerabilă a copilului este între 3 şi 7 ani. În măsura în care copilul poate înţelege unele
situaţii, mai ales dacă este ajutat şi să le accepte afectiv, consecinţele divorţului nu mai sunt
acute, dar ele modifică aspectele relaţional-sociale ale comportamentului acestuia.
În primele faze ale conştientizării divorţului părinţilor copilul poate reacţiona la şocul
emotiv prin două tipuri de comportamente:

- fie printr-o atitudine de agresivitate şi ostilitate faţă de unul din părinţi sau faţă de
amîndoi, atitudine ce se poate extinde şi asupra altor persoane;
- fie printr-o inhibiţie afectivă profundă, cu refuz de participare chiar şi la actele simple

14
 (alimentaţie, somn etc.) sau prin trăirea unui sentiment profund de culpabilitate care
se transformă în anxietate, inadaptare. [22, p. 96-97]
Copiii văd experienţa divorţului ca o ruptură traumatizantă ce conduce la distrugerea
rezervorului de iubire a copilului şi-i subminează orice interes faţă de învăţătură. În locul iubirii
copilul simte adesea o stare de confuzie şi de teamă, nici una dintre acestea nefiind favorabilă
învăţăturii. Un copil ai cărui părinţi au divorţat va arăta mai puţin interes faţă de învăţătură, mai
ales în primele luni pînă se vor lua măsuri de siguranţă şi va înţelege că este iubit. Un rezervor
plin de iubire îi va ajuta pe aceşti copii să atingă un anumit nivel emoţional, care cu timpul va
conta foarte mult pentru următorul pas în ceea ce priveşte învăţătura. [3, p. 42]
Reacţiile pe termen lung s-au dovedit mult mai dăunătoare, atît asupra personalităţii cît şi
asupra echilibrului neuro-psihic al persoanei. În general, divorţul creează prin consecinţele lui
perturbarea mecanismelor de adaptare ducînd la o categorie de distorsiuni în viaţa de relaţie a
copilului cuprinse sub denumirea de tulburări de comportament: mânie, furie, brutalitate,
imaturitate afectivă, tendinţa către legături morale dubioase şi periculoase, relaţii sexuale
precoce, viol, hiperautonomie, predelincvenţă, rezolvarea conflictelor prin agresivitate,
vagabondaj, fugă, droguri.
Pentru a avea o situaţie mai adecvată a situaţiei femeilor din republica Moldova de pe piaţa
muncii în desfăşurarea carierei, şi a posibilităţilor de a se manifesta în domeniul profesional am
realizat o selecţie a unor indicatori reprezentativi din studiul realizat de Academia de Studii
Economice din Moldova şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă privitor la
Situaţia femeilor pe piaţa forţei de muncă (studiu).

1.2. Rolul femeilor în procesele migraţionale: factori de gen şi factori de risc

Situaţia femeii în societatea actuală. În domeniul profesional există o tendinţă spre

egalitate, însă toate poziţiile inferioare în ierarhia profesională sunt ocupate de femei. Rareori,
unele femei, cu titlu de excepţie, reuşesc să obţină poziţii cheie într-o lume dominată profesional
de către bărbaţi. Femeile desfăşoară numai anumite genuri de muncă, ce necesită o mai slabă
calificare şi oferă mai puţine satisfacţii profesionale.
În ceea ce priveşte formaţia profesională, tinerele fete sunt orientate spre profesii “tipic
feminine”: coafeze, croitorese, vânzătoare, cursuri mai uşoare pentru muncile de birou, activităţi
de secretariat, asistente medicale etc., pe când băieţii sunt orientaţi spre profesii “tipic
masculine”: poliţişti, ingineri, etc. Această tipizare implică o inegalitate: femeia asistentă a
doctorului bărbat, femeia secretară a şefului ei etc. Dacă la terminarea liceului, numărul fetelor
15
este aproximativ egal cu cel al băieţilor, numărul absolventelor de învăţământ superior este mult
inferior faţă de cel al absolvenţilor, iar cel al femeilor cu titlu de doctor este de câteva ori mai mic
faţă de cel al bărbaţilor cu acelaşi titlu. [17, p. 107]
În domeniul politic femeia se loveşte de barajul masculin din toate partidele; ea a fost în
mod progresiv eliminată din viaţa politică. Încă nu s-a întâmplat ca vreun partid, indiferent de
orientarea politică, să-şi desfăşoare campania electorală pe tema promovării feminine. Cu toate
declaraţiile naţionale şi internaţionale, naţiunile sunt conduse de către bărbaţi.
Deseori femeile se află în situaţia dramatică de a alege între o slujbă prost plătită, ori să
stea acasă beneficiind de un neînsemnat ajutor social, şi pe o perioadă limitată. Nu de puţine ori,
femeile divorţate care au în îngrijire copii, se confruntă cu mari dificultăţi financiare.
În societatea modernă, mijloacele mass-media au răspândit o nouă imagine a feminităţii,
imagine care deformează conştiinţa propriei condiţii a femeii. Femeia trebuie să fie o soţie
ireproşabilă, dar are şi “datoria” de a rămâne seducătoare, tânără, elegantă. Imaginea starului
tinde să devină o sursă de obsesii şi de suferinţe pentru unele femei, care, confruntând imaginea
din oglindă cu cele din paginile revistelor, constată doar imaginea femeii materne sau a celei care
începe să îmbătrânească. Astfel, femeia matură îşi consumă cea mai mare parte din energie şi
timp, încercând prin mijloace artificiale să-i imită pe cei tineri şi în felul acesta, să crească în
propria ei stimă.
În societatea modernă, dragostea devine obligatorie. Tinerele se simt vinovate dacă nu
sunt atrăgătoare din punct de vedere sexual şi dacă nu au mai multe aventuri. Pe de altă parte,
unii bărbaţi deşi afirmă că femeile ar trebui să aibă drepturi egale cu ei, în ce priveşte
sexualitatea, acceptă cu greu un comportament similar din partea femeilor.
Factorii care fixează statutul femeii pe o poziţie subordonată. Trecerea de la matriarhat
la patriarhat s-a datorat conştientizării de către bărbat a rolului său în procreaţie. În clipa în care
sexul tare avea să-şi atribuie sieşi puterea divină, relativa egalitate între sexe avea să sfârşească.
Astfel, legat de realitatea biologică, aveau să se formeze stereotipurile de feminitate şi de
virilitate. Dintre valorile proprii feminităţii fac parte dragostea şi sacrificiul femeii. Se spune că
femeia e născută pentru a fi “devotată” şi că principalul ei scop este dragostea. O altă valoare este
maternitatea.
Dacă femeia se supune cu atâta uşurinţă este pentru că ea are anumite avantaje: ca “stăpână
a casei” este respectată de întreaga familie, prin îndeplinirea “datoriei” dobândeşte siguranţa
morală, dar mai are şi avantaje de ordin pasional, femeia dominându-l pe bărbat pe planul moral.
Rând pe rând, femeia se simte dominată de bărbat, atunci când acesta duce în afara casei o viaţă

16
independentă şi simte că domină, dându-şi seama că el nu se poate lipsi de ea nici pe plan
sentimental, nici pe plan material, nici pe plan sexual. [17, p. 38]
Deşi principiul egalităţii şi nondiscriminării în tratatele generale referitoare la drepturile
umane este neutru din punct de vedere al genului, sexului şi el se aplică în mod egal femeilor şi
bărbaţilor, s-a considerat necesar să se includă în două Convenţii Internaţionale prevederi
specifice care obligă statele să asigure dreptul egal al femeilor şi bărbaţilor de a beneficia de
toate drepturile garantate de aceste tratate.
În cazul Convenţiei Internaţionale referitoare la Drepturile Civile şi Politice, Comitetul
Drepturilor Omului crede că termenul de “discriminare” aşa cum e folosit în Convenţie trebuie
înţeles ca implicând orice diferenţiere, excludere, restricţie sau preferinţă care se bazează pe
motive ca rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, origine naţională sau
socială, proprietate, naştere sau alt statut şi care are ca efect sau scop anularea sau împiedicarea
recunoaşterii exercitării de pe picior de egalitate a drepturilor şi libertăţilor.”
Referitor la egalitatea dintre femei şi bărbaţi aşa cum se stipulează în articolul 3 din
Convenţie, acest fapt implică că “toate fiinţele umane trebuie să se bucure de drepturile furnizate
de Convenţie, în totalitate pe axe de egalitate. În consecinţă, statele trebuie să asigure femeilor şi
bărbaţilor premisele de a se bucura de aceste drepturi egale”.
Mai mult, după opinia Comitetului, articolele 2 şi 3 din Convenţie mandatează statele părţi
“să facă toţi paşii necesari, inclusiv interzicerea discriminării pe motive de sex, să pună capăt
acţiunilor de discriminare, atât în sectorul public cât şi în cel privat, ceea ce duce la beneficierea
în mod egal de drepturile cuvenite”.
Aceste prevederi legale arată clar că statele părţi la Convenţie au şi datoria legală de a face
paşi specifici pozitivi în toate sferele societăţii unde există discriminare sexuală, inclusiv paşi
pozitivi pentru a descuraja practicile discriminatorii din domeniul privat, unde deseori femeile
suferă din greu.
Declaraţia şi Planul de acţiune de la Viena deşi nu este un act legiferat, este o importanță
declaraţie de principii şi politici care a fost adoptată în unanimitate de statele participante la
Conferinţa Mondială a Drepturilor Omului din 1993; conform Declaraţiei, “drepturile femeilor şi
ale fetelor sunt inalienabile, fac parte integrată şi indivizibilă din drepturile umane universale”
şi “participarea totală şi egală a femeilor la viaţa politică, civilă, economică, socială şi
culturală la nivel naţional, regional şi internaţional, ca şi eradicarea tuturor formelor de
discriminare pe motiv de sex sunt obiective prioritare ale comunităţii internaţionale”
Declaraţia şi Platforma de la Beijing au fost şi ele adoptate în unanimitate de statele
participante; paragraful 1 şi declaraţia de deschidere stabileşte ca scop inter alia “îndepărtarea
17
obstacolelor împotriva participării active a femeilor în toate sferele vieţii publice şi private
printro completă implicare la luarea deciziilor economice, sociale, culturale şi politice”
Dreptul bărbaţilor şi femeilor de a se căsători la o vârstă potrivită şi de a fonda o familie
este recunoscut de articolul 23(2) din Convenţia Internaţională a Drepturilor Civile şi Politice, de
articolul 17(2) din Convenţia Americană a Drepturilor Omului (care foloseşte termenul “a ridica
o familie” în loc de “a fonda”) şi de articolul 12 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Articolul 23 (3) din Convenţia Internaţională şi articolul 17(3) din Convenţia Americană a
Drepturilor Omului stipulează că “intrarea într-o căsătorie trebuie să fie liberă de constrângeri şi
pe deplin consimţită”.
Aşa cum s-a arătat mai sus, dreptul de a forma o familie este garantat de articolul 23(2) din
Convenţia Internaţională pentru Drepturile Civile şi Politice şi de articolul 17 (2) din Convenţia
Americană a Drepturilor Omului. Articolul 16(1) din Convenţia pentru Eliminarea Discriminării
contra Femeilor cere statelor părţi să “asigure pe baza egalităţii cu bărbaţii, aceleaşi drepturi
pentru femei de a decide liber numărul şi spaţierea naşterilor şi de a avea acces la informaţie,
educaţie şi mijloace care le permit să exercite aceste drepturi”.
Comitetul pentru Eliminarea Discriminării contra Femeilor stabileşte că motivele pentru
care “femeile sunt îndreptăţite să decidă numărul şi spaţierea naşterilor” conform articolului 16
(1)(e) din Convenţia pentru Eliminarea tuturor formelor de Discriminare contra Femeilor sunt că
“ele au responsabilitatea de a purta şi creşte copiii ceea ce poate afecta dreptul lor la educaţie, la
serviciu şi alte activităţi legate de dezvoltarea lor personală. Comitetul a mai stabilit că “decizia
de a avea sau nu copii, ar trebui, de preferinţă să fie luată în acord cu partenerul sau soţul, dar nu
trebuie limitată de acest aspect adică, de partener, soţ, părinţi sau Guvern”, de exemplu: prin
sarcini.
Drepturi şi responsabilităţi egale ale soţilor la căsătorie, pe timpul căsătoriei şi la dizolvarea
acesteia se cere statelor părţi, conform articolului 23(4) din Convenţia Internaţională a
Drepturilor Civile şi Politice să ia măsurile potrivite “pentru a asigura egalitatea drepturilor şi
responsabilităţilor soţilor la căsătorie, pe timpul şi la dizolvarea acesteia”. Articolul 17(4) din
Convenţia Americană a Drepturilor Omului stipulează în această privinţă că “Statele părţi vor
lua măsurile necesare pentru a asigura egalitatea drepturilor şi o corectă balanţă a
responsabilităţilor la căsătorie, în timpul şi la dizolvarea acesteia”. Articolul 5 din Protocolul nr. 7
al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului stabileşte că “soţii se vor bucura de egalitate în
drepturi şi responsabilităţi între ei şi în relaţiile lor cu copiii ca şi la căsătorie, în timpul şi la
dizolvarea ei.”
Înţelegerea generală a principiului de egalitate în drepturi şi responsabilităţi
18
 Comitetul pentru Drepturile Omului stabileşte referitor la articolul 23(4) din Convenţia
Internaţională că “pe timpul căsătoriei, soţii trebuie să aibă drepturi şi responsabilităţi egale în
familie. Această egalitate se extinde la toate chestiunile care se ridică din relaţia lor, cum ar fi
alegerea reşedinţei, conducerea gospodăriei, educaţia copiilor şi administrarea bunurilor.
Egalitatea se aplică şi la aranjamentele legale referitoare la separaţia sau dizolvarea legală a
căsătoriei”. Comitetul a explicat articolul 16 (1) (c) din Convenţia pentru Eliminarea
Discriminării Femeilor şi a notat că multe ţări se raliază mai degrabă la legile naţionale, la
obiceiuri şi practici religioase, mai degrabă decât la principiile conţinute în Convenţie. În opinia
Comitetului, aceste variaţii legislative şi practice au consecinţe variate asupra femeilor,
restrângând invariabil dreptul lor de a avea un statut egal cu al soţului în cadrul căsătoriei, făcând
din soţ capul familiei, cel care ia decizii, în contradicţie cu Convenţia. Comitetul a stabilit
prevederi referitoare la :
 Dreptul egal în luarea deciziilor
 Drepturi şi responsabilităţi parentale egale
 Drepturi egale asupra proprietăţii maritale
 Dreptul legal de a avea o profesie şi o ocupaţie
 Femei care trăiesc în cupluri de facto
 Egalitate în privinţa divorţului
 Dreptul egal la succesiune între soţi

Femeile au dreptul la respectarea vieţii lor, a nu fi torturate şi supuse cruzimilor,

tratamentelor şi pedepselor inumane sau degradante, la libertate şi securitatea persoanei garantate
de tratâtele generale referitoare la drepturile omului. Singurul document legal care abordează
expressis verbis violenţa împotriva femeilor este Declaraţia privitoare la Eliminarea Violenţei
împotriva Femeilor care a fost adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1993 şi care stabileşte
că: “termenul – violenţă împotriva femeilor – înseamnă orice act bazat pe violenţa de sex care
rezultă în, sau poate rezulta în, răniri, suferinţe sexuale sau psihologice asupra femeilor,
inclusiv ameninţarea cu astfel de acte, pedepse sau privări de libertate arbitrare, fie că se
produc în viaţa publică sau în cea privată”.[3, p. 68]
Până în prezent, numai un tratat abordează exclusiv larg răspândita problemă a violenţei
împotriva femeilor şi anume Convenţia Inter-Americană referitoare la Prevenirea, Pedepsirea
şi Eradicarea Violenţei împotriva Femeilor, care mai este denumită şi “Convenţia de la Belém
do Pará”, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Statelor Americane din 1994.

19
 Segregarea de gen pe piaţa muncii presupune situaţia în care într-un domeniu de activitate
sau într-o familie de posturi sau de ocupaţii predomină reprezentanţii unui sau altui sex. Astfel,
unele domenii de activitate sau ocupaţii sunt considerate masculine iar altele, respectiv, feminine.
Segregarea de gen pe piaţa muncii poate conduce şi la o situaţie de discriminare.
În concluzie, orice femeie are dreptul la respectarea vieţii sale, la integritate fizică şi
mentală pe baze de egalitate cu bărbaţii. De asemenea, violenţa şi ameninţările pe bază de sex
sunt interzise de legile internaţionale ale drepturilor umane, indiferent dacă aceste acte se
produc în public sau în domeniul privat. Violenţa împotriva femeilor îngreunează sau anulează
posibilităţile lor de a se bucura de drepturile şi libertăţile lor pe baze de egalitate cu bărbaţii.
Trebuie acordată atenţie specială femeilor aflate în situaţii vulnerabile şi protejate împotriva
actelor de violenţă.
Analizând structura populaţiei republicii în funcţie de gen se observă că pe parcursul
ultimilor ani ponderea femeilor în totalul populaţiei înregistrează aceleaşi niveluri ca şi acum 15
ani – circa 52%. Pe fundalul descreşterii numărului populaţiei totale – de la 3631,5 mii în 2011
până la 3585,2 mii în 2017, descreşterea numărului populaţiei masculine şi a populaţiei feminine
a avut loc practic, cu aceleaşi ritmuri.[2]

- Tabelul 1.2. Evoluţia numărului populaţiei totale, pe grupe de vârstă (valori medii
anuale), mii persoane –

Anii Sub vârsta aptă de În vârsta aptă de muncă Peste vârsta aptă de
muncă 16-56/61 muncă 57/62+
0-15
Total Bărbaţ Feme Total Bărbaţ Femei Tota Bărbaţ Feme
i i i l i i
2012 882,4 450,7 431,7 2227, 1119,0 1108, 521,7 169,4 352,4
3 3
2013 843,0 431,0 412,0 2263, 1135,3 1128, 516,6 169,1 347,5
5 2
2014 804,0 411,5 392,6 2243, 1095,5 1148, 565,4 223,9 341,5
4 0
2015 768,2 393,6 374,6 2277, 1112,8 1165, 557,8 220,2 337,6
9 1
2016 735,6 377,3 358,3 2301, 1124,4 1176, 558,4 220,3 338,0
2 8
2017 715,9 366,7 349,2 2353, 1184,5 1168, 516,1 168,9 347,2
2 7

Pe fundalul unei situaţii relativ stabile în evoluţia structurii populaţiei totale în funcţie de
sex, structura populaţiei economic active şi a celei ocupate în perioada de 2011-2017, de
20
asemenea, nu a înregistrat schimbări esenţiale. Astfel, în perioada 2011-2017 dacă pentru
populaţia economic activă şi pentru populaţia ocupată ponderea femeilor varia între 49 şi 51% şi
era foarte apropiată de ponderea femeilor în populaţia totală.

Tabelul 1.3. Evoluţia principalilor indicatori ocupaţionali în funcţie de sex.

- mii persoane –

Anii Populaţia economic Populaţia ocupată Numărul şomerilor

activă
Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei
2011 1616,7 806,6 810,1 1499 736,5 762,5 117,7 70,1 47,6
2002 1615,0 795,3 819,7 1505,1 730,9 774,2 109,8 64,4 45,4
2012 1473,6 731,2 742,4 1356,5 661,3 695,2 117,1 69,9 47,2
2013 1432,5 701,6 730,9 1316 631,5 684,6 116,5 70,1 46,4
2014 1422,3 689,5 732,8 1318,7 629,7 689 103,7 59,8 43,9
2015 1357,2 690,2 666,9 1257,3 628,6 628,7 99,9 61,7 38,2

În general, prezenţa masivă a femeilor pe piaţa muncii a Republicii Moldova comparativ

cu cea a ţărilor cu o economie de piaţă dezvoltată este determinată, la fel, de tradiţiile moştenite
din societatea sovietică Anume din acest considerent atât ponderea femeilor pe piaţa muncii cât
şi ratele de activitate şi de ocupare sunt impunătoare, fiind mai mari decât în ţările dezvoltate. Cu
toate că ratele de activitate şi de ocupare a populaţiei feminine înregistrează descreşteri continui,
acestea nu sunt cu mult mai inferioare ratelor de activitate şi de ocupare ale populaţiei masculine.
Astfel pe parcursul perioadei 2011-2015 rata de activitate feminină s-a redus de la 54,6% până la
43,0% în timp ce rata de activitate masculină s-a redus, respectiv, de la 61,6% până la 50,0%. În
mod similar, rata de ocupare feminină pentru aceeaşi perioadă de timp s-a redus de la 51,4%
până la 40,5% în timp ce rata de ocupare masculină s-a redus, respectiv, de la 56,2% până la
45,5%. Se observă că atât ratele de activitate cât şi cele de ocupare feminină sunt mai mari decât
ratele de activitate şi ocupare masculină, cu toate că din punct de vedere cantitativ numărul
femeilor sunt prezente pe piaţa muncii în aceeaşi măsură ca şi bărbaţii. Acest fapt poate fi
explicat prin ponderea mai mare a femeilor în populaţia totală decât cea a bărbaţilor. În ceea ce
priveşte ponderea relativ mai mică a femeilor în totalul şomerilor, precum şi rata şomajului
feminin mai mică decât cea a şomajului masculin ne permite să constatăm că acestea, pot fi
consecinţe ale tradiţiei menţionate mai sus. Astfel dacă rata şomajului feminin în perioada de
timp 2011-2015 s-a micşorat cu 0,2% (de la 5,9% până la 5,7%), atunci rata şomajului masculin
a crescut cu 0,2%, oscilând între 8,7% şi 8,9%. Totodată, trebuie menţionat faptul că atât rata

21
şomajului feminin cât şi cea a şomajului masculin sunt influenţate de criteriul sezonier care
determină fluctuaţii destul de mari. Analizând distribuţia populaţiei ocupate pe sexe, statut
ocupaţional şi de mediu, se observă că cu referinţă, atât la femei precum şi la bărbaţi, în mediul
urban ponderea cea mai mare revine categoriei de salariaţi – pentru femei constituind 89% din
totalul femeilor ocupate, pentru bărbaţi – 85% din totalul bărbaţilor ocupaţi, pe când în mediul
rural ponderea cea mai mare revine categoriei de lucrători pe cont propriu – 40% din totalul
femeilor ocupate şi 48% - din totalul bărbaţilor ocupaţi.
În condiţiile unei societăţi informaţionale, femeile au pătruns, practic, în toate sferele de
activitate. Realizarea cu succes a sarcinilor de muncă, asumarea unor responsabilităţi mai sporite
faţă de bărbaţi a făcut să crească încrederea patronilor faţă de femeile angajate. În prezent,
întâlnim organizaţii în care femeile activează de rând cu bărbaţii la posturi de muncă identice,
chiar dacă posturile respective solicită un efort fizic sporit sau se află în medii nocive de muncă
sau în condiţii climaterice mai puţin prielnice. Toate acestea conduc la sporirea morbidităţii în
rândul femeilor, afectând, totodată, şi funcţia de reproducere. În Republica Moldova, acceptarea
unor posturi de muncă mai puţin agreabile, prin asumarea anumitor riscuri, este cauzată de lipsa
locurilor de muncă, caracteristice activităţilor femeilor, aceasta o demonstrează şi rezultatele
sondajului realizat. (fig.1.3)
Procente
alta 5 ,5

12 , 4
administraţie publică

12 ,5
ocrotirea sănătăţii

15 ,4
învăţământ

16 , 5
comerţ, turism şi servicii hoteliere

transport 6 ,1

4 ,2
construcţii

10 , 6
agricultură

industrie 16 ,2

Figura nr. 1.4 Domeniile de activitate în care sunt angajate femeile

Potrivit figurii nr. 1.4 femeile participante la sondaj au fost din diferite sfere de activitate:
comerţ, turism şi servicii hoteliere – 16,5%, industrie – 16,2%, învăţământ – 15,4%,

22
administraţie publică – 12,4%, 5,5% - din sistemul bancar, domeniul asigurărilor, servicii
informaţionale etc.
Pentru femei, menţinerea la acelaşi loc de muncă este şi mai dificilă datorită întreruperii
activităţii profesionale condiţionată de concediile de maternitate şi îngrijirea copiilor. În figura
nr. 2.2 este arătată durata angajării la ultimul loc de muncă a femeilor participante la sondaj.
Procente
peste 15 ani 11 , 5

10-15 ani 10 , 7

5-10 ani 23 , 1

3-5 ani 24 , 1

1-3 ani 19 , 2

11 , 3
pînă la un an

Figura nr. 1.5 Durata angajării la ultimul loc de muncă

După cum se observă din figura nr. 1.5, durata angajării la ultimul loc de muncă a femeilor
respondente nu este suficient de mare. Din numărul total al femeilor participante la sondaj, doar
22,2% au o vechime în muncă mai mare de 10 ani. De asemenea, observăm o pondere relativ
mare a femeilor respondente a căror vechime în muncă nu depăşeşte 3 ani – 30,5%. Aceasta ne
poate vorbi despre o fluctuaţie mare a femeilor apte de muncă. Pentru 47,2% din femeile angajate
participante la sondaj, vechimea în muncă este între 3 şi 10 ani. Relevantă este şi informaţia ce
reflectă corelaţia dintre menţinerea femeii angajate la ultimul loc de muncă şi vârsta acesteia
(tabelul nr. 1.6.)

Tabelul nr. 1.6. Corelaţia dintre durata angajării la ultimul loc de muncă şi vârstă -
în procente –

Vârsta Durata angajării la ultimul loc de muncă

până la 1 1 – 3ani 3 -5 ani 5 – 10 ani 10 – 15 peste 1
an ani ani 5

23
 Până la 18 ani 0,6 0,1 0 0 0 0
18 – 24 ani 5,4 4,6 1,2 0,3 0 0
25 – 34 ani 3,0 8,5 12,1 7,2 1,0 0
35 – 44 ani 1,3 4,0 8,2 10,1 4,2 4,6
45 – 54 ani 0,4 1,3 2,5 5,1 4,8 6,0
Peste 55 ani 0 0,4 0,1 0,6 0,7 1,3
Total 10,7 19,1 24,2 23,3 10,7 11,9

Din datele prezentate în tabelul nr.1,6 se observă o anumită instabilitate la ultimul loc de
muncă. Chiar şi în cazul femeilor cu vârstă mai înaintată, durata angajării la ultimul loc de muncă
nu este stabilă. Astfel doar 0,4% din 10,7% din femeile cu vârsta cuprinsă între 45 – 54 ani
activează la ultimul loc de muncă mai puţin de 1 an, 1,3% din 19,1% - activează între 1 – 3 ani,
iar 2,5% din 24,2% au o vechime de 3 – 5 ani etc.
Tratarea echitabilă a raporturilor de muncă între bărbaţi şi femei constituie prerogativa
oricărui guvern, la nivel macroeconomic şi a oricărei organizaţii, la nivel microeconomic. În
acest sens, sunt elaborate diferite măsuri pentru a-i pune în egală măsură pe bărbaţii şi femei, în
activităţile lor profesionale. Cu toate acestea, femeile consideră că întâlnesc mai multe greutăţi în
activităţile lor profesionale în raport cu bărbaţii. 40,0% din respondentele angajate consideră că
întâlnesc mai multe dificultăţi, în raport cu bărbaţii, în activităţile lor profesionale, 21,0% nu ştiu
dacă întâmpină mai multe greutăţi, iar 39,0% consideră că nu întâlnesc mai multe greutăţi în
raport cu bărbaţii. În general, menţionăm că printre femeile ce întâmpină mai multe greutăţi
comparativ cu bărbaţii sunt cele de o vârstă mai mare de 35 ani. Experienţa acumulată pe
parcursul anilor le permite să se pronunţe faţă de acest fapt inechitabil. În tabelul nr. 2.4. sun
prezentate opiniile femeilor angajate pronunţate asupra existenţei dificultăţilor în activităţile
desfăşurate comparativ cu bărbaţii în funcţie de categoria de vârstă.

Tabelul nr. 1.7. Întâmpinarea dificultăţilor în activităţile desfăşurate de către femeile

angajate comparativ cu bărbaţii - în procente

Vârsta Răspunsurile femeilor angajate

DA NU NU ŞTIU
Până la 18 ani 0,1 0,6 0
18 – 24 ani 4,6 4,6 2,8
25 – 34 ani 10,3 14,6 6,7
35 – 44 ani 14,5 11,0 6,6
45 – 54 ani 8,8 7,3 4,2
Peste 55 ani 2,1 0,7 0,4
Total 40,4 38,9 20,7

24
 41 , 3
34 , 7 33 ,6
Cele mai frecvente dificultăţi pe care femeile le întâlnesc se referă la ofertele de muncă
reduse pentru femei, angajatorii preferă să angajeze mai degrabă bărbaţi, programul de muncă
impus de patroni etc. (fig. 1.4)
3 ,3

Figura nr.1.4. Dificultăţile cu care se confruntă femeile pe piaţa muncii

Din figura nr. 1.4. observăm că 41,3% din femeile angajate participante la sondaj consideră
că bărbaţii sunt mult mai solicitaţi, 34,7% consideră că ofertele de muncă pentru femei sunt mai
reduse faţă de cele ale bărbaţilor, iar 33,6% cred că dificultatea este condiţionată de
inconvenienţa programului de muncă. Alte dificultăţi menţionate de femei se referă la efortul
fizic sporit care trebuie depus pentru realizarea sarcinilor de muncă, partajarea lucrului casnic cu
activitatea profesională etc.
Prin urmare, putem constata că, în aspect general, femeile se consideră dezavantajate în
raport cu bărbaţii, atât în activitatea profesională, cât şi în cea casnică.
Din cele mai vechi timpuri, femeile au fost tratâte de pe poziţie de inferioritate în raport cu
bărbaţii, în toate aspectele, inclusiv şi în cel profesional. Deşi, în ultimii ani, majoritatea
guvernelor lumii au promovat o politică de emancipare a femeii, în sensul pătrunderii acesteia în
toate sferele de activitate, încă nu putem vorbi despre existenţa unei abordări echitabile între
bărbaţi şi femei. Pe de altă parte, există jumătatea puternică a omenirii (bărbaţii) care cu greu
acceptă să fie trataţi la acelaşi nivel, de rând cu femeile. Pornind de la aceasta, constatăm cu
uşurinţă că la începutul secolului XXI există cazuri de discriminare între bărbaţi şi femei în
aspect profesional, fapt confirmat chiar de însăşi femeile participante la sondaj (fig.1.5.).

25
 NR
nu stiu
21,3% 1,5%

da 46,5%

n
nu 30,7%

Figura nr.1.5. Existenţa cazurilor de discriminare a femeilor pe piaţa muncii

Șanse mici de promovare 37,6 ,

de instruire profesională 4,9,

de salarizare 15 , 0

de promovare pe post de instruire

profesională de salarizare de
angajare

Rezultatele sondajului ne demonstrează faptul că femeile pe piaţa muncii se mai consideră

discriminate, moment atestat de 46,5% respondente, 21,3% nu pot oferi o apreciere dacă sunt sau
nu discriminate în raport cu bărbaţii, iar 30,7% consideră că sunt tratâte în condiţii egale cu
bărbaţii.
În mare parte, femeile se consideră discriminate atunci când este vorba de angajare sau
promovare la un post mai superior (fig. 2.6.).

26
 42,
5

Figura 1.6. Formele de discriminare a femeilor în raport cu bărbaţii

Datele figurii 1.6., denotă că 42,5% din femeile respondente angajate se consideră
discriminate la angajare. Aceasta ne face să constatăm că angajatorii, fără a fi obiectivi, preferă
să angajeze preponderent bărbaţi. De asemenea, 37,6% din respondente consideră că femeile au
şanse mai mici la promovare în raport cu bărbaţii. În cazul dat, angajatorii, prin subiectivismul
lor, acceptă mai uşor un bărbat la un post de conducere, fără a ţinea seama de calităţile femeii
care ar putea fi superioare faţă de cele ale bărbatului care a fost promovat. La fel, putem constata
că 15,0% din femeile respondente consideră că sunt discriminate în materie de salarizare, în timp
ce 4,9% cred că sunt discriminate atunci când este vorba de instruirea profesională, iar un număr
relativ mic consideră că sunt discriminate atunci când este vorba de participarea la procesul
decizional.
Un alt aspect discriminatoriu apare atunci când este vorba de promovarea la posturi
superioare din structura ierarhică. Şi în cazul dat, femeile susţin că sunt discriminate în raport cu
bărbaţii. Din numărul total al femeilor angajate participante la sondaj, 22,7 susţin că au fost
discriminate în procesul de promovare la un post mai superior, iar 12,1% nu ştiu dacă în cazul lor
a existat discriminare. Motivele ce le-au determinat pe femeile angajate să declare că au fost
discriminate în materie de promovare la un post mai superior sunt diferite (fig. 1.7.)

organizaţia preferă
ca bărbaţii să ocupe au fost promovaţi
posturile cheie din bărbaţi cu cunoştinţe
cadrul organizaţiei; şi abilităţi mai
50,3 inferioare faţă de
cele pe care le
deţin; 39,2

organizaţia nu mi-a
permis participarea
la concurs; 8,5
altele; 2,0

Figura nr. 1.7. Cauzele constatării discriminării femeilor în procesul promovării

Astfel constatăm că principala cauză care determină femeile să creadă că sunt discriminate
în procesul promovării constă în faptul că organizaţia preferă ca bărbaţii să ocupe posturile cheie
27
din cadrul organizaţiei, fapt menţionat de mai mult de jumătate din femeile respondente sau cele
ce se consideră discriminate – 50,3%. O altă cauză destul de relevantă care a determinat femeile
angajate să considere că sunt discriminate în materie de promovare este că la posturile superioare
au fost promovaţi bărbaţi cu cunoştinţe şi abilităţi mai inferioare faţă de cele ale femeilor, fapt
menţionat de 39,2% respondente. O altă cauză, care poate fi considerată şi ca o abatere de la
legislaţie din partea patronului, este că organizaţia nu le-a permis participarea la concurs, fapt
menţionat de 8,5%. Existenţa unor astfel de cazuri sunt destul de grave, iar instanţele abilitate în
acest domeniu trebuie să se autosesizeze pentru a lua măsurile necesare în vederea evitării pe
viitor a unor asemenea cazuri.
Bineînţeles, că atunci când este vorba de întreruperea activităţii, chiar şi pentru o anumită
perioadă de timp, organizaţia întâmpină anumite disfuncţionalităţi în activitatea sa. De aceea,
patronii sau managerii superiori ai organizaţiilor încearcă să păstreze angajaţii o perioadă cât mai
îndelungată de timp. Atunci când este vorba de femei, probabilitatea întreruperii activităţii
profesionale este şi mai mare, determinată de plecarea în concediu de maternitate pentru o
anumită perioadă de timp, fapt ce poate crea nemulţumiri în rândul patronilor. Acest fapt este
confirmat şi de rezultatele sondajului în care 85.0% din femeile angajate participate la sondaj au
menţionat că au observat o nemulţumire din partea patronului atunci când i-a comunicat că
urmează să plece în concediu de maternitate.
Hărţuirea sexuală reprezintă un alt fenomen discriminatoriu care apare tot mai frecvent în
cadrul organizaţiilor. Acest tip de discriminare poate avea forme de manifestare diferită, de la
tratarea cu ostilitate a femeilor ce nu doresc să ofere favoruri sexuale şi până la agresiune sexuală
explicită. Aceste manifestări limitează în mod direct productivitatea şi satisfacţia muncii,
determinând imposibilitatea accesului femeilor la promovare, creşteri salariale etc.
Hărţuirea sexuală se poate manifesta şi poate avea implicaţii legale în următoarele condiţii:
• dacă angajarea, promovarea, concedierea, etc. se bazează pe acordarea sau refuzul
unor favoruri sexuale şi nu pe criterii obiective;
• dacă atacurile sexuale deteriorează climatul organizaţional sub formă de tensiuni,
ostilităţi, intimidări etc.;
• dacă managerii au un comportament cu evidente implicaţii sexuale.
Deşi, este foarte dificil de identificat cazurile de hărţuire sexuală, deoarece acestea au mai
mult un caracter confidenţial, aceste, totuşi, există în cadrul organizaţiilor. În figura nr. 1.8. este
prezentată structura răspunsurilor referitoare la hărţuirea sexuală în cadrul organizaţiilor.

28
 nu stiu 27,6

nu 62,6

da 9,5

NR 0,3

Figura nr.1.8. Structura răspunsurilor referitoare la hărţuirea sexuală a femeilor.

Din figura nr. 1.8. putem constata că există cazuri de hărţuire sexuală şi în organizaţiile din
Republica Moldova. 9,5% din femeile angajate participante la sondaj au confirmat acest lucru, în
timp ce 27,8% nu ştiu dacă există astfel de fenomene negative. Dacă, totuşi, hărţuirea sexuală în
cadrul organizaţiilor există, trebuie luate măsurile de rigoare care ar preveni sau ar reduce la
minimum fenomenul dat. Prevenirea hărţuirii sexuale presupune raportarea incidentelor fără frică
de repercusiuni, investigarea atentă a nemulţumirilor, furnizarea de coduri etice şi regulamente
scrise pentru toţi membrii organizaţiei etc.
Prin urmare, putem constata că fenomenul discriminatoriu al femeilor în raport cu bărbaţii
există în cadrul organizaţiilor. În mod direct sau indirect, discriminarea femeilor porneşte mai
întâi de toate de la patroni sau managerii superiori ai acestora care tratează femeile de pe poziţie
inferioară. De asemenea, se impune un control mai strict din partea autorităţilor abilitate în acest
domeniu pentru a elimina sau a minimiza cazurile de discriminare pe piaţa muncii. La fel, se
impune mai multă insistenţă din partea celor care se consideră discriminate în vederea
soluţionării pe cale legală a cazurilor apărute. Dificultăţile cu care se confruntă persoana în
dezvoltarea propriei afaceri nu este caracteristică doar femeilor, ci şi bărbaţilor. De aceea,
majoritatea femeilor consideră că s-ar fi întâlnit cu aceleaşi probleme dacă ar fi fost bărbat –
59,8%, în timp ce 18,8% consideră că nu s-ar fi întâlnit cu problemele în cauză dacă ar fi fost
bărbat, iar 21,5% din femeile de afaceri respondente nu ştiu dacă ar fi avut aceleaşi probleme în
iniţierea afacerii dacă ar fi fost bărbat.
De fapt, în comunitatea de afaceri, femeile se află în minoritate comparativ cu bărbaţii. La
fel, unii bărbaţii ar putea să trateze de pe poziţie superioară problemele cu femeile de afaceri, iar
unii nici nu ar dori să colaboreze cu femei de afaceri. De aici, apar anumite riscuri ca femeile să
fie discriminate în comunitatea de afaceri (fig. 1.9.)

29
 nu ştiu
11 % da
34 %

nu
55 %

Figura nr. 1.9. Discriminarea femeii în comunitatea de afaceri

Discriminarea la locul de muncă constituie o problemă căreia angajaţii trebuie să-i acorde
tot mai multă atenţie, ţinând seama şi de tendinţele internaţionale. Cu toate că, se vorbeşte tot mai
mult de asigurarea şanselor egale între bărbaţi şi femei, în general, şi la locul de muncă, în
special, însăţi agenţii economici recunosc că femeile se confruntă cu cazuri de discriminare, în
raport cu bărbaţii. Din numărul total al agenţilor economici participanţi la sondaj, 42,5%
consideră că pe piaţa muncii femeile se confruntă cu cazuri de discriminare, comparativ cu
bărbaţii, 41,8% cred că nu există cazuri de discriminare pe piaţa muncii între bărbaţi şi femei, iar
15,7% nu ştiu despre problema dată.
Pe piaţa muncii, există diferite forme de discriminare a femeilor şi anume: la angajare, de
participare la luarea deciziilor, de promovare etc. În figura nr. 1.10 sunt prezentate formele de
discriminare a femeilor întâlnite cel mai frecvent pe piaţa muncii în opinia agenţilor economici.

56 , 7
60

50

37 , 8
40
30 , 7
30

20 16 , 6

7 ,1
10

0
de angajare de salarizare de instruire de promovare de participare
profesională pe post la luarea
deciziilor

Figura nr. 1.10 Formele de discriminare a femeilor pe piaţa muncii în opinia agenţilor
economici
Rezultatele sondajului ne arată că din numărul total al agenţilor economici care au susţinut
că femeile sunt discriminate pe piaţa muncii, 56,7% consideră că discriminarea are loc la
30
angajare. Paradoxal sau nu, însă agenţii economici recunosc faptul că femeile se confruntă cu
cazuri de discriminare salarială pe piaţa muncii, 16,6% confirmând acest lucru. Faptul că agenţii
economici confirmă acest lucru, ne permite să deducem că aceştia, în mod direct sau indirect,
aplică discriminarea salarială, fără a ţine seama de principiul fundamental al salarizării: salariu
egal pentru muncă egală.
Doar 7,1% consideră că femeile sunt discriminate comparativ cu bărbaţii în materie de
instruire profesională. 37,8% consideră că femeile sunt discriminate în timpul promovării la
posturi superioare din cadrul organizaţiei. Într-un fel, agenţii economici recunosc limitarea
posibilităţilor femeilor de a accede la posturi superioare. De asemenea, 30,7% consideră că
femeile sunt discriminate atunci când este vorba de participarea acestora la luarea deciziilor.
Făcând o comparaţie între răspunsurile oferite de agenţii economici şi femeile angajate
referitor la formele de discriminare pe piaţa muncii constatăm că în mare parte acestea coincid,
totuşi se observă că agenţii economici mai bine conştientizează existenţa fenomenului de
discriminare decât femeile, în special la angajare (56,7% faţă de 42,5%) şi instruire profesională
(7,1% faţă de 4,9%). Totodată, constatăm că femeile nu conştientizează faptul că sunt
discriminate prin limitarea participării la luarea deciziilor.
Cu toate că există cazuri când femeile sunt tratate cu inferioritate comparativ cu bărbaţi în
cadrul organizaţiilor, agenţii economici sunt mulţumiţi de munca desfăşurată şi de contribuţia lor
la dezvoltarea organizaţiei. Din numărul total al agenţilor economici participanţi la sondaj, 13,7%
sunt foarte mulţumiţi de activitatea femeilor în organizaţie, 56,2% - mulţumiţi şi 30,1% - relativ
mulţumiţi.
Rezultatele sondajului ne arată că agenţii economici nu pun problema ca, în primul rând, pe
lista disponibilizărilor să figureze femeile. Concedierea angajaţilor, în cazul când organizaţia
înregistrează surplus de personal, porneşte, în majoritatea cazurilor, de la performanţele acestora,
indiferent dacă este bărbat sau femeie.
Nu observăm aceiaşi tendinţă şi în cazul când este vorba de promovare la posturi de
conducere. În cazul dat, agenţii economici ar prefera mai mult să promoveze bărbaţi la posturile
de conducere (fig. 1.11).

31
 bărbaţi
20 ,7%

femei
8 ,7%

atât bărbaţi cât

şi femei
70 ,2%

Figura nr. 1.11 Preferinţele agenţilor economici în materie de promovare la posturi

superioare

Deşi, majoritatea agenţilor economici ar trata această problemă în mod echitabil, oferind
şanse egale atât femeilor cât şi bărbaţilor, totuşi 20,7% ar prefera să acorde mai multe şanse
bărbaţilor, în detrimentul femeilor. Aceasta poate fi şi din cauza că însăşi femeile nu doresc să fie
promovate la posturi de conducere. Din numărul total al agenţilor economici participanţi la
sondaj, 22,1% au confirmat că au avut cazuri de refuz din partea femeilor atunci când li s-a
oferit posibilitatea de a promova la un post mai superior (fig. 1.12)

12
22 , 1

65 , 2

nu ştiu da nu ştiu

Figura nr. 1.12 Dorinţa femeilor de a fi promovate la posturi superioare în opinia agenţilor
economici

Potrivit rezultatelor sondajului, 65,2% din agenţii economici au menţionat că femeile

angajate în cadrul organizaţiei au fost de acord să fie promovate la posturi superioare, în timp ce
22,1% au menţionat că femeile angajate nu au dorit să fie promovate la un post mai superior.
În rezultatul analizei efectuate, putem constata că în cadrul organizaţiilor din Republica
Moldova există anumite probleme în angajarea şi ocuparea femeilor dar şi cazuri de discriminare
a femeilor în raport cu bărbaţii. În primul rând, aceasta se datorează faptului că organizaţiile nu
32
au elaborată o politică concretă în acest domeniu ce ar oferi şanse egale tuturor categoriilor de
angajaţi. Atât timp cât organizaţiile nu vor elabora politici concrete în acest domeniu, problemele
femeilor pe piaţa muncii vor persista şi în continuare.

1.3.Spaţiul mediatic, menţionat printre spaţiile de promovare a unor situaţii de

discriminare faţă de migranţi

Fenomenul emigrării masive care s-a manifestat pe parcursul ultimilor 20 de ani în Republica
Moldova a adus cu sine o serie de consecinţe negative asupra dinamicii demografice din ţara
noastră și a structurii sociale per ansamblu. Unul din fenomenele tot mai mult constatate în
ultima perioadă este legat de abandonul copiilor minori de către parinţii migranţi / delicvența
juvenilă. Astfel, astăzi, în Republica Moldova, numărul „copiilor orfani cu părinţi în viaţă”, cum
sunt descrişi în unele surse bibliografice, este în creştere. Efectele acestui fenomen nu pot fi
vizibile imediat, dar se vor manifesta pe termen mediu şi lung.
De asemenea, imaginea femeii migrante din R. Moldova este denaturată în societate, deseori
sunt stigmatizate de comunitatea din care au plecat, de către soți și chiar condamnate de către
copii. Cu atât mai tragic este acest fenomen cu cât destinația lor, societatea gazdă nu este
neapărat primitoare, marea lor majoritate fac munci sub calificările pe care le au, muncesc mai
mult de 8 ore pe zi și deseori fără zile de odihnă, iar veniturile sunt transmise familiilor din țară.
O altă categorie de migranți sunt cei care s-au integrat perfect în societatea gazdă, și-au reunificat
familiile și s-au afirmat ca buni profesioniști sau au făcut o carieră de succes. În fiecare din
aceste cazuri rolul presei este să relateze/ să promoveze corect și obiectiv istoriile acestor
persoane, fără a recurge la stereotipuri şi prejudecăţi. În mare parte, cetăţenii moldoveni stabiliţi
peste hotare reprezintă cazuri de integrare cu succes în ţara de migraţie, mulţi s-au afirmat în
diferite domenii şi sunt personalităţi recunoscute în ţările de reşedinţă, mai puţin în ţara lor de
baştină, Republica Moldova. Ei sunt ambasadorii de imagine ai Republicii Moldova, în cele mai
diferite domenii şi ţări ale lumii. Este corect să vorbim despre problemele pe care le întâmpină
migranţii în procesul de integrare, pentru a educa o societate deschisă, tolerantă și sensibilă la
problemele altora.
În 2017, femeile au constituit mai mult de jumătate din toți migranții internaționali în 100 de
țări sau zone cu Letonia, Muntenegru, Nepal și Republica Moldova printre țările cu cele mai mari
cote, se arată într-un raport al Națiunilor Unite.[41] În rândul ţărilor europene Republica
Moldova este țara cu cel mai înalt nivel de migrare a populației peste hotare, în special în scop de
muncă, iar condițiile socio-economice, instabilitatea politică din Republiza Moldova, nu creează
33
premise pentru diminuarea acestui fenomen, se spune în același raport. Aceeași sursă notează că
peste 2/3 dintre femeile, care pleacă peste hotare în scop de muncă, au vârsta de 15 - 44 ani.
Contingentul de femei migrante care pleacă din localitățile rurale este mai tânăr, femeile până la
35 ani constituie 46,9% față de 33,2% femei de aceeași vârstă din mediul urban, până la 44 ani –
70,5% din mediul rural, 57,4% – din urban. De aici și îmbătrânirea mai rapidă a satelor
Moldovei, unde coeficientul de îmbătrânire printre femeile rurale a depășit cifra de 19% , iar
prevalenţa emigrării rurale faţă de cea urbană amplifică tendințele de depopulare a mediului
rural. Migrația este orientată atât spre țările CSI, cât și spre UE, cele mai preferate țări fiind
Rusia și Italia, care găzduiesc cumulativ 79% din totalul femeilor migrante (48% Rusia și 31%
Italia). Același raport mai arată că femeile migrante au un nivel de studii mai înalt în raport cu
bărbații și totodată, că femeile care muncesc peste hotare sunt deosebit de vulnerabile în ceea ce
ține protecția socială și asistența medicală în țara gazdă. De asemenea, femeile migrante se
confruntă cu o serie de provocări privind accesul la protecție socială și sănătate la reîntoarcerea
acasă.
Procesul de formare şi de stabilizare peste hotare a comunităţilor cetăţenilor moldoveni
înseamnă mult mai mult decât reuşeşte să prezinte mass-media din ţara de origine şi ţara gazdă,
fenomenul este infinit mai complex, cu numeroase aspecte ce ţin de politologie, demografie,
economie, sociologie, psihologie, antropologie etc. – „un caracter de-a dreptul neunivoc al unui
proces cu mai multe faţete”. [42]
Începând din 2009-2010 până în prezent, lucrurile au evoluat considerabil, iar abordarea în
mass-media din Republica Moldova a temelor legate de emigraţia cetăţenilor moldoveni a
depăşit etapa de reflectare sporadică şi fragmentară a unor istorii de migraţie, a unor cazuri de
criminalitate în care sunt implicaţi migranţii moldoveni. Dimpotrivă, se atestă, în parte, o atenţie
sporită din partea jurnaliştilor şi instituţiilor media faţă de cetăţenii moldoveni stabiliţi peste
hotare, o schimbare de atitudine, de abordare jurnalistică: se pune accent tot mai mult pe istorii
pozitive şi rezultatele remarcabile înregistrate de concetăţenii noştri stabiliţi în alte ţări. Ca şi în
cazul familiilor din Republica Moldova, şi jurnaliştii au colegi, prieteni, rude care au emigrat
– fie că este vorba de migraţie de muncă, la studii, migraţie definitivă etc. Au crescut, în
Republica Moldova, primele generaţii de copii ai căror părinţi au avut experienţe migraţionale, la
începutul anilor 2000, iar printre ei se află şi tineri jurnalişti. Predilecţia pentru interviu reflectă
tendinţa de a da voce migranţilor, de a le oferi posibilitatea să-şi spună povestea de viaţă.
Prima remarcă, esenţială, este că trebuie să facem o distincţie clară între preconcepţiile,
stereotipurile şi clişeele existente în societatea ţării gazdă, în societatea ţării de origine, în
discursul / comportamentul reprezentanţilor instituţiilor de stat şi în mass-media. De multe ori,
34
prejudecăţile şi clişeele existente în societate influenţează / au un anumit impact şi asupra presei,
de aceea migranţii vorbesc despre denaturarea situaţiei reale. Influenţa este reciprocă: reiterarea
în presă a unor cazuri negative legate de migranţi acutizează stările de spirit din societate, în
special în ţara gazdă. Abordările discriminatorii se intensifică în cazuri de criminalitate în care
sunt implicaţi imigranţii, „străinii” (it. stranieri). Potrivit directorului Centrului Città dei Ragazzi
din Roma, Italia, Carmine Chirico Pisacane, mai multe cazuri care au avut drept protagonişti
imigraţi din Italia au dus la crearea unui climat foarte dificil şi aproape ostil cât priveşte „altul”,
imigratul, alimentând temeri şi discriminări, uneori gestionate de partidele politice. [43]
Între factorii de risc se numără factorii de gen – femeile fiind mai predispuse la
stigmatizări, stereotipuri etc.; experienţa migraţională; vârsta; căsătoria cu un cetăţean străin;
probleme de sănătate sau dizabilităţi; necunoaşterea sau cunoaşterea insuficientă a limbii ţării de
reşedinţă etc.
În cazul stigmatizării, nu e deloc o exagerare, am readus în atenţie câteva dintre
sinonimele termenului pentru a sublinia gravitatea fenomenului. Riscul de a stigmatiza / a
reproba femeile migrante originare din Republica Moldova şi din alte ţări din Sud-Estul Europei
a fost extrem de mare, în presa italiană, în perioada 2002-2009, femeile imigrate originare din
acest spaţiu fiind acuzate că „sunt reci, dure” pentru că îşi aduceau ilegal copiii minori în Italia,
dar îi plasau în centrele pentru copiii fără familie, ca fiind minori neînsoţiţi. Fenomenul copiilor
imigranţi cu mame imigrate (îngrijitoare sau dădace în familiile italiene, care nu aveau permis de
şedere şi erau în imposibilitatea de a închiria o locuinţă pentru sine şi copii) a fost subiectul mai
multor reportaje şi analize publicate până în anul 2010 în presa şi în studii de cercetare din Italia.
O remarcă a Tinei Ciccarelli, preşedinta unei asociaţii din Padova, în revista „Ristretti” din Italia,
face referire tocmai la acest aspect. Ea confirmă că în 2004 în oraşul Padova prevalau minorii
neînsoţiţi de 15-17 ani proveniţi din Europa de Est, pe primul loc aflându-se cei din Republica
Moldova, iar în cazul unora existau suspecţii că ar avea totuşi familia în Italia, precizând că „în
special popoarele din Est sunt destul de dure” (it. soprattutto i popoli dell’est sono abbastanza
duri). [44]
Am analizat mai multe aspecte ale fenomenului minorilor moldoveni neînsoţiţi şi, dintre
cazurile documentate, s-a constatat că numărul celor care aveau mama, de regulă, în peninsulă
(într-un singur caz tata se afla în Italia) a rezultat extrem de mic, înregistrat în special în perioada
2002-2008, minorii fiind aduşi ilegal, contra unor sume considerabile de 3 500 – 5 000 euro,
aceasta fiind o formă ilegală de reîntregire a familiei.
Despre orfanii sociali (it. „orfani bianchi”), cu mame care muncesc peste hotare,
jurnalistul şi scriitorul italian Paolo Zagari a menţionat în reportajele sale difuzate de televiziunea
35
publică RAI 3, în contextul „lipsei de afecţiune” (it. „deserto degli affetti”), în perioada ianuarie-
februarie 2010. Pentru
a cunoaşte situaţia reală este nevoie însă de analiza complexă a tuturor aspectelor legate de acest
fenomen, al copiilor rămaşi singuri acasă, cu părinţii plecaţi la muncă peste hotare. În Republica
Moldova erau, la 1 ianuarie 2017, peste 39 mii de copii cu ambii părinţi sau singurul părinte,
unicul întreţinător peste hotare. În acelaşi timp, doar în Italia sunt peste 26 mii de minori, cu
părinţii alături de ei. Într-adevăr, în Italia muncesc mame care au copiii rămaşi în ţara de baştină.
Este însă mai mare numărul mamelor care nu-şi pot lua cu sine copiii în ţări unde nu este
legiferată reîntregirea familiei pentru migranţi sau acolo unde aceştia se află ilegal şi nu-şi pot
integra copiii în şcoli şi grădiniţe, cum ar fi Federaţia Rusă sau Israel, de exemplu. Am
documentat două cazuri emblematice pentru Republica Moldova, care vin să contrazică ideile
preconcepute despre mamele originare din Republica Moldova care pleacă peste hotare, lăsându-
şi copiii în grija altcuiva. Numărul cetăţenilor moldoveni implicaţi în sectorul serviciilor în Italia
este foarte mare. Desigur că este un indicator relevant privind şansele femeilor de a obţine în
Italia un loc de muncă în conformitate cu calificările lor. E de menţionat însă că stereotipul „toate
femeile plecate la muncă în Italia lucrează în casă, îngrijesc de bătrânii şi de copiii altora” nu mai
este valabil deja de mai mulţi ani, cel puţin pentru jumătate dintre acestea. În primul rând, pentru
că este în creştere numărul fiilor migranţilor noştri, instruiţi în instituţiile de învăţământ din
Italia, care nu mai acceptă astfel de munci, rezervate de regulă primei generaţii de migranţi. Sunt
foarte multe cazurile în care tinerele femei migrante au obţinut totuşi în Italia un loc de muncă pe
potriva pregătirii profesionale, după realizarea unui ciclu de studii în peninsulă. Pentru că
numărul femeilor are o incidenţă mare în numărul total al cetăţenilor moldoveni aflaţi peste
hotare, rolul lor în economia ţării de reşedinţă şi a ţării gazdă este considerabil. Acest lucru a fost
menţionat şi în cadrul campaniei sociale demarate la sfârşitul anului 2016 de către UN Women,
cu genericul „Migraţia femeilor merită privită cu alţi ochi”, care a avut drept obiective reliefarea
contribuţiei femeilor migrante în familiile lor, în dezvoltarea locală şi a ţării de baştină, depăşirea
prejudecăţilor şi stereotipurilor legate de imaginea femeilor în societate.

Codul deontologic recomandă jurnaliștilor să trateze tolerant şi nediscriminatoriu în

materialele de presă reprezentanţii tuturor categoriilor sociale, de vârstă, gen, rasă, etnie,
apartenenţă politică, apartenenţă religioasă şi orientare sexuală. Se recomandă să se evite
evidenţierea etniei sau a bolii de care suferă o persoană suspectată, un învinuit, inculpat,
condamnat, criminal sau a altei persoane într-un context negativ.
Cu regret constatăm că spaţiul mediatic continuă să fie spaţiu de promovare a unor situaţii
de discriminare, în cazul dat a migranţilor. Ca exemplu: ”Ea a fost educată într-o familie în care
36
„credința, purtările frumoase și sufletul mare erau pe primul loc”, astfel, Natalia vrea să trăiască
într-o societate în care se păstrează valorile morale și religioase, pe când europenii sunt
„destrăbălați și vulgari”. (”Războiul civil din Siria, văzut prin geam de o basarabeancă”,
”Timpul”, 19 ianuarie. Un alt caz în care autorul discriminează o persoană suspectată că ar fi
săvârșit un omor îl găsim în ziarul ”Nezavisimaia Moldova”. ”По словам родственников
мальчик умственно отсталый (retardat mintal)”, (”Житель Хынчештского района зарезал
собственного отца”, 23 ianuarie). ”După ţigani, vine rîndul moldovenilor să blocheze accesul
României în spaţiul Schengen”, titrează „Moldova Suverană ” (19 martie), referindu-se la un
articol din presa internațională. ”Traficată de țigani, miluită de primar”, așa se întitulează un
articol publicat în pagina I al ziarului ”Jurnal de Chișinău” (29 martie). Menționăm că termenul
țigan este unul discriminatoriu și se recomandă a fi evitat. În linii mari mass-media utilizează
termeni neutri în raport cu victimele traficului de fiinţe umane sau a migraţiei. Totuşi unii
jurnalişti continuă să utilizeze termeni inadecvaţi. Continuă confundarea noțunilor de „victimă a
traficului de ființe umane” și „prostituată”. ”O tânără de 22 de ani din satul Baimaclia, raionul
Cantemir, a fost întoarsă din drumul spre prostituție”, scrie ”Cuvântul liber despre o tânără care
urma să fie traficată în Emiratele Unite Arabe. ”O tânără a fost salvată de la prostituție
(”Cuvântul liber”, 1 februarie). ”Dевиц легкого поведения, пять проститутки” – așa sunt
numite câteva fete care urmau să fie traficate peste hotare. ”Panorama”, 25 ianuarie). Majoritatea
materialelor la temele monitorizate nu au un conţinut grafic, adică nu sunt însoţite de fotografii.
În cazul în care acestea sunt prezente, jurnaliştii aleg să plaseze fotografii simbol. Totuşi,
majoritatea imaginilor nu sunt însoţite de legende. În multe cazuri, jurnaliştii apelează la Internet,
care deseori este principala sursă de imagini.
Din fericire femeile migrante nu sunt văzute doar ca mame care și-au lăsat copiii (care
devin astfel vulnerabili) și au plecat la muncă. Găsim şi materiale jurnalistice despre femei
migrante prospere, care au reușit ceva acolo unde sunt și care eventual, investesc sau fac ceva
pentru comunitatea de acasă. Imaginea femeii care suferă și lucrează pentru străini doar ca să-și
hrănească familia de acasă nu mai este actuală astăzi, practic nu mai avem astfel de materiale,
ceea ce cred că e un lucru pozitiv. În același timp, ar fi nedrept să ignorăm știrile în care, indirect,
apare imaginea femeii-migrante în context negativ. Persistă, totuși, idei, potrivit cărora plecarea
femeilor (anume a femeilor și nu a bărbaților) ar slăbi familia și, în timp, ar duce la destrămare;
copiii care nu au mamele lângă ei sunt mai vulnerabili la influențe negative și mai predispuși la
riscurile vârstei.
Situaţia privind imaginea femeii migrante diferă în funcţie de ţară (şi de gradul de
rasism), iar părerea generală este influenţată de muncile prestate şi de prejudecăţile existente în
societate. Percepţiile din societate sunt direct proporţionale cu gradul de cultură, cu nivelul de
37
informare. De cele mai multe ori, clişeele şi stereotipurile existente în societate (cea a ţării de
origine sau a ţării gazdă) ajung să fie reiterate în presă, în special pe Internet, în comentariile
ataşate textelor care tratează subiecte legate de migranţi. Acest lucru este foarte evident în Italia,
dar şi în Republica Moldova încă mai sunt înregistrate destule astfel de cazuri (în special când
este vorba de căsătorii mixte). Fără îndoială, aceasta influenţează percepţiile femeilor migrante
cu privire la reflectarea imaginii migranţilor în mass-media din Republica Moldova şi din alte
ţări cu privire la molodvenii migranţi. De multe ori, subiectul căsătoriilor mixte ajunge să fie
prilej pentru comentarii xenofobe. Un alt stereotip frecvent se referă la tipul de activitate
desfăşurat peste hotare de către migranţii moldoveni. Pe de altă parte, prezenţa migranţilor
moldoveni, în special în cronica neagră, în cazuri de furturi şi incidente, reprezintă o faţetă a
migraţiei care trebuie cunoscută, doar să nu fie aceasta singura abordare, predilectă.

CAPITOLUL II. IMAGINEA FEMEII MIGRANTE ÎN PRESA DIN REPUBLICA

MOLDOVA: EVOLUŢII ŞI ASPECTE CRITICE
2.1. Percepţiile femeilor migrante despre modul de reflectare în instituţiile media a
problemei migraţiei femeilor – studiu de cercetare

I. Metode de cercetare a grupului de femei care au prezentat semne de abuz în familie Vom
enumera mai jos metodele și tehnicile de cunoaștere a femeilor intervievate:

38
 1. Observația psihosocială este considerată una dintre metodele fundamentale
deoarece presupune un contact nemijlocit cu realitatea și asigură obținerea unor date reale, care
ulterior vor fi supuse obligatoriu prelucrării și interpretării.
2. Metoda chestionarului este una din cele mai răspândite metode în cercetarea
socială și psihologică. Specificul său constă în faptul că se bazează pe formularea unor întrebări
la care subiecșii anchetași urmează să răspundă verbal sau în scris.
3. Metoda experimentului (Şedinţe de consiliere) este expresia concludentă a
interdependenței dintre cunoaștere și acțiune. Această metodă presupune stabilirea unei relații
cauzale între variabila îndependentă și cea dependentă. Se impune un control riguros din partea
cercetătorului asupra tuturor componentelor situației experimentale, astfel încât relația dintre
variabile și modificarea fenomenelor să fie foarte bine cunoscută și manipulată.
2. Etapele studiului
Femeilor li s-a propus consiliere psihopedagogică în două etape, în baza unui chestionar
(Anexa 1) pe perioada de şedere în Centrul Mamei şi a Copilului.
I. ETAPĂ – a presupus următoarele:
• Observația psihosocială
• Metoda chestionarului
II. ETAPĂ – a presupus următoarele:
• Metoda experimentului (consilierea psihopedagogică)
Evaluarea iniţială şi caracteristicile grupului asistat
Evaluarea iniţială a presupus aplicarea primei etape:
• Observația psihosocială efectuată de psihopedagog
• Aplicarea chestionarului
Persoanele care au apelat la serviciile de consiliere psihopedagogică sunt in majoritate
femei care au vârsta peste 18 - 35 ani.
Structura pe vârste (exprimată în procente) este următoarea:

39
 1.68
%

29.43
sub 18 ani

38.65

%
18-30

%
31-40
41-50
51-60

Un studiu comparativ realizat între valorile statistice rezultate în anul 2016 și cele
rezultate în anul 2017, relevă o creștere procentuală a numărului de beneficiare incluse în
intervalul de vârstă 31-40 de ani, atât în raport cu celelalte intervale de vârstă, cât și cu procentul
înregistrat în anul 2017.
Mediul de proveniență: victimele implicate în cazurile de violență provin, în special, din
satele Republicii Moldova (79,7%), dar și din alte localități. Așa cum reiese din graficul de mai
jos, în ceea ce privește repartizarea pe sectoare, sectorul 3 deține cel mai mare procent.

Oraşe

Cahul Chişinău
Bălţi 19% Bălţi
Oraşe Sate 19%
80% Chişinău Cahul
20% Ungheni
Alte
6%oraşe Ungheni
Soroca 21%
7%
8% Soroca
Alte oraşe

Privitor la nivelul de pregătire al beneficiarelor care au contactat în mod direct

psihopedagogul, respectiv s-au prezentat la ședințele de consiliere, au rezultat următoarele date:
 42,85% dintre beneficiari au pregătire minimă (neșcolarizate, 8 clase sau
fară diplomă de bacalaureat);

40
  37,75% au pregătire medie (diplomă de bacalaureat sau studii superioare
nefinalizate);
 13,26% au pregătire superioară (studii universitare finalizate);
 la 6,14% dintre cazuri nu se cunoaște nivelul de instruire.

Un procent mare a cazurilor din rândurile persoanelor cu un nivel educațional cel mult
mediu, nu trebuie să imprime ideea că violența domestică are loc cu precadere în aceste medii.
Violența domestică este la fel de răspândită și în rândul persoanelor cu un nivel educațional
ridicat.
Explicația privind acest aspect este aceea că persoanele cu un nivel de pregătire
educațional ridicat găsesc mult mai ușor resurse în comunitate, pentru a depăși situația de criză
(au un anume statut, venituri financiare mai mari, care îi pot permite supraviețuirea după
părăsirea locuinței, etc.) și apelează mult mai puțin la organizații ce desfășoară programe adresate
victimelor violenței domestice.
O femeie care a absolvit 8 clase, va avea și un loc de muncă slab remunerat, situat
probabil undeva la nivelul salariului minim pe economie, fapt ce o împiedică de cele mai multe
ori să iasă din relația abuzivă (nu își permite consultarea unui avocat sau o locuintță cu chirie,
etc.), cu atât mai mult cu cât are unul sau mai mulți copii în grijă.
Pentru femei, menţinerea la acelaşi loc de muncă este şi mai dificilă datorită întreruperii
activităţii profesionale condiţionată de concediile de maternitate şi îngrijirea copiilor.
Nu există o pondere absolută a unui răspuns, părerile sunt împărţite privitor la nivelul de
studii şi implicarea acestui factor în relaţiile de familie.
Întrebările cu privire la relaţia soţ – soţie şi influienţarea deciziei de avansare în carieră se
prezită astfel: femeile investigate acceptă autoritatea soţului doar datorită concesiilor efectuate pe
seama lor, deci analiz-nd şi răspunsurile anterioare constatăm că percepţia despre sine a femeilor
investigate este relativ bună, însă datorită devotamentului pentru familie acceptă imixtiunea
deciziilor comune sau doar a soţului în participarea în carieră.

41
 altele

2016
deciziile se iau în doi

38.65
trebuie să ţină cont de părerea soţului

%
29.43
nu vreau sa-l supar

%
1.68
%
un bărbat este mai bine informat

0 20 40 60 80 100

Din numărul total al femeilor participante la sondaj, doar 22,2% au o vechime în muncă
mai mare de 10 ani. De asemenea, observăm o pondere relativ mare a femeilor respondente a
căror vechime în muncă nu depăşeşte 3 ani – 30,5%. Aceasta ne poate vorbi despre o fluctuaţie
mare a femeilor apte de muncă. Pentru 47,2% din femeile angajate participante la sondaj,
vechimea în muncă este între 3 şi 10 ani. Relevantă este şi informaţia ce reflectă corelaţia dintre
menţinerea femeii angajate la ultimul loc de muncă şi vârsta acesteia:
Corelaţia dintre durata angajării la ultimul loc de muncă şi vârstă
- în procente -
Vârsta Durata angajării la ultimul loc de muncă
până la 1 1 – 3ani 3 -5 ani 5 – 10 10 – 15 peste 1
an ani ani ani 5
Până la 18 ani 0,6 0,1 0 0 0 0
18 – 24 ani 5,4 4,6 1,2 0,3 0 0
25 – 34 ani 3,0 8,5 12,1 7,2 1,0 0
35 – 44 ani 1,3 4,0 8,2 10,1 4,2 4,6
45 – 54 ani 0,4 1,3 2,5 5,1 4,8 6,0
Peste 55 ani 0 0,4 0,1 0,6 0,7 1,3
Total 10,7 19,1 24,2 23,3 10,7 11,9

Aşadar, am constat următoarele că răspunsurile persoanelor investigate corespund

aproximativ cu cele anterioare cu privire la priorităţile afişate, însă se observă o tendinţă de
creştere a numărului femeilor ce şi-ar dori o bună carieră ca o şansă de egalitate de gender şi de
posibilitate a consolidării unei familii echilibrate.
Acest exod în ţările mai dezvoltate în căutarea bunăstării are efecte devastatoare asupra
familiilor, iar femeile moldovence, ca mame, tranzacţionale, au o mare responsabilitate faţă de
familia lăsată în urmă: golul lăsat de absenţa acestora în sufletul copiilor, divorţul din partea
42
soţilor şi condamnarea acerbă din partea societăţii civile, a bisericii şi a comunităţii de
provenienţă. Moldovencele emigrante plătesc un cost personal foarte ridicat fără rezultate
apreciabile pentru tânăra Republica Moldova, care este considerată încă cea mai săracă ţară din
Europa.
Singure, fără a-şi cunoaşte drepturile, cu program de lucru non–stop, fără a cunoaşte
serviciile de sănătate şi sociale, marginalizate de societatea ţărilor gazdă şi îndepărtate, de nevoie,
de cea moldovenească, femeile moldovence emigrante dezvoltă tot felul de probleme grave de
factură psihico-fizică. Multe dintre ele se află încă în situaţii de „clandestinitate” şi „ilegalitate”
în relaţiile de muncă. Printre altele, activitatea de îngrijitoare în sine poate fi descrisă ca „servilă”
pentru că există doar o zi şi jumătate de libertate pe săptămână, iar multe lucrează la negru, cu
consecinţe evidente pentru pensia lor viitoare. Multe dintre ele sunt discriminate în mediul de
muncă, suportă violenţa psihică şi sexuală, şi înfruntă greutatea unei legături cu persoana asistată
şi familia sa, care include inevitabil implicarea afectivă şi emoţională. În cele din urmă, sunt
sever limitate în relaţiile lor sociale, atât cu ţara natală cât şi cu concetăţenii lor.
Moldovencele s-au stabilit în diferite domenii de activitate, dar nişa specializării etnice
rămâne aceea a sectorului de îngrijire, deoarece numărul femeilor migrante este mai mare decât
cel al bărbaţilor. Dar nicio condiție contractuală nu va putea reglementa vreodată forța de muncă
care alăptează, deoarece valoarea dragostei pentru un pacient vârstnic sau pentru un copil nu
poate avea un preţ. Femeile din Moldova oferă iubire, compasiune și toată atenția lor persoanelor
pe care le îngrijesc, muncesc cu conștiinciozitate și demnitate, dar efectele şi costurile emigrării
feminine în masă din Moldova. Aceste dificultăți, combinate cu caracteristicile „segregante” ale
activităţii desfășurate, îngreunează accesul moldovenilor la instrumente care ar putea îmbunătăți
situația lor, cum ar fi înființarea de asociații, utilizarea informațiilor, politicile de sprijin
disponibile și chiar persoanele de contact cu compatrioții.
Monitorizările presei ale instituţiilor de specialitare arată că doar o treime din femeile
invocate de jurnalişti sunt prezentate în calitate de profesionişti sau experţi, în restul cazurilor
acestea sunt prezentate ca actori sociali care îşi dobândesc statutul în ţările gazdă, datorită
asocierii cu un bărbat puternic sau datorită calităţilor fizice şi sexuale. În majoritatea relatărilor
media, a reieşit că muncile considerate potrivite pentru femei presupun îngrijire şi organizare a
căminului şi abilităţi de a educa şi de a creşte copii, iar cele potrivite pentru bărbaţi sunt
relaţionate cu puterea de a lua decizii, abilităţi tehnice şi forţă fizică. Bărbaţii sunt consideraţi mai
buni manageri decât femeile, plecându-se de la premisa că iau decizii rapide, îşi asumă riscuri şi
sunt mai puţin influenţabili şi mai raţionali. Femeile în poziţii de conducere sunt aspru judecate
atunci când sunt asociate cu eşecul sau incompetenţa. Studiul mai arată că bărbaţii sunt mai
numeroşi în apariţiile TV decât femeile, disproporţia fiind dată de emisiunile talk-show, în care
43
accentul cade pe viaţa profesională şi în care femeile apar foarte rar (12% apariţii femei, 88%
apariţii bărbaţi). [45]
Pe de altă parte, meseriile de prestigiu sunt practicate de bărbaţi. Femeile invitate la
emisiuni televizate provin mai ales din domenii de activitate precum showbiz, divertisment sau
modelling. Totuşi, femeile şi bărbaţii apar în egală măsură în emisiunile de divertisment, în care
accentul cade pe viaţa personală a invitaţilor sau ale unor terţe părţi. Observăm că invitaţii sau
gazdele emisiunilor TV au emis judecăţi despre femei sau bărbaţi la baza cărora se află un
stereotip, cele mai dese fiind legate de statutul de gospodină al femeii şi subordonarea ei faţă de
bărbat. În publicitate, acţiunile personajelor din reclame sunt foarte diferite în funcţie de sex. Cele
mai multe acţiuni ale femeilor sunt de natură casnică, activităţi zilnice în care ajută bărbatul sau
familia, în general, să se simtă mai bine. O altă acţiune cu care sunt asociate femeile, în reclame,
se referă la îngrijirea corporală. bărbaţii apar mai curând ca persoane care aşteaptă să fie îngrijite,
dar şi în ipostaza de joc sau în timpul unor activităţi în aer liber. În presa scrisă, disproporţia
apariţiilor este mult mai mare decât în emisiunile TV, pentru că bărbaţii apar ca personaje
principale în articole, uneori şi de trei ori mai mult decât femeile. Femeile apar mult mai mult în
tabloide decât în ziarele generaliste. Accesul moldovenilor la sursele mass-media în ţările-gazdă
este relativ înalt

Sursa: http://www.criticatac.ro/caracteristicile-cheie-ale-migraiei-din-moldova/

Dar comunicarea personală cu familia, prietenii şi cu alţi migranţi rămâne a fi sursa de informare
în care migranţii au cea mai mare încredere.

44
 Pentru a ameliora modul de reflectare a femeilor migrante , la sfârșitul anului 2016 a fost
lansat campania „Migraţia merită văzută cu alţi ochi” de către Mişcarea Femeilor Migrante şi UN
Women Moldova, cu ocazia Zilei Internaţionale a Migranţilor. Timp de două luni au fost
difuzate spoturi video şi organizate discuţii publice la care vor fi prezentate poveştile femeilor
migrante şi contribuţiile lor. Această campanie vine să schimbe percepţia şi stereotipurile legate
de imaginea femeii migrante în societate. În societate există diverse stereotipuri legate de
fenomenul migraţiei în rândul femeilor, însă nimeni nu analizează contribuţiile acestor femei la
economia ţării. Migrantele din Moldova trimit acasă câte 700 de milioane de lei anual, ceea ce
reprezintă o contribuţie valoroasă. 50% din banii trimişi acasă sunt pentru necesităţile copiilor şi
acest fapt denotă că femeile îşi doresc condiţii de viaţă mai bune pentru familiile lor. Pe lângă
contribuţiile economice pe care le fac, ele în primul rând sunt femei – mame, surori, fiice etc.
Percepţia despre migrante trebuie să fie una clară şi nu doar prin prisma remitenţelor, dar
şi prin faptul că o bună parte dintre ele sunt exemple care trebuie promovate. De asemenea,
migrantele trebuie să simtă o deschidere, astfel încât să fie motivate să revină acasă. Cu referinţă
la conţinutul materialelor jurnalistice informative, poate fi sesizată cu ochiul liber tendinţa
interpretării migraţiei şi a migranţilor în calitate de pericol pentru cetăţenii ţărilor gazdă, o
imagine ilustrată de ştirile din cadrul principalelor buletine de ştiri la cele patru posturi în
discuţie. Un exemplu concludent este cazul menţionării originii etnice sau naţionale a persoanei
implicate într-o nelegiuire, aducându-ise acuze şi învinuiri fără a i se respecta prezumţia
nevinovăţiei. Studiile realizate în cadrul cercetării arată că informaţia coraborată buletinelor de
ştiri tratează subiectul migraţiei în mod senzaţional şi clasifică fenomenul în rândul disfuncţiilor
45
sociale. Pe faţă, jurnaliştii fac abstracţie de standardele de practică jurnalistică atunci când
lucrează cu subiectul migraţiei, prelucrat şi difuzat în afara spiritului de etică jurnalistică. [46] În
aspecte generale, politica redacţiilor de elaborare a ştirilor este una subiectivă, departe de
necesităţile informaţionale ale publicului, deficitară în înţelegerea nucleului principal de realităţi
în ceea ce priveşte migraţia din Republica Moldova. La adresa trăsăturilor vizuale ale produsului,
iese în evidenţă insuficienţa faptică a ştirilor transmise, majoritatea informaţiilor sunt preluate din
surse străine (agenţii de presă internaţionale sau alte surse), provoacă nedumeriri şi lasă loc
interpretărilor Sunt oferite date statistice neconcludente, ce oferă o imagine insuficientă şi neclară
asupra subiectelor în discuţie, limbajul este ofensiv şi poziţia părtinitoare; sunt uşor de sesizat
neconcordanţele dintre imagine şi text (persoana în cătuşe face referire la migrant; banii cu
trimitere la remitenţe; copilul singur rătăcind pe străzi corelat părinţilor peste hotare etc.)

2.2. Postul TV Canal 3 şi postul TV ProTV, abordarea în cadrul programelor tv a unor

cazuri şi situaţii concrete care vizează femeile migrante - analiza de conţinut

Prin dimensionarea utilizării tematicii migraţiei femeii în cadrul emisiunilor relevante la

cele două posturi TV selectate, a fost posibilă aflarea gradului de epuizare a subiectului şi, prin
urmare, de a iniţia paşi întru perfecţionarea modului de mediatizare a fenomenului migraţiei
femeii. Stabilirea gradului de participare a mass media la viaţa socială, capacitatea lor de a
rezolva conflicte la nivel de comunitate, participarea în calitate de intermediar şi mentor la
procesul de iniţiere socială a cetăţeanului, toate acestea sunt o derivată a angajamentului nescris
politic, cultural şi social ale instituţiilor media.
Nivelului de implicare a mijloacelor de informare în masă în soluţionarea problemelor
stringente a societăţii din Moldova nu se relatează la potenţialul de participare de care se bucură
acestea datorită accesibilităţii şi practicilor moderne de producţie media. În calitate de „cea de-a
patra putere în stat”, mass media trebuie să fie omniprezentă prin informaţie actualizată, să
reprezinte cetăţeanul la nivel înalt.
Aşadar să începem prin a ne referi la limbajul întrebuinţat pentru a descrie migraţia,
migranţii şi elementele pe lângă fenomen la postul de televiziune Canal 3. În mare marte
conţinutul general în descrierea migraţiei şi femeilor migrante este determinat de senzaţional,
abordat de pe poziţii de superioritate. Iată de exemplu materialul jurnalistic cu titlul o
moldoveancă a ajuns la spital după o partidă de amor. [47] Asffel, doar titlul acestei ştiti face ca
femeile migrante să fie percepute genralist ca fiind uşoare şi desfrânate. Abordând asemenea
subiecte, am aştepta echilibru din partea jurnaliştilor. Mai exact ar fi cazul cel puţin să publice şi
46
cazuri de succes ale femeilor migrante şi nu doar subiecte de senzaţie dar care denigrază imaginea
tuturor femeilor emigrante. Materilaul jurnilistic este unul neutru la prima vedere. Ştirea nu face
decât să prezinte faptele. De aici aflăm că: “O moldoveancă din Italia a suferit un atac de cord,
chiar în timpul unei partide de sex cu bătrânul de care avea grijă. Cazul a avut loc în oraşul
Padova, iar concetățeanca noastră, de 52 de ani, a fost spitalizată.
Bătrânul de 79 de ani a alertat poliţia şi medicii, după ce a găsit femeia în stare de
inconştienţă. După ce au întreţinut relaţii sexuale, el a mers la baie, iar când s-a întors, a găsit
femeia întinsă pe pat. Ulterior, medicii au constatat că femeia suferise un atac de cord. Ei i-a fost
acordat primul ajutor medical, după care a fost transferată la spital, în secţia de cardiologie.
Bătrânul a mai spus că moldoveanca îl îngrijea de mai mulţi ani. Femeia se află în afara
oricărui pericol “ [48]
Din păcate nu avem de unde şti cui a declarat bătrânul ceea ce spun jurnaliştii. Ştirea nu
da nici o sursă şi mai cu seama, acoperă acest text cu imagini din oraşul cu pricina. Nici despre de
au transmis medicii nu avem nici o sursă. Ştirea poate fi catalogată ca fiind doar un zvon, un
subiect de senzaţie, neprofesionist. La fel poate fi catalogată ştirea cu titlul: O moldoveancă,
reținută în Italia. A furat bani de pe cardul bătrânului pe care îl îngrijea. [49]
În primul rând sentinţa de demonstrează la judecată, nu în ştirile jurnalistice.
Moldoveanca de faţă este de fapt bănuită ca ar fi furat banii bătrânului. Pe când jurnaliştii Canal 3
au declarat-o imediat vinovată. De asemenea nu există nici o sursă a acestei ştiri. Nimeni nu
declară nimic dintre oficialităţi sau dacă ştirea e preluată de pe un site străit, trebuia să fie
menţionat acest lucru. Deşi literatura de specialitate indică faptul că este extrem de important sa
nu lasam neatribuita nici o informatie. Altminteri se cheama ca sursa ei suntem chiar noi, Canal 3
difizează ştiri ce abordează subiectul femeilor migrante în care nu indică nici o sursă. Vom da
acest exemplu de ştire: Ai noştri ca brazii fac ravagii în ţara lui Da Vinci! O moldoveancă a fost
reținută de poliția din Italia după ce a furat bani de pe cardul bătrânului pe care îl îngrijea.
Bărbatul de 93 de ani a fost pe fază, a concediat hoața de 64 de ani și a anunțat oamenii legii.
Cazul a avut loc în comuna San Prospero, regiunea Modena. Profitând de vârsta înaintată a
bătrânului, moldoveanca pleca în fiecare dimineață la bancomat de unde scotea de pe cont sume
mici, pentru a nu fi descoperită. Timp de câteva săptămâni, femeia a reușit să fure de pe cardul
pensionarului peste 3.400 de euro. Într-o bună zi, fiul bătrânului a primit însă declarația
trimestrială trimisă de bancă, în care erau scrise toate retragerile efectuate de femeie. Acum, ea
riscă să stea după gratii până la trei ani. [50]
Chiar din prima frază a aşa zisei ştire junralistul generalizează, spunând că ai noştri fac
ravagii, iar apor referindu-se la o singură moldoveancă. Iar imaginile care însoţesc textul nu au
nimic în comun cu ideea. Imaginile reprezintă clădirea poliţiei de sector şi maşini de poliţie pe
47
stradă. Nu exista stire fara sursa. Este una din regulile de baza ale jurnalismului de calitate. Când
nu este amintită explicit nici o sursă, atunci trebuie să rezulte clar că aceasta este chiar reporterul-
martor ocular la eveniment. Jurnalistul doar reconstituie evenimentul, pe baza relatărilor altora.
Dar în materialul jurnalistic de faţă nu există nici o relatare a unui martor. Doar o poveste pe care
o putem considera fantastică. Jurnalistul ar fi putut, cel puţin, înregistra un apel telefonic cu un
reprezentant de la relaţii cu presa al poliţiei din oraşul în care a fost reţinută femeia, astfel ştirea
era una credibilă. Şi dacă ne amantim rolul jurnliştilor de a contura opinia publică şi impactul
acesteia, atunci trebuie să menţionă, mass media nu doar ca nu facilitează discuţiile constructive
asupra problemelor migrnatelor din Republica Moldova, ci denigrază imaginea lor prin
publicarea unor astfel de ştiri fară a echilibra prin difuzarea unor subiecte despre migrante de
succes.
Foarte puţine la număr sunt ştirile care abordează subiectul femeia migrantă într-un mod
pozitiv. Deşi material pentru astfel de ştiri există cu duiumul. Moldovencele au reuşit într-un
număr destul de mare să-şi demonstreze capacităţile extraordinare în strainătate. Un exemplu de
ştire pozitivă difuzată pe Canal 3 este cea cu titlul: O moldoveancă, implicată în operaţiuni de
pace în Africa Centrală. [51]
Care, spre deosebire de ştirea analizată anterior, are diverse surse şi poate fi considerată
una de calitate din acest punct de vedere: A reușit să se impună într-o lume dominată de bărbați,
iar, timp de un an și jumătate, ne-a reprezentat cu demnitate țara într-o operațiune de menținere
a păcii, desfășurată în Republica Africană Centrală, o țară afectată de conflicte armate. La mii
de kilometri de casă, maiorul Iulia Madan şi-a pus zilnic viaţa în pericol şi a ținut piept
provocărilor. Dorul de cei dragi însă nu l-a putut învinge. Zeci de ani, Republica Africană
Centrală a fost afectată de instabilitate şi conflicte sângeroase. În pofida pericolului, maiorul
Iulia Madan spune că şi-a dorit să ajungă în Africa. "Cât de straniu nu ar suna, a fost mai mult
un vis din copilărie", a spus pacificator, Iulia Madan. Iulia a moștenit pasiunea pentru cătănie
de la tatăl și fratele ei, așa că la vârsta de 18 ani s-a încadrat în serviciul militar prin contract.
După ce şi-a servit cu demnitate ţara timp de 16 ani, în 2014, femeia a decis să plece într-o
misiune de pacificare în Republica Africană Centrală. "Cel mai greu mi-a fost în momentul când
mă despărțeam de fiica mea, la Aeroport. Când am lăsat-o, avea vârsta de 4 ani și jumătate", a
spus pacificator, Iulia Madan. [52]
Există însă alte probleme ale acestei ştiri. În primul rând se repetă foarte des unele cuvinte
şi ar fi putut exista sincroane de la un oficial din Republica Moldova sau prin telefon, skype de la
un oficial din afară legat de acest subiect. Atfel ştirea pare a fi sărăcăcioasă. Profesioniştii media

48
au un rol extraordinar în vederea conturării opiniei publice prin încurajarea şi garantarea
pluralismului de puncte de vedere şi opinii, în stare să faciliteze discuţii publice constructive
asupra problemelor migraţiei şi impactului acesteia. Din păcate la Canal 3 acest lucru nu se
întâmplă. Astfel, analizând ştirile ce abordează subiectul migrantelor putem spune că trăsăturile
generale ale ale materialelor de presă manifestă atitudine doar în puţine din cazuri. Există o
direcţie vizibilă a goanei după senzaţional. În cazul unei reevaluări a agendei de emisiuni, noii
abordări jurnalistice i-ar reveni sarcina de a balansa şi apoi chiar de a contrabalansa desele
escalade jurnalistice negative la adresa migraţiei. Canal 3 nu ratează nici o ocazie să trateze
subiectul migraţiei într-o manieră senzaţională şi continuă să gândească despre fenomen drept o
problemă pentru ţara de destinaţie şi o ruşine pentru ţara de origine.
Un alt material jurnalistic ce abordează tema femeile migrante este reportajul cu titlul
Iubirea a "sărăcit-o". O moldoveancă aflată la muncă în Israel, a rămas fără 400 de mii de lei
[53] din acest reportaj aflăm că o relație legată pe rețelele de socializare s-a încheiat dureros
pentru o moldoveancă de 35 de ani, aflată la muncă în Israel. Femeia a rămas fără 400 de mii de
lei, după ce inima i-a fost cucerită de un escroc care s-a dat drept om de afaceri în Moldova. În
realitate însă, este un fost deținut al Penitenciarului nr.1 din Taraclia, care făcea parte dintr-o
grupare criminală. Pretinsul iubit a fost eliberat în luna mai. El a obținut încrederea femeii și a
rugat-o săi trimită bani pentru a-și cumpăra marfă. După ce a primit suma cerută, escrocul a
dispărut fără urmă. Forțele de ordine au depistat gruparea în urma unor informații operative. Au
anunțat moldoveanca, iar ea a revenit în țară și a depus plângere. Doi membri ai grupării se află în
arest preventiv, iar alți doi sunt cercetați în libertate. Ei riscă până la 15 ani de închisoare. Poliția
investighează cazul pentru a identifica și alte posibile victime ale grupării. De la bun început,
chiar în titlul reportajului este luată puţin în derâdere eroina, se ironizează pe seama naivităţii ei.
Deşi actorul principal al ştirii este un bărbat bănuit pentru o infracţiune, ironia cade pe seama
femeii care a căzut în capcană. Un principiu elementar în activitatea jurnalistică este faptul că un
reporter trebuie să trateze cu scepticism orice informaţie. Imperativul îl reprezintă, aşadar,
verificarea tuturor elementelor, pentru că cea mai importantă calitate a instituţii media, bunul său
cel mai de preţ este credibilitatea: dacă telespectactrul şi-a pierdut încrederea, acea televiziune va
dispărea curând. Responsabilitatea ce apasă pe umerii lor îi îndeamnă pe jurnalişti să fie
permanent conştienţi că înşiruirea informaţiilor nu reprezintă obligatoriu adevărul. Cu toate
acestea , la fel ca în exemplele de mai sus, acest material jurnalistic nu conţine nici o sursă.
Asemenea cazuri sunt destul de multe la Canal 3. Şi ştirea cu titlul : O moldoveancă a
vrut să ajungă în Marea Britanie ticsită ÎN BAGAJELE soțului [54] din care aflăm că O femeie
a vrut să ajungă în Marea Britanie ticsită în bagajele soțului cu acte în regulă. Metoda originală de
a trece frontiera a fost, însă, dejucată de poliștii englezi. În cele din urmă, moldoveanca a fost
49
nevoită să revină acasă, iar soțul ei va înfunda pușcăria. Cei doi au ajuns în portul Dover cu
maşina, după ce au traversat Canalul Mânecii la bordul unui feribot, însă au fost prinşi de
autorităţi. Bărbatul a fost condamnat la 14 luni de detenţie cu suspendare, 100 de ore de muncă
neremunerată în folosul comunităţii şi amendă de 400 de lire sterline. De ce ar trebui să credem
această informaţie. Nimeni nu declară nimic despre acest caz. Unde sunt sursele oficiale, unde
sunt imaginile? De unde s-au pornit cei doi moldoveni? Dacă s-au pornit din aeroportul Chişinău,
de ce nu există nici o sursă oficială de la cei de la aeroport? O asemenea ştire poate fi considerată
doar un zvon, o bârfă care de fapt neavând nici o sursă poate fi considerată şi o minciună.
Spre deosebire de de Canal 3, Pro TV difuzează materiale jurnalistice care abordează
subiectul femeilor migrante cu mai multă atitudine şi mai profesionist. Cel puţin acest lucru
putem declara analizând reportajele difuzate. Nu vom găsi la Pro TV reportaje fără nici o sursă.
Cel puţin o sursă este menţionaţă în toate materialele jurnalistice difuzate. Iatp de exemplu ştirea
cu titlul: O moldoveanca a murit intr-un grav accident, produs in Turcia. Masina in care se afla
a lovit in spate intr-un camion - VIDEO [55]
De aici aflăm că o moldoveanca a murit într-un accident, produs în Turcia. Tânăra avea
27 de ani și locuia în Găgăuzia, scrie presa turcă. Mașina în care se afla a lovit în spate într-un
camion. Impactul a fost atât de puternic, încât mașina a fost aruncată la aproape 200 de metri
distanță. În afară de tânără, a murit și un alt pasager, care avea în jur de 50 de ani și era cetățean
turc. Șoferul automobilului a fost transportat la spital, în stare gravă. Nu se știe cauza exactă a
accidentului, însă preliminar barbatul care conducea automobilul se deplasa cu viteză excesivă.
Faptul că nu există nici o declaraţie de la oficiali este pardonabil deoarece chiar la începutul ştirii
jurnalistul declară că aceste informaţii sunt difuzate de presa turcă, iar ca dovadă vin imaginile
video. O ştire credibilă, neutră, care nu ponegreşte sub nici o formă imaginea femeii migrante.
Nu toate ştirile abordează acest subiect în mod pozitiv. Există evident și materiale jurnalistice
care ating subiectul femeii imigrante şi într–un mod negativ. Iată de exemplu ştirea cu titlul:
Mergea în fiecare zi la centrul comercial de lângă casă și ieșea cu pungile pline fără să
plătească. Ce au găsit polițiștii italieni acasă la o moldoveancă stabilită în Italia: au reținut-o
pe loc. https://protv.md/actualitate/noi-detalii-despre-cazul-teribil-la-balti-unde-o-tanara-de-17-
ani-a-fost-violata-noaptea-trecuta-suspectii-sunt-doi-barbati-iar-unul-dintre-ei-a-fost-retinut-
video---2517638.html
Acest exemplu la fel ca şi cel demai sus nu conţine surse oficiale şi de data aceasta nici
imagini video care să susţină textul dar cel puţin jurnalistul declară ca aceste informaţii sunt
oferite de presa italiană. Spre deosebire de Canal 3, unde nu există asemenea precizări: Potrivit
presei italiene, moldoveanca de 31 de ani a mers ieri la un centru comercial din Modena, iar
după ce sa plimbat minute în șir printre rafturi și și-a umplut geanta cu produse alimentare și
50
haine în valoare de 600 de euro, ajunsă la casă, aceasta a plătit un bon de doar 8 euro. Femeia
a ascuns lucrurile furate în geanta pe care o avea și a reușit să treacă de sistemul antifurt
instalat în magazin, însă agenții de pază au observat că moldoveanca avea un comportament
ciudat. Astfel, i-au cerut geanta ca să o verifice, iar acolo au găsit lucruri pe care moldoveanca
le-a ascuns și nu le-a plătit.
De asemenea Pro TV difuzează ştiri pe subiectul femeii migrante într-un mod pozitiv
mult mai des decât Canal 3. De exemplu materialul jurnalistic cu titlul: O moldoveancă a
transformat pereții cenușii ai unui salon auto din Dubai într-o operă de valoare. Tânăra a pictat
in 3D. Cum a ajuns moldoveanca in Emiratele Arabe Unite si ce au spus arabii despre
demonstrațiile sale de grafiti - VIDEO [57] Din reportaj aflăm că moldoveanca transforma orice
bucată de beton ...într-o adevărată operă de artă. Este vorba despre o tânără pictoriță de la noi,
care a fascinat inimile arabilor cu picturi 3D impresionante. Inna Jeleascova sau cum îi place să i
se spuna Izzy Izvne, sa întors recent din Emiratele Arabe Unite. Timp de o lună a făcut magie din
pereții cenușii ai unui salon auto din Dubai. INNA JELEASCOVA: “Mi-au scris pe Facebook.
Prima mea condiție a fost că nu vin singură, dar cu prietenul meu pentru că oameni străini mi-au
scris fără nici o recomandare. Am plecat pe două săptămâni să desenez 2-3 pereti, dar le-a plăcut
mult și am rămas pentru o lună. Am desenat 6 camere într-un salon auto“. - reportajul include
dincroane, este acoperit cu imagini credibile care susţin textul. Un reportaj de calitate.
Unul dintre cele mai de apreciat reportaje care abordează subiectul femeilor migrante de
către ProTV este cel cu titlul O moldoveancă a ajuns în calendarul celor mai frumoase mămici
din Italia. "Kazaciok" - Cu acest dans rusesc a ales Olga Popa să se prezinte la proba de
talente - VIDEO [58].
Chiar dacă eroina reportajului se află în Italia la momentul elaborării reporajului,
jurnalistul a luat legătura cu ea prin skype. Nu putem cere acest lucru de la jurnaliștii care fac
reportaje despre femei care au fost banuite de furt, aflându-se peste hotare, dar cel puțin aceşti
jurnalişti trebuie să includă o sursă oficială în acel material de presă. Aşadar imaginile cu
interviul luat de la eroina reportajului dau credibilitate reportajului. Pe imagini este stipulat că
sunt imagini inregistrate prin skype, un lucru obligatoriu în legităţile jurnalismului. De asemenea
reportajul include imagini video de la prestaţia eroinei în concursul de frumusete. Chiar dacă
imaginile nu sunt de cea mai bună calitate, faptul este pardonabil având în vedere că pe imagini
este precizat că acestea sunt elaborate de un amator. Din reportaj aflăm că o moldoveancă este
printre cele mai sexy mame ale Italiei. Aceasta a ajuns in calendarul celor mai frumoase mamici
din peninsulă, devansând, alte peste 100 de participante. Femeia, stabilită de ani buni acolo, a
trebuit să demonstreze nu doar că are un corp bine lucrat, dar și o minte ageră. “Kazaciok” - cu
51
acest dans rusesc a ales Olga Popa să se prezinte la proba de talente. Alături i-a fost fiul de 12
ani. Imbrăcați în uniforme militare, cei doi au arătat întregii Italii cum e să ai ritmul în sânge.
Olga POPA, PARTICIPANTA CONCURS “MISS MAMMA ITALIANA” - "Au fost
emoții nu pot să vă redau, vis real, foarte frumos am prezentat.” Olga Popa, în vârstă de 31 de ani
a trecut prin trei probe similare celor de la marile concursuri de frumusețe, pentru ca în final să
facă parte din calendarul celor mai focoase mame din peninsulă – un reportaj cu toate elementele
strict necesare. Pentru un reportaj sută la sută perfect ar fi trebuit ca jurnalistul să ia legătura
pentru a avea şi anumite surse oficiale, cu un membru al juriului din cadrul concursului sau cu
unul dintre organizatori. Un alt exemplu de reportaj în acest sens este O moldoveancă, medic
terapeut în Irlanda, s-a întors acasă pentru a trata gratuit 80 de copii cu dizabilități printr-o
metodă, care încă nu a ajuns în Moldova - Terapia Bowen - VIDEO [59] care la fel include un
interviu de succes cu declaraţii interesante din partea eroinei. Din reportaj aflăm că
moldoveanca, medic terapeut în Irlanda, s-a întors acasă pentru a trata gratuit 80 de copii cu
dizabilități printr-o metodă, care încă nu a ajuns în Moldova - Terapia Bowen. Tatiana Ciubuc va
invăța peste 30 de medici cum sa folosească terapia revoluționară, care a cucerit toata Europa.
Odată expusă teoria Tatiana Ciubuc a trecut la practica – masajul după terapia Bowen. Diferența
dintre un masaj obișnuit este că aceasta tehnică reechilibrează neuromuscular întreg organismul.
Tatiana CIUBUC, TERAPEUT: “Prin mișcările pe care le facem noi, activăm doctorul din
interiorul omului. Cand noi lucrăm impulsurile se duc în creier, se întorc înapoi și corpul se
revindică singur”. După ce încheie procedurile la gradiniță, Tatiana merge și acasă la unii copiii
cu dizabilități mult mai severe. Cum ar fi și cazul lui Daniel Condrea.
Observăm că jurnalistul nu s-a mulţumit doar să ia un interviu de la această femeie, ci a
găsit şi un alt erou al reportajului, acest băieţel Daniel Condrea. A mers cu cameramanul să ia
imaginile cele mai bune, astfel reportajul căpătând credibilitate. Jurnalistul a intervievat şi
mamele copiilor bolbavi , astfel că declaraţiile din prima parte a reportajului sunt susţinute şi de
acest interviu. Aşadar devine cert că, spre deosebire de ştirile care abordează subiectul femeilor
migrante de către Canal 3, la Pro tv astfel de ştiri au surse, sunt construite conform regulilor
jurnalistice, prezintă mai multă credibiliatate şi abordează subiectul mai mult pozitiv şi neutru,
decât negativ. Cu toate acestea trebuie să menţionăm că la Pro TV predomină în toate ştirile
vampirismul emotional : jurnalul de stiri nu mai este doar un produs informativ, ci o adevarata
incursiune în universul psiho-afectiv al tuturor actorilor implicati (prezentatorii, corespondentii,
personajele stirii, dar si telespectatorii). Deşi este cunoscut faptul că la Pro TV există doi termeni
de referință: tragedia și fatalitatea, subiectele ce au la bază subiectul femeilor migrante sunt
evitate să fie prezentate printre sânge. Limbajul jurnalistic suporta registre de atitudine
52
diferențiate - de la consternare la compasiune, de la revoltă la acceptare . Implicarea media în
soluţionarea problemelor stringente a societăţii din Moldova nu se relatează la potenţialul de
participare de care se bucură acestea datorită accesibilităţii şi practicilor moderne de producţie
media.

2.3. Atitudini discriminatorii, în presă, cu care se confruntă femeile migrante: studiu de caz
(Metoda chestionarului.)

Chiar dacă vizibilitatea migranţilor în cadrul spaţiului mediatic a sporit, marea

majoritatea a migranţilor ţin să-şi manifeste nemulţumirea faţă de imaginea creată lor de către
instituţiile media. Nemulţumirile constau în prezenţa masivă a ştirilor preluate din agenţiile de
presă internaţionale, ce în mare parte ilustrează situaţii negative şi neplăcute relatate cetăţenilor
Republicii Moldova aflaţi peste hotare şi contrabalansarea insuficientă din partea media cu cazuri
reuşite sau, în general, a lipsei susţinerii din partea celor de acasă. Fără doar şi poate, conţinutul
general despre migraţie, produs şi transmis, impactul acestuia asupra opiniei publice necesită o
reevaluare urgentă. Dar aceste iniţiative vor fi cu adevărat semnificative doar când mass media şi
întreaga societate vor relaţiona prin cooperare. Această percepţie negativă a migraţiei poate fi
contrabalansată numai şi numai de o abordare media profesionistă şi calitativă a subiectului, ce ar
pune pe scenă incontestabila participare şi contribuţie a migranţilor la economia, dinamica
socială, culturală şi politică în cadrul societăţii contemporane. Pe portalul platforma.md vom
regăsi cercetări în acest sens. Iată de exemplu, anul trecut s-a optat pentru organizarea a două
seminare tematice în două oraşe din Italia cu o prezenţă considerabilă a cetăţenilor moldoveni
(seminarul din 25 martie, din oraşul Rho, Milano, şi din 26 martie 2017, din oraşul Padova),
precum şi a două runde de consultări cu femeile migrante, în nordul (Soroca, 2 mai 2017) şi
sudul Republicii Moldova (Cahul, 1 mai 2017). Numărul total al participanţilor a fost de circa
100 de persoane. În cadrul discuţiilor şi consultărilor publice a fost inclusă o componentă de
colectare a datelor pe teren (ca instrument de cercetare), care a prevăzut un chestionar (cu un set
de 30 de întrebări, referitoare la datele socio-demografice, tipul de activitate desfăşurat în
Republica Moldova şi Italia, corespunde sau nu acesta calificărilor, modalităţile de depăşire a
dificultăţilor legate de recunoaşterea studiilor şi calificărilor obţinute, situaţia privind reflectarea
imaginii femeii migrante în mass-media din ţara de origine şi ţara gazdă). Chestionarele au fost
completate de către 35 de migranţi moldoveni stabiliţi în Italia şi de 27 femei migrante revenite
în Republica Moldova, în total fiind 62 de persoane.
Dintre participanţii la seminarele tematice desfăşurate la 25 şi 26 martie 2017 în oraşele
Rho (Milano) şi Padova, din Italia, 35 de persoane au completat chestionarele. Dintre
53
respondenţi, 16 sunt din Milano, 11 din Padova, alţii fiind rezidenţi în oraşele Mestre, Belluno,
Vicenza, Parma, Lecco, Vilafranca, Como, Monza, Torino. Majoritatea au emigrat de mai mulţi
ani – 7 respondenţi au o perioadă de aflare de 1-5 ani în Italia, alţi 9 se află de 6-10 ani, 14 au o
experienţă de 10-15 ani în peninsulă, iar 5 – de până la 19 ani. Mulţi din ei (18 persoane) au
vârsta de 18-35 de ani, 15 au 35-55 de ani, iar două persoane au vârsta de 55-75 de ani. Nivelul
studiilor este mediu înalt – 26 au studii superioare, iar 9 – studii medii speciale. Tipul de
activitate desfăşurat în Italia este preponderent muncă subordonată (23 persoane), doar 4 dintre
respondenţi au indicat activitate independentă. În cea mai mare parte, aceasta nu corespunde
studiilor şi calificărilor obţinute în Republica Moldova (24 au menţionat acest lucru), 5 au spus
că au un loc de muncă în corespundere cu nivelul de calificare, iar 6 au menţionat alte opţiuni:
„nu lucrez pe specialitate, nu în toate sferele (fac mai multe munci)”; „da, într-o oarecare măsură
doar”; „nu neapărat, dar particip la un proiect al bisericii din Padova, particip la evenimente” etc.
Vom prezenta mai jos întrebările şi răspunsurile prezentate la aceste seminare tematice:
1. Consideraţi că reflectarea imaginii femeii imigrate în presa din Italia corespunde realităţilor?
Da 4 11,4
%
82,9
Nu 29
%
Altele 2 5,7%

35 100,0
Total persoane %

Întrebate dacă s-a schimbat, în ultimii ani, modul în care mass-media din Italia reflectă
cazurile privind femeile imigrate, jumătate dintre respondente (17 persoane) au răspuns
afirmativ, 15 au spus că nu s-a schimbat deloc, iar 3 au ales opţiunea altele („puţin de tot;
parţial; se bazează pe stereotipuri”). Rugate să precizeze în ce măsură persistă, în opinia lor,
stereotipuri şi prejudecăţi, jumătate dintre respondenţi (16) au răspuns în mare măsură, 10 – în
mică măsură, 9 au ales o altă opţiune.
2. Consideraţi ca s-a schimbat, în ultimii ani, modul în care mass-media din Republica Moldova
reflectă cazurile privind femeile migrante?

Da 18 51,4
%
34,3
Nu 12
%
14,3
Altele 5
%
Total 35 100,0
54
 persoane %
Chiar dacă raportul rezultă favorabil în comparaţie cu presa din Italia, 18 dintre femeile
migrante chestionate menţionând că lucrurile s-au schimbat, numărul celor care sunt reticente
este de 12 persoane (una din respondente a precizat că mass-media „nu reflectă situaţia reală”).
Cele 5 respondente care au ales opţiunea altele au precizat că „nu prea citesc presa de la noi”,
„depinde ce spune presa de acolo”, „nu ştiu, sunt puţin informată despre ce este în Moldova”.

3. Consideraţi că reflectarea imaginii femeii migrante în presa din Republica Moldova

corespunde realităţilor?
Da 6 17,1
%
77,1
Nu 27
%
Altele 2 5,7%

35 100,0
Total persoane %

Întrebate în ce măsură mass-media reflectă realitatea despre femeile migrante, doar un

respondent a menţionat în mare măsură, 18 au răspuns „în mică măsură”, iar 16 au ales altă
opţiune. Numărul celor care afirmă că în mass-media din Republica Moldova mai persistă
stereotipuri şi prejudecăţi este aproxiamtiv egal cu cel al respondentelor care neagă acest lucru.
4. În ce măsură persistă, în opinia Dvs., în presa din Republica Moldova, stereotipuri şi
prejudecăţi privind femeile migrante?
În mică măsură 14 40,0
%
37,1
În mare măsură 13
%
22,9
Altele 8
%

35 100,0
Total persoane %

Respondentele au menţionat trei dintre cele mai importante modalităţi de depăşire a clişeelor şi
stereotipurilor.

5. Care sunt modalităţile de depăşire a acestor stereotipuri şi prejudecăţi, în mass-media şi în

societate?

55
Promovarea istoriilor de succes

Promovarea activităţilor şi 20 57,1

evenimentelor internaţionale cu %
23 65,7
participarea femeilor %
migrante originare din
Moldova

Reflectarea proiectelor
şi activităţilor realizate
în Italia şi în Republica 19 54,3
%
Moldova de femeile
migrante

Femeile migrante au subliniat importanţa desfăşurării campaniilor sociale, de informare,

în massmedia, dar şi a trainingurilor petnru tinerii jurnalişti.

6. Ce acţiuni de promovare în mass-media a imaginii pozitive a femeii migrante ar trebui să fie

organizate pe viitor, în Italia şi în Republica Moldova?

Traininguri pentru tinerii

jurnalişti, cu participarea 20 57,1
femeilor migrante %

Lecţii publice la
facultăţile de jurnalism,
16 45,7
cu participarea femeilor %
migrante

Lecţii publice în şcoli şi

licee, cu participarea
18 51,4
părinţilor migranţi şi a copiilor %
lor

Campanii de informare
24 68,6
56
 în mass-media %
Respondentele au avut mai multe remărci şi propuneri: femeile migrante trebuie să insiste să
crească pe plan profesional; să se informeze, să se documenteze; să obţină recunoaşterea studiilor
făcute în Republica Moldova; să nu uite de unde au venit, care le sunt rădăcinile; să fie mai
deschise şi să promoveze activismul civic şi responsabilitatea civică; să aibă curajul de a-şi spune
cuvântul; să participe la emisiuni televizate, să ofere interviuri despre viaţa reală a persoanelor
emigrate; să relateze situaţia reală, din propria experienţă; să fie unite, pentru că lipseşte
comunicarea, socializarea; să colaboreze, să se implice în proiecte moldo-italiene, interculturale;
să împărtăşească istoriile de succes, experienţele proprii; să utilizeze orice prilej de a fi văzute,
apreciate la justa valoare; să vorbească şi despre istorii simple, de viaţă. În concluzie, una din
respondente a notat: „Fiecare din noi poate contribui la reprezentarea imaginii femeii migrante
originare din Republica Moldova, prin comportament decent şi conştiincios”. Ce ar putea face
asociaţiile de migranţi, societatea civilă, mass-media, jurnaliştii. La acest capitol, respondentele
au menţionat necesitatea intermedierii dintre migranţi şi organele de stat; să reflecte situaţia
reală; să organizeze întâlniri, seminare, campanii de informare şi sensibilizare, conferinţe,
traininguri; să promoveze mai intens persoanele de succes şi să aibă intervenţii active atunci când
discriminarea e pe prim plan; să promoveze femeia; să fie mai interesaţi de istoriile femeilor
migrante; să aibă curajul de a promova adevărul, să vorbească şi să scrie adevărul; să pună în
prim plan prezenţa în teritoriu a acestor persoane, să fie recunoscute la nivel uman, nu doar ca
număr şi statistică; să organizeze cursuri de educaţie şi cultură; să promoveze istoriile de succes;
să selecteze istorii de succes şi istorii interesante pentru presa din Moldova; să acorde ajutor la
cunoaşterea drepturilor; să asigure activitatea unor jurnalişti în oraşele cu concentraţii mari de
cetăţeni moldoveni; implicare la maxim pentru a afla adevăratul motiv al migraţiei; să
promoveze femeile migrante, să pună în valoare contribuţiile acestora în ţara gazdă şi în ţara de
origine etc. Opiniile exprimate de femeile revenite din migrație: Din cele 27 de femei care au
participat la sondaj, 13 sunt originare din Soroca, 7 – din Cahul, 5 – din Chişinău, 1- Bălţi şi 1 –
Sărata Galbenă (Hânceşti). Din numărul total, de 27 persoane, 5 au subliniat că nu au avut
perioadă personală de migraţie (de regulă, mama avea experienţă de muncă peste hotare). Ţările
de emigraţie au fost Italia, Spania şi Grecia.
Multe dintre femei au o perioadă scurtă de aflare în alte ţări: 8 persoane au 1-3 ani, 6 au
56 ani de migraţie, 5 – au 8 sau 9 ani, iar 3 persoane au peste 10 ani. Jumătate dintre respondente
au revenit la baştină în ultimii 1-3 ani (13 persoane); 10 – au revenit deja de 4-9 ani.
Majoritatea se înscriu în categoria de vârstă 35-55 de ani (17 persoane), 7 au 18-35 de
ani, iar 3 femei au 55-75 de ani. Dintre respondente, 22 au studii superioare, 3 – studii medii

57
special, 2 studii medii. Dintre respondente, 23 au copii, în cazul a 22 de femei copiii sunt născuţi
în Republica Moldova, una din femei are un copil născut în Republica Moldova şi altul în Italia,
iar o femeie are 2 copii născuţi în Spania. Iată întrebările şi răspunsurile lor:

1. Ce tip de activitate aţi avut peste hotare?

Activitate independentă 3 11,1
%
48,1
Munca subordonată 13
%
40,7
Altele 11
%

27 100,0
Total persoane %

În majoritatea cazurilor, tipul de activitate nu corespundea calificărilor obţinute în Republica

Moldova. Doar în 5 cazuri locul de muncă/tipul de activitate era în conformitate cu calificările
obţinute.

2. Cum aţi depăşit dificultăţile legate de recunoaşterea studiilor obţinute în Republica Moldova?

Am făcut studii peste

4 14,8
hotare %

Am deschis o mică
2 7,4%
afacere

Am făcut demersuri pentru

recunoaşterea
5 18,5
diplomei de studii %
obţinute in Moldova

Am renunţat din start,

6 22,2
era prea dificil %
37,0
Altele 10
%

27 100,0
Total persoane %
58
3. În ce măsură corespunde în prezent activitatea, desfăşurată în Moldova, studiilor şi
calificărilor Dvs.?
În mică masură 10 37,0%

În mare măsură 17 63,0%

Total 27 100,0
%

La întrebarea dacă, la revenirea din migraţie, în Republica Moldova, au întâmpinat dificultăţi în

procesul de reintegrare, 11 persoane au răspuns afirmativ, 6 au menţionat că nu au avut
probleme.

4. Ce probleme aţi întâmpinat în procesul de (re)integrare în Republica Moldova?

Identificarea unui loc de
11 40,7
muncă %
51,9
Salarii foarte mici 14 %

Dificultăţi, piedici la
deschiderea şi
3 11,1
gestionarea unei afaceri %
iniţiate in Moldova

Dificultăţi la
reintegrarea în propria 4 14,8
%
familie

Dificultăţi la
3 11,1
reintegrarea în societate %
3 (toţi cei trei copii 11,1
Înscrierea copiilor la %
născuţi

şcoală sau grădiniţă peste 18,5

%
hotare) Lipsa sprijinului
în procesul de

59
 reintegrare, 5 din partea
autorităţilor

Lipsa sprijinului, din partea

autorităţilor, la
1 3,7
integrarea copiilor %
reveniţi din migraţie 11 40,
7%

Întrebaţi cum au depăşit aceste probleme, respondentele au răspuns: greu; foarte dificil;
prin comunicare, susţinere şi multă răbdare; „încă nu le-am depăşit, dar am făcut studii la
revenirea în Republica Moldova”; recurgând la susţinerea prietenilor şi rudelor; apelând la TV şi
mass-media; „m-am angajat relativ uşor” etc.Întrebate ce probleme au întâmpinat copiii în
procesul de (re)integrare în Republica Moldova, mamele copiilor născuţi peste hotare au
menţionat dificultăţi legate de cunoaşterea limbii române, la reintegrarea în societate, în procesul
de integrare în şcoală sau grădiniţă, în procesul de studii; 5 s-au referit la lipsa sprijinului în
procesul de reintegrare, din partea autorităţilor, profesorilor sau educatorilor. Întrebaţi cum au
depăşit aceste probleme, părinţii copiilor reveniţi din migraţie au răspuns: satisfăcător; foarte
greu; cu susţinerea părinţilor şi a unei asociaţii creştine; „n-au vorbit despre greutăţi, chiar dacă
le-au avut” etc.

5. Consideraţi că reflectarea imaginii femeii imigrate în presa din Italia corespunde realităţilor?
Da 4 14,8
%
55,6
Nu 15
%
29,6
Altele 8
%

27 100,0
Total persoane %

Şi în cazul femeilor revenite din migraţie raportul este mai echilibrat, în cazul presei din
Republica Moldova.

6. Consideraţi că reflectarea imaginii femeii migrante în presa din Republica Moldova

corespunde realităţilor?
Da 13 48,1
%

60
 44,4
Nu 12
%
Altele 2 7,4%

27 100,0
Total persoane %

7. În ce măsură mass-media reflectă realitatea despre femeile migrante?

În mică măsură 20 74,1
%
11,1
În mare măsură 3
%
14,8
Altele 4
%

27 100,0
Total persoane %

Deşi admit că s-a schimbat, în ultimii ani, situaţia din mass-media din Italia privind reflectarea
imaginii femeii migrante, totuşi o mare parte din respondente susţin că persistă încă stereotipuri
şi prejudecăţi.

8. Consideraţi că s-a schimbat, în ultimii ani, modul în care mass-media din Italia reflectă
cazurile privind femeile imigrate?
Da 10 37,0
%
25,9
Nu 8
%
33,3
Altele 9
%

27 100,0
Total persoane %

9. În ce măsură persistă, în opinia Dvs., stereotipuri şi prejudecăţi?

În mică măsură 6 22,2
%
55,6
În mare măsură 15
%
22,2
Altele 6
%

27 100,0
Total persoane %
61
Deşi gradul de reticenţă este mai mic, în privinţa presei din Republica Moldova, majoritatea
respondentelor atrag atenţia asupra prezenţei stereotipurilor şi prejudecăţilor.

10. Consideraţi că s-a schimbat, în ultimii ani, modul în care mass-media din Republica
Moldova reflectă cazurile privind femeile migrante?

Da 20 74,1%
Nu 6 22,2
%
Altele 1 3,7%

27 100,0
Total persoane %

11. În ce măsură persistă, în opinia Dvs., în presa din Republica Moldova, stereotipuri şi
prejudecăţi privind femeile migrante?
În mică măsură 6 22,2
%
70,4
În mare măsură 19
%
Altele 2 7,4%

27 100,0
Total persoane %

Întrebate care sunt modalităţile de depăşire a acestor stereotipuri şi prejudecăţi, în

massmedia şi în societate, femeile migrante au menţionat promovarea istoriilor pozitive de
migraţie, a activităţilor şi evenimentelor internaţionale cu participarea femeilor migrante
originare din Republica Moldova, reflectarea proiectelor şi activităţilor realizate în Italia şi în
Republica Moldova de femeile migrante.Între acţiunile de promovare în mass-media a imaginii
pozitive a femeii migrante care ar trebui să fie organizate pe viitor, în Italia şi Republica
Moldova, respondentele au subliniat: traininguri pentru tinerii jurnalişti, campanii de informare
in massmedia, lecţii publice la facultăţile de jurnalism, lecţii publice în şcoli şi licee etc. Întrebate
ce ar putea face femeile migrante, respondentele au menţionat: să fie mai bine organizate, mai
active, pentru a avea o voce comună; să fie organizate cursuri de instruire; inclusiv pentru a scrie

62
şi implementa proiecte; elaborate ghiduri; este nevoie de informare, colaborare, empatie,
deschidere şi interes faţă de istoriile femeilor migrante; să pună accent pe experienţa pozitivă; să
se implice activ în politică şi în viaţa socială a comunităţii; să se încadreze cât mai rapid în
societate; să se mobilizeze şi să conlucreze împreună, pentru a crea condiţii avantajoase de
reintegrare la locul de baştină. În cazul asociaţiilor de migranţi, societăţii civile, mass-media,
jurnaliştilor – respondentele au spus că este necesar să se organizeze mai multe activităţi şi să fie
reflectate realităţile sociale, dar şi exemplele pozitive.

63
64
 CONCLUZII

Momentan, cea mai mare influenţă asupra diferenţelor din cursului vieţii vin de la modul
cum societatea percepe diferenţele sexuale, cu înţelesuri la scară generală, prin construirea
socială a genului. Virtual oricărei societăţi, conceptul genului determină tipul activităţilor
considerate potrivite pentru ca indivizii să performeze. Bărbaţii posedă anumite atribute, pot fi
superiori în anumite domenii, pot fi mai potriviţi să funcţioneze în anumite situaţii sociale şi
organizaţii mai bine decât femeile, şi vice-versa.
Istoric şi în viaţa contemporană a celor mai multe culturi din lumea întreagă, bărbaţii au
mai multă putere şi privilegiu – atât publică cât şi privată – decât femeile. Cursurile vieţii sunt de
asemenea, profund afectate de alte condiţii decât genul, incluzând clasa, rasa, orientarea sexuală
şi abilitatea psihică. Patriarhia este termenul general folosit pentru a descrie o societate în care
este o distribuţie inegală de putere şi privilegiu între bărbaţi şi femei.
Continuă să fie inegalităţi între tratamentul bărbaţilor şi femeilor în societate. În viaţa
contemporană, aceste inegalităţi sunt mai puţin bazate pe doctrine oficiale şi mai mult pe
atitudinile neoficiale şi valorile despre o viaţă bună pentru bărbaţi şi femei.
Analizând aspectele cantitative şi calitative ale studiului putem face următoarele
concluzii:
1. Femeile întâmpină pe piaţa muncii mai multe dificultăţi decât bărbaţii. Deşi, societatea
informaţională oferă mai multe oportunităţi de încadrare a femeilor în diverse activităţi ca rezultat
al „intelectualizării” muncii, putem constata cu uşurinţă că acestea întâmpină suficiente dificultăţi
pe piaţa muncii. În mare parte, acestea sunt legate de: căutarea unui loc de muncă, programele de
muncă rigide, salarizare etc. În afară de aceasta, influenţa diferitor factori de ordin intern şi
extern, cum ar fi: globalizarea, îmbătrânirea populaţiei, migrarea, echilibrul dintre activitatea
profesională şi viaţa de familie, educaţia pe tot parcursul vieţii, securitatea şi sănătatea la locul de
muncă etc. au implicaţii, directe sau indirecte, asupra ocupării forţei de muncă feminine. O altă
dificultate cu care se confruntă femeile pe piaţa muncii ţine de tratarea cu inferioritate a femeilor.
Există foarte multe cazuri când femeia este tratâtă cu inferioritate pe piaţa muncii şi nu este pusă
în condiţii echitabile cu bărbaţii. Aceasta este determinat de caracterul patriarhal al societăţii şi al
mentalităţii că locul femeii este la cratiţă iar bărbatul este superior. Drept consecinţă însăşi femeia
crede că feminitatea înseamnă doar condiţia de soţie şi mamă.
Recomandări:
 sensibilizarea rolului femeii în societate, în general, şi pe piaţa muncii, în special prin
intermediul mass-mediei;;

65
 crearea unei imagini pozitive a femeilor pe piaţa muncii prin evidenţierea calităţilor deosebite ale
acestora în urma organizării diferitor mese rotunde, conferinţe, publicaţii etc.;
 combaterea stereotipurilor negative cu care sunt tratâte femeile pe piaţa muncii prin implicarea
mai activă a organizaţiilor non guvernamentale;
 promovarea egalităţii de gen şi a echilibrului între muncă şi viaţa personală prin intermediul
instituţiilor guvernamentale (Agenţia Naţională pentru Ocuparea
Forţei de Muncă, Ministerul Economiei şi Comerţului etc.).

2. Lipsa unei politici guvernamentale care ar avea drept scop protejarea

intereselor femeilor pe piaţa muncii.
Recomandări:
 elaborarea unei politici sociale guvernamentale care ar avea drept scop protejarea
femeilor pe piaţa muncii;
 instituţionalizarea activităţilor în vederea combaterii formelor de discriminare dintre
femei şi bărbaţi;
 susţinerea din partea statului în vederea angajării femeilor în sectorul public.
flexibilizarea programelor de muncă pentru femeile angajate.

3. Existenţa diferitor forme de discriminare a femeilor. Forma cea mai frecventă de

discriminare se manifestă prin faptul că, pur şi simplu, sunt refuzate femeile sau sunt acceptate
doar cele fără obligaţiuni familiale. Însăşi, unele anunţuri de angajare poartă un caracter
discriminatoriu care limitează accesul femeilor la posturile vacante. Discriminarea femeii se
mai manifestă la perfecţionarea profesională, promovarea în funcţie şi participarea la procesul
decizional. Întrucât angajatorii consideră că femeia are în grijă familia şi copii, aceasta nu este
disponibilă pentru ore suplimentare şi deplasări în interes de serviciu. În schimb este prima
vizată atunci când este vorba de disponibilizări sau pensionări.
De asemenea, maternitatea aruncă pe umerii femeii discriminarea atât pe piaţa muncii cât şi în
familie, femeia fiind baza stabilităţii familiale.
Recomandări:
 elaborarea unei politici de promovare a egalităţii de gen în vederea reducerii
disparităţilor între sexe,
 implicarea mai activă a organizaţiilor non guvernamentale din domeniu pentru a
sensibiliza opinia publică referitoare la cazurile de discriminare între femei şi bărbaţi şi
luarea de atitudine faţă de acestea;
66
4. Lipsa unor politici şi strategii antidiscriminatorii la nivelul organizaţiilor. În organizaţiile
autohtone nu sunt elaborate politici şi strategii privind asigurarea şanselor egale între bărbaţi şi
femei. Politicile de acest gen definesc explicit ce anume constituie discriminarea inechitabilă şi
ce se urmăreşte în urma aplicării acestora.
Recomandări:
 elaborarea unei politici a „şanselor egale” între bărbaţi şi femei de către managementul
superior al organizaţiilor .
 organizarea unor măsuri în vederea familiarizării femeilor cu drepturile sale pe piaţa
muncii: seminare, răspândirea materialului informaţional etc.

5. Existenţa cazurilor de hărţuire sexuală. Deşi, este dificil de demonstrat acest lucru,
rezultatele sondajului ne arată că fenomenul persistă în Republica Moldova. Hărţuirea sexuală
poate avea forme de manifestare multiple, de la tratarea cu ostilitate a femeii care refuză să
acorde favoruri sexuale şi până la agresiune sexuală explicită..
Recomandări:
a înăsprirea cadrului legislativ pentru cazuri de hărţuire sexuală la locul de muncă.

6. Implicarea tot mai frecventă a femeilor în desfăşurarea unor activităţi informale (pe
cont propriu). O dată cu liberalizarea pieţei muncii au apărut diferite forme de încadrare în
câmpul muncii, atât cu caracter formal, cât şi informal. Activităţile cu caracter informal
realizate de femei cuprind aproape toate sferele de activitate, de la prelucrarea individuală a
pământului până la diferite lucrări în construcţii, servicii etc. Cauzele ce le-au determinat pe
femei să realizeze astfel de activităţi sunt multiple: lipsa locurilor de muncă în localitate,
disponibilizarea ca rezultat al reducerii activităţii organizaţiei, pierderea locului de muncă
după plecarea în concediu de maternitate etc.
Recomandări:
 încurajarea persoanelor care activează în sectorul informal în vederea oficializării
activităţilor prin deschiderea propriei afaceri. Se are în vedere persoanele care
prestează diferite tipuri de servicii, din domeniul construcţiilor etc.;
 oficializarea unor activităţi, cererea faţă de care, în ultimii ani, a crescut considerabil şi
ar stimula sporirea ocupării femeilor pe piaţa munci (bone, menajere etc.);
 informarea persoanelor respective referitor la riscurile la care se supun şi care ar putea
fi consecinţele ulterioare.

67
 7. Creşterea gradului de descurajare a femeilor fără ocupaţie. Cu toate că, datele
statistice ne demonstrează că numărul şomerilor este mai mare în rândul bărbaţilor, femeile
aflate în afara ocupării se consideră mai descurajate datorită posibilităţilor mai mici de
încadrare în câmpul muncii. Aceasta se datorează faptului că angajatorii acordă prioritate la
angajate mai întâi bărbaţilor ceea ce duce la creşterea pesimismului din partea femeilor atunci
când după mai multe încercări de angajare continuă să se afle în afara ocupaţiei. De asemenea,
salariile prea mici pentru posturile de muncă feminine duc la descurajarea femeii la căutarea
unui loc de muncă Recomandări:
a organizarea periodică a seminarelor privitor la tehnicile de căutarea a unui loc de
muncă, întocmirea CV – urilor de către agenţiile teritoriale a forţei de muncă;
b organizarea târgurilor locurilor de muncă prin invitarea agenţilor economici în care
predomină mai mult meseriile şi profesiile specifice muncii femeilor;
c asigurarea logistică a femeilor fără ocupaţie în vederea iniţierii şi dezvoltării propriei
afaceri.
De asemenea presa din Moldova trebuie să-şi propună să scoată audienţa moldovenească
din plictisul obişnuit de informativ. Să impună noi standarde jurnalistice care să îmbine
factualul cu un material de creaţie, unul original care să uimească, totodată să fascineze, să
provoace şi să propună publicului o media inteligentă, diversă şi profesionistă. Media va
informa, educa, culturaliza şi distra publicul, furnizând operativ informaţii oneste şi relevante,
în acelaşi timp creând oportunităţi diverselor voci să fie auzite în spaţiul public. De asemenea,
media va relata şi promova un teren obiectiv pentru dezbateri publice, opinii şi realităţi,
îmbinând un sistem informaţional pe plan naţional care va reflecta societatea şi oamenii
acesteia aşa cum sunt, expunând eroii şi demascând răufăcătorii. Publicului îi revine să
urmărească şi să înregistreze schimbările media imediate în termen lung în acoperirea
subiectului migraţiei şi să reacţioneze în caz de necesitate, oferind instituţiilor un feedback
constructiv. Încă o posibilitate a celor din urmă să îmbunătăţească calitatea produsului
transmis.

68
 BIBLIOGRAFIE

1. „Activităţi de susţinere a copiilor rămaşi fără îngrijire părintească”, Materiale elaborate de

diriginţii din raionul Călăraşi, participanţi la stagiul de formare, Centrul de Informare şi
Documentare privind Drepturile Copilului, martie 2007.
2. Azoiţei, N.D., Karacsony, N., Lăcustă, O.M., Pascaru. G. „Metodologie asistenţa socială,
psihologică şi juridică a copiilor rămaşi singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la
muncă în străinătate”, coordonatori: Luca, C., Gulei, A.S., Editura: Terra Nostra, 2007. -
22-25p., - 82-86 p.
3. Campbell, R. „Educaţia prin Iubire.”, Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2001. - 42 p.
4. „Cartea Verde a Populaţiei Republicii Moldova”, UNFPA Fondul ONU pentru Populaţie,
2009
5. Constantin, M. „Maltratarea copilului între cunoaştere şi intervenţie.”, Iaşi: Editura Lumen,
2004. - 39 p.
6. Ciofu, C. „Interacţiunea părinţi-copii.”, Bucureşti: Editura Medicală Amaletea, 1998. - 72
p.
7. Cojocaru, Şt. Prevenirea abandonului şi dezinstituţionalizarea copiilor. – Iaşi: Editura
Lumen, 2002. - 53 p.
8. „Consolidarea legăturii dintre migraţie şi dezvoltare în Moldova”, Chişinău, 2010, 9-15 p.
9. „Copilul meu singur acasă”, carte pentru părinţii care pleacă la muncă peste hotare,
CIDDC, Chişinău 2007 – 13 p.
10. Duclos, G., Laporte, D., Ross, J. „Încrederea în sine a adolescentului: Copilul la vârsta
ingrată.” Bucureşti, House of guides, 2006.
11. Giblin., L. „Cum să dobândiţi încredere şi putere în relaţiile interumane.”, Bucureşti,
Colecţia Curtea Veche, 2006.
12. „Ghid pentru profesioniştii care lucrează cu copiii migranţilor”, CIDDC, Chişinău 2007, -
7 p.
13. Irimescu, G. „Asistenţa socială a familiei şi copilului.”, Iaşi: Editura Universităţii
“A.I.Cuza”, 2004. - 34 p.
14. Matei C., Sainsus V. „Raport de stare a Ţării Republica Moldova”, 2007. Chişinău, 2007.
15. Matei C., Sainsus V. „Миграция населения как определяющий фактор
социальнодемографи- чес кого развития”. Moscova, 2007.
16. Miftode, V. „Migraţiile şi dezvoltarea urbană.”, Iaşi: Editura Junimea, 1978. - 18 p. - 43 p.
69
17. Mitrofan, I., Mitrofan, N. „Familia de la A.. la Z. Mic dicţionar al vieţii de familie.”,
Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1991. - 3 p., -107 p.
18. Moşneaga, V. „Populaţia Moldovei în contextul proceselor actuale ale migraţiei. Moldova
– Transnistria: Cooperare pentru un viitor prosper”, Editura Chişinău, 2009, 156-172 p.
19. Neamţu, C. Devianţă şcolară. – Iaşi: Editura Polirom, 2003. - 26 p., - 38 p.
20. „Necesităţile specific ale copiilor şi vârstnicilor lăsaţi fără îngrijirea membrilor de familie
plecaţi la munca peste hotare”, coordinator: Cheianu-Andrei, D., Chişinău, 2011, 24-45 p.,
190-193 p.
21. Parkinson, L. „Separarea, Divorţul şi Familia.”, Bucureşti: Editura Alternative, 1993. - 47
p.
22. Păunescu, C. „Agresivitatea şi condiţia umană.”, Bucureşti: Editura Tehnică, 1994. - 95 p.,
- 96-97 p.
23. Preda, V. Profilaxia delincvenţei şi reintegrarea socială. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1981. - 5 p.
24. Rădulescu, S. M., Baciu, D. Introducere în sociologia delincvenţei juvenile, adolescentul
între normalitate şi devianţă. – Bucureşti: Editura Medicală, 1990. - 34 p.
25. Răşcanu, R.. „Psihologie şi comunicare.” Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti,
2003.
26. Siar, S. „Migraţia în Moldova: profil de ţară.” (Ed.). Geneva. OIM. (2008).
27. „Situaţia copiilor rămaşi fără îngrijire părintească în urma migraţiei. Raport de studio” /
Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, Chişinău, 2006.
28. Studiu, „Migraţia la propriu. O retrospectivă a migraţiei în Republica Moldova”, realizat în
2007, de către Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM)
29. „Migraţia şi efectele ei în plan familial”, Suport de curs adresat participanţilor la proiectul
„Migraţia şi traficul minorilor neînsoţiţi: măsuri urgente pentru minorii aflaţi în situaţie de
vulnerabilitate extremă”, componenta, Migraţia şi Efectele ei în Plan Familial, OIM
30. Hotărârea nr. 290 „Pentru aprobarea Regulilor de eliberare a certificatului de luare în
evidenţă a copilului care rămâne în ţară, al cărui părinte / tutore (curator), cetăţean al
Republicii Moldova, se angajează provizoriu la muncă în străinătate” (publicată în
Monitorul Oficial nr. 80-81/341 din 24.04.2009)
31. „Legea cu privire la migraţia la muncă” nr. 180/10.07.2008 (publicată în Monitorul Oficial
nr. 162-164/598 din 29.08.2008)

70
32. Planul Naţional de Acţiuni cu privire la protecţia copiilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor
pentru anul 2010-2011, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 450 din
02.06.2010 (publicat în Monitorul Oficial nr. 87-90/519 din 04.06.2010)
33. http://www.didactic.ro
34. http://www.iom.md
35. http://www.irp.md/item.php?text_id=405
36. http://www.migratie.md
37. http://www.parinti.com
38. http://www.statistica.md/
39. http://www.unesco.ru/files/docs/shs/publ/migration_conference_proceedings_volume1.pdf
40. http://www.unesco.ru/files/docs/shs/publ/migration_conference_proceedings_volume1.pdf
41. http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/publications/migrationreport
/docs/MigrationReport2017.pdf
42. Moşneaga V., Moraru V., Rusnac Gh., Ţurcan V. Faţetele unui proces: migraţia forţei de
muncă din Republica Moldova în Italia. Chişinău, 2011, 263
43. Deleu E. Generaţii secunde de migraţie: cazul Republicii Moldova. Chişinău, 2016, 343
44. http://www.ristretti.it/interviste/minori/ciccarelli.htm
45. http://www.api.md/news/view/ro-monitorizare-reflectarea-femeilor-in-presa-ramane-la-
unnivel-prea-mic-1152
46. Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnalişti. Asociaţia Presei Independente, UNICEF. -
Chişinău: Bons Offices, 2009 //
http://www.unicef.org/moldova/Ghid_Etica_Jurnalist_RO.pdf
47. http://www.canal3.md/ro/o-moldoveanca-a-ajuns-la-spital-dupa-o-partida-
deamor_9619.html
48. http://www.canal3.md/ro/o-moldoveanca-a-ajuns-la-spital-dupa-o-partida-
deamor_9619.html
49. http://www.canal3.md/ro/o-moldoveanca-retinuta-in-italia-a-furat-bani-de-pe-
cardulbatranului-pe-care-il-ingrijea_44439.html
50. http://www.canal3.md/ro/o-moldoveanca-retinuta-in-italia-a-furat-bani-de-pe-
cardulbatranului-pe-care-il-ingrijea_44439.html
51. http://www.canal3.md/ro/o-moldoveanca-implicata-in-operatiuni-de-pace-in-
africacentrala_50820.html
52. http://www.canal3.md/ro/o-moldoveanca-implicata-in-operatiuni-de-pace-in-
africacentrala_50820.html
71
53. http://www.canal3.md/ro/grupare-criminala-anihilata_40161.html
54. http://www.canal3.md/ro/o-moldoveanca-a-vrut-sa-ajunga-in-marea-britanie-ticsita-
inbagajele-sotului_5362.html
55. http://protv.md/stiri/actualitate/o-moldoveanca-a-murit-intr-un-grav-accident-produs-
inturcia-masina---1950251.html
56. http://protv.md/stiri/international/mergea-in-fiecare-zi-la-centrul-comercial-de-langa-
casasi-iesea---1886401.html
57. http://protv.md/stiri/actualitate/o-moldoveanca-a-transformat-peretii-cenusii-ai-unui-
salonauto---2151481.html
58. http://protv.md/stiri/actualitate/o-moldoveanca-de-la-noi-a-ajuns-in-calendarul-celor-
maifrumoase---1933921.html
59. http://protv.md/stiri/social/o-moldoveanca-medic-terapeut-in-irlanda-s-a-intors-
acasapentru---2103461.html

72