MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării
Specialitatea Jurnalism și Procese Mediatice

TAMARA BERZOI – VOCEADE AUR ȘI TELEVIZIUNII

NAȚIONALE

TEZA DE LICENȚĂ

Conducător științific: Gherasim Arcadie ,lector

Autor: Şveţ(Luchiţa)Sofia

Chișinău, 2022
 CUPRINS

ADNOTARE
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. STATUTUL ȘI MISIUNEA CRAINICULUI - PREZENTATOR
RADIO ÎN INSTITUȚIA MEDIA AUDIOVIZUALĂ.
1.1. Rigorile pe care le urmează crainicul-prezentator radio
1.2. Din crainicilor prezentatori de la Radio Moldova.
CAPITOLUL II. TAMARA BERZOI - VOCEA DE AUR A RADIOULUI ȘI
TELEVIZIUNII NAȚIONALE. STUDIU DE CAZ (DOCUMENTAR RADIO)
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
 ADNOTARE
Autor: IONEL VIERU. Jurnalismul sportiv televizat. Teză de licență în științe ale comunicării
la specialitatea – Jurnalism și procese mediatice. Chișinău, 2021.
Structura tezei: introducere, două capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie din 32
surse, 51 de pagini text.
Cuvinte-cheie: sport, jurnalism sportiv, TV, mass-media, știri, televiziune, emisiuni, sport,
activități sportive, comunicare, informații sportive.
Domeniul de studiu: Științe ale comunicării.
Scopul lucrării: constă în cercetarea condiţiilor de manifestare a jurnalismului sportiv în
televiziune și anume rolul televiziunii în dezvoltarea jurnalismului sportiv.
Obiectivele lucrării: rezidă în relevarea modului de aplicare a televiziunii în dezvoltarea
jurnalismului sportiv, pentru a eficientiza, activitatea mass-mediei sportive, argumentarea rolul
jurnalismului sportiv pentru promovarea sportului în societate.
Noutatea și originalitatea științifică. Teza are un caracter inovator și constituie o
experiență unică la nivel național, ce rezidă în implicarea televiziunii în dezvoltarea jurnalismul sportiv.
Noutatea științifică și originalitatea lucrării constau în:
- cercetarea și aplicarea unor teorii, metode și strategii pentru implementarea televiziunii în jurnalismul
sportiv, investigarea complexă a preferințelor consumatorului, realizarea unei corelații între jurnalismul
sportiv și atragerea publicului;
- identificarea politicilor potrivite de atragere a publicului către produsul jurnalistic sportiv prin tehnici și
strategii, cercetarea preferințelor consumatorului de informație sportivă, corelarea dintre activitatea de
jurnalism sportiv și atragerea publicului pentru federațiile sportive naționale în contextul obținerii
rezultatelor sportive de performanță, în competițiile internaționale de anvergură, parcurgerea căii istorice
a jurnalismului sportiv și reliefarea aportului său la dezvoltarea sportului în Republica Moldova;
Semnificația teoretică: Cercetarea jurnalismului sportiv în Republica Moldova din perspectivă
teoretică, pune la dispoziție, atât jurnaliștilor sportivi, cât și
cercetătorilor științifici, un instrument nou de abordare a realității și utilității jurnalismului
sportiv în context social, economic, politic, cultural și educațional.
Valoarea aplicativă a lucrării: constă în abordarea dintr-o nouă perspectivă a domeniilor
interdependente (jurnalismul și sportul), dar și prin studiul de caz care examinează
tehnicile și abordările specifice jurnalistului și anume jurnalismului sportiv.

ANNOTATION
 Author: IONEL VIERU. Television sports journalism. Bachelor's thesis in communication
sciences in the specialty - Journalism and media processes. Chisinau, 2021.
Thesis structure: introduction, two chapters, general conclusions and recommendations,
bibliography from 32 sources, 51 text pages.
Keywords: sports, sports journalism, TV, media, news, television, shows, sports, sports activities,
communication, sports information.
Field of study: Communication sciences.
The aim of the paper: consists in researching the conditions of manifestation of sports journalism
in television, namely the role of television in the development of sports journalism.
The objectives of the paper: lies in revealing the application of television in the development of sports
journalism, in order to streamline the activity of sports media, arguing the role of sports journalism in
promoting sport in society.
Scientific novelty and originality. The thesis has an innovative character and constitutes a
unique experience at national level, which lies in the involvement of television in the development of
sports journalism. The scientific novelty and originality of the paper consist in:
- research and application of theories, methods and strategies for implementation television in sports
journalism, the complex investigation of consumer preferences, achieving a correlation between sports
journalism and attracting the public;
- identifying the appropriate policies to attract the public to the journalistic product sports through
techniques and strategies, researching consumer preferences sports information, the correlation between
sports journalism activity and attraction the public for national sports federations in the context of
obtaining results performance sports, in large-scale international competitions, the track history of sports
journalism and highlighting its contribution to the development of sport in Republic of Moldova;
Theoretical significance The research of sports journalism in the Republic of Moldova from a
theoretical perspective, provides both sports journalists and scientific researchers, a new tool for
addressing the reality and usefulness of journalism sports in a social, economic, political, cultural and
educational context.
The applicative value of the paper: it consists in approaching the fields from a new perspective
interdependent (journalism and sports), but also through the case study that examines techniques and
approaches specific to the journalist, namely sports journalism.
 INTRODUCERE

Credeți că e ușor să fii jurnalist sportiv în Republica Molodva? Era în care trăim este o eră a
informației, în care vrei să știi cât mai mult și mai ales, să cunoști tot ce se petrece în jur, să fii la curent
cu tot felul de informații de interes public, dar și personal. Sursa care furnizează aceste informații este
mass-media, fie că ne referim la presa scrisă sau online, radio sau televiziune, iar persoanele care
ierarhizează, orânduiesc și transmit aceste informații sunt jurnaliștii.
Astfel, misiunea jurnalistului este de a informa un public larg cu privire la evenimentele care se
derulează în diferite domenii ale societății, de la cel politic, social, cultural, sportiv, până la cel monden.
Totuși, profesia nu este deloc una ușoară, ci e chiar extrem de solicitantă, plină de dinamism ce
aduce noi provocări în fiecare zi. Totodată, implică și o doză mare de responsabilitate. Ca jurnalist poți
influența mase întregi de oameni prin materialele pe care le produci, indiferent că ne referim la articole de
ziar sau știri TV. Trebuie să ai tărie de caracter și să știi să faci față criticilor pentru că munca ta poate fi
apreciată și dată drept exemplu dar în același timp se prea poate ca puțini oameni să o agreeze. Poți fi un
jurnalist îndrăgit sau controversat. Iar lucru acesta poate depinde și de publicația, televiziunea, trustul sau
agenția la care lucrezi.
INTRODUCERE
Mass-media are un rol important în informarea și dezvoltarea societății, fiindcă jurnalistul este cel
care trebuie să monitorizeze activitatea autorităților, pentru a ține la curent cetățenii unui stat. De
asemenea, mass-media este considerată a patra putere în stat, dar și câinele de pază al societății. Fără
îndoială, mass-media și informațiile care circulă în spațiul public influențează în mod direct punctele de
vedere și opiniile cetățenilor, modul lor de a percepe procesele politice și sociale din comunitățile în care
locuiesc. Acțiunile și alegerile pe care le fac indivizii sunt în strânsă legătură cu sursele lor de informare.
Prin cuvinte, simboluri, imagini și sunete se pot obține de la oameni reacții firești de solidaritate și
bunăvoință. Dar presa poate, de asemenea, trezi în oameni sentimente de ură și violență. Pentru ca
reacțiile cetățenilor să fie pe potriva valorilor umane pe care le împărtășește Republica Moldova, cel puțin
la nivelul retoricii oficiale, statul trebuie să-și protejeze spațiul informațional, să fie securizat, în măsura
în care este realizabil acest deziderat, în condițiile în care permit legile democratice care guvernează
Republica Moldova.

Comunicarea reprezintă una din trăsăturile definitorii ale omului, este

faptul primar prin care oamenii interacţionează în spaţiul social, care este un spaţiu
intersubiectiv construit prin intermediul comunicării. Procesul de comunicare nu este numai
o dimensiune intrinsecă şi definitorie a omului ci este vital pentru existenţa sa, pentru
desfăşurarea activităţilor care produc şi reproduc viaţa socială.
 Radioul rămâne la nivel global cel mai accesat mijloc de informare, potrivit ONU.
Totodată, reprezintă un puternic mijloc pentru celebrarea umanităţii în toată diversitatea sa
şi constituie o platformă pentru discursul democratic. Abilitate unică de a ajunge la cea mai
largă audienţă face ca radioul să poată modela experienţa diversităţii unei societăţi şi să
reprezinte o tribună unde toate vocile să fie reprezentate şi auzite.
Radioul este un mijloc ieftin şi potrivit pentru a ajunge la comunităţile îndepărtate şi
la persoanele vulnerabile, oferind o platformă pentru a interveni în dezbaterea publică,
indiferent de nivelul educaţional al oamenilor. Nu în ultimul rând, acesta joacă un rol crucial
în comunicarea de urgenţă şi în cazurile de salvare.
Actualitatea temei. Radioul a reprezentat și continuă să reprezinte cea mai accesibilă
sursă de informații pentru utilizatorul de rând. Programele vorbite, transmiterea de știri și
muzică chiar și în cele mai izolate colțuri ale lumii au deschis oamenilor posibilități
nebănuite de cunoașterea a evenimentelor ce se desfășoară în lume, iar operativitatea de care
dispune radioul face din acesta cel mai rapid mijloc de informare, devansând în viteză presa
scrisă și televiziunea. Pentru ca schimbul de informații să se producă la un nivel cât mai
înalt a fost necesară instruirea șidezvoltarea comunicatorilor. La început, aceștia făceau
posibilă comunicarea doar din punct de vedere tehnic, apoi, comunicatorii, care transmiteau
doar semnale și mesaje sonore cu caracter științific, militar sau politic, s-au transformat în
prezentatorii radio de astăzi.
În prezent, radioul nu poate fi perceput fără crainic, pentru că, în timp, vocea
vie și moderarea informațiilor de către un prezentator au devenit elemente vitale
ale existenței radioului. Evoluția radioului și apariția posturilor de profil au dat naștere mai
multor tipuri de prezentatori – fapt ce este necesar de a fi cunoscut de cei care activează în
domeniu, dar și de cei care studiază acest aspect al jurnalismului în formarea lor ca
specialiști.
Actualitatea temei este determinată de faptul că anume prezentatorul de radio adduce
informațiile în casele oamenilor. De el depinde în mare măsură cum vor înțelege ascultătorii
mesajul transmis și ce feed-back vor avea în urma acestora.

Suportul teoretico-ştiinţific și metodologic al lucrării .

Pentru studierea aprofundată a temei tezei de licență am consultat literatură de
specialitate atât națională, cât și internațională. Datele generale sunt constituite de
informațiile oferite de Vasile Traciuc în volumul „Jurnalism Radio”, Irene Joanescu –
„Radioul modern. Tratarea informației și principalele genuri informative”, Larry King în
„Secretele Comunicării” – un ghid practic foarte util datorită exemplelor și sfaturilor ce le
dă autorul. „Basic Radio Journalism” de Paul Chantler și Peter Stewart, „International Radio
Journalism. History, Theory and Practice” de Tim Crook și „Radio Journalism” avându-i ca
autori pe Guy Starkey și Andrew Crisell sunt alte câteva din sursele consultate.
Suportul teoretico-ştiinţific și metodologic al lucrării are la bază principii generale şi
specifice de studiu pentru ştiinţele socio-umanistice, în primul rând cele ce vizează suportul
metodologic multidimensional, adecvat ştiinţei contemporane, atât la nivel teoretic, cât și
practic:
- metoda ştiinţific: ce mi-a permis să cerceterz figura prezentatorului radio, precum și trăsăturile
esenţiale ale fenomenului studiat.;
- metoda obiectivităţii: în analiza şi formulării anticipate a concluziilor;
- metoda abordării sistemice şi a dialecticii: faptele şi procesele au fost studiate în succesivitate,
urmărindu-se cauzele şi efectele lor;
- analiza comparativă, în contextul examinării detaliate a site-urilor instituțiilor media tradiționale
din spațiul virtual, dar și a portalurilor informative ca și forme native;
- analiza calitativă a tuturor materialelor în care am observant expunerea informațiilor despre
prezentatorul radio.
De asemenea, trebuie să menţionăm că lucrarea se bazează preponderent pe utilizarea
studiul calitativ al materialelor cu care, distinse și precise cazuri de crainicul prezentator.
Acestea vor fi analizate, sistematizate, clasificate, sintetizate. În lucrearea de faţă
documentarea este prezentă ca o tehnică indispensabilă prin care se descrie cunoaşterea
ştiinţifică existentă la un moment dat. În lucrare a fost folosită şi ca tehnică secundară, în
scopul studiului. Analiza infоrmaţiilоr din presă a avut ca finalitate evidenţierea caracterului
de fenomen al cranicul prezentator.
Ipoteza tezei radioul nu poate fi perceput fără crainic, pentru că, în timp, vocea vie și moderarea
informațiilor de către un prezentator au devenit elemente vitale ale existenței radioului.
Acest lucru implică multiple perspective, cum ar fi:formularea rolurilor și funcțiilor specifice ale
prezentatorului radio, utilitatea socială a prezentatorului radio, abordarea prezentatorului radio, direcțiile
de activitate, potențialul prezentatorului radio, corelația dintre prezentator și crainicul prezentator radio.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul lucrării îl constituie cercetarea prezentatorului radio
ca parte componentă a procesului mediatic radiofonic, atât din punct de vedere jurnalistic,
cât și din punct de vedere al cerințelor și criteriilor cărora trebuie să-i corespundă acesta.
Astfel, scopul impune realizarea următoarele obiective:
 cercetarea literaturii de specialitate;
 cercetarea prezentatorului radio din perspectiva procesului radiofonic;
  elaborarea unui concept de eminiune radiofonică în vederea implementării informațiilor
teoretice în mod practic;
 formularea concluziilor de rigoare cu privire la prezntatorul radio, precum și cu privire la
cerințele și criiteriile cărora acesta trebuie să corespundă.
Noutatea temei investigate este axată pe o cercetare complex a modului în care sunt
prezentate buletinele de știti dar și radiojurnalele la posturile de radio. Prin urmare, noutatea
constă în reflectarea procesului de realizare a unui produs radiofonic din perspectiva
evoluției prezentatorului în comunicator în masă ce corespunde noilor cerințe și criteriilor de
formare profesională.
Structura lucrării. Teza cu titlul „Tamara Berzoi – vocea de aur și televiziunii
naționale” cuprinde introducerea, două capitole care descriu conținutul de bază al cercetării,
concluzii, recomandări, bibliografie.
În introducere este prezentată actualitatea temei de cercetare, suportul teoretico-
științific și metodologic al lucrării, ipoteza tezei, sunt precizate scopul și obiectivele,
noutatea științifică a studiului, importanța teoretică, valoarea aplicativă și structura lucrării.
Primul capitol, „Statutul și misiunea crainicului – prezentator radio în instituția
media audiovizuală” cuprinde repere introductive asupra temei abordate şi prezintă partea
teoretică ce elucidează aspectele conceptuale şi indici ai prezentatorului radio, dar şi
activităţile jurnaliştilor în procesul de reflectare a crainicului prezentator radio.
Al doilea capitol „Tamara Berzoi – vocea de aur a radioului și televiziunii naționale”
prezintă gradul de implementare a conceptului de crainicul prezentator radio în spațiul
autohton, evoluția înregistrată până la moment, dar și perspectivele fenomenului în
condițiile realității și a posibilităților de dezvoltare.
Studiul se încheie cu o serie de concluzii referitor la tema cercetată ce rezumă
rezultatele obținute atât la nivel teoretico-practic, dar și aplicativ, a cercetării efectuate. Este
prezent și un compartiment constituit din recomandări practice, care ar putea îmbunătăți
calitatea materialelor jurnalistice, astfel încât acestea să corespundă tendințelor actuale.
La sfârșitul acestei teze se află bibliografia care include: studiile științifice și adresele
electronice.
CAPITOLUL I. STATUTUL ȘI MISIUNEA CRAINICULUI - PREZENTATOR
RADIO ÎN INSTITUȚIA MEDIA AUDIOVIZUALĂ.
1.1. Rigorile pe care le urmează crainicul-prezentator radio

De-a lungul anilor jurnlismul adevărat a fost promovat prin mai multe canale mediatice
precum presa scrisă, radioul și televiziunea. Un rol important l-a avutradioul pentru că
anume prin instaneitatea radioului au fost comprimate distanțele șia au fost apropiate
civilizațiile, aumându-și riscul adresăriii către un public difuz, eterogen ca pregătire și
preocupări pe care își propune să-l informeze. Specificul radioului implică spre deosebire de
celelalte media, mai multe particularități de stil, pentru că jurnalistul de radio trebuie să
posede câteva calități în plus, față de cel din presa scrisă sau de televiziune, deoarece el nu
se folosește decât de voce.
Crainicul sau prezentatorul prezintă programe și emisiuni la televiziune și radio, este
moderator în programe televizate sau prezentator al știrilor de la fața locului.
Munca de prezentator de radio este mai variată decât cea a crainicului de televiziune.
Prezentatorii radio prezintă o emisiune întreagă dată de postul de radio, participă la
interviuri, invită oaspeți, fac sondaje de opinie printre ascultători, vorbesc în direct prin
telefon cu aceștia, pun întrebări și participă la concursuri interactive. Adesea aceștia
selectează muzica dată pe postul de radio în emisiunea lor. Pregătesc ceea ce urmează să
spună, folosesc o exprimare corectă și au o dicție cultivată. Uneori, prezentatorii de radio
fac emisiunile radio în colaborare cu un partener cu care trebuie să se înțeleagă bine. Aceștia
pot lucra și cu producători sau cu diverși alți membri ai echipei pentru a produce și a
prezenta programul. [10] http://go.ise.ro/povol/1225.htm
Marele avantaj al prezentatorului radio față de prezentatorul de televiziune sau oricare alt
tip de prezentator este promptitudinea cu care acesta poate transmite informațiile. El trebuie
doar să aibă textul pregătit și, de unul singur, poate transmite către publicul larg informațiile
ce le deține. Prezentatorul de televiziune are nevoie de pregătirea propriei imagini, de o
echipă de operatori și regizori pentru a servi publicul cu aceeași informație. De aceea,
impactul radioului este unul primar în informarea și dezvoltarea comunității. Devenit,
datorită capacităților tehnice, prima instituție de informare, industria radiofonică trebuie să
fie foarte atentă cu impactul produs asupra maselor.
Crainicul care lucrează pentru un post de radio trebuie să nu uite că ei se adresează
unui singur ascultător și nu ar trebui să se gândească la masa amorfă de receptori, pentru că,
în caz contrar, mesajele radio ar fi rostite precum niște proclamații la un megafon. Secretul
comunicării cu publicul, chiar dacă este unul numeros, este să scrii și să vorbești ca și cum
te-ai adresa unei singure persoane. Uneori ajută să-ți imaginezi că acea persoană este un
cunoscut pe care îl simpatizezi, și nu cel mai aprig dușman sau un șef de temut. Vizualizarea
unui ascultător binevoitor poate face mesajul să sune mai personal și să reducă în acest mod
distanța dintre emițător și receptor. Prezentatorul de radio trebuie să aibă în vedere două
caracteristici ale receptării:
 Orice ascultător trebuie perceput ca un receptor unic. Audiția are loc întotdeauna individual.
  Nici unui ascultător nu îi este clar că mii de alți oameni ascultă în aceeași secundă același
program. Ascultarea radioului este în acest sens o chestiune foarte exclusivă. De aceea, fiecare
ascultător vrea să fie tratat într-un mod foarte personal (așa cum ii place sa fie tratat în mediul
său): cu prietenie si intelegere, astfel incat sa-i faca placere postura de ascultator.
Radioul este un canal de presă foarte efemer. Trecătoare este și atenția pe care
ascultătorul o dedică programului, căci aproape întotdeauna el se ocupă de alte lucruri în
timp ce ascultă un post de radio. O informație pierdută, nu poate fi reluată. Diferența
principală față de mediile tipărite este ca radioul nu poate fi citit mai târziu.
Astfel, un crainic, un reporter sau un moderator are întotdeauna o singură șansă. El
trebuie să transmită o informație de la prima încercare. Dacă nu reușește, informația nu mai
ajunge la destinatar și se pierde în eter.
Pentru necunoscători, multe materiale care sunt scrise pentru radio pot părea
asemănătoare cu cele pentru presa scrisă, dar există câteva diferențe importante în ceea ce
privește modul în care sunt selectate informațiile pentru emisiunile de radio, caracteristicile
scrisului și structurii materialelor, stilul în care sunt prezentate informațiile (Joanescu I.,
1999). [9]
Jurnalistul Harris Watts de la BBC le recomanda jurnaliștilor începători care lucrează în
audiovizual: „Dacă și se pare dificil să redai ideile în scris, simplu și clar, apeleaza la trucul
de a spune cuiva cu voce tare ceea ce vrei să spui. Creierul tău va procesa cu ușurință
informațiile pe care vrei să le transmiți. Apoi scrie ceea ce tocmai ai spus. În general,
oamenii vorbesc mult mai clar decât scriu. Prin urmare, scrie ca și cum ai povesti, iar
ascultătorii tăi vor înțelege mesajul mult mai bine.”
Timp de mulți ani, jurnaliștii de la BBC obișnuiau să dicteze unei secretare ceea ce
aveau de scris pentru a fi siguri că materialele lor sunt redactate într-un stil conversațional.
Orice mesaj transmis prin radio trebuie să sune natural pentru auz și trebuie să fie ușor de
citit, fără a-l obliga pe redactor să-și piardă răsuflarea sau să se impleticescă în cuvinte.
Scriitura de presa poate aparea coerenta si clara pentru vaz, dar poate suna complicat si
ambiguu. De aceea, este indicat să vă imaginați spunând povestea unui prieten atunci când
scrieți pentru radio. De obicei, o să începeți prin: „ai auzit ce s-a întâmplat cu Teo Peter?”.
Aceasta este o modalitate de a atrage atenția ascultătorului că urmează ceva important sau
interesant de aflat. Scriitura de radio nu are nevoie de prea multe adjective.
Radioul înseamnă comunicare. Comunicarea este procesul socil prin care o persoană
(emițătorul) transmite semnale către o altă persoană (destinatarul), folosind simboluri.
Emițătorul în radio este de cele mai multe ori reprezentat de un grup de persoane –
prezentatori, muzicieni, ingineri, reporteri, tehnicieni. Destinatarul mesajelor radiofonice
este, în general, un membru dintr-un grup mai mare. Simbolurile sunt stimulii produși de
emițător și receptionați de destinatarul mesajului. În funcție de tipul comunicării, există mai
multe categorii de simboluri: cuvinte, imagini, gesturi. În radio, pot fi folosite doar mesajele
auditive: cuvintele, muzica, zgomotele. De aceea, mesajele trebuie construite în așa fel încât
să fie ușor de înțeles. În audiovizual, feedback-ul este greu de obținut pentru ca emițătorul
este separat fizic de audiența. Prezentatorii de radio nu pot vedea reacțiile ascultătorilor
(Hilliard R., 1976). [8]
Caracteristicile comunicării radiofonice
Comunicarea reprezintă una din trăsăturile definitorii ale omului, este
faptul primar prin care oamenii interacţionează în spaţiul social, care este un spaţiu
intersubiectiv construit prin intermediul comunicării. Procesul de comunicare nu estenumai
o dimensiune intrinsecă şi definitorie a omului ci este vital pentru existenţa sa, pentru
desfăşurarea activităţilor care produc şi reproduc viaţa socială.
Comunicarea este un proces prin care un emiţător transmite informaţii receptorului prin
intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptoruluianumite efecte. Acest
proces de realizează în mai multe feluri, de unde şi tipuridiferite de comunicare. În funcţie
de criteriul luat în considerare, distingem mai multe forme alecomunicării.
Un prim criteriu luat în clasificarea formelor comunicării îl constituie modalitatea sau
tehnica de transmitere a mesajului. Identificăm astfel, după Ioan Drăgan, comunicarea
directă, în situaţia în care mesajul este transmis uzitându-semijloace primare - cuvânt, gest,
mimică; şi comunicarea indirectă, în situația în care se folosesc tehnici secundare scriere,
tipăritură, semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sisteme grafice etc. în cadrul
comunicării indirecte distingem între:
 comunicare imprimată (presă, revistă, carte, afiş, etc.);
 comunicare înregistrată (film, bandă magnetică etc.);
 comunicare prin fir (telefon, telegraf, comunicare prin cablu, fibre optice etc.);
 comunicare radiofonică (radio, TV, având ca suport undele hertziene).
În funcţie de modul în care individul, sau indivizii, participă la procesul decomunicare
identificăm următoarele forme ale comunicării:
 comunicare intrapersonală (sau comunicarea cu sine; realizată de fiecare individîn forul său
interior);
 comunicarea interpersonală (sau comunicare de grup; realizată între indivizi încadrul grupului
sau organizaţiei din care fac parte);
  comunicarea de masă (este comunicarea realizată pentru publicul larg, de cătreinstituţii
specializate şi cu mijloace specifice); [7] DRĂGAN, Ioan,Paradigme ale comunicării de
masă , Editura Şansa, Bucureşti, 1996, pag. 46.
Un alt criteriu după care putem clasifica procesul de comunicare este natura
mesajului transmis. Astfel distingem:
 comunicarea verbal - adică comunicarea prin intermediu cuvintelor;
 comunicarea non-verbală - sau comunicarea care foloseşte altă modalitatedecât cuvântul (mimica,
gestica etc.).
În cadrul comunicării verbale se distinge:
 comunicarea scrisă – adică mesajul este cuvânt imprimat, tipărit. Mesajul este osuccesiune de
simboluri pe care le recunoaştem ca litere, cuvinte fraze şi paragrafe.
Aceste simboluri sunt percepute prin comunicarea orală – cuvântul este prezentat în
formă vorbită, mesajul fiind primit prin intermediu auzului.
Ţinând seama de aceste distincţii în cadrul procesului de comunicare, indentificăm
comunicarea radiofonică făcând parte din comunicarea indirectă, fiind ocomunicare de masă
realizată în formă vorbită.
Din această delimitare a comunicării radiofonice faţă de alte forme decomunicare
rezultă un set de patru caracteristici majore, care descriu natura acestui canal de comunicare
– radioul:
1.Cuvintele folosite şi succesiunea în care ele sunt prezentate sunt doar auzite, nu
văzute.
2.Cuvintele şi succesiunile sunt prezentate audienţei doar o dată. Nu există o
posibilitate pentru ascultător de a căpăta o repetare a mesajului.
3.Nu există de obicei un mecanism de feedback imediat şi deci nici ooportunitate
pentru sursă de a modifica mesajul în timpul transmiterii.
4.Deşi audienţa difuzării poate fi largă în ansamblu, această audienţăcolectivă este
formată din multe grupuri mici sau indivizi, aflaţi, fiecare, în locuridiferite de receptare
Caracteristicile comunicării orale. Comunicarea orală reprezintă, ca şi comunicarea scrisă,
un sistem propriu dereguli şi norme, doar că sensibil mai bogat şi mai complex, datorită
factorilor extra şi para lingvistici şi influenţei decisive a cadrului situaţional. [6] TRAN,
Vasile, STĂNCIUGELU, Irina, Teoria comunicării, Editura comunicare.ro, Bucureşti,
2003, pag. 18.

Cf. WALTERS, Roger,

Broadcast Writing. Principles and Practice
, New York, Random House, 1988, p. 15.

Comunicarea eficientă şi eficace depinde în mare măsură de felul în carecomunicăm, adică

de stilul comunicării. Potrivit unei celebre formulări „
stilul esteomul însuşi
”, este evident că fiecărui individ îi este caracteristic un anumit mod deexprimare, un anumit
stil, care poartă pecetea propriei personalităţi, a culturii, atemperamentului şi a mediului
social în care acesta trăieşte. Stilul nu este o proprietateexclusivă a textelor literare, el este
specific oricărui act de comunicare. Indiferent de stilul de comunicare abordat, acesta
trebuie să îndeplinească, în principal, următoarele calităţi
4
:-
claritatea
– expunerea sistematizată, concisă şi uşor de înţeles; absenţa
clarităţiiimpietează asupra calităţii comunicării, conducând la obscuritate, nonsens şi laechiv
oc;-
corectitudinea
– o calitate care pretinde respectarea regulilor gramaticale în ceeace priveşte sintaxa, topica;
abaterile de la normele gramaticale sintactice se numesc
solecisme
şi constau, cu precădere, în dezacordul dintre subiect şi predicat;-
proprietatea
– se referă la modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact
intenţiile autorului;-
puritatea
– are în vedere folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularullimbii literare; potrivit cu
evoluţia limbii putem identifica
arhaisme
, care reprezintăcuvinte vechi, ieşite din uzul curent al limbii,
neologisme
, cuvinte recent intrate înlimbă, al căror uz nu a fost încă pe deplin validat şi
regionalisme
, cuvinte a căror întrebuinţare este locală, specifică unei zone. Potrivit cu valoarea de
întrebuinţare acuvintelor, cu sensurile în care acestea sunt folosite de anumite grupuri de
vorbitori, putem identifica două categorii de termeni:
argoul
, un limbaj folosit doar de anumitegrupuri de vorbitori care conferă cuvintelor alte sensuri
decât cele de bază pentru a-ideruta pe cei care nu cunosc codul şi
jargonul
, care este un limbaj de termeni specificiunor anumite comunităţi profesionale, folosiţi
pentru a realiza o comunicare mairapidă;-
precizia
– are drept scop utilizarea numai a acelor cuvinte şi expresii necesare pentru înţelegerea
comunicării;-
concizia
– urmăreşte exprimarea concentrată pe subiectul de comunicat, fărădivagaţii suplimentare şi
neavenite;La aceste calităţi generale se adaugă şi o serie de calităţi specifice,
particulare,cum ar fi:
4
TRAN, Vasile, STĂNCIUGELU, Irina,
op.cit.
, pag. 77 – 78.

În orice conversație există două părți. În cazul radioului, una din părți este ascultătorul,
iar vocea prezentatorului se găsește la celălalt capăt. Folosirea pronumelor personale de
persoana I și a II-a transformă textul de radio într-unul mai personal, mai informal și mai
conversațional. Atenția individului ascultător este captată mult mai ușor de un mesaj care
pare să-l implice direct și utilizarea lui “voi” și “noi” ajută la realizarea acestei implicări.
Formulările de tipul:“suntem pregătiți pentru o iarnă grea”,“dacă vreți să plecați la drum,
noi vă ajutăm să evitați străzile blocate”, “cheltuielile noastre vor crește drastic dacă se
aprobă mărirea prețului la benzină” sunt des întâlnite în limbajul radiofonic. De fiecare dată,
jurnaliștii trebuie să se asigure că referirile pronominale sunt clare. O referire derutantă îl va
pune pe ascultător în încurcătură și îl va face să piardă informația ce urmează.
A scrie bine înseamnă în primul rând acuratețe, concizie și claritate. De aceea, trebuie
respectate anumite caracteristici specifice stilului jurnalistic. Jurnalismul radio este dedicat
simțului auzului și este important să scriem ceea ce poate fi numit un text “auzit”, spre
deosebire de textul “văzut” (care poartă marca presei scrise). Textele de radio sunt scrise
într-un stil conversațional (în maniera informală în care vorbește o persoană în mod
obișnuit), dar există o capcană de care jurnaliștii trebuie să fie conștienți și să se ferească:
scriitura în stil conversațional nu înseamnă vorbărie. De aceea, materialele trebuie formulate
în modul în care i-ați povesti unui ascultător interesat de ceea ce spuneți. Conversațiile sunt
uneori prolixe, fără coerență și pline de redundante, cu afirmații imprecise și idei
neterminate. Mesajele transmise pe calea undelor trebuie să fie spuse concis, precis și să fie
ușor de înteles (Joanescu I., 1999).
Apariția tranzistorului a revoluționat întreaga lume datorită capacității sale de a însoți
omul oriunde și, totodată, de a-i transmite acestuia informația de care are nevoie indiferent
de unde s-ar afla. Radioul s-a dovedit a fi, în repetate rânduri, o necesară și binecuvâtată
legătură cu lumea. Oamenii l-au luat cu ei peste tot, la mare, la munte, în pădure și le-a fost
unica sursă de informare atunci când le cădea curentul. Și rămâne a fi în continuare o
unealtă propice supraviețuirii, dar și dezvoltării. Relația radioului cu ascultătorul nu este mai
bine reprezentată decât prin povestea unui pacient, care, fiind internat, era deprimat și părea
că nu mai are chef de nimic. După ce deschise radioul, tresare la auzul unui glas cunoscut.
Necunoscut pentru ceilalți bolnavi, dar neașteptat de bun pentru propriul suflet. Era chiar
vocea lui într-un interviu acordat cu o lună în urmă. Devenise bucuros că lumea nu-l uitase
și dovada existenței sale era chiar în fața ochilor prin intermediul reacțiilor colegilor de
salon care îi recunoscuse vocea. Astfel, radioul a devenit în timp un prieten al societății care
nu necesită cheltuieli mari, nu cere foarte multă atenție și este atât de mobil încât ne poate
însoți pretutindeni. Atunci când vorbim despre influența prezetatorului radio în societate, ne
referim alegoric la impactul radioului asupra comunității, pentru că moderatorul este cel
care asigură legătura între postul de radio, ca instituție și ascultători, ca public.
Astăzi beneficiem de libertatea de expresie. Oricine poate spune ce vrea, când vrea, unde
vrea (nu neapărat și cui vrea). Ascultătorul de radio este acum mai liber ca oricând să
răsucească butonul spre alt post, ori să stopeze accesul undelor de radio. „Prima grijă când
te afli în fața microfonului va fi aceea – să chemi. Un timbru plăcut, luminos, o voce sau
voci care se exprimă limpede, clar, concis și, ori de câte ori este posibil, cu umor, ingenios și
adecvat – împletite cu anunțuri, muzică, sonorizări neașteptate, care „spun ceva” – sunt în
măsură să atragă atenția contemporanilor noștri.” (Grosu-Popescu, pag. 37). În dependență
de tonul vorbirii, mesajele muzicale transmise și alte instrumente folosite în radio,
prezentatorul va creea o oarecare stare de spirit ce va fi transmisă publicului. O dată
câștigată, simpatia publicului trebuie să fie valorificată prin respectarea ascultărorilor și
doleanțelor acestora. Prezentatorul radio trebuie să fie atent în selectarea mesajelor ce
urmează a fi transmise pentru a nu prejudicia cumva ascultătorul. Primul prejudiciu ce poate
fi creat este cel moral. O abundență de știri despre violențe, războaie, crime și alte acțiuni cu
caracter negativ pot influența ușor psihicul celor care ascultă. Pe de altă parte, o prezentare
îndepărtată de realitate poate creea o dezinformare în masă și, respectiv, o abordare greșită a
evenimentelor.
Este cunoscut faptul că fiecare canal de transmitere a informațiilor își are propriul rol în
informarea publicului. Se zice că „radioul anunță, televiziunea arată și presa scrisă
comentează”. Din această afirmație deducem faptul că prezentatorul radio este cel care
vestește (primul) despre lucrurile ce se întâmplă în lumea înconjurătoare. Televiziunea
completează informațiile cu imagini, iar presa scrisă, la care procesul de difuzare este mai
lent, explică și comentează informațiile.

În programele radiofonice, emisiunile informative au un public numeros și o pondere

mare. „Sondaje efectuate în SUA și alte state dezvoltate, au scos în evidență faptul că
publicul ascultă radioul atunci când vrea să se informeze și acordă mai multă încredere
acestuia decât altor media” (Vasile Traciuc, pag. 42). Acest lucru se datorează
transmisiunilor directe de la evenimentele în desfășurare, declarațiilor martorilor de la
eveniment sau a oamenilor politici făcute în direct, care nu necesită mari cheltuieli în
comparație cu televiziunea, însă, care ridică foarte mult gradul de credibilitate. Prin urmare,
cu cât un prezentator este mai credibil, cu atât și influența acestuia în societate este mai
mare.
Pe lângă funcția de informare, radioul și, implicit, crainicul mai are și funcția de
interpretare. Aceasta presupune prezentarea faptelor după o selectare atentă și ierarhizarea
coerentă a acestora. Spre exemplu, la editarea unui jurnal, cea mai dificilă operație este
alegerea știrii care va fi difuzată prima. În acest moment, prezentatorul are posibilitate de a
influența în cel mai direct mod opinia publică, pentru că atenția ascultătorilor este
întotdeauna orientată spre prima informație auzită și, respectiv, acesteia publicul îi acordă o
importanță mai mare. Această operație depinde de politica postului, tipul postului de radio
(public sau privat, local sau național). Postul public va plasa pe primul loc informația care
reprezintă un interes major pentru toată zona de acoperire, iar un post local poate pune pe
post o informație care reprezintă interes numai pentru locuitorii zonei respective.
„Selectarea și ierarhizarea adecvată a informației dă posibilitatea publicului să interpreteze
corect evenimentele” (V. Traciuc, pag. 43).
Prezentatorul radio, în exercitarea atribuțiilor, atunci când dă citire unor anchete sau
reportaje, care au ca temă nerespectarea normelor civice sau problemele tinerilor, cum ar fi
consumul de droguri, asigură funcția de educare a publicului. Mai multe posturi de radio
încearcă să asigure educația ascultătorilor prin cultură. De aceea, emisiunile culturale nu
sunt o raritate în grila de emisie a posturilor cu acoperire națională. Fostul președinte al
Consiliului Superior al Radioteleviziunii Franceze, Paul Rivet spunea că: „radiodifuziunea
va putea fi la înălțimea imenselor posiblități cu care a dotat-o tehnica dacă va releva omului,
printr-o educație progresivă și inteligentă, bucuriile profunde și frumusețile dezinteresate”.
Astfel, implicarea crainicului în educația publicului trebuie să devină o onoare în activitatea
acestuia la radio.
O altă sferă de implicare a moderatorului în societate este sfera divertismentului.
Oamenii tind să-și folosească timpul liber pentru destindere și relaxare. Prin urmare, radioul
este nevoit să ofere programe muzicale, de umor sau programe interactive în care publicul
să aibă posibilitatea să participe și să fie răsplătit pentru fidelitate prin intermediul diferitor
concursuri.
La rândul său, crainicul trebuie să aibă un ton cald, mai apropiat de starea de spirit a
publicului. „Adevărul este că după o săptămână de lucru, omul este mai puțin dispus să
asculte dezbateri sau analize” (Vasile Traciuc, pag. 47).
Marele avantaj al prezentatorului radio față de prezentatorul de televiziune sau oricare alt
tip de prezentator este promptitudinea cu care acesta poate transmite informațiile. El trebuie
doar să aibă textul pregătit și, de unul singur, poate transmite către publicul larg informațiile
ce le deține. Prezentatorul de televiziune are nevoie de pregătirea propriei imagini, de o
echipă de operatori și regizori pentru a servi publicul cu aceeași informație. De aceea,
impactul radioului este unul primar în informarea și dezvoltarea comunității. Devenit,
datorită capacităților tehnice, prima instituție de informare, industria radiofonică trebuie să
fie foarte atentă cu impactul produs asupra maselor.
Radioul este mijlocul de comunicare în masă cel mai rapid. Este primul care anunță
un eveniment și care permite receptarea imediată a mesajului. De aceea, putem spune ca
prezentatorul radiofonic este acela al timpului prezent. Radioul ne spune ce se întâmplă în
lume, televiziunea ne arată, iar presa scrisă explică evenimentele care deja s-au produs. În
radio se pune accent pe ceea ce se întâmplă “acum”. Oamenii se întreabă “ce mai este nou?”
și răspunsul la această întrebare îl găsesc ascultând programele de radio. Pentru a păstra
textul astfel încât să sune actual, jurnaliștii folosesc timpul prezent oricând este posibil.
Senzația de imediat poate fi accentuată prin timpul verbelor, dar și prin conectarea la
o anumită refeerință temporală: “cu câteva minute înainte”, “în acest moment . ”, “la această
oră”. Utilizarea în exces a acestor expresii ar trebui evitată, pentru că, astfel, ele vor deveni
banale și își vor pierde impactul. Uneori este necesară folosirea timpului viitor, atunci când
știrea este despre un fapt ce urmează să se întâmple. Alteori, se recomandă combinarea
trecutului cu prezentul pentru a evita unele confuzii în ordinea logică a unui material, unele
evenimente fiind încheiate, altele fiind tratate ca subiecte în desfășurare. Respectați
concordanța timpurilor atunci când redactați. Folosiți elemente de tranziție pentru a semnala
ascultătorilor când schimbați direcția. Folosiți detalii precise, elocvente. Reconstruiți în față
publicului scena respectivă.
De multe ori, jurnaliștii încearcă să-și mărească audiența folosind cazul general, în
loc de cel particular, folosind termeni abstracți, în loc să apeleze la exemple concrete. A fi
eficient înseamnă a oferi detaliile care contează și a lucra cu particularități. Cuvintele care
trebuie folosite sunt acelea care au o valoare conotativă mai mare. Cuvintele sugestive dau
naștere la asocieri în mintea ascultătorului, ajutându-l să-și folosească imaginația. Aceste
cuvinte dau culoare și viața unui text. Dar metaforele trebuie folosite cu economie. Un text
supraîncărcat cu metafore și figuri de stil va fi mai greu de înțeles.
Spre deosebire de stilul presei scrise, stilul radiofonic este înclinat spre informal și
spontan. Simtul folosit pentru a percepe mesajele – auzul – nu poate prelucra ușor stilul mai
abstract, mai complex și mai formal existent în cele mai multe conținuturi tipărite. De aceea,
textele pentru radio trebuie să fie redactate astfel încât să sune cât mai apropiat de vorbirea
spontană. Principala caracteristică a stilului scriiturii pentru radio, în contrast cu stilul presei
scrise, este înclinația spre informal și spontan. Simtul folosit pentru a percepe mesajele,
auzul, nu poate prelucra ușor stilul mai complex, mai abstract și mai formal existent în cele
mai multe conținuturi tipărite. Acel stil necesită mai mult efort și atenție decât sunt capabili
membrii audienței, decât doresc sau sunt obișnuiți să consume.
De aceea, cranicii de radio ar trebui să incerce să pregăteasca texte care sună cât mai
apropiat de vorbirea spontană. Un sfat cu privire la textul radiofonic este acesta: „Păstrați-l
cât mai restrâns, concis, simplu – și făceți-l să curgă.” Necesitatea de franchete și simplitate
devine evidentă atunci când se ia în considerare că prezentatorul dispune doar de câteva
fraze pentru a expune o intâmplare căreia un jurnalist de la un cotidian îi dedică două, trei
sau chiar patru paragrafe. Mai mult, ascultătorii trebuie să înțeleagă textul de prima oară
pentru că nu au posibilitatea să revină asupra materialului așa cum o fac atunci când citesc o
publicație. Propozițiile simple ar trebui să predomine și pentru aceasta se recomandă
urmărirea structurii sintactice normale subiect – predicat. Verbele sunt mai importante decât
adjectivele, dar când sunt folosite adjective, nu trebuie să existe nici o îndoială asupra
termenului pe care îl determină. Tratarea evenimentelor nu trebuie să fie șocantă sau
senzațională, ci plină de forță și activă.
 Există și alte caracteristici ale scriiturii conversaționale utilizate în presa radiofonică.
Fiecare text trebuie să fie ușor de citit cu voce tare și ușor de înțeles. Jurnaliștii de radio își
citesc știrile cu voce tare în timp ce le pregătesc, astfel încât ei pot verifica timpul de citire a
textului, iar pe de altă parte, se asigură că toate cuvintele sunt ușor de pronunțat și de înțeles
(Joanescu I., 1999).
Astfel, cuvinte de tranziție (pentru, fiindcă, din moment ce, prin urmare) indică
relații cauză – efect sau ajută la fixarea contrastelor într-un text (totuși, pe de altă parte, dar).
Trebuie amintiți aici și conectorii standard: și, de asemenea, în plus, pe lângă. Toate aceste
cuvinte trebuie utilizate cu atenție, pentru că doua fraze simple și clare fac mult mai mult
decât una complexă și ambiguă. Modificările în inflexiunea vocii, utilizate de prezentatori,
oferă de asemenea indicii ascultătorilor, ajutând la accentuarea anumitor cuvinte sau
expresii din interiorul unui text. Textul de radio utilizeaza frecvent pauze, pentru a da timp
ascultătorului să prelucreze informația anterioară înainte de a continua cu o nouă informație
(Joanescu I., 1999).
Principala caracteristică pentru radio, în contrast cu stilul presei scrise, este înclinația
spre informal și spontan. Simțul folosit pentru a percepe mesajele, auzul, nu poate prelucra
usor stilul mai complex, mai abstract și mai formal, existent în cele mai multe conținuturi
tipărite. Articolele dintr-un cotidian necesită mai mult efort și atenție din partea cititorilor, în
timp ce membrii audienței unui post de radio nu sunt capabili de așa ceva pentru că, în
general, ei doresc sau sunt obișnuiți doar să consume. De aceea, ar trebui să încercăm să
pregătim texte care sună cât mai apropiat de vorbirea spontană. Crainicii de radio ar trebui
să evite folosirea jargonului, arhaismelor și neologismelor, regionalismelor și a cuvintelor
străine. De asemenea, în limbajul de radio nu ar trebui să apară clișee, aliterații sau cuvinte
inutile – acele cuvinte care nu spun nimic, ci doar încarcă în mod gratuit textul. Dacă vreți
să vă păstrați publicul sau să atrageți o audiență mai mare, scriitura pentru radio ar trebui să
aibă următoarele calități: adresare directă – ascultatorul trebuie să simtă ca jurnalistul i se
adresează personal, iar prezentatorii de radio nu sunt doar niște roboți care citesc diferite
texte pentru o masă de indivizi; culoare – cateodată, un pic de entuziasm nu strică;
naturalețe – discursul jurnalistului nu trebuie să fie unul plat, lipsit de viață– și spontaneitate
(Larue – Langlois J., 1989).
Profesiunea de crainic a câștigat popularitate la începutul secolului XX, când radioul
era cel mai progresiv tip de informații. În Uniunea Sovietică, toată țara a cunoscut vocea lui
Yuri Borisovici Levitan, milioane de oameni ascultau zilnic adresele sale. Astăzi, radioul și-
a pierdut influența anterioară. Majoritatea omit informațiile inutile care provin de la
receptoare. Și ideea nu este că societatea modernă a devenit stricată, același Levitan a depus
multe eforturi, a lucrat la discursul său pentru a deveni crainic.
Profesia este asociată cu public speaking. Prezentarea competentă a informațiilor,
gustul artistic, emoționalitatea - toate aceste caracteristici sunt necesare unui specialist.
Când citești știri sau comentează evenimente, crainicul subliniază cele mai importante
informații, folosind vocea potrivită pentru a pune accent.
Un specialist poate participa la crearea de scripturi pentru programe, reclame și
anunțuri în care este nevoie de abilități de vorbitor.
Pentru un crainic de succes, doar o voce plăcută nu este suficientă. Trebuie să poți
folosi echipamentul și să stăpânești abilitățile de topire a vorbirii. În spatele unei cariere
vibrante pe un canal de televiziune sau un post de radio se află munca grea zilnic. Opera
unui specialist formează imaginea canalului în ochii oamenilor, atrage sau, dimpotrivă, îi
respinge pe ascultători.
O profesie de crainic este o modalitate bună de a câștiga bani pe Internet. Pentru unii,
rețeaua globală a devenit primul pas în cariera sa, pentru alții a adus faimă și taxe
impresionante. De exemplu, pe site-urile specializate, o oră de acțiune vocală poate costa
între 6 și 15 dolari.
Specialiștii competenți sunt întotdeauna solicitați la radio și televiziune. Există multe
cazuri în care transferul este asociat cu gazda, ceea ce vă permite să creați propriul program
de creație în viitor. În plus, experții exprimă programe, filme și serii străine. Funcții de
difuzor. Crainic de profesie. Cine este crainicul (allcar24.ru)

1.2. Din crainicilor prezentatori de la Radio Moldova

Radio Chișinău este un post de radio din Republica Moldova ce aparține de Societatea
Română de Radiodifuziune. Primul post de radio de la Chișinău a fost inaugurat de
Radiodifuziunea Română pe 8 octombrie 1939 sub numele de Radio Basarabia, iar după 72
de ani SRR a reînnodat tradiția prin inaugurarea emisiei Radio Chișinău la 1 decembrie
2011. Merită să parcurgem câteva file din istoria atât de fracturată a Basarabiei, provincia
statului român între 1918 și 1940, exclusiv privind vechiul post de radio Basarabia.
La momentul cuceririi Basarabiei și nordului Bucovinei, sovieticii aveau postul de radio
Tiraspol, care își începuse emisiunea la 30 octombrie 1930, al cărui scop principal îl
constituia propaganda sovietică și antiromânească spre Moldova dintre Prut și Nistru.
Dreptul mare și având în vedere și faptul că în Basarabia audiența radio București era destul
de slabă, Guvernul român și Marele Stat Major al armatei au solicitat participarea
radiofoniei românești la contracarare propagandei rusești bolșevice din Basarabia încă din
anul 1930. Sovieticii în anul 1936 au pus în funcțiune tot la Tiraspol noua stație de emisie
Maxim Gorki, care permiteau acoperire mult mai mare a teritoriului Basarabiei. În anul
1935, soluția propusă de Gheorghe Ciolac privind înființarea postului de la Chișinău și a
studiourilor din Iași și Chișinău legate prin fir aerian a fost susținută de Ștefan Șoimescu,
Pamfil Șeicaru, Dragomir Hurmuzescu și aprobată în unanimitate de consiliu de
administrație al Societății de Radiodifuziune. Numele ales pentru noul post era Radio
Basarabia și urma să emită pe 241, 9 m lungime de undă. Pentru a contracara propaganda
antiromânească, în 1937 primăria Chișinău a cedat Societății Române de Radiodifuziune
clădirea fostului teatru Pușkin din strada Carol I, pentru a deschide primul post de radio de
la Chișinău. În jurnalul primăriei Chișinău, care ceda clădirea fostului auditoriu Pușkin din
strada Carol 1, se menționa: prin instalarea acestui post de radioemisiune, la Chișinău se va
putea desfășura cât mai larg atât propaganda, cât și cultura națională, astfel ca el să fie
cunoscută de toți locuitorii acestei provincii, ceea ce este în interesul țării. Afară de aceasta,
Chișinăul fiind un centru de cultură foarte dezvoltat, postul de radio ar da prilejul
intelectualilor, artiștilor și instituțiilor de cultură să manifeste și să contribuie la programele
ce se vor emite, răspândind astfel învățătura și cultura românească peste hotare și în toate
straturile sociale.
La 23 noiembrie 1937 au început lucrările de amenajare ale fostului auditoriu Pușkin,
noul sediu al Radio Basarabia. Conducerea Radiodifuziunii a alocat un credit inițial de 4
milioane de lei dintr-o linie de credit totală de peste 14 milioane de lei. Până la sfârșitul
anului 1938 au fost încheiate lucrările de construcție ale imobilului și instalarea emițătorului
adus de la Bod Brașov, capabil să acopere distanțe foarte mari, chiar până la Moscova și
Leningrad. În primele zile ale lunii iunie 1939 au început emisiunile experimentale ale
Radio Basarabia pe lungimea de undă de 212,6 m, zilnic între orele 21:00 și 23:00,
măsurătorile efectuate după montarea postului demonstrând că postul acoperă cu rezultate
foarte bune teritoriul dintre Siret și Nistru, eliminând practic influența posturilor rusești de la
Tiraspol și Odessa.
Radio Basarabia a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea
liturghiei de la catedrala mitropolitană din Chișinău, fiind primul studio regional al
Societății Române de Radiodifuziune./gpodea/ A fost considerat cel mai bun studio al
Societății Române de Radiodifuziune, fapt ce permitea genurile de producție, orchestre și
muzici militare, coruri, ansambluri mai mari și producții variate, având ca număr total de
executanți până la 50 de persoane. Radio Basarabia era un post regional și, ca atare, trebuia
să emită programe locale, însă acestea se completau cu retransmisii din București ori de câte
ori se producea un eveniment excepțional sau se emitea un program deosebit.
Programele locale au pus în valoare toate elementele de elită din Chișinău, literați,
artiști, instrumentiști, dându-se un impuls remarcabil vieții culturale din oraș, atât în rândul
ascultatorilor, cât și rândul celor invitați să apară în fața microfonului. Ocupația sovietică a
Basarabiei, din 28 iunie 1940, a însemnat preluarea postului de către puterea sovietică, o
parte din personal și arhivă au fost retrase la Huși, iar mai apoi la Iași, dar nu și emițătorul
de 20 de kW. La 25 iunie 1941 sovieticii ordonă crearea unor batalioane de distrugere ale
NKVD, care aveau misiunea să lupte cu trupele de parașutiști și cu diversioniștii inamicului,
pentru Chișinău fiind detașați 480 de comuniști loiali regimului sovietic, aflați sub
conducerea comisarului Muhin. În arhivele noastre de Istorie Orală se păstrează mărturia lui
Gheorghe Crispășanu, tehnician al Radiodifuziunii, care a participat atât la instalarea
emițătorului, cât și la recuperarea componentelor Radio Basarabia după distrugerea acestuia
de către autoritățile sovietice în retragere, în iunie-iulie 1941.
La 1 decembrie 2011 Radio România își lansa postul regional din Republica Moldova,
un proiect care a fost sprijinit atât de Radiodifuziunea Română, cât și de partide politice,
Administrația Prezidențială, cât și de omologii lor de peste Prut. Domnul András István
Demeter, președinte al SRR în acea vreme, mărturisea la inaugurarea postului Radio
Chișinău.
Deontologia profesională este o marcă la Radio Chișinău, astfel că deontologia
profesională într-adevăr a fost un mod de lucru pe care l-am pus și noi acolo. Numai că a
venit în întâmpinarea colegilor care s-au alăturat echipei, adică ei deja erau formați, asta a
garantat că Radio Chișinău a rămas de-a lungul timpului una dintre vocile echilibrate și
echidistante din peisajul mediatic din Republica Moldova și nu sunt foarte multe care să fi
întrunit aceste criterii în mass-media și ăsta este iar un plus adus pe piața mediatică din
Republica Moldova de Radio Chișinău. Radio Chișinău ar trebui ajutat să fie mai cunoscut
pe piața din Republica Moldova, lumea să audă de existența acestui serviciu de calitate.
Conținutul vorbește despre calitatea lui și bineînțeles știu că asta a fost o problemă
dintotdeauna la Radio Chișinău, bănuiesc că este și acuma, s-ar simți nevoia cred unei
suplimentări de buget pentru a putea fi suplimentată echipa./lalexandrescu/ Este o echipă
mică, care lucrează mult, s-ar vedea mult mai bine și ar fi mult mai performantă dacă
această echipă ar fi mărită cu câțiva realizatori de emisiuni, chiar și cu câțiva oameni la știri.
Ei acoperă totul în acest moment, dar se poate și mai mult dacă există resursele umane.
 Radio Chișinău nu este singur pe piața media din Republica Moldova. Mai bine de alte
50 de posturi funcționează în arealul de la răsărit, însă cel puțin jumătate din acestea emită
în limba rusă. Din nou domnul Marian Voicu, directorul de proiect al Radio Chișinău.
Este o piață extrem de dinamică, iar prezența presei în limba rusă, din Federația Rusă
sau din Republica Moldova este una consistentă. Este o concurență pe piața informației cu
totul alta decât o înțelegem aici în Uniunea Europeană, pentru că mizele sunt cu totul altele.
Piața în sine sau concurența, așa cum o înțelegem aici, cred că este benefică, iar faptul că
Radio Chișinău are în spate o instituție precum Radio România, din care face parte, îi dă un
plus. În timp, iată, au trecut zece ani, cred că cu cât Radio România se va implica mai mult
în dezvoltarea acestui proiect, ca și Televiziunea Română de altfel, cu atât șansele de a
deveni din ce în ce mai importante se vor realiza.
A ține pasul cu vremurile nu este și pentru Radio Moldova Chișinău o necesitate,
îndeosebi în noua vârstă a digitizări. DOCUMENTAR | ”Un deceniu cu Radio Chișinău”
(radiochisinau.md)
Ştirile sunt coloana vertebrală a unui post de radio, ceea ce înseamnă că modul în
care sunt prezentate știrile de radio este foarte important pentru identitatea respectivului
post. Dar trebuie avut în vedere faptul că știrea de radio este destinată urechilor și nu
ochilor. Această afirmație este cu atât mai importantă cu cât mecanismul formării unei
imagini în cazul transmiterii unui mesaj prin intermediul cuvintelor este mult mai complex
decât simpla receptare și analiză a aceleiași imagini prin văz.
La nivel auditiv, activitatea cerebrală funcționează cu solicitarea lobilor temporali ai
ambelor emisfere cerebrale. Cortexul auditiv este responsabil de auz, de interpretarea limbii
și a muzicii. Exact aceeași parametri care sunt utilizaţi de creier pentru a identifica o linie
melodică – înălțime, volum, ritmicitate și armonie, sunt şi factorii care definesc și procesul
recunoașterii unei voci și a mesajului din spatele cuvintelor.
Se spune că tonul face muzica, iar acest lucru este cu atât mai important în
comunicarea verbală. Cortexul medial prefrontal este centrul care decide opțiunea între
starea de agresivitate sau calm, iar acesta este extrem de sensibil la tonalitate și la vibrațiile
vocii. Pentru a încheia cu termenii medicali, trebuie doar să rămânem cu ideea că aceeași
schimbare de temperament pe care ne-o trezește o piesă muzicală se poate obține prin
modularea vocii umane. Iar corecta modulare a vocii face diferența dintre un jurnal corect
prezentat – ehilibrat, echidistant și stenic, de unul prost.
Însă pentru ca un jurnal de știri să fie perfect difuzat și receptat de către ascultători e
nevoie de o anume disciplină a editorului prezentator, care se poate transforma chiar într-o
rutină. Regula nr. 1 – Vino la radio cu o oră înainte de jurnal
 Asta pentru a evita situațiile neplăcute în care ajungi cu câteva minute sau chiar
secunde înainte de a intra în emisie gâfâind la microfon ca după maraton - Regula nr. 2 –
Familiarizează-te cu știrile zilei
Îți va prinde foarte bine să știi care sunt cele mai importante știri ale zilei și să nu ajungi în
fața microfonului citind mecanic niște texte despre care nu știi absolut nimic. Nu vei
convinge pe nimeni că stăpânești subiectul.
Regula nr.3 – Citește-ți știrile înainte de jurnal. Chiar dacă ai venit cu o oră înainte
de a intra în emisie, ar fi bine ca respectivele 60 de minute să le folosești constructiv. Adică
să îți citești știrile pe care urmează să le prezinți cu voce tare. Măcar de două ori.
Regula nr. 4 – Editează-ți știrile. Dacă știrile pe care urmează să le prezinți nu sunt
scrise de tine, ar fi bine să le citești cu voce tare și să modifici formulările care nu ți se
potrivesc, fără însă a modifica și mesajul știrii.
Regula nr. 5 – Fă exerciții de dicție - Înainte de jurnal ar fi bine să faci măcar un set
de exerciții de încălzire a aparatului fonator (față, limbă, buze) și câteva exerciții de
pronunție. Vocea ta va fi mai clară, pronunția cuvintelor nu îți va da bătăi de cap și intonația
va fi cea potrivită pentru respectivele știri. TOP 5 reguli pentru prezentatorii de știri de radio
– Lecţia de dicţie (dictie.ro)
Principalele elemente ale unui program radio Ei sunt prezentatorul, scenariul radio,
producătorul, tehnicianul audio, agenții de publicitate și echipa de vânzări. Cu mai bine de
100 de ani în funcțiune, radioul este un mediu care rămâne viu în ciuda sosirii unor
tehnologii mai avansate.
Nici televiziunea, nici internetul nu au reușit să-l deplaseze, ci dimpotrivă, să-l
întărească: formatul de televiziune al emisiunii Late Night Show și cele ale interviurilor sunt
adaptate de la omologul lor la radio tradițional, iar sosirea internetului a deschis doar spații
pentru difuzări prin aer vă extindeți acoperirea prin radio online.
De fapt, astăzi nu putem găsi doar zeci de mii de posturi de radio din întreaga lume
pe internet, dar mai multe țări migrează către un format digital prin aer care garantează, în
cel mai rău caz, un semnal similar cu FM dar fără interferențe.
Informația a fost şi este o necesitate vitală a omului, iar nevoia de a se informaeste
una dintre caracteristicile distinctive ale speciei umane. Această preocupare a
existat întotdeauna, dar o dată cu evoluția tehnicii, s-au înregistrat progreseremarcabile atât
în privinta accesului (cantitate, viteza de obtinere, varietate) la informaţie, cât şi a
mijloacelor de transmisie către public. Omul modern este creator şi receptor de informatie;
astfel, el reuşeşte să tină în permanentă legătura cu lume aexterioară şi să-şi coordoneze
actiunile, în mod optim, cu evenimentele exterioare lui. Multitudinea canalelor de difuzare
şi receptare a informatiei a căpătat, în timp, noidimensiuni. Cartea, presa scrisă şi, mai
târziu, aparitia presei electronice au făcut canevoia de informatie a omului să crească
continuu.
Trecerea de la presa scrisă la cea radiofonică şi, ulterior, la televiziune a mărit gradul
de interes pentru informatie, dar în acelaşi timp s-au mărit şi cantitatea, calitatea şi viteza de
transmisie a informației. În epoca modernă, viteza de transmitere şi accesul la informație au
căpătat noi valențe prin perfecționarea mijloacelor existente, dar şi prin apariția altora.
Computerizarea şi folosirea prelucrării digitale într-un sistem complex de transmitere a
informației au eliminat "barierele de spaţiu şi timp".
Dezvoltarea mediilor de informare a determinat apariţia aşa-numitului
"bombardament informaţional". De aceea, au apărut păreri conform cărora "cartea, radioul şi
televiziunea, cinematograful riscă să acapareze în întregime timpul omului, prin informaţie,
şi să nu-i lase nici un timp de gândire". În acelaşi timp, "elemente odinioară rare devin
abundente şi elemente odinioară abundente devin rare.
Dacă ne gândim la marea cantitate informațională şi la posibilităţile limitate de
receptare, în totalitate, ale unui individ, am putea fi de acord cu acest autor; totuşi, în
fiecare caz în parte intervine gradul de cultură, pregătirea individului şi disponibilităţile lui
pentru receptarea informației, având în acelaşi timp posibilitateade a selecta informaţia, fără
ca aceasta să-i copleşească. Mai mult, putem afirma că interesul oamenilor pentru informaţie
a crescut.
În presa radiofonică elementul cel mai important este ce s-a întâmplat, conținutul
faptului sau evenimentului. Răspunsul la întrebarea “ce” este însuşi conținutul
evenimentului. În publicistica radiofonică, acest răspuns este cel mai important, mult mai
important decât autorul
evenimentului, desemnat prin răspunsul la întrebarea “cine”. De aceea într-o ştire de radio
este preferabil, ca, de la început, să se spună “ce s-a întâmplat” şi apoi să se răspundă la alte
întrebări. Această structură specială a ştirii de radio este determinată de trăsăturile specifice
ale tipului de publicistică. La radio, calitatea receptării, depinzând numai de auz, este mult
mai dificilă, auzul nefiind unul din simțurile foarte fine, cum este văzul, de pildă. S-a
constatat că numai prima parte a mesajului se reține. De aceea este foarte important ca
elementul esențial al mesajului – relatarea conținutului evenimentului – să fie aşezată în
prima parte a relatării pentru a avea garanția că va fi reținut. O ştire de tip „ce” (ce s-a
întâmplat) se referă la evenimente importante, care trebuie reținute de cât mai mulți
receptori.
 Ştirile de fapt divers, ştiri de interes uman cum mai sunt denumite (features) sunt
concepute în alte modalități. Ascultătorul trebuie introdus în atmosfera evenimentului – fie
că este tragic, amuzant sau palpitant. Scopul unor asemenea informații fiind acela de a
distra, de a-l deconecta pe ascultător, ele pot începe cu o introducere în care să i se explice
acestuia de
ce îi este oferită relatarea. Se apelează la comparații cu fenomente sau evenimente
asemănătoare – toate pentru a emoționa.
“Nimeni nu ştie destul astăzi. Toți vrem să fim informați. Cu privire la ce? Nu ştim
exact. Dar am voi să ştim, să aflăm, să putem spune – într-o lume în care, în orice clipă,
avem impresia că se întâmplă ceva, fără ca noi să fim la curent. Există, în vremuri de mare
densitate, cum sunt cele de azi. o supremă valoare, din care omul îşi face hrană zilnică:
informația. Să ştii
ceva, chiar inexact, dar să ştii. E aproape ca un narcotic”. (Din volumul Constantin Noica, «
21 de conferințe radiofonice. 1936-1943 ») Cu aceste cuvinte îşi începea Constantin Noica
conferința – una dintr-un ciclu de 21, rostită pe postul național de radio, la 25 noiembrie
1943. Era o recunoaştere – de la altitudinea filosofului - a faptului că omul secolului XX
este în stare permanentă de informare. Acest adevărat drog pe care îl reprezintă informația
pentru omul modern – această constatare este valabilă însă pentru omul tuturor timpurilor,
deoarece informația a fost şi este vitală pentru însăşi existența speciei – ne-a adunat într-un
sat global, în
care toți ştim aceleaşi lucruri, avem obiceiuri şi interese similare. Pentru că informația
înseamnă îmbogățire, dar, în acelaşi timp, induce şi fenomene contrare: pierderi de
identitate, împuținare intelectuală, sărăcie spirituală, uniformizare, simplism. Se afirma chiar
că omul modern s-ar afla sub dictatura presei. Ziarul, televizorul, postul de radio ne dictează
ce să cumpărăm, cât, de unde şi cum să ne hrănim, cum să ne îmbrăcăm şi cum să vorbim,
cum să gândim şi cum să ne creştem copiii.
În acest proces complex de bombardament informațional, creat în secolul XXI de
globalizarea informației şi de noile mijloace de comunicare în masă care îl asaltează pe om
din toate direcțiile, presa are, fără îndoială, un loc principal, fiind furnizoarea celei mai mari
cantități de informații. În plus, procesul de informare prin intermediul presei este constant şi
sistematic.
Radioul este comunicare Radioul este, în primul rând, comunicare. Este prima lecție pe care
a
învățat-o la debutul său ca redactor la un mic post de radio din Brooklyn, celebrul show-man
de la CNN, Larry King. Primul lui şef i-a explicat lapidar şi foarte clar conținutul activității
pe care urma să o desfăşoare: “Asta e muncă de comunicare!”. Comunicarea prin radio cere
onestitate.
A doua lecție pe care a învățat-o Larry King a fost că trebuie să fii onest. “Ca să
devii un crainic de succes, fă-i pe ascultătorii şi telespectatorii tăi părtaşi la experiențele şi
sentimentele tale”. Ce înseamnă onestitatea? Povesteşte tot Larry King, referindu-se, de data
aceasta, la debutul său pe micul ecran: “Nu mai fusesem niciodată într-o emisiune televizată
şi am lăsat acest gând să-mi dea emoții. Producătorul m-a aşezat pe un scaun rotativ. Mare
greşeală! Din cauza emoției mă tot roteam la dreapta şi la stânga şi m-au văzut toți
telespectatorii. Trebuie să fi fost amuzant, aşa că am mers pe instinct. i-am pus pe
telespectatori în locul meu. Le-am mărturisit că eram emoționat. Le-am spus că lucram la
radio de trei ani, dar era pentru prima oară când apăream la televizor. Şi cineva m-a mai pus
pe acest scaun rotativ. Acum, că toată lumea îmi ştia situația, nu mai eram emoționat. Asta
m-a făcut să vorbesc mai bine şi mi-a adus un şi mai mare succes în acea primă seară la
televiziune – totul doar pentru că am fost onest cu cei cărora le vorbeam”.
Comunicarea cu elementul său curent – conversația – este o adevărată artă şi cel ce o
stăpâneşte poate să se considere realizat pentru că are posibilitatea să intre în contact
nemijlocit cu oameni diferiți, din locuri diferite, pe care nu-i cunoaşte. Comunicarea directă
interumană este acum la fel de importantă, poate chiar mai importantă decât în urmă cu
câteva
decenii, când nu se inventase internetul. “Unii se tem că, din cauza volumului atât de mare
de informații transmis prin tot atât de multe mijloace electronice, arta conversației se va
demoda – scrie Larry King în lucrarea amintită. Eu aş spune exact contrariul. ‘Vorbim’ mai
mult decât oricând şi în mai multe feluri decât oricând, tocmai datorită acestor noi mijloace.
Dar
conversația va rămâne cu noi atât cât vor exista oameni. Indiferent ce noi
tehnologii ne va aduce secolul XXI, primele cuvinte din această carte vor rămâne adevărate:
‘Toți trebuie să vorbim’. Şi, cu toate invențiile şi evoluția războiului stelelor, succesul va
reveni la bază. Fie că stai cu cineva la masă sau scrii o scrisoare la computer, principiile
unei bune conversații rămân aceleaşi. Totul se reduce la a stabili o legătură cu o altă
persoană.
Franchețea, entuziasmul şi dorința de a asculta vor face din tine un maestro al conversației
în orice ocazie. Şi, fie că te adresezi unui grup de 12 persoane într-un sediu al unei
comunități, fie că ții o teleconferință prin satelit, lucrurile sunt la fel ca atunci când te
adresezi unui grup. Pregătirea, cunoaşterea publicului şi simplitatea discursului te vor ajuta
întotdeauna să
obții succesul ca vorbitor”
Comunicarea prin mass media înseamnă legătura prin care individul
intră în contact cu lumea. El află ce fac ceilalți oameni, indiferent unde s-ar afla ei pe
mapamond, poate chiar intra în conversație cu ei, îşi poate exprima, la rândul său, opiniile,
îşi poate povesti necazurile, poate întreba sau poate răspunde instantaneu la unele întrebări,
prin emisiunile interactive.
Spre deosebire de telefon unde, în general fiecare comunică cu oameni sau instituții
cunoscute, prin intermediul radioului sau televiziunii această convorbire nu presupune un
scop anume, nici conoaşterea interlocutorului. Subiectul convorbirii este suficient pentru ca,
fiind interesat de tema pusă în discuție, fiecare să aibă posibilitatea să intervină în dialog.
Acesta este, de altfel, şi unul din punctele de atracție pe care presa electronică o are în
rândul publicului de pretutindeni. Comunicarea presupune participanți egali, care se
respectă, au ceva de comunicat şi doresc să comunice. Din punctul de vedere al publicului,
partenerii trebuie să pară că nu încearcă să se pună nici un moment în dificultate. Un
reporter prea agresiv, care nu doreşte decât să-şi “prindă” interlocutorul adresându-i
întrebări incomode nu va avea parte de un interviu, un reportaj sau o anchetă reuşită şi cu
succes la public. Întrebările incomode îl intimidează pe interlocutor şi duc la blocarea
convorbirii.
Automat, ascultătorii vor trece de partea interlocutorului, pe care vor avea tentația
să-l compătimească şi, oricâtă dreptate ar avea, reporterul nu va mai avea credibilitate. Dar
se cuvine să menționăm şi situația opusă - aceea a unui reporter copleşit de eveniment sau
de personalitatea interlocutorului său şi pe care îl lasă să vorbească vrute şi nevrute. Un
asemenea ziarist este calificat de public drept incompetent, nechemat în breaslă.
Discuțiile din lumea teoreticienilor presei au dus la concluzia că nu poate fi vorba de
presă fără a conştientiza că scopul fiecărei ediții de ziar sau revistă, al fiecărei emisiuni de
radio sau de televiziune este comunicarea.
Acest proces este colectiv sau individual. Un ascultător de radio acționează
individual, de unul singur atunci când deschide sau închide aparatul. Tot după voința
proprie, el optează pentru un post de radio sau altul. Alegerea este şi rațională, dar mai ales
sentimentală. “Noi cucerim o națiune de ascultători, cucerind-l pe fiecare în parte”
subliniază Michael H. Haas, Uwe Frigge, Gert Zimmer, în „Radio management”. Manualul
jurnalistului de radio, POLIROM, 2001, p.51). Această situație i-a determinat pe unii
teoreticieni să susțină că “radioul nu este un mijloc de comunicare în masă, ci un mijloc de
informare individuală”, susțin aceeaşi autori.
 Producătorul de radio are datoria de a-şi imagina condițiile în care se face ascultarea
de către fiecare receptor. El ar trebui să ştie unde se află beneficiarul efortului său de a
informa, dacă munceşte, învață, se odihneşte, în ce stare de spirit se află, această intuire
fiindu-i facilitată de sondaje de opinie, scrisori, telefoane etc. Dar mai mult decât atât,
cunoaşterea cerințelor şi intereselor publicului este dată de cunoaşterea şi înțelegerea
temeinică a realităților sociale, economice şi politice ale momentului. O zi în care s-au
anunțat noi scumpiri ale tarifelor la unele servicii de interes public nu poate fi o zi fastă
pentru nimeni. Un moment în care undeva în țară sau într-o țară vecină s-a produs o
catastrofă naturală sau s-a declanşat un conflict militar poate induce în rândul ascultătorilor
o stare de tensiune, amărăciune, chiar disperare. În aceste condiții, producătorul de emisiuni
radiofonice îşi va echilibra programele, în concordanță cu starea de spirit a receptorilor săi şi
numai în acest fel va putea dialoga cu fiecare ascultător în parte şi nu cu mase anonime şi
indiferente. Este rațiunea pentru care posturile de radio se bucură de asemenea succes în
prezent. Aceste posturi – locale sau comerciale – îşi cunosc destul de bine publicul căruia i
se adresează pentru că pot determina destul de precis aria de difuzare a programelor. În acest
fel ele pot răspunde mai precis nevoilor de cunoaştere ale grupurilor de receptori, dar şi
intereselor individuale ale ascultătorilor pe care îi servesc.
Comunicarea prin programe radiofonice este un proces ce se realizează cu mult efort
şi imaginație. A-ți fermeca publicul este o datorie profesională a fiecărui producător,
redactor sau reporter. Captarea ascultătorului se realizează mai întâi superficial, la nivelul
auzului. Un sunet nou - fiecare post de radio are propriul său sunet - poate stârni interesul.
Etapa următoare este aceea a dobândirii credibilității. Este un proces complicat şi
dificil, care înseamnă, de fapt, pentru un post de radio, câştigarea audienței. Ascultătorii
“cred” în postul de radio, nu numai că le place cum sună, dar au garanția obiectivității, a
respectării adevărului de către redactorii şi producătorii lui. În sfârşit, după ce s-a impus în
rândul ascultătorilor prin sunetul său aparte, prin respectarea adevărului, postul de radio
poate considera că şi-a dobândit o personalitate. Credibilitatea unui post de radio – obişnuia
să spună marele om de radio care a fost Eugen Preda – se câştigă foarte greu, dar se poate
pierde într-o clipă. Formarea deprinderilor de urmărire a anumitor programe la un număr
apreciabil de ascultători este un proces dificil şi de durată.
La câştigarea credibilității contribuie, în primul rând, calitatea informației difuzate.
Echilibrul, echidistanța, onestitatea, neimplicarea politica, operativitatea în difuzare sunt+
condiții ale credibilității. Un factor important în consolidarea credibilității îl constituie
realizatorii de emisiuni, cei care vorbesc în direct pe post. Ascultătorul îi va urmări în mod
special pe unii dintre ei, va recunoaşte postul şi după vocile lor, iar, după voce, le va face
chiar un portret imaginar. Nevoia de vedete la radio este la fel de mare ca şi la televiziune.
Dar, fără discuție, starurile singure nu pot face viabil un post de radio. De aceea, fiecare
program trebuie să aibă personalitate şi o țintă precisă pentru a se bucura de atenția şi
prețuirea unui segment de public.
Între toate componente sistemului presei, radioul deține prioritatea în domeniul
informației. Emisiunea de radio însăşi este sinonimă cu ideea de informație, pentru că
radioul este cel care are prioritate, datorită posibilităților sale tehnice, în a anunța un
eveniment. Deci, prima relatare despre un eveniment, primele date noi, inedite, de
actualitate şi de interes – elemente ce constituie calităŃile informaŃiei – vor fi aflate mai
totdeauna de la radio şi apoi aceste elemente sunt completate cu ceea ce oferă alte surse –
ziare, emisiuni tv., filme etc. Una din calitățile de bază ale informaŃiei la radio este
continuitatea. Radioul nu numai că emite cea mai mare cantitate de informaŃie, dar acesta
este un proces ce nu se întrerupe niciodată pe întregul parcurs al programelor emise de un
post de radio. Oricând programul poate fi întrerupt pentru a se prezenta o ştire de ultimă oră.
În plus un post de radio are programe de
informații din jumătate în jumătate de oră şi această realitate îi oferă posibilitatea de urmări
un eveniment pe întreaga sa desfăşurare.
O altă calitate a informației de radio este diversitatea. Fiecare om poate afla din
emisiuni ştirile pe care le doreşte. Ştirile politice, economice şi de bursă, utilitare, din
domeniile culturii, ştiinței, sportului – toate temele, toate sectoarele activității umane îşi
găsesc la radio spații în emisiuni. Întrun program de 24 de ore sau chiar mai puțin, se
încearcă găsirea
răspunsurilor la o gamă de interese umane extrem de largă.
Radioul a reprezentat și continuă să reprezinte cea mai accesibilă sursă de informații
pentru utilizatorul de rând. Programele vorbite, transmiterea de știri și muzică chiar și în
cele mai izolate colțuri ale lumii au deschis oamenilor posibilități nebănuite de cunoașterea
a evenimentelor ce se desfășoară în lume, iar operativitatea de care dispune radioul face din
acesta cel mai rapid mijloc de informare, devansând în viteză presa scrisă și televiziunea.
Pentru ca schimbul de informații să se producă la un nivel cât mai înalt a fost necesară
instruirea și dezvoltarea comunicatorilor. La început, aceștia făceau posibilă comunicarea
doar din punct de vedere tehnic, apoi, comunicatorii, care transmiteau doar semnale și
mesaje sonore cu caracter științific, militar sau politic, s-au transformat în prezentatorii radio
de astăzi.
În prezent, radioul nu poate fi perceput fără crainic, pentru că, în timp, vocea vie și
moderarea informațiilor de către un prezentator au devenit elemente vitale ale existenței
radioului. Evoluția radioului și apariția posturilor de profil au dat naștere mai multor tipuri
de prezentatori – fapt ce este necesar de a fi cunoscut de cei care activează în domeniu, dar
și de cei care studiază acest aspect al jurnalismului în formarea lor ca specialiști.
Marele avantaj al prezentatorului radio față de prezentatorul de televiziune sau
oricare alt tip de prezentator este promptitudinea cu care acesta poate transmite informațiile.
El trebuie doar să aibă textul pregătit și, de unul singur, poate transmite către publicul larg
informațiile ce le deține. Prezentatorul de televiziune are nevoie de pregătirea propriei
imagini, de o echipă de operatori și regizori pentru a servi publicul cu aceeași informație. De
aceea, impactul radioului este unul primar în informarea și dezvoltarea comunității. Devenit,
datorită capacităților tehnice, prima instituție de informare, industria radiofonică trebuie să
fie foarte atentă cu impactul produs asupra maselor.
Radio Moldova este cea mai veche instituție publică din țară. Radio Moldova are un
patrimoniu bogat și unde se promovează valorile culturii naționale și universale. Radio
Moldova are emisiuni pentru toate gusturile și pentru toate vârstele, care sunt transmise pe
trei canale: Radio Moldova, care este un post generalist, dar cu accentul pe actualitate,
Radio Moldova Muzical și Radio Moldova Tineret”.
Foști crainici a Radio Moldova sunt: Ion Munteanu, Tamara Berzoi, Mariana
Bahnaru, Vera Mereuță, voci de aur ale Radio Moldova, au citit știri împreună cu redactorii-
prezentatori din Redacția Actualități de azi. Începând cu 20 aprilie 2021, Studioul numărul
unu din cadrul instituției Radio Moldova poartă numele regretatului jurnalist Alexei
Revenco, Maestru în Artă, deținător al Ordinului ”Gloria Muncii”, considerat vocea de aur a
postului public național. În acest mod, ne-am dorit să aducem un omagiu celui care a fost
Alexei Revenco, o voce de aur, un om de o cumsecădenie rară, un om cu caracter și, în
același timp, foarte modest. În studioul nr.1 el a lucrat 43 de ani la rând. Cred că cei care vor
veni după el și vor intra în acel studio, își vor aminti de cel care a adus glorie instituției
Radio Moldova.
Pe data de 1 octombrie 1930, s-a luat decizia de creare a unui post de radio care să
emită permanent pe teritoriul Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești
(R.A.S.S.M.), aflată în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Primul
emițător radio de 4 KGZ a fost instalat la Balta, pe malul stâng al Nistrului. Mai târziu, un
emițător de 10 KHZ a fost instalat la Tiraspol. Prima emisie radio a avut loc pe data de 30
octombrie 1930. Radioul moldovenesc din acea vreme transmitea, în mare parte, emisiuni
cu conotație politică și socială.
În anul 1939 a fost inaugurat postul de radio Basarabia, care a realizat emisiuni
proprii în limbile română, rusă și germană. Acesta a fost construit la Chișinău de firma
germană Marconi-Telefunken după cele mai avansate tehnologii, dar a funcționat foarte
puțin - până la 28 iunie 1940. De la radio Basarabia angajații care s-au retras peste Prut au
luat cu ei doar niște lămpi și carul de reportaj. În scurt timp, lămpile au fost aduse de la Kiev
și postul de radio și-a reluat activitatea, dar deja cu personal de la postul de radio Tiraspol și
angajați din Chișinău. În partea a doua a secolului al XX-lea, Radiodifuziunea Națională a
emis pe trei canale: Radio Moldova (numit și programul 1), post generalist, Programul 2
Luceafărul, post cultural cu prima emisie stereo din țară, închis mai târziu din motive
financiare, Radio Moldova Internațional, care a difuzat în perioada 1992-2010 emisiuni în
limbile română, rusă, engleză, franceză și spaniolă.
Arhiva Radio Moldova (memoria Radio Moldova) este prima, cea mai veche și cea
mai bogată arhivă media din R. Moldova. Prima înregistrare datează cu anul 1949, un cântec
de glumă în vocea lui Eugeniu Ureche. Pe parcursul anilor, Fonoteca de aur a Radio
Moldova s-a îmbogățit cu valori de unicat ale istoriei și culturii noastre. Arhiva sonoră este
stocată pe o suprafață de 378,4 metri pătrați și conservă, pe diferite suporturi, circa 128 mii
359 de unități cu durata de 380.074 mii de ore, structurate în două compartimente: arhiva
muzicală: 89.981 unități cu durata de 16.472 ore, arhiva „vorbită”: 38.378 unități cu durata
de 363.602 ore. Înregistrările sunt compartimentate conform unei structuri tematice.
Emisiunile emblematice ale postului se regăsesc de asemenea ordonate în compartimente
precum: Istorice, Literare, Muzicale, Teatru, Copii, Tineret, Minorități Naționale etc.
În prezent, Radio Moldova emite pe unde medii AM – trei frecvențe cu acoperire
largă pe toată țara, dar și în țările limitrofe, precum și numeroase frecvențe scurte FM, care
de asemenea acoperă întreg teritoriul Republicii Moldova. Anterior, Radio Moldova a emis
și pe unde ultrascurte.
Un alt cranic al Radio Molodva a fost și Tamara Zastavniţchi, renumita
prezentatoare de televiziune, care şi-a dedicat mai mult de trei decenii din viţă postului
public de televiziune Moldova 1.
Deşi perioada de notorietate a Tamarei Zastavniţchi ţine de anii 70-80 ai secolului
trecut, de chipul ei agreabil îşi mai amintesc şi astăzi mulţi telespectatori care aşteptau în
faţa micilor ecrane ieşirea frumoasei prezentatoare ce urma să anunţe programul.
„A fost o doamnă de o nobleţe fără egal. Mereu elegantă, mereu sobră, un crainic
notoriu, care a lăsat o urmă adâncă în istoria acestei instituţii. Îmi pare rău că a plecat la cele
veşnice. Dumnezeu să o aibă în paza Sa”, a declarat pentru TRM.MD jurnalistul Mihai
Scoarţa, care a muncit împreună cu Tamara Zastavniţchi.
Tamara Zastavniţchi, originară din raionul Ştefan-Vodă, și-a făcut studiile la
Universitatea de Stat din Moldova la facultatea de Filologie. A venit la televiziunea pe
atunci de stat, la începutul anilor 70, fiind remarcată de un regizor de televiziune. A fost
discipola renumitei crainice Elena Strâmbeanu. După ce a plecat de pe ecran, a avut în grijă
cele două muzee ale Radioului şi Televiziunii Naţionale, mai scrie sursa citată.
La scurt timp de la pășirea în anul 2021, mai exact pe 11 ianuarie, s-a stins din viață
una din vocile de aur ale radiodifuziunii din Republica Moldova. Cunoscutul prezentator
radio Alexei Revenco a murit în dimineața de 11 ianuarie pe patul de spital.
Alexei Revenco a devenit om de radio după ce, la vârsta de 20 de ani, după vreo trei
etape de concurs, a fost acceptat pentru funcția de crainic stagiar la postul național de radio
„Radio Moldova”. Alexei Revenco a început să lucreze în radio, fiind în ultimul an de studii
la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, pe atunci Institutul de Arte Gavriil
Muzicescu. De atunci, peste 43 de ani i-a dedicat activității radiofonice.
A prezentat emisiuni din diverse domenii, teatru la microfon, a fost vocea pentru
diverse spoturi și promo-uri. Vocea lui Alexei Revenco s-a remarcat și în seriale sau filme
difuzate la TV. Oamenii de artă îl cunosc și de la concertele sau evenimentele în cadrul
cărora participa în calitate de prezentator.
Alexei Revenco trebuia să prezinte și evenimentul de învestire a președintelui
Republicii Moldova, Maia Sandu. Pe 23 decembrie 2020 însă a fost internat în spital,
împreună cu soția sa, prezentatoarea radio Maricica Munteanu, fiind confirmați pozitiv cu
COVID-19, ca pe 11 ianuarie 2021 să treacă în lumea celor drepți.
În 2007, lui Alexei Revenco i-a fost conferit titlul de Maestru în Artă, iar în 2010 a
fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” pentru activitatea de redactor-prezentator în
Departamentul Actualităţi Radio.
Jurnalistul și prezentatorul de la Radio Moldova, Alexei Revenco, Maestru în Artă,
deținător al Ordinului ”Gloria Muncii” a devenit om de radio după ce, la vârsta de 20 de ani,
după vreo trei etape de concurs, a fost acceptat pentru funcția de crainic stagiar la postul
național de radio „Radio Moldova”. Alexei Revenco a început să lucreze în Radio, fiind în
ultimul an de studii la Academia de Arte Frumoase, pe atunci Institutul de Arte Gavriil
Muzicescu. De atunci, peste 43 de ani i-a dedicat activității radiofonice.
A prezentat emisiuni din diverse domenii, teatru la microfon, a fost vocea pentru
diverse spoturi și promo-uri. Vocea lui Alexei Revenco s-a remarcat și în seriale sau filme
difuzate la TV. Oamenii de artă îl cunosc și de la concertele sau evenimentele în cadrul
cărora participa în calitate de prezentator.
Alexei Revenco trebuia să prezinte și evenimentul de învestire a Președintelui
Republicii Moldova, Maia Sandu. Pe 23 decembrie însă a fost internat, împreună cu soția sa,
prezentatoarea radio Maricica Munteanu, fiind confirmați pozitiv la COVID-19.
 În 2007 lui Alexei Revenco i-a fost conferit titlul de Maestru în Artă, iar în 2010 a
fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” pentru activitatea de redactor-prezentator în
Departamentul Actualităţi Radio.
Un al crainic al Teleradio Moldova a fost și cunoscuta Corina Fusu (n. 4
septembrie 1959, Chișinău) este o politiciană și jurnalistă română din Republica Moldova,
care din 30 iulie 2015 exercită funcția de Ministeru al Educației al Republicii Moldova. Ea
este și deputată în Parlamentul Republicii Moldova (din 2009), ex-președintă a Comisiei
cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media din Parlamentul Republicii Moldova
(2009—2010). Din mai 2008 este vicepreședinte al Partidului Liberal și
conduce Organizația Femeile Liberale, iar din 2014 este prim-vicepreședinte al Partidului
Liberal (PL). Din 3 iunie 2007 până în 2009 a fost consilier în Consiliul
municipiul Chișinău pe lista Partidului Liberal.
Corina Fusu este cunoscută publicului din Republica Moldova după emisiunile pe
care le realiza la TV Moldova 1. Ulterior, alături de alți colegi, a militat pentru
transformarea Companiei Teleradio Moldova într-una publică, care să servească interesele
cetățenilor.
Corina Fusu s-a născut la 4 septembrie 1959 în orașul Chișinău. Membru ULCT din
anul 1973. După absolvirea Școlii medii nr. 1 din capitală (1976) și-a continuat studiile la
Facultatea de Biologie a Universității de Stat din Moldova (1976-1981). Șase ani mai târziu,
ea își începe cariera de jurnalist. Din 1987 până în 1990 prezintă emisiunea de tradiții și
folclor „Cântare Patriei” la „Teleradio-Moldova”, totodată făcând parte din Comitetul de
Stat pentru Radio și TV « Teleradio-Moldova».
Ulterior, între 1990—1999, ocupă funcțiile de redactor-șef și prezentatoare a
programului „Telematinal”. Din 1997 până în 1999 este vicedirector al departamentului
„Actualități TV” de la Teleradio-Moldova, iar din 1999 până în anul 2004 a fost autoarea și
prezentatoarea emisiunii în română și franceză „La Francosphere” și prezentatoare și
corespondent special în departamentul “Actualități TV” al companiei “Teleradio-Moldova”.
În anul 1999 urmează un stagiu la Televiziunea publică franceză „France 2”, în cadrul
Departamentului „Actualități”. În 2005—2006 a fost producător de știri la TV Euronova.
Din 2006 până în 2009 a fost redactor-șef al portalului Europa.md, finanțat de Fundația
„Soros-Moldova”.
 CAPITOLUL II. TAMARA BERZOI - VOCEA DE AUR A RADIOULUI ȘI
TELEVIZIUNII NAȚIONALE. STUDIU DE CAZ (DOCUMENTAR RADIO)

Evoluţia societăţii contemporane este determinată de dorinţa oamenilor de a avansa,

de a cunoaşte mai multe, de a explora şi de a genera noi conţinuturi şi forme de existenţă şi
de coexistenţă. Totodată, trecerea timpului impune şi anumite transformări, chiar renunţări
la lucruri, ocupaţii, forme de organizare şi de activitate, în acest context se înscriu şi unele
îndeletniciri, meserii, profesii care au dispărut în timp sau au suferit schimbări radicale. În
momentul apariţiei televiziunii şi apoi a internetului a fost lansată ideea, precum că radioul
va dispărea în scurt timp, lucru care, din fericire, nu s-a întâmplat. Or, şi astăzi, la finele
primului deceniu al secolului XXI, jurnalismul radiofonic rămâne a fi un imperativ al
timpului, graţie capacităţii de adaptare la noile condiţii impuse de către piaţa informaţională,
aflată mereu în proces de evoluţie.
Odată cu dezvoltarea radioului ca instituţie, s-au conturat şi anumite profiluri de
jurnalişti radio, în funcţie de cerinţele redacţionale tehnice şi de creaţie. Orice redacţie a
unui post de radio clasic, şi aici ne referim la posturile publice de radio, are la baza
organigramei o echipă de reporteri. Literatura de specialitate prezintă reporterii ca fiind nişte
agenți ai jurnalismului, cărţi de vizită ale redacţiei sau furnizori de materie pentru editori,
redactori, comentatori. „Rolul reporterilor este să descopere. Ei sunt primii care pătrund în
haosul prezentului, bătând la uşi închise, adesea asumându-şi riscuri pentru a descoperi
sursa adevărului”[1, p.27]. Randall. D. Jurnalistul universal. Iaşi: Polirom, 2007
 Compania TeleRadio-Moldova (TRM) este principala instituție publică a
audiovizualului din Republica Moldova. Canalele de televiziune sunt Moldova 1 și Moldova
2, iar cele de radio sunt Radio Moldova, Radio Moldova Muzical și Radio Moldova Tineret
Compania își desfășoară activitatea începând din ziua de 30 octombrie 1930, primele
ediții radiofonice fiind transmise printr-un emițător de 4 kW, pus în funcțiune la Tiraspol.
În data de 30 octombrie, postul național, Radio Moldova va marca 92 de ani de
activitate. Pe parcursul acestor ani, generații de jurnaliști, redactori, editori și oameni de artă
au muncit cu dăruire pentru a aduce în casele radioascultătorilor știri, emisiuni interesante,
concerte, transmisiuni în direct și spectacole radiofonice.
În prezent, grila Radio Moldova conține 83 de emisiuni, printre care 16 sunt din
Fondul de Aur al instituției media. De-a lungul timpului, în arhiva sonoră a radiodifuziunii
naționale au fost depozitate peste 120 de mii de înregistrări.
Să recunoaştem că ne macină o curiozitate enormă, atunci cînd ascultăm radioul,
pentru a-l vedea pe cel sau cea care vorbeşte în difuzoare. Ne convin sau nu informaţiile
oferite, are mai puţină importanţă, vocile care răsună însă, nu pot să nu ne impresioneze,
pentru că acestea nu sunt puse la întîmplare în faţa microfoanelor.
Tamara Berzoi este probabil una dintre puținele voci de la noi care s-a imprentat
adânc în auzul multora dintre noi. Căldura din voce, fermitatea rostirii și grija nemărginită
pentru curățenia limbii vorbite fac din profesoara tuturor jurnaliștilor din Moldova un etalon
de dicție, de vorbire distinsă, cu respect pentru limba română. Anii au trecut, granițele s-au
deschis, tehnologiile au avansat alert, însă atenția cu care se dedică Tamara Berzoi rostirii
fiecărui sunet este admirabilă.
Tamara Berzoi este vocea de aur a radioului și televiziunii naționale, astfel pe
timpuri, radioul și televiziunea moldovenească erau nelipsite în casele oamenilor.
Astfel, Tamara Berzoi – este un izvor de energie pozitivă continuă, pe care o împarte
regulat cu toți cei care au nevoie, aşa cum ştie ea mai bine. Este foarte modestă şi sinceră,
fapt ce o face să fie şi mai interesantă. Tamara Berzoi, crainic radio de categorie superioară,
artist al poporului, lector superior la facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării este o
persoană extrem de calculată şi cu o voce inconfundabilă. Nu ar face niciodată lucrurile pe
apucate şi nu ar încerca să facă ceva ce nu-i va reuşi.
Tamara Berzoi afirmă că radioul național a devenit celebru grație personalităților
care i-au creat imaginea și persoanelor de cultură, care au promovat cu multă căldură și
dragoste valorile poporului nostru.
Se cunoaște că Tamara Berzoi este vocea de aur de la radio și TV care timp de
câteva decenii ne-a adus în casă zâmbet, bună dispoziție și energie pozitivă. Tot ea este
artistă a poporului, cavaler al ordinului de onoare, iar cine a fost student/ă la Facultatea de
Jurnalism, cu siguranță a fost la orele ei dicție.
Tamara Berzoi este antrenor de dicție, iar mulți jurnaliști au învățat și încă mai
învață de la ea arta vorbirii. Este vocea pe care ar recunoaște-o generații întregi pentru
sonoritatea sa. Dar, Tamara Berzoi este înainte de toate o doamnă elegantă, care te cucerește
cu bunătatea și optimismul său.
Niciodată nu a avut tendința să concureze cu cineva, era disciplinată și se perfecționa
permanent în domeniul profesional. Au fost cazuri când invidia și concurența neloială
distrugea soarta oamenilor pe atunci. Se scriau denunțuri anonime chiar și după un banc
povestit sau o carte discutată. Dar, toate acestea au rămas în trecut. Iar vocea pe care o
cunoștea întreg URSS-ul este recunoscută și mai răsună și astăzi. La 80 de ani ai ei este
prezentă în diferite proiecte de televiziune, acordă mentorat crainicilor tineri de radio și TV,
predă la Universitatea de Stat. A avut și unele regrete. Spre exemplu, acum 50 de ani a
existat posibilitatea să ajungă la un post de radio din Kiev, dar ea a decis să rămână în
Moldova. Lucru pentru care nenumărați discipoli de la canalele de radio și televiziune de la
noi îi sunt enorm de recunoscători și până acum!
Tamara Berzoi: Crainică, profesoară de dicție, Artistă Emerită, Artistă a Poporului,
Cavaler al Ordinului de Onoare.
Astfel, soțul îi spunea că eram prea disciplinată. A avut o educație strictă în familie.
Tatăl ei era director de școală și cerea ca să fiu un exemplu de urmat pentru toți elevii. La
serviciu, în prezența ei nu se spuneau nici bancuri pipărate, operatorii din televiziune o
poreclea „Дама 18-a века”, de fapt, era un compliment.
Fiica sa, Stela Corobceanu, e cea care o sprijină în toate. Mereu a admirat-o. A
învățat bine, a muncit mult. E o mândrie și sprijinul ei.
În geanta cranicăi Tamara Berzoi, mereu găsești o batistă parfumată, o oglinjoară și
pieptenele. Dar dacă pleacă în călătorie, are câteva iconițe mici și dragi, care o ajută, care o
fac să se simtă apărată și protejată. Simte astfel că este Bunul Dumnezeu alături de dinsa.
Îi place la nebunie, gustul de cireșe ce o transpune imediat în copilărie. Și viața e ca
o cireașă – poate fi și dulce, și amăruie. Și o adorăm cum este. Și dulce, și amară, mai apare
câte un nouraș, apoi din nou se limpezește cerul… iar cireșele amare au și o aromă
deosebită, păcat că se găsesc tot mai rar.
De mică minunata Tamara Berzoi, visa să devină balerină. În cancelaria școlii, în
1946 a văzut o revistă în limba rusă, cu o balerină pe copertă. Încerca să se ridice pe vârful
degetelor.
 Întrebând de părinți cine sunt balerinele, i s-a spus că e o profesie grea și că școli de
balet sunt puține și numai în orașe mari. Iar mai târziu, prin clasa a 9-a, a visat să devină
medic. Dar viața ia pregătit o carieră, ce ia adus satisfacție și căreia îi este dedicată până
acum.
Primul salariu ce l-a primit Tamara Berzoi nu a fost în bani, ci în cereale și cartofi,
tot ceea ce se cultiva în colhoz.
Tamara Bîrzoi este un izvor de energie pozitivă continuă, pe care o împarte regulat
cu toți cei care au nevoie, aşa cum ştie ea mai bine. Este foarte modestă şi sinceră, fapt ce o
face să fie şi mai interesantă. Tamara Berzoi, crainic radio de categorie superioară, artist al
poporului, lector superior la facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării este o
persoană extrem de calculată şi cu o voce inconfundabilă. Nu ar face niciodată lucrurile pe
apucate şi nu ar încerca să facă ceva ce nu-i va reuşi.
Cum îi reuşeşte? „Nu bîrfesc niciodată, nu invidiez pe nimeni, am foarte mare
plăcere din a comunica, am încredere în oameni, nu mă zgârcesc să le fac complimente
pentru că mi se întoarce această bunătate, îmi plac studenţii, încerc să fiu cu ei mereu într-o
relaţie bună”, spune intervievata într-un interviu acordat portalului www.politik.md.
Crainic radio este un povestitor iscusit şi cu o bogată experienţă. Povestește ore în şir
fără a vedea cum trece timpul.
Tamara Berzoi a lucrat la radio circa 44 de ani, perioadă despre care povesteşte în
interviuri, cu atâta dragoste şi trăire, citindu-se în ochii ei bucuria emoţiilor şi a fiecărei
clipe trăite din experienţa sa. Recunoaşte cu modestie că vocea este cartea sa de vizită care o
reprezintă şi care i-a adus cel mai mare succes în carieră. Este înzestrată cu o voce
melodioasă, moale, caldă, catifelată ce i-a deschis cu generozitate poartă succesul.
Cea care i-a remarcat talentul a fost profesoara de limba română de la Cernăuţi,
propunându-i să încerce să facă câteva probe la radio. „Niciodată nu mă gândeam să devin
jurnalist, dar după ce am început să fac câteva materiale, am citit buletine de ştiri
înregistrate şi încet, încet a început să îmi placă, după care am făcut un material cu Sofia
Rotaru, pe atunci câştigase un concurs de muzică şi atunci mi-am dat seama cât de important
e să ai un contact cu o persoană cunoscută” spune Tamara Berzoi.
Menţionează că vocea reprezintă extraordinar de mult și pentru un om de TV, dar
pentru cel de la radio „este cartea de vizită ce îţi permite să te apropii mai uşor de urechea
ascultătorului, pentru că în afară de voce trebuie să ai şi darul acesta lăuntric. Eu puteam
uşor să citesc şi un text artistic şi unul de ştiri, acum îmi ascult cu drag înregistrările mele de
pe timpuri”.
 A sărbătorit recent vârsta de 81 de ani şi a primit foarte multe flori, distincţii, sunete
la telefoane. Am remarcat cu drag că a rămas aceeaşi voce melodioasă de pe vremuri, timp
în care, după cum remarcă mai multe persoane, vocea nu i s-a schimbat.
A simţit culmile succesului încă de pe la 27 de ani, după o perioadă petrecută la
radio. „Am simţit acest lucru când am primit categoria I pentru merite deosebite. Pe atunci
trebuia să primeşti categoria III, apoi II, I şi categoria superioară. Eu am primit deodată
prima categorie de la consiliul artistic, în componenţa căruia erau nişte jurnalişti de valoare
şi când s-a hotărât să mi se dea această categorie am rămas uimită şi foarte mulţumită. După
2 ani am primit categoria superioară”.
A primit o lecţie de viaţă cum poţi primi numai după mulţi ani de experienţă.
Rădăcinile învăţămintelor acumulate pe parcursul anilor sunt bine implantate în mintea sa.
Astfel, Tamara BerzoI a lucrat la radio 34 de ani, anii cei mai frumoşi, de colaborare
cu multă lume, a avut fericita ocazie să contactez cu diferite personalităţi, a fost mereu în
contact cu oameni talentaţi, munca îi plăce la nebunie. Acum ved că e foarte uşor să fii
prezentator. Pe timpuri nu aveai voie să ai nici o bucăţică de foaie atunci când prezentai un
concert. Trebuia să ţii minte şi autorul versurilor, a muzicii, dirijorul, interpretul cu toate
regaliile, trebuia să ai o memorie foarte bună. A prezentat multe concerte la Palatul Naţional
la căminele culturale din republică.
Îi plăcea foarte mult colectivul de la radio, era multă cultură, multe lucruri frumoase
le-a luat de la colegii mai mari, Guranda, Polerca, mereu citeau, ieşeau din studiou şi citeau,
era dragostea de cultură, vorbeau mereu despre cultură, teatru, literatură. Acum se discută
nişte probleme de alt ordin, critici.
Tamara Berzoi consideră că pentru a fi un altfel de journalist, ai nevoie de cultură
generală, îi consider pe jurnalişti şi pe medici oamenii de pe baricade. Medici trebuie să îşi
facă întotdeauna munca cinstit şi să ia măsuri imediate şi jurnalistul la fel, trebuie să fie
foarte deştept, cinstit. Adevăraţii jurnalişti au cu adevărat putere în stat, pentru că ceea ce le
este politicienilor mai greu şi mai incomod să facă, jurnalistul o poate face şi o scoate la
iveală. Şi trebuie tot timpul să fim deschişi, foarte ageri, deştepţi şi să avem idei mereu. Atât
vocea cât şi personalitatea omului trezeşte un respect oarecare şi te uşurează în a investiga.
Crainic radio, a fost tot timpul optimistă, continui să facă gimnastică. De când era în
anul I la facultate făcea dimineaţa gimnastică. Întotdeauna mănâncă sănătos, simplu, dar cu
verdeaţă, cu legume şi fructe proaspete, pregătit proaspăt, de către dânsa.
Tamara Berzoi, Îi place enorm de mult să croșeteze, să facă ore de dicţie la TV,
predă la facultate, în zilele de odihnă merge la grădină, îi place să facă conserve, ajut fiicele,
face piaţă, îi place să meargă dimineaţa foarte devreme cînd vin băbuţele cu produse
proaspete, citește.
Cu o voce numai lapte și miere, cu o răbdare infinită și cu dragoste fața de oameni și
limbă, dna Tamara Berzoi i-a învățat arta cuvîntului rostit frumos pe mai toți jurnaliștii care
astăzi apar pe ecrane. În interviul următor descoperiți ce părere are dumneaei despre
limbajul studenților, ce greșeli de exprimare sunt comise cel mai des și ce putem face ca să
ne îmbunătățim dicția.
Pe portalul www.studentus.md găsim un interviu cu doamna Tamara Berzoi,
jurnalista ce îi adresează întrebări este studenta ULIM, Doina Stimpovschii. Este un interviu
bun pentru studenți, viitorii stundenți pentru noua generație ce se dezvoltă și progresează pe
unda sa.
Doina Stimpovschii: – Dna Berzoi, de unde și cum ați deprins arta vorbirii frumoase?
Tamara Berzoi: – Ca să răspund, mă voi întoarce puțin în trecut. Am devenit studentă în
anul 1957. Atunci problema limbii era pusă cu totul altfel. Eu fiind din Ucraina și făcîndu-
mi studiile în Cernăuți, auzeam mai mult limba rusă și cea ucraineană. Dar am avut mare
noroc, pentru că printre profesorii care ne predau la facultate erau și dintre cei care-și
făcuseră studiile la București. Mi-aduc aminte de o profesoară, dna Penciuc, care vorbea
perfect 6 limbi. Dumneaei, crezînd că vorbesc mai ingrijit, m-a luat de mîna și m-a dus la un
post de radio din Cernăuți, care emitea cîteva ore pe zi în limba română. Am început să fac
mici interviuri, să citesc cîte o bucățică de text atunci cînd era nevoie. Un alt profesor care
mi-a fost model a fost domnul Corcinschi, care a scris multe articole despre gramatica
noastră. Îmi amintesc cu drag de domnul Sadovnic, care, deși era ucrainean de origine,
vorbea tare frumos în limba română. Foarte multe lucruri am învățat de la ei. Probabil un
lucru important este că obișnuiam să citesc mult. În plus, în familia mea se vorbea curat,
părinții mei fiind profesori. Acest fapt mi-a cultivat limba.
D.S.: – Ce părere aveți despre limbajul pe care îl folosesc astăzi jurnaliștii, atît în presa
audiovizuală cît și în presa scrisă?
T.B.: – În presa scrisă, cu părere de rău, găsesc greșeli gramaticale. Greșeli de acord în gen,
număr și caz, „a noștri” în loc de „ai noștri” sau „a” în loc de „al”. La fel se întîmplă și la
radio și la tv. Într-un timp îmi decupam din ziare aceste greșeli, dar la un moment dat, cînd
am realizat că sunt în dreapta și în stînga, am renunțat. Mi-am dat seama că bat clopotul în
vînt. Legile gramaticale, sintaxa și morfologia sunt foarte importante. Ar fi foarte bine dacă
studenții de la jurnalism ar învăța în primii doi ani legile gramaticale, sintaxa și morfologia.
E necesar să se pună accent pe gramatică.
D.S.: – Care sunt cele mai frecvente greșeli de exprimare pe care le auziți?
T.B.: – În limbajul televizat accentele se pun greșit. Deseori aud epÓcă și nu épocă, care
este varianta corectă, în loc de díplomă aud diplÓmă. E necesar ca jurnaliștii să fie mult mai
atenți, mai ales cînd au atîtea tehnologii la care să apeleze. Atunci cînd aflăm unde vom fi
trimiși să facem materialul, ne documentăm și vedem cu ce cuvinte vom jongla.
Responsabilitatea este și mai mare, cu cît oamenii obișnuiesc să creadă că exprimarea auzită
la radio sau la televizor este corectă.
D.S.: – Cum priviți această situație din Republica Moldova cînd oamenii nu se preocupă de
ceea ce vorbesc și nici de modul în care o fac?
T.B.: – Am observat că dacă o persoană se afla la țară, de exemplu, începe să vorbească mai
simplu, cu termeni uzuali. Aflîndu-se în vizită, iarăși, se vorbește corect, cuviincios, în
special cînd sunt copii în jur, în cazul acesta maturii înțeleg că micuții repetă tot ce aud în
jur. A vorbi frumos înseamnă să ne respectăm limba. Atunci cînd fac cumpărăturile,
conversez cu mare plăcere cu bătrînelele de la piață pentru că vorbesc foarte îngrijit.
D.S.: – Ce părere aveți despre limbajul studenților?
T.B.: – Uneori, cînd îi aud vorbind la pauze, mi se cam ofilesc urechile. Cred că aflîndu-ne
în incinta universității trebuie să vorbim corect și frumos, altfel nu ne vom obișnui niciodată
să o facem. Cu cît exersăm mai mult, cu atît vom pronunța cuvintele mai ușor, mai cursiv.
Mai ales că avem atîtea posturi tv și radio și atîția prezentatori care fac față cerințelor, atît
din punct de vedere al prezenței lor pe ecran, cît și al felului în care vorbesc. Un prezentator
trebuie să îndeplinească mai multe criterii, pronunțarea corectă a fiecărui sunet, o respirație
corectă și o logică bună a citirii textului.
D.S.: – Există oameni care afișează intenționat un accent moldovenesc. Cum vă explicați
acest lucru?
T.B.: – Plasez aceste persoane la rubrica lenevie intelectuală. Pentru ce mergem la
universitate dacă nu învățăm că trebuie să ne șlefuim limba? Să vorbești literar, înseamnă
să-ți pui mintea la contribuție. Poate este un mod de a-și demonstra patriotismul, dar nu cred
că așa se manifestă iubirea față de țară. Suntem un popor care a luptat mult pentru limbă, am
recîștigat-o greu și e păcat că nu vrem să învățăm a o vorbi corect.
D.S.: – Dna Berzoi, puteți oferi cîteva sfaturi practice celor care vor să-și îmbunătațească
dicția?
T.B.: – În primul rînd e necesară flexibilizarea aparatului vorbirii. Am auzit la un post de
radio un doctor plastician, care vorbea despre cîteva exerciții ce previn apariția ridurilor.
Suprinzător, dar o parte dintre ele le fac și eu cu studenții mei la cursurile de dicție, tocmai
pentru a flexibiliza aparatul vorbirii. Trebuie să lucrați la pronunțarea răspicată a vocalelor
și consoanelor și să exersați cîteva frămîntări de limbă. De asemenea, o atenție deosebită
trebuie să atragem la pronunțarea vocalelor „o”, „e” și consoanei „l”. Nu trebuie să facem
exerciții multe –puține, dar regulat.
Răsfoind internetul am găsit câteva exerciții pentru a încălzi vocea sunt lecție utile
date de către cunoscuta cranic Tamara Berzoi.
Bombonica, săniuța sau poziția leului, sunt doar câteva exerciții pentru a încălzi
aparatul ,,vorbitor,, după cum îl numește chiar profesoara. Aici toată lumea execută aceste
exerciții cu ochii închiși pentru că dacă tragi o privire pe la colegi, riști să visezi noaptea
diverse înfățișări dintre cele mai ,,schimonosite,,. Sunetele scoase de către studenți îți dau
impresia că ai face parte din corul bisericesc. Chiar dacă sunt mai multe fete, predomină
această voce joasă în sala de curs.
,,Facem aceste exerciții pe nota cea mai joasă pentru a coborâ vocea. Ca să poți fi un
prezentator bun e nevoie să avem o astfel de voce pentru a convinge ascultătorul, căci dacă
vom cânta cuvintele sau frazele, publicul va avea impresia că prezentăm povestea de seara,,
ne mărturisește zâmbind profesoara de dicție, Tamara Berzoi.
BRA, BRO, BRU, BRĂ, BRÂ, BRE, BRI, CRA, CRĂ, CRÂ, CRO, CRU, CRE, CRI
cam așa jumătate de oră repetă studenții, apoi trec și la exerciții mai complicate, de exemplu
,,Arhiepiscopul din Constantinopol a încercat să se derahiepisconstantinopolizeze,, și tot
așa mai departe menținându-și poziția corectă pe scaun ,,Puișori, coloana vertebrală dreaptă,
picioarele relaxate, ochișorii închiși, buzele țuguiate înainte, zâmbet forțat și 1, 2, 1, 2,, cam
așa le câștigă atenția studenților domna Berzoi când sunt prea abătuți.
,,Lecțiile doamnei Berzoi sunt întâi de toate o necesitate pentru fiecare jurnalist în
devenire. Experiența și personalitatea dumneaei inspiră și motivează tinerii să muncească și
să investească în propria persoană. Doamna Berzoi este unul dintre profesorii pentru care
merită să fii matinal și să nu întârzii la facultate,, spune studenta Cristina Papușoi care deja a
învățat lecția de dicție.
Să vorbești este o artă, însă cum rostești cuvintele deja se numește măiestrie. Tamara
Berzoi luptă pentru a face din fiecare student ajuns la facultatea de jurnalism un maiestru în
arta de a vorbi.
Bucurie, energie pozitivă şi entuziasmul revederii - cam aşa s-ar putea descrie ediţia
din acest an a Decernării Premiilor VIP 2021, o retrospectivă a unui an extrem de agitat, dar
și încărcat de lucruri extraordinare care s-au întâmplat în R. Moldova.
La cea de-a 21-a ediție, excelența și performanța au fost cuvintele de ordine. Cu o
viziune nouă, Gala Decernării Premiilor VIP 2021 a recunoscut meritele personalităţilor ce
au contribuit, într-un mod remarcabil, la dezvoltarea societăţii pe diferite domenii: teatru,
muzică, lumea afacerilor, educație, mass-media, sănătate etc.
 Gala a debutat cu un moment artistic impresionant al inegalabilei Nina Crulicovschi,
iar gazda evenimentului, Valentina Luchian și amfitrionul serii, prezentatorul Sergiu
Beznițchi, au dat startul Decernării Premiilor VIP 2021.
Cultura a fost dintotdeauna piatra de temelie a dezvoltării unei societăţi şi pentru
acest lucru revista ”Fashion VIP” a dorit să premieze personalitățile, seniorii care și-au pus
puternic amprenta în acest domeniu și care au produs emoţie, ani la rând, în inimile
spectatorilor.
Astfel, de Premii de Excelență s-au învrednicit: Tamara Berzoi, vocea de aur a
RadioTeleviziunii - Premiu de Excelență la 80 de ani.
Un proiect creat de Zahăr Domnița, este citirea poveștilor de către voci cunoscute în
societatea noastră. Poveștile se recomandă înainte de somn, la drum lung sau în orice parte a
zilei și nopții.
Această aplicație e o călătorie în lumea poveștilor. Domnița a cules cele mai dulci și
dragi povești pe care le-am citit vreodată, le-a adus la microfon și iată-le aici, sunt la
dispoziția ta și a piciului tău. E simplu să le asculți: descarcă aplicația gratuit, alege
povestea, apasă play și începe călătoria. Atenție! Mai sunt și surprize. Vei descoperi voci
cunoscute care citesc poveștile: Tania Cergă, Angela Gonța, Nata Albot, Tamara Berzoi și
Ala Buhnă.
Tamara Berzoi: Dacă tinerii ar rămîne acasă, Moldova ar ajunge o țară prosperă.
Tamara Berzoi este o voce care a răsunat mai bine de 35 de ani din radiodifuzoarele
din întreaga țară.
Ea este o legendă vie a istoriei radiodifuziunii, care în prezent îi învață pe studenți
arta cuvîntului rostit corect.
Tamara Berzoi, crainic radio de categorie superioară, artistă a poporului, lector
superior la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, este o femeie cu voce
inconfundabilă și cu o carismă care a cucerit milioane de radioascultători.
A muncit 35 de ani la radio și TV, a realizat mii de emisiuni și buletine de știri, însă
are un mare regret – că anii s-au scurs repede, iar ea a petrecut prea puțin timp cu familia.
De mic copil nici nu își putea imagina ce îi rezervă soarta.
Amintirile din copilărie îi sînt legate de satul în care s-a născut și a copilărit, de zilele
de primăvară cînd își lăsa la portiță încălțămintea și alerga desculț pe poteci. La radio a
ajuns fiind îndemnată de o profesoară.
Vocea i-a fost cartea de vizită care i-a adus cel mai mare succes, deși inițial nu a fost
acceptată în calitate de crainic, pe motiv că avea o voce mult prea copilărească. De anii
petrecuți la radio și la televiziune o leagă amintiri frumoase, în care a cunoscut personalități
notorii ale culturii moldovenești și recunoaște că, dacă ar reuși să întoarcă timpul înapoi,
unicul lucru pe care l-ar schimba ar fi să petreacă mai mult timp cu familia. Își amintește cu
multe emoții de primul său reportaj, în care drept protagonistă a avut-o pe Sofia Rotaru.
În prezent Tamara Berzoi este profesoară de dicție în cadrul Facultății de Jurnalism
și Științe ale Comunicării a USM și zi de zi încearcă să-i învețe pe studenții săi arta
cuvîntului rostit corect.
Mărturisește că îi pare foarte rău că tînăra generație pleacă de acasă, uitînd de tradiții
și de acest plai mioritic, iar asta pentru că, spune ea, dacă tinerii ar rămîne aici, cu
potențialul lor intelectual, Republica Moldova ar putea deveni într-un timp scurt o țară
prosperă.
Un alt experiment marca 60plus: Bloggeriţa Anna Tulgara își recuperează absențele
la orele susținute de Tamara Berzoi. 60plus lansează episodul patru al seriei de experimente
video „60plus - o istorie”. Protagonistele sunt bloggeriţa Anna Tulgara şi Tamara Berzoi,
crainică radio.
Urmărind experimentul am văzut cum bloggeriţa şi-a recuperat absenţele la orele de
dicţie chiar în propriul studio şi ce tehnologii moderne i-a arătat doamnei cu o experienţă de
57 de ani în radio.
Potrivit conceptului, fecare experiment video din cele 5 au ca protagonişt o persoană
tânără şi una 60+ care au ceva în comun. Fiind puşi în situaţia de a crea ceva împreunăi
rezultatul este uimitor.
Astfel, protagonişti tineri sunt rugaţi să împărtăşească abilităţile lor cu o persoană de
vârstă pensionară. De la începutul experimentuluii tinerii nu cunosc cine va veni la ei, vârsta
acestuia sau ocupaţia. Și îl aşteaptă o mare surpriză.
Videoul are ca scop să surprindă şi să schimbe percepţia publicului despre oamenii
vârstnici prin ilustrarea situaţiilor în care persoane de diferite vârste conlucrează armonios
pentru a crea ceva neobişnuit.
Programul social 60plus are ca scop încurajarea persoanelor cu vârsta de peste 60 de
ani
Astfel, mai bine de doi anise luptă cu pandemia contra COVID-19, dar aceasta nu
impedică să se facă interviu cu oameni apreciați la justa valoare. Așa cum și portalul
www.ea.md a făcut un interviu bun cu talentata Tamara Berzoi, denumindul „Post-
pandemie: Vocea de aur, de la trecut la viitore”.
Persoanele în vârstă de peste 63 de ani au interdicția, până la sfârșitul lunii curente,
de a se afla în afara domiciliului și în spațiile publice, fără necesitate stringentă. Tamara
Berzoi se conformează regulilor și zice că nu vrea să-și pună în pericol viața, chiar dacă
izolarea este apăsătoare.
„Eram internată în spital când am observat că medicii erau agitați, iar în fiecare zi
mergeau la adunări care durau mai mult timp decât de obicei. Era încă la început, când toți
credeam că o să treacă, căci am trecut prin multe. Am revenit acasă. Când am început să
privesc știrile, mi-am dat seama că situația e urâtă. Am simțit o teamă, atunci când
autoritățile au început să facă zilnic dări de seamă, prezentând cazuri noi de COVID-19”,
povestește Tamara Berzoi cum a prins-o pandemia la cei 79 de ani ai săi.
Tamara Berzoi este crainică, iar vocea ei a cucerit milioane de ascultători din mai
multe generații, activând peste 35 de ani la radio și TV. Este artistă emerită, artistă a
poporului și deține Ordinul de onoare. În prezent, Tamara Berzoi este lectoră superioară de
dicție la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM.
M-am luat în mâini și mi-am zis că nu sunt doar eu în asemenea situație
Ultima dată și-a văzut colegii de serviciu în prima jumătate a lunii martie. A mers la o
ședință cu lectorii, fără să știe că va fi ultima din acest an universitar. În scurt timp, a fost
anunțată că procesul educațional a fost suspendat. „Prima săptămână am suportat-o foarte
greu, pentru că până acum în fiecare zi undeva mă grăbeam și aveam ceva planificat. Eu
sunt gospodina „sovietică” care trebuie să facă de toate, și piață, și serviciu, și casă. Dar mai
aveam multe alte lucruri planificate, niște filmări și lansări de cărți. M-am trezit noaptea și
m-am întrebat ce-o să fac mai departe. Acolo nu e voie, dincolo tot. Am avut un moment
similar cu cutremurul din ‘77. M-am luat în mâini și mi-am zis că nu sunt doar eu în
asemenea situație”, mărturisește Tamara Berzoi cu o voce optimistă.
După ce a făcut ordine în conspecte și a scos hainele la soare ca să prindă
prospețime, și-a făcut o listă cu activități care ar putea să-i ocupe timpul liber. Ușor a
început să se acomodeze la interdicția de a ieși din casă. S-a simțit din nou activă și utilă
când fiica a luat-o la ea. „Ea are o mică grădină pe lângă casă. La început am ajutat-o să
pună semințe în ghiveci că să facă răsad, apoi am cules frunzele de lobodă pe care le-am
împachetat și le-am pus la congelat. La iarnă o să meargă în ciorbă și plăcinte”, susţine dna
Berzoi cu entuziasm.
Trebuie să ne împrietenim cu pandemia
Pensionara are o colecție de reviste cu remedii naturiste pe care le-a adunat de-a
lungul anilor. O parte le-a cumpărat din România, când mergea în deplasări sau vacanțe, iar
altele – din Chișinău. Și-a selectat câteva rețete și deja a reușit să pregătească un sirop din
salcâm pentru zilele reci de iarnă. E perioada când Tamara Berzoi își alintă familia cu ceai
din vârfuri de pin, frunze de dude și de nuc. „Am strâns cenușă, căci am ars niște crenguțe și
mă gândesc să fac niște leșie ca să spăl rufele ca pe timpuri. Ne-am dezmierdat cu soluții și
prafuri și am uitat ce ne-a dat natura. Zilele se aseamănă una cu alta. Uneori uit în ce zi a
săptămânii sunt. Însă trebuie să ne împrietenim cu pandemia. Dacă anterior mai gustam câte
o plăcintă în grabă pe stradă, acum trebuie sa fim disciplinați. Copiii trebuie să fie instruiți
zilnic, iar în școli să fie create condiții ca aceștia să aibă posibilitatea să se spele pe mâini
cât mai des. Mulți se vor întoarce la vacanțele petrecute în corturi”, consideră crainica.
Tamara Berzoi nu crede că e necesar să iasă din curtea casei. Dar consideră că e
timpul să apreciem tot mai mult ceea ce avem și putem pierde. „Îmi este dor de aer și de
libertate. Îmi este dor de serviciu, de colegi, de străzile pe care le consideram aglomerate. A
fost prea bruscă trecerea de la zilele acelea accelerate la liniștea mortală care parcă ne-a pus
între ziua de ieri și ziua de azi”, susţine Tamara Berzoi, vocea celebră a generațiilor care au
ascultat radio în R. Moldova.
Pe canalul www.tvrmoldova.md în cadrul proiectului Descoperă femeia din... arta vorbirii.
Tamara Berzoi - o legendă vie a istoriei radiodifuziunii
Protagonista acestui proiect fiind, cunoscuta femeie care rămân în istoria Republicii
Moldova şi care reprezintă un etalon de eleganţă, coloană vertebrală şi demnitate.
Cea de-a treia eroină a campaniei TVR „Descoperim femeia din...” este Tamara Berzoi – o
legendă vie a istoriei radiodifuziunii. Crainic de o categorie superioară, artistă a poporului şi
lector superios la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a USM
Tamara Berzoi, vocea – cartea sa de vizită
Este un izvor de energie pozitivă continuă, pe care o împarte regulat cu toți cei care
au nevoie, aşa cum ştie ea mai bine. Este foarte modestă şi sinceră, fapt ce o face să fie şi
mai interesantă. Tamara Berzoi, crainic radio de categorie superioară, artist al poporului,
lector superior la facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării este o persoană extrem
de calculată şi cu o voce inconfundabilă. Nu ar face niciodată lucrurile pe apucate şi nu ar
încerca să facă ceva ce nu-i va reuşi.
Cum îi reuşeşte? „Nu bîrfesc niciodată, nu invidiez pe nimeni, am foarte mare
plăcere din a comunica, am încredere în oameni, nu mă zgârcesc să le fac complimente
pentru că mi se întoarce această bunătate, îmi plac studenţii, încerc să fiu cu ei mereu într-o
relaţie bună”, spune intervievata.
VIP-ul radioului, a lucrat la radio 34 de ani, perioadă despre care povesteşte cu atâta
dragoste şi trăire, în toate interviurile sale, citindu-se în ochii ei bucuria emoţiilor şi a
fiecărei clipe trăite din experienţa sa. Recunoaşte cu modestie că vocea este cartea sa de
vizită care o reprezintă şi care i-a adus cel mai mare succes în carieră. Este înzestrată cu o
voce melodioasă, moale, caldă, catifelată ce i-a deschis cu generozitate poarta succesului.
 Cea care i-a remarcat talentul a fost profesoara de limba română de la Cernăuţi,
propunându-i să încerce să facă câteva probe la radio. „Niciodată nu mă gândeam să devin
jurnalist, dar după ce am început să fac câteva materiale, am citit buletine de ştiri
înregistrate şi încet, încet a început să îmi placă, după care am făcut un material cu Sofia
Rotaru, pe atunci câştigase un concurs de muzică şi atunci mi-am dat seama cât de important
e să ai un contact cu o persoană cunoscută” spune Tamara Berzoi.
Menţionează că vocea reprezintă extraordinar de mult și pentru un om de TV, dar
pentru cel de la radio „este cartea de vizită ce îţi permite să te apropii mai uşor de urechea
ascultătorului, pentru că în afară de voce trebuie să ai şi darul acesta lăuntric. Eu puteam
uşor să citesc şi un text artistic şi unul de ştiri, acum îmi ascult cu drag înregistrările mele de
pe timpuri”.
Am remarcat cu drag că a rămas aceeaşi voce melodioasă de pe vremuri, timp în
care, după cum remarcă mai multe persoane, vocea nu i s-a schimbat.
A simţit culmile succesului încă de pe la 27 de ani, după o perioadă petrecută la
radio. „Am simţit acest lucru când am primit categoria I pentru merite deosebite. Pe atunci
trebuia să primeşti categoria III, apoi II, I şi categoria superioară. Eu am primit deodată
prima categorie de la consiliul artistic, în componenţa căruia erau nişte jurnalişti de valoare
şi când s-a hotărât să mi se dea această categorie am rămas uimită şi foarte mulţumită. După
2 ani am primit categoria superioară”.
A primit o lecţie de viaţă cum poţi primi numai după mulţi ani de experienţă.
Rădăcinile învăţămintelor acumulate pe parcursul anilor sunt bine implantate în mintea sa.
Evoluţia profesională a jurnalistului de radio presupune o anumită acumulare de
experienţă redacţională. El porneşte, de obicei, de la redactarea unei ştiri radio, unde îşi
dezvoltă abilităţile scrisului „ pentru ureche”, iese în teren şi realizează un sondaj, apoi
un interviu la care este necesară o experienţă şi o muncă mai elaborată.
În reportaj regăsim genuri mai accesibile cum ar fi sondajul sau
interviul, combinate cu un anumit tip de ierarhizare a informaţiilor şi un mod de prezentare a
acestora cât mai coerent.
Reportajul este un gen jurnalistic în care talentul şi experienţa reporterului sunt elemente
hotărâtoare.
Scopul redactării unui reportaj este acela de a-i face pe ascultatori “să vadă, să audă şi să
simtă ceea ce jurnalistul însuşi a văzut, a auzit şi a simţit” .
Reporterul nu dispune decât de cuvântul rostit de el, de intervenţiile martorilor introduşi prin
intervievare şi de ambianţa sonoră a mediului de unde se face transmisia în direct sau se
înregistrează reportajul. Reporterul recurge la reportaj, ca gen jurnalistic, în activitatea
sa, atunci când participă la un eveniment. Este corect să fie prezentat evenimentul într-o ştire
prezentată într-un jurnal, dar de obicei ştirea este completată cu informaţie prezentă şi în alte
materiale jurnalistice incluse în programele unui post de
radio. Reportajul ca gen jurnalistic nu trebuie confundat cu relatarea care este
altceva.
Radioreportajul în direct are o anumită încărcătură emoţională, el
„transpune” ascultătorul în mijlocul evenimentului. În realizarea
lui trebuie folosite toate elementele de atmosferă, zgomotul
– cum este cel al unei mulţimi sau cântecul galeriei
echipei învingătoare „spun” mai multe decât comentariul reporterului.

De asemenea, un reportaj în direct este perceput de audienţă cu aceeaşi tensiune cu

care se confruntă reporterul. Ascultătorul se înveseleşte, se întristează, îşi
manifestă indignarea sau entuziasmul ca şi cum ar participa la eveniment.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Vorbirea liberă a înviorat emisiunile de radio. Mai mult, vorbirea “în

direct”, de la faŃa locului, cu emoŃia specifică, le conferă emisiunilor
un plus
de autenticitate şi de interes.
Concluzii:
Radioreporterul, autor de interviuri, trebuie să se pregătească
foarte bine, să-şi alcătuiască o documentare minuŃioasă asupra
interlocutorului şi asupra temei, să-şi conceapă foarte atent întrebările,
astfel încât, în orice moment al conversaŃiei, când interlocutorul este
în
pană de inspiraŃie sau dă un răspuns mai succint, să fie gata să
intervină
cu o altă întrebare sau cu un comentariu care să ducă mai departe
discuŃia.
Reporterul este, de fapt, purtătorul de cuvânt al ascultătorilor
săi. Este un fel de broker, a cărui misiune este să acŃioneze în numele
şi
în interesul „clienŃilor săi” – ascultătorii. De aceea, vorbind în numele
lor, el trebuie să-i ceară invitatului său acele răspunsuri pe care
receptorii ar dori să le audă.
83

IntonaŃia cu care sunt rostite întrebările şi răspunsurile sunt

esenŃiale pentru conferirea sensului dorit unei discuŃii. Elementele
nonlingvistice – tonul, accentul, punctele de suspensie, suprapunerea de
voci, exclamaŃiile, interjecŃiile – pot sublinia sensul dorit, exprimat
prin
cuvinte sau, dimpotrivă, pot da un înŃeles contrar unei fraze. Controlul
asupra acestor elemente nonlingvistice trebuie să aparŃină în totalitate
reporterului. El trebuie să-şi controleze nu numai fiecare cuvânt, dar şi
modul cum îl rosteşte şi, de asemenea, trebuie să sesizeze orice
inflexiune a vocii interlocutorului, care ar putea denatura sensul
discuŃiei
şi să solicite o explicaŃie. (De pildă se poate adresa interlocutorului cu
intervenŃii de genul: “remarc în vocea dumneavoastră o undă de
îndoială”, “sesizez o notă ironică în felul cum prezentaŃi lucrurile”
etc.)
Reporterul trebuie să-i dea şansa interlocutorului să răspundă
prezentând informaŃiile pe care le deŃine. Întrebările trebuie să-i ofere
această posibilitate. Un reporter care vorbeşte mai mult decât
interlocutorul, dându-i acestuia posibilitatea doar să rostească nişte
răspunsuri monosilabice sau să nu-şi termine nici o frază nu este un
profesionist. În aceste situaŃii prezenŃa interlocutorului nu se justifică,
dar
nici reporterul nu va avea zile multe de lucru în continuare în redacŃia
respectivă.
Întrebările la care trebuie să răspundă interlocutorul sunt cele
adresate în interviu, pe care le-au auzit şi ascultătorii. Ceea ce s-a
discutat
înainte de începerea interviului reprezintă o discuŃie particulară, iar,
dacă
reporterul consideră utilă prezentarea unor informaŃii aflate în afara
50
interviului propriu-zis, atunci el va adresa întrebările şi va primi
răspunsurile aşteptate, fără referiri la discuŃiile din afara interviului.
84

Reporterul nu se miră pe parcursul interviului, nu aprobă şi nu

dezaprobă, indiferent de răspunsurile pe care i le invitatul său. El nu
rămâne un ascultător pasiv al răspunsurilor, ci, urmărindu-le cu
atenŃie,
este gata oricând să intervină cu o întrebare suplimentară sau cu
sublinierea unei idei exprimate de interlocutor
Calitatea reportajelor din Republica Moldova are cel mai mult de suferit din
toată presa. În calea presei s-au pus mai degrabă piedici decât ajutoare, presa a avut
mai mulți inamici decât prieteni, mai mulți au încercat s-o folosească, decât s-o
sprijine, mai mulți s-o acapareze, decât să-i ofere libertate. Astfel că și investițiile
curate s-au rărit și investitorii au cedat îar condiţiile în care se dezvoltă această
ramură a presei avem reportajele pe care le avem.
Credem că suntem în perioada când foarte mulţi dintre consumatorii de
presă îşi pot da seama cu ochiul neînarmat, fără a fi specialişti, jurnalişti cu
diplomă sau experţi media, că există o problemă gravă în mass-media locală din
Moldova.
Analizând reportajele radio și reportajele TV este simplu de concluzionat că
avem de a face cu o calitate deseori precară. În reportajele analizate telespectatorii
devin martori. Observăm că se construiește o buclă atemporală și aspațială în care
contează doar sentimentele de moment pe care reportajele le pot stârni. Până şi
mass mediile locale par hotărâte să aducă argumente în favoarea unei stări de
anormalitate care ar defini societatea în care trăim. Vom găsi clișee legate de
iminența morții ( "impact fatal/nimicitor", "n-au avut nici o șansa"), dar și despre
dimensiunea nefericitelor evenimente. Ambianța este întreținută de coloane sonore
funebre, dramatice, dar și de sunetele utilajelor de descarcerare sau de sirenele
ambulanțelor de la fața locului. Limbajul jurnalistic suportă registre de atitudine
diferențiate - de la consternare la compasiune, de la revoltă la acceptare.
Analizând reportajele radio și reportajele tv, ne dăm seama că jurnaliștii
încearcă să trezească atenţia telespectatorului/ ascultătorului pentru subiectul ce

51
urmează, să arate despre ce e vorba şi indică perspectiva din care va fi tratat
subiectul. Se recurge şi la stand-up uri, în cazul televiziunilor de câte ori este
posibil deoarece consideră că dacă telespectatorii văd reporterul aflat la locul
evenimentului, reportajul câstigă credibilitate. De multe ori însă avem de a face cu
reportaje care suferă de o ştirbire a structurii și neiteres față de produsul final din
partea unor jurnaliști. Există şi reportaje care dau dovadă de lipsă de
profesionalism. Jurnaliştii parcă mai sînt marcaţi de regimul totalitar, de aceea se
străduiesc să adreseze întrebări cît mai „comode”, nederanjante, de parcă acestea ar
fi programate nu pentru interesele publicului, ci pentru nivelul şi mentalitatea
intervievatului. Mai mult chiar, prin fiecare întrebare încearcă să-l ajute pe
intervievat, ca nu cumva publicul să înţeleagă că el nu poate vorbi coerent. Astfel
reportajele devin foarte plictisitoare. Observăm aşadar că se fac foarte multe erori
la realizarea reportajelor. În multe cazuri rămâi cu impresia că mulţi jurnalişti
angajaţi nu au o pregătire sau, mai grav, nu au citit în viaţa lor o carte de jurnalism.
Reportajele sunt cu siguranţă cele mai des întalnite genuri ale presei care
pot implica și o sumedenie de ştiri, iar acestea pentru a fi făcute bine, trebuie să
includă un plan în prealabil, unul bine pus la punct, mai ales dacă vorbim despre un
reportaj de amploare. Planul de reportaj trebuie sa atingă urmatoarele puncte: să
ordoneze logic ideile, sa fie o proiecție a celui mai bun mod în care informația
jurnalistului poate să ajungă la ascultator, să distribuie unitar și logic informația
astfel încât ea sa fie receptată în mod optim de telespectator, să includă toate
punctele de vedere care vor trebui prezentate în reportaj, să facă inventarul celor
mai importante informații pe care va trebui sa le conţină reportajul.
Orice eveniment se compune din trei realități paralele: perspectiva
obiectuală; perspectiva autoritătilor; perspectiva celor implicati sau a rudelor celor
implicati in eveniment. Ţelul reportajului este să informeze în așa fel încât
telespectatorul/ cititorul să se simtă în mijlocul evenimentului. Imaginile bine alese,
cu conţinut de informare, “grăitoare”, corect montate, cu un mixaj armonios
(imagine + cuvânt + sunet). Primplanul alternat cu gros-planul subliniază unghiul
de abordare şi, totodată, planul textului. Sound-ul (zgomote, sunete din mediul
ambiant) completează decorul. Sunt detaliile semnificative. Citatele/dialogurile
reprezintă mărturiile din şi despre realitate. Iar o grimasa, o exclamaţie de durere/de
bucurie spun instantaneu tot atât cât mai multe cuvinte bine alese.
Gândirea/sensibilitatea reporterului de televiziune sunt preponderent vizuale. Dar
52
colectarea informaţiei (tehnica interviului, ascultarea, empatia etc.) sunt tehnici
comune, universal-valabile.
În plus atunci când un jurnalist vrea să facă un reportaj bun trebuie să facă
selectarea potrivită a sincroanelor din interiviurile de la fața locului evenimentului.
Acestea cuprind de regulă: informații esențiale; decizii; apeluri; acuzații grave,
dure; declarații foarte importante; declarații șocante; declarații contradictorii;
declarații amuzante; puncte de vedere; opinii; concluzii; mărturii. Totuși pentru
construcţia reportajului, reporterul trebuie să se documenteze cât mai mult cu
putință asupra evenimentului la care urmează să participe. Trebuie să fie atent la
utilizarea informațiilor „neoficiale”. Este bine să evite intoxicările și să verifice din
două surse informațiile pe care le obține, să folosească documentarea pentru a
cunoaște lucrurile în profunzime.
În continuare propunem şi recomandări
1. Sugerăm ca pe viitor jurnaliştii să dea dovadă de mai multă reponsabilitate ce ţine de
securitatea lor. Atunci când sunt delegaţi să reflecteze situaţii de criză, să se echipeze adecvat cu
echipamentul necesar: legitimaţie, o servietă medicală, reportofon, aparat de fotografiat etc.
2. Pentru a evita panică în rândul populaţiei în cazul unei situaţii de criză, recomandăm ca
jurnaliştii să nu utilizeze în scrierea materialelor informaţii neverificate, care nu sunt confirmate
de autorităţi sau de alte organe competente.
3. Totodată, este necesar ca într-un material să fie concretizată clar sursa, de la cine a obţinut
informaţia jurnalistul. Recomandăm să se evite formulările de genul „potrivit unei surse, potrivit
unor zvonuri care circulă prin oraş”, deoarece aceste surse nu sunt credibile şi se creză impresia
că jurnalistul a inventat chiar el istoriile despre care scrie.
4. Recomandăm jurnaliştilor să nu utilizeze în scrierea materialelor informative comentariile
ascunse.
5. Ar fi de dorit ca jurnaliştii să se axeze mai mult pe materialele care au în centrul lor omul de
rând, deoarece aceste materiale sunt cele mai solicitate. Să mai lese sursele oficiale la o parte,
pentru că lumea este plictisită deja să asculte, să privească materiale în care sunt citate aceleaşi
persoane.
6. Recomandăm jurnaliştilor de la radio și posturile TV să fie mai imparţiali şi echidistanţi şi să
nu facă partizanat politic în favoarea unui pardid. Pentru a evita acest lucru sugerăm redacţiei să
utilizeze cât mai multe surse în scrierea materialelor. Totodată, sugerăm jurnaliştlori să pună
titlturi mai scurte la articole şi să nu le personalizeze. De asemenea ar fi ideal ca jurnaliştii să
folosească piramida inversată, aşa cum recomandă specialiştii.
53
7. Din cauza evenimentelor politice, economice pentru îmbunătăţirea imaginii Republicii
Moldova se impune elaborarea şi implementarea de către autorităţile moldoveneşti a unei
strategii şi a unui program de acţiuni concrete de implicare a mediilor din statele vecine în
promovarea imaginii de ţară a Republivii Moldova.
8. Misiunile diplomatice ale Republicii Moldova acreditate în România şi Rusia trebuie să
desfăşoare activităţi de amploare, inclusiv prin implicarea mass-medie din ţara de reşedinţă, care
să contribuie eficient la promovarea şi ameliorarea imaginii.
9. Monitorizarea sistematică a imaginii de ţară a Republicii Moldova de către Ministerul
Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova. Crearea în acest scop în cadrul
lui a unui centru special care ar avea în sarcină şi elaborarea proiectelor comunicării de imagine
de ţară.

Bibliografie
Bertrand, Claude – Jean, “O introducere in presa scrisa si vorbita”, ed. Polirom,
Iasi, 2001;
Haas, Michael & co., “Radio management (Manualul jurnalistului de radio)”, ed.
Polirom, Iasi, 2001;
Joanescu, Irene, “Radioul modern (Tratarea informatiei si principalel genuri
informative)”, ed. ALL Educational, Bucuresti, 1999;
Larue – Langlois, Jaques, “Manuel de journalisme radio-tele”, Montreal, Editions
Saint-Martin, 1989;
Popescu, Cristian Florin, “Dictonar explicativ de jurnalism, relatii publice si
publitate”, ed. Tritonic, Bucuresti, 2002;
Traciuc, Vasile, “Jurnalism radio”, ed. Tritonic, Bucuresti, 2003;
Wilson, Stan Le Roy, “Mass media / mass culture (An introductiom)”, McGraw
Hill, Inc., United States of America, 1993.
https://allcar24.ru/ro/investicii/funkcii-diktora-professiya-diktor-kto-takoi-diktor/
54
https://radiochisinau.md/documentar-un-deceniu-cu-radio-chisinau---148123.html

55