MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE JURNALISM ȘI ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII

Catedra Jurnalism

Teza de licență
IMPACTUL MASS- MEDIA ASUPRA PERCEPERII IMAGINII
ACTORILOR POLITICI
ÎN CONTEXT ELECTORAL

A elaborat:
Daiana SAJIN
an. III, gr. 303

Conducător ştiinţific:
Aurelia BALAN
dr.hab. conf.univ.

CHIŞINĂU-2019
 CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………..........................3

I. IMAGINEA CA PRODUS SINERGETIC DINTRE MASS-MEDIA ȘI

MARKETINGUL POLITIC: ABORDĂRI CONCEPTUAL TEORETICE....................6

I.1. Imaginea actorilor politici - produs al marketingului politic…………................................6

I.2 Tipologia şi elementele de identitate ale imaginii actorului politic ……….......................13
I.3 Imaginea actorilor politici – produs al noilor media …………………..............................26
I.4 Concluzii la capitolul I………………………………………………………....................35

II. ASPECTE EMPIRICE ALE REFLECTĂRII ACTORILOR ELECTORALI ÎN

PRESA AUTOHTONĂ ÎN CONTEXTUL ALEGERILOR PARLAMENTARE DIN 24
FEBRUARIE 2019….............................................................................................................36

(Studiu de caz)

II.1 Profilul concurenților electorali în scrutinul parlamentar, construit de mass –media clasice
și social media……………………………………………………...........................................36
II.2 Tonalitatea reflectării concurenților electorali în audiovizual și portaluri on-line.............43
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI…………………………......................47
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………....................50
ANEXE....................................................................................................................................54
Anexa nr. 1 Profilul sociologic al deputaților din Parlamentul nou-ales..................................54

2
 INTRODUCERE

Actualitatea temei. Campaniile electorale sunt cel mai relevant și convingător model
al democrației participative. Rezultatul scrutinelor detonă atât gradul de democratizare a unei
societăți, nivelul de cultură politică al cetățenilor, precum și calitatea elitei politice selectate
prin votul popular. În acest major exercițiu democratic mass-mediei îi revine un rol de
importanță incontestabilă. Presa devine nu dor un canal de comunicare electorală, dar, de cele
mai multe ori un participant activ al jocurilor politice. Acest fenomen se produce și din cauza
interesului sporit pe care îl au actorii politici pentru privatizarea și controlul unor instituții
medial, în special, mediile din audiovizual. Magnații media fiind un fenomen omniprezent în
regiune – în Ucraina, România și , desigur, R. Moldova. Accesul la posturile de televiziuni a
devenit, actualmente,o condiție sinequanone pentru o victorie electorală.
Ținând cont de rolul și importanța mass-media în campaniile electorale, în ajunul
desfășurării unui scrutin, Comisia Electorală Centrală adoptă Regulamentul privind reflectarea
campaniei electorale în mass-media. Documentul are drept scop asigurarea reflectării
echitabile, echilibrate şi imparțiale a campaniei electorale la alegerile parlamentare și
referendumul republican din februarie 2019 de către instituțiile mass-media, promovarea
libertății de exprimare şi pluralismului politic, stabilirea unor norme obligatorii pentru aplicarea
acestor principii de către mass-media, pe de o parte, şi concurenți electorali, pe de altă parte.
Totodată, Regulamentul stabilește modul de oferire a timpilor de antenă gratuiți şi contra plată
pentru publicitate electorală, organizarea dezbaterilor electorale şi principiile de reflectare a
campaniei electorale în instituțiile audiovizualului, presa scrisă, internet şi telefonie mobilă.
Potrivit documentului aprobat de CEC, fiecare radio difuzor care decide să se implice în
reflectarea campaniei electorale trebuie să depună la Consiliul Coordonator al Audiovizualului,
în termen de 7 zile de la aprobarea regulamentului, o declarație privind politica editorială pentru
campania electorală.
Un compartiment aparte al documentului îl constituie II. Publicitatea electorală și
timpii de antenă. În campania electorală, radio difuzorii naționali, a căror listă este făcută
publică de către CCA, acordă concurenţilor electorali în circumscripția națională gratuit câte 5
minute de emisie la televiziune şi 10 minute la radio, în scopul expunerii programelor electorale
şi informării alegătorilor. De asemenea, radio difuzorii publici acordă gratuit concurenților
electorali înregistrați de Comisia Electorală Centrală și participanților la referendum, câte un
minut pe zi, timp de antenă pentru plasarea publicității electorale.

3
 Un alt compartiment este dedicat dezbaterilor electorale, care reprezintă o componentă
comunicațională de importanță majoră în relațiile dintre actorii electorali și mass -media. La
organizarea dezbaterilor electorale, talk-show-urilor şi a altor emisiuni, instituțiile mass-media
sunt obligate să asigure respectarea principiilor echilibrului, imparțialității, responsabilității şi
pluralismului de opinii în cadrul luărilor de cuvânt ale concurenților electorali.
Cu toate acestea, concurenții electorali, deseori, purced la denigrare prin limbaj violent,
prin linșaj mediatic, considerând că un astfel de gen de declarații devin senzaționale în spațiul
audiovizual.
Prin urmare, în contextul concurenței politice, electorale, deseori, mass-media creează
o realitate virtuală, paralelă cu cea adevărată. În acest sens, susținem afirmațiile lui Kaid, care
sugerează că putem vedea „realitatea” politică pe trei categorii:
✔ O realitate politică „obiectivă”, cuprinzând evenimentele politice aşa cum se întâmplă ele.
✔ O realitate politică „subiectivă” – evenimentele politice aşa cum sunt percepute de actori şi
cetățeni.
✔ O realitate politică „construită” – evenimentele aşa cum sunt relatate de media.
În acest sens, mass-media ”construiește” nu doar realitatea politică dar și imaginea actorilor
politici. Presa ni-i prezintă ca eroi salvatori, ca „părinți ai națiunii”, ca fiind lideri charismatici.
Și tot e, presa, ni –i poate arăta ca fiind egoiști, aroganți, corupți etc.
Gradul de cercetare a temei. Abordarea de marketing se fundamentează pe cercetările
efectuate de autorii: Paul F. Lazarsfeld, John Napolitan, Bruce L. Newman, Philipe Kottler,
Philippe Maarek, Denis Lindon, Michelle Bongrande. În spațiul est-european subiectul
marketingului politic este abordat de către românii Bogdan Teodorescu [Marketing politic şi
electoral], Sergiu Tamaș [Managementul politic],Andrei Stoiciu[Comunicarea politică. Cum
se vând idei și oameni]. În spațiul post-sovietic marketingul politic face obiectul de studiu al
monografiilor semnate de А. Kovler, F.S. Lisovskii,, G. Pușkariova, E. Еgorova-Gantman.
În Republica Moldova, subiectul supus cercetării își găsește reflectare în lucrările lui Al.
Solcan [Marketing politic], C. Solomon [Aspecte ale managementului politic în R. Moldova],
C. Marin [Societatea civilă între mit politic și pledoarie socială]. Dimensiunea sociologică a
PR-ului este abordată în studiile elaborate de sociologii V. Mândru, V. Dumbrăveanu, V.
Mocanu. Aspecte ale lidearshipului și ale elitismului politic sunt reflectate în studiile
monografice ale cercetătorilor M. Sleahtițchi [Eseu asupra reprezentării puterii. Cazul
liderilor] și P. Varzari [Elita politică și birocrația din Republica Moldova în contextual
realizării reformelor democratice], Aurelia Peru-Balan [Managementul PR-ului politic în
campaniile electorale].

4
 Abordarea strategică a a imaginii o găsim în lucrările următorilor autori S.Blak, E. Combs,
Dan D. Nimmo, R.Harow,Jacques Seguela, Roger-Gerard Schwartzenberg [Statul spectacol
sau Eseu asupra și împotriva star-sistemului în politică], Alexandre Dorna (Liderul
charismatic).
Scopul și obiectivele tezei. Scopul propus este de a elucida rolul și impactul mass-
media asupra perceperii imaginii actorilor politici în context electoral.
Obiectivele propuse în contextul studiului efectuat:
- Abordarea conceptual-teoretică a imaginii actorului politic ca produs sinergetic dintre mass-
media și marketingul politic.
- Identificarea elementelor de identitate ale imaginii actorului politic promovate în mass- media
în scop electoral.
- Estimarea rolului noilor media (social media) în promovarea imaginii actorilor politici.
- Analiza tonalității reflectării concurenților electorali în Parlamentarele din 24 februarie 2019 în
mass- media autohtone.
Structura tezei de licență. Pentru a reflecta genericul ales pentru lucrarea de față, am construit
următoare consecutivitate a tezei: Introducere; Capitolul I. Imaginea ca produs sinergetic
dintre mass-media și marketingul politic: abordări conceptual-teoretice, care include trei
subcapitole: I.1. Imaginea actorilor politici - produs al marketingului politic; I.2 Tipologia şi
elementele de identitate ale imaginii actorului politic; I.3 Imaginea actorilor politici – produs al
noilor media; Capitolul II. Aspecte empirice ale reflectării actorilor electorali în presa
autohtonă în contextul alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019 (Studiu de caz), care,
de asemenea, include două subcapitole - II.1 Profilul concurenților electorali din scrutinul
parlamentar, construit de mass –media clasice și social media; II.2 Tonalitatea reflectării
concurenților electorali în audiovizual și portaluri on-line; Concluzii generale și recomandări.
Teza are un volum de 50 de pagini text de bază.
Cuvinte-cheie: Republica Moldova, marketing politic, actor politic, imagine politică,
campanie electorală, management informațional-mediatic, Parlamentare -2019, social-media.

5
 I. IMAGINEA CA PRODUS SINERGETIC DINTRE MASS-MEDIA
ȘI MARKETINGUL POLITIC: ABORDĂRI CONCEPTUALE

I.1 Imaginea actorilor politici - produs al marketingului politic

Există numeroase studii cu privire la diferitele strategii de marketing politic ce pot fi

utilizate într-o campanie politică sau electorală. Totuși, acestea reprezintă mai mult decât simple
teorii și definiții. Fiecare campanie electorală are un anumit specific, dincolo de clasica
diferențiere dată de scopul alegerilor. Diversitatea este dată de contextele politice diferite, dar
mai ales de caracteristicile locale. Cu alte cuvinte, chiar și în cadrul aceleiași campanii
coordonate la nivel central, există diferențe de abordare mai mari sau mai mici la nivel local,
unde acționează filialele partidelor.
Primul studiu academic despre o campanie electorală a fost publicat în anul 1944, în
New York, de către Paul Lazarsfeld și colaboratorii săi1. Aceștia au gândit o cercetare prin care
să demonstreze importanța, puterea și influența propagandei prin radio, într-un context
democratic, cu ocazia campaniei pentru alegerile prezidențiale. Numai că, în loc să se confirme
ipotezele de la care au plecat, aşa cum cercetătorii se așteptau, studiul a scos în evidenţă o altă
realitate, pe baza căreia avea să se constituie noul model al efectelor mesajelor media: modelul
efectelor minime 2. Acesta se concretizează prin următoarele consecințe:
 Cetăţenii nu dau suficientă importanță mesajului transmis prin mass-media, pentru ca
acesta să-i afecteze;
 Mesajele sunt de cele mai multe ori contradictorii şi tind spre a se anula reciproc;
 Atenţia selectivă a indivizilor, precum şi memorarea bazată pe anumite simpatii sau
antipatii politice tind să distorsioneze mesajele transmise;
 Orice mesaj care ajunge către un anume individ a fost prelucrat și ”finisat”.
Conform profesorului roman Alfred
Bulai, campania electorală reprezintă o perioadă stabilită oficial înaintea unui scrutin,
depășită de regulă doar în punctul iniţial, nu şi în cel final, în care actorii politici îşi intensifică
acțiunile de propagandă într-un context social şi mediatic favorabil3 Cu alte cuvinte, practica
politică permite existența unei etape premergătoare campaniei oficiale, de regulă aceasta este
cunoscută ca fiind etapa de pre-campanie sau popularizare. Campania electorală concentrează,

1Andrievschi, V., Ţîrdea B. Campania electorală eficientă. Teorie şi practică. Chişinău: Elan Poligraf SRL, 2010. 368 p.
2 Balaban, Delia; Abrudan, Mirela. Tendinţe în PR şi publicitate. Bucureşti: Editura Tritonic, 2008. 198 p.
3 Alfred Bulai, Mecanisme electorale ale societății românești, București, Paideia, 1999, p. 35.

6
pentru o perioadă relativ scurtă de timp, o cantitate importantă de resurse, are obiective generale
clar stabilite şi un deznodământ rapid 4.

Istoria evoluției marketingului politic șa a PR-ului politic a conturat distinct câteva

etape:

Etapa I. Anii 1900–1914 – a apărut ca o reacţie la atitudinea critică a societăţii faţă de

magnaţii industriei petroliere americane; critica violenței şi a goanei după profituri, în special
la adresa lui John D. Rockefeller, a generat reacţia inversă a celor criticați, manifestată prin
dorinţa de a-şi reface imaginea compromisă.
Etapa a II-a. Anii 1914-1919 – influențată de declanşarea Primului Război Mondial.
Avea la bază principiul: „Publicul trebuie informat”. Conducătorii politici aveau nevoie de
încrederea cetăţenilor pentru ca aceştia să accepte ideile sacrificiilor de război5.
În perioada Primului Război Mondial, guvernul american a depus o activitate intensă de
propagandă în vederea mobilizării maselor pentru sprijinirea efortului militar. În acest scop,
preşedintele Wilson a creat Comitetul pentru informaţii publice, condus de ziaristul George
Creel. Acesta a reunit un grup de ziarişti remarcabili, cercetători, editori, agenţi de presă etc.,
care au realizat numeroase campanii întemeiate pe manipularea simbolurilor majore ale
Americii. Comitetul Creel a creat o nouă generaţie de practicieni în relaţiile publice, care, la
terminarea războiului, au înfiinţat birouri proprii şi au dezvoltat noi metode de lucru. Această
generaţie este dominată de personalitatea lui Edward L. Bernays, care s-a impus atât ca
practician strălucit, cât şi ca primul teoretician şi profesor de relaţii publice. El a conceput
relaţiile publice ca o ştiinţă, folosind cunoştinţele din sociologie şi psihologie în rezolvarea unor
probleme de relaţii publice.
În 1923, Bernays a publicat prima lucrare consacrată relaţiilor publice cu titlul
Cristalizarea opiniei publice. Bernays a dat naştere conceptului denumit ,,tehnica
consimțământului”, care constă în analiza interesului şi dorinţelor publicului şi în punerea în
lumină a acelor aspecte din activitatea unei organizaţii care corespund acestora, dar s-a referit,
pentru prima dată, şi la aspectul de consiliere în PR. Printre fondatorii relaţiilor publice moderne
este şi George Parker, care deschide, împreună cu Ivy L. Lee, la New York, în 1904, o agenţie
de relaţii publice. Lee a pus bazele comunicării moderne cu presa şi publicul, comunicare bazată

4 Barbaros, Corina. Comunicarea politică, Constituirea spectacolului politic, a opiniei publice şi a agendei publice. Iaşi:
Adenium, 2014. 183 p.
5 Helstern, Francisc, „Managementul campaniei electorale”, în Comunique, nr. 4-5, februarie 2008-2009.

7
nu pe minţirea reporterilor, ci pe furnizarea informaţiilor necesare pentru scrierea articolelor.
El a folosit comunicatul de presă, precizând, în textele sale, cine l-a scris, în numele cui, la ce
dată (înainte, comunicatele erau trimise şi publicate fără precizarea sursei, ca şi cum informaţia
provenea din surse anonime) 6.
Pe continentul european, în Marea Britanie, primul Birou Oficial de Presă al guvernului
a fost creat, de asemenea, în timpul Primului Război Mondial. Această structură a aderat la
principiile confidențialității, care s-au păstrat până în prezent în aparatul de informare
guvernamental. Din acest punct de vedere, cultura politică britanică poate fi apreciată drept
„închisă” şi secretă, spre deosebire de relativa deschidere a sistemului din Statele Unite. Acest
caracter se reflectă şi în legislația în vigoare, cum ar fi Legea secretului de stat sau legile privind
dezvăluirile, care nu permit aducerea unor secrete oficiale la cunoştinţa publicului timp de 30,
40 sau chiar 100 de ani de la producerea evenimentului7.
Etapa a III-a (anii 1919-1939). Se recurge la o nouă armă de luptă – informaţia: „Cine
deţine informaţia, acela deţine puterea”. Însuşi Edward L. Bernays, ale cărui idei au fost
formulate în lucrarea de epocă Cristalizarea opiniei publice, a fost unul dintre protagoniștii
acestei perioade. Se conturează o nouă sarcină a PR-ului – aceea de consiliere. A treia etapă
poate fi numită perioada de stabilizare a ştiinţei şi practicii de relaţii publice.
Etapa a IV-a (anii 1939-1945). Este definită drept sarcina strategică a PR-ului – aceea de
a sesiza opinia publică. Se face distincţie şi, respectiv, specializare între relaţiile interne şi
relaţiile externe. Sarcinile prioritare ale PR-ului sunt influenţate de cel de-al Doilea Război
Mondial. Guvernul american a fost nevoit să apeleze din nou la serviciile specialiştilor de PR,
care, de data aceasta, aveau în arsenalul lor mult mai multă experienţă şi posibilităţi. În acest
scop, au fost create biroul guvernamental Office of War Information (OWI) şi sute de alte
birouri similare pe teritoriul ţării. În anul 1942, a fost înfiinţat postul de radio „Vocea Americii”,
pentru a transmite ştiri de război în toată lumea.
Etapa a V-a (anii 1945-1965). Este perioada de consolidare a marketingului și PR politic
şi pe continentul european. În 1952, în Franţa, este fondată Asociaţia Franceză a Relaţiilor cu
Publicul. În 1964, printr-o decizie a Ministerului Informaţiei al Franţei, se instituie postul de
consilier de relaţii publice. Dezvoltarea relaţiilor publice a intrat într-o eră nouă odată cu
apariţia, la sfârşitul anilor patruzeci, a televiziunii.

6Dobrescu, Paul. Mass-media şi societatea. Bucureşti: SNSPA, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”,
2001. 202 p.
7 McNair, Br. Introducere în comunicarea politică. Iaşi: Editura Polirom, 2007. 320 p .

8
 Etapa a VI-a (anii şaptezeci). Se manifestă printr-o explozie informaţională în domeniul
marketingului politic și Relaţiilor Publice în sfera politică. A şasea etapă este etapa informaţiei
globale: are loc creşterea enormă a cantităţii de informaţie care atinge anual cota de 40%. În
situaţia dată, viaţa şi activitatea de mai departe ale multor companii depind în mare măsură de
abilitatea specialiştilor în relaţii publice de a le asigura o imagine adecvată exigenţelor de
supraviețuire.
Actualmente, marketingul politic și electoral se axează pe fenomenul managementului
informaţional și implică recursul la metode explicite şi mascate de manipulare a informaţiei de
către actorii aflaţi la putere.8
Principii de marketing în campaniile electorale. Pentru a înțelege mai bine
elementele teoretice pe care s-au bazat campaniile electorale ale principalelor partide
considerăm că este necesar să preluăm modelele propuse de Jennifer Lees-Marshment.
În campaniile electorale, pe lângă logo-uri și slogane electorale, partidele politice
identifică și o strategie de poziționare pe piața politică în condiții de concurență. Marshment
descrie trei modele de marketing politic, care por fi utilizate de competitori. Acestea se
deosebesc în funcţie de orientarea lor comportamentală: Partidul orientat către produs (product-
oriented party); Partidul orientat către vânzare (sales-oriented party); Partidul orientat către
piaţă (market-oriented party).9
Partidul orientat către produs (POP) oferă exemplul clasic de partid, care îşi susţine
ideile şi politicile proprii, considerând că alegătorii îi vor acorda în mod natural votul, convinşi
de valoarea şi justeţea acestora. Nu îşi schimbă ideile sau produsul chiar dacă suportul electoral
pe care acestea reuşesc să-l atragă este limitat. Anume acesta a fost modelul la care s-a raliat
Partidul Socialiștilor și liderul acestora în campania prezidențială.
Partidul orientat către vânzare (SOP) nu îşi schimbă comportamentul pentru a se potrivi
cu ce vrea publicul, ci caută să convingă publicul să-şi dorească ceea ce partidul are de oferit.
În acelaşi timp, nu răspunde apariţiei “consumatorului” politic, ci caută să schimbe cererile
alegătorilor, mai degrabă decât să le urmeze. (A fost comportamentul PPEM și al liderului
acestuia, Iurie Leancă).
Partidul orientat către piaţă (MOP) schimbă paradigma tradiţională de înţelegere a
politicului. În procesul de marketing porneşte de la premisa că, pentru a câştiga alegerile, un
partid trebuie să identifice şi să înţeleagă priorităţile publice, preocupările şi cererile, înainte de
a-şi crea produsul. MOP nu îşi propune să schimbe ce gândesc oamenii, ci să ofere ceea ce

8 Peru-Balan, Aurelia. Managementul PR-ului politic sau Vânătoarea de voturi electorale. Trenduri internaţionale, specific
naţional, Chişinău: Cartier, 2014. 320 p.
9 Jennifer Lees-Marshment, Political Marketing: Principles and Applications, New York: Routledge, 2009.

9
aceştia vor şi au nevoie. Nu este direcţionat ideologic, ci, preponderent, de dorinţa de a oferi un
set de politici realiste care răspund cerinţelor pieţei. (A fost strategia comportamentală a
Partidului Dreptate și Adevăr - PAS, condus de Maia Sandu.)
O strategie de marketing electoral include, în primul rând, analiza problemelor cheie
cu care se confruntă populația în vederea includerii acestora în programul electoral și
propunerea unor soluții fezabile. Prin urmare Programul electoral desemnează un set de
obiective pe care candidatul își propune să le îndeplinească după obținerea unui eventual
mandat. Acestea sunt de regulă adunate sub forma unei broșuri și aduse la cunoștință electorilor,
fie prin distribuire în întreaga circumscripție, de tip mailing, door-to-door sau sampling, fie în
cadrul adunărilor sau întâlnirilor publice. Programul electoral trebuie să conțină obiective
realiste și care să corespundă unor nevoi sau dorințe existente pe agenda publică locală sau
națională. Candidatul trebuie să vină cu soluții concrete, legale și corecte pentru rezolvarea
anumitor probleme preexistente, care vor intra în atribuțiile viitoare date de eventuala câștigare
a alegerilor.10
Programele electorale sunt prezentate pe durata desfășurării campaniei electorale,
public, în punctele-cheie ale unei circumscripții. Acestea sunt acele zone aglomerate dintr-o
circumscripție, cum ar fi piețe publice, centre comerciale, intersecții intens circulate, stațiile
mijloacelor de transport în comun, parcuri etc. Este important ca echipa de campanie și
candidatul să cunoască aceste locuri, deoarece ele vor constitui zonele de amplasament pentru
punctele de informare, distribuire materiale sau strângere de semnături (corturi). De asemenea,
sunt locurile propice pentru întâlnirile publice, dar și pentru amplasarea scheletelor pentru afișaj
electoral (bannere, prisme etc.).
Activitățile obișnuite de campanie încep la data stabilită de lege și presupun activități
de popularizare și promovare a candidatului și a programului electoral propus de acesta, cum
ar fi:
– Door-to-door; Distribuire materiale promoționale (mailing, sampling); Întâlniri cu cetățenii
în locuri publice (piețe, parcuri) ; evenimente, dezbateri și conferințe cu participarea electorilor;
Dezbateri și emisiuni televizate; Marșuri și mitinguri.
În cadrul acestor activități pot fi distribuite următoarele materiale promoționale:
Pliante (Fly-ere); Broșuri; Cărți de vizită; Calendare de buzunar sau de birou; Fotografii de
buzunar sau de birou; Ziare și reviste; Felicitări; Obiecte promoționale personalizate (pixuri,
căni, brichete, șepci, pungi, steaguri etc.).

10 Alfred Bulai, Mecanisme electorale ale societății românești, București, Paideia, 1999, p. 35.

10
 Activitatea de campanie door-to-door este considerată cea mai eficientă, dar și cea mai
dificilă. În cadrul acesteia, candidatul bate la ușa alegătorului pentru a-l convinge pe acesta să-
i acorde votul. Candidatul este întotdeauna însoțit de o parte din membrii echipei de campanie
și oferă alegătorilor cel puțin un material promoțional. Unul dintre membrii echipei va nota
toate problemele expuse de către cetățeni și, de asemenea, datele lor de contact și opțiunea
politică, în caz că aceștia o manifestă sau o exprimă. Această activitate se întreprinde la ore și
în zile potrivite, pentru a nu crea efectul invers.
Distribuirea de materiale promoționale poate fi de tip mailing, în care pliantele și/sau
broșurile se introduc în cutiile poștale din circumscripție sau sampling, activitate în care
materialele sunt distribuite pe stradă, în punctele principale ale circumscripției, în zilele și
intervalele orare aglomerate, sau din ușă în ușă. Aceste materiale pot fi: Programul electoral;
Bilanț de activitate (în cazul în care omul politic candidează pentru încă un mandat) ; Scrisoare
de felicitare (pentru sărbători religioase sau naționale importante, cu ocazia onomasticii sau a
zilei de naștere a alegătorului); Scrisoare cu caracter informativ cu referire la o activitate ce
urmează să aibă loc, la un nou sediu de campanie sau la elemente negative din sfera de activitate
a contracandidaților, în cazul în care discutăm despre o campanie negativă; Scrisoare de îndemn
la vot; Calendare de buzunar sau de birou; Fotografii de buzunar sau de birou. Obiecte
promoţionale.
Întâlnirile cu cetăţenii în spaţii publice sunt o regulă a campaniilor electorale. Acestea
au scopul de a populariza candidatul şi de a-l aduce mai aproape de oameni. În cadrul acestora
omul politic are oportunitatea de a-şi expune programul electoral şi de a se familiariza cu
alegătorii. De partea cealaltă, cetăţenii au ocazia de a adresa întrebări candidatului şi a-i supune
atenţiei probleme care ar putea intra în viitoarele competenţe ale celui ce urmează a fi ales într-
o anumită funcţie sau demnitate. 11
Evenimentele, dezbaterile şi conferinţele au loc în spaţii special amenajate şi au ca
subiect principal puncte de pe agenda publică locală sau naţională care coincid cu programul
electoral al candidatului. În cadrul acestora, omul politic are rol fie de invitat, fie de organizator.
Candidatul are oportunitatea de a-şi expune viziunea asupra subiectului principal de dezbatere
în faţa unui auditoriu vast. Presa poate fi de asemenea invitată să participe şi să difuzeze pe
canalele media concluziile evenimentului, precum şi diverse alte amănunte, în măsura în care
acestea sunt considerate a fi de interes public. Diferenţa dintre dezbaterile în aer liber şi cele
sub formă de „conferinţă” ţine de interesul mult mai mare al presei faţă cel de-al doilea tip de

11 Bulai. Op.cit.

11
activitate, dar şi de posibilitatea unui auditoriu mai larg (cu excepția întâlnirilor cu alegătorii
sub formă de miting, menționate separat), în funcţie de numărul de locuri disponibile. 12
Marşurile şi mitingurile organizate în timpul sau în preajma campaniilor electorale, de
către societatea civilă sau partide politice, sunt un bun prilej pentru ca un candidat să se remarce,
prin participarea sa. Obiectul acestor manifestări trebuie să coincidă cu programul electoral, cu
viziunea partidului politic şi cu declaraţiile politice date la un moment dat publicităţii. Cu alte
cuvinte, consecvenţa este condiţia de participare la marşuri sau mitinguri.
Un element de care trebuie să se țină cont într-o campanie de marketing electoral este ,
desigur , psihologia electoratului. Așteptările din partea electoratului față de candidatul politic,
în mare măsură, sunt influențate de cultura poporului (valorile, datinile, tradițiile etc.). Însă,
indiferent de aceasta, electoratul are anumite așteptări din partea candidatului politic.
Candidatul trebuie să-l seducă la modul cel mai extravagant şi să nu se dea în lături de a-i face
cele mai fabuloase promisiuni. În fața publicului, îi va discredita pe adversari. Se va strădui din
răsputeri să-l denigreze şi să-l spulbere pe candidatul advers, arătând cu forţa afirmaţiei,
repetiţiei şi contagiunii, ca acesta nu este decât un nemernic, ale cărui acte reprobabile sunt de
notorietate. Fără teamă, el poate să promită reformele cele mai radicale, pe moment exagerările
lui vor produce un efect uluitor, iar în viitor nu îl angajează cu nimic, etc. După alegeri, electorul
nu se mai preocupă să vadă în ce măsură alesul îşi urmăreşte profesiunea.13
Electoratul îmbrăţişează, de cele mai multe ori, opinii care le sunt impuse și nicidecum opinii
rezultând din propria lor cugetare. Opiniile şi voturile electorilor sunt determinate și influențate
de: Mass-media, Internet, mitinguri electorale, manipularea prin sondaje electorale, Agenții de
PR. Masele electorale sunt un rezultat al societății democratice ce oferă omului dreptul de a
alege: o viața mai decentă, studii de calitate, schimbări pe plan politico-social etc. Însă, e o
iluzie sau nu, „votul tău contează”, depinde pe cât de democratic este statul și societatea.

I.2 Tipologia şi elementele de identitate ale imaginii actorului politic

Termenul image este de origine engleză şi face parte din categoria simbolurilor
multiculturale. El poate fi tălmăcit diferit, de exemplu: chip, model, rol, mască, tip, reputaţie,
aşteptare prognozată. Traducerea ad litteram din engleză a termenului image ar fi model. La
mijlocul secolului al XX-lea, termenul image era utilizat ca o componentă a publicităţii
comerciale şi presupunea o tehnologie deosebită de amplificare a valorilor emergente unui
produs. Astfel, în contextul înăspririi concurenţei de piaţă, pentru a-şi asigura supra-profituri în

12 Francisc Helstern, ”Managementul campaniei electorale”, în Comunique, nr. 4-5, februarie 2008-
2009, http://www.comunique.ro/2010/02/managementul-campaniei-electorale.html
13 Ольшанский, Д., В., Основы политической психологии, М., 2001.

12
sfera de afaceri, producătorul avea imperios necesitatea de o comunicare de marketing. În
contextul abordărilor psihanalitice şi al motivației psihologice, s-a optat pentru utilizarea
termenului image, imago în limba latină, ceea ce ar însemna modelul ideal. Acest concept a
devenit mai apoi unul fundamental atât în publicitatea comercială, cât şi în publicitatea politică
şi socială14.

În ultimele decenii au fost studiate şi aplicate mai multe criterii după care se formează şi
se evaluează imaginea politică. După 1990, studiul imaginii politice a fost realizat mai mult în
domeniul relaţiilor publice (PR-ul politic) şi a devenit mai mult experimental. D. Nimmo şi R.
Savage consideră că există trei lucruri majore care ajută la formarea percepţiilor oamenilor
asupra altor oameni.
A. Situaţia;
B. Obiectul de percepţie – candidatul;
C. Agentul percepţiei – potenţialul alegător15 .
Candidatul, ca un obiect de percepţie, apare înaintea alegătorului în mai multe roluri.
Aceste roluri pot fi clasificate în: rolul său politic şi rolul său stilistic. În cazul rolului politic
sunt relevante acţiunile sale şi calificările ca oficial public – trecut, prezent şi viitor – şi ca
politician reprezentând interesele partizane în comunitate. Rolul stilistic al candidatului se
referă la lucrurile pe care un candidat le face şi care nu sunt direct politice, la modul în care
acesta acţionează în scopul de a impresiona alegătorii cu capacităţile sale – fie prin mass-media,
fie prin contactele personale, şi la calităţile distincte personale de care dă dovadă ca fiinţă umană
– aspectul fizic, ţinuta, onestitatea, integritatea, compatibilitatea. Astfel, candidatul, ca obiect
de percepţie, se arată publicului sub cel puţin patru aspecte: ca lider, partizan, actor şi persoană
privată. Candidatul este un actor care joacă un rol politic şi astfel alegătorii îl percep ca lider
şi/sau politician.
Sunt cunoscute două teorii asupra constituirii imaginii: teoria imaginii şi teoria
echilibrului perceptiv. Teoria imaginii susţine că perceperea unui candidat de către electorat
depinde de trăsăturile pe care candidatul respectiv le proiectează. Promotorii teoriei imaginii,
printre care Erving Goffman, definesc imaginea ca totalitatea trăsăturilor proiectate de un
candidat pentru a influenţa electoratul. Asemenea trăsături sunt expresii pe care o persoană le
degajă ca mod de a face faţă impresiilor pe care alţii le au despre ea. Adepţii teoriei echilibrului
perceptiv susţin că imaginea unui candidat reprezintă cu puţin mai mult propriile noastre valori,
speranţe, frustrări, temeri şi invidii, după cum credem noi că se reflectă ele în persoana unui

14Карцева, E.H. Три лица имиджа, или кое-что об искусстве внушения. În: Иностранная литература, 1971, № 9, с. 234.
15Nimmo şi R. Savage. Candidates and their images: Concepts, methods, and findings. Goodyear Pub. Co. (Pacific Palisades,
Calif.), 1976. 250 p.
13
politician. Prin urmare, percepţiile sunt determinate de agentul perceperii, adică alegătorul
îmbracă un candidat în imagini ce corespund propriilor lor valori politice.16
Mişcările anti-sistem din Europa de Est, căderea zidului Berlinului, valul revoluţiilor „de
catifea” au oferit premise pentru apariţia diferitelor modele de lideri politici, care veneau să
substituie comuniştii aflaţi la putere în acest spaţiu european după cel de-al Doilea Război
Mondial. Așadar, elitele politice şi economice din noua Europă de Est în acea etapă, susţine
Peter Gross, au fost în mare parte derivate ale vechilor elite comuniste şi ale celor anticomuniste
din ţările în care au existat mişcări anticomuniste17.
1. politicieni ai moralei, care au jucat un rol important în opoziţia faţă de regimul comunist
(predominant în Ungaria, Polonia, fosta Cehoslovacie);
2. politicieni cu viziune istorică, care au reprezentat o continuitate directă sau indirectă faţă de
trecutul politic pre-comunist şi care au o viziune istorică hotărâtă asupra creării trecutului în
viitorul apropiat (Corneliu Coposu, România);
3. politicieni din întâmplare, catapultaţi la putere de haosul tranziţiei şi care sunt marcaţi de
exhibiționism agresiv şi accent pe propria carieră şi de absenţa oricărei abilităţi politice (de
exemplu, agrarienii în R. Moldova, 1994-1998);
4. vechea nomenclatură, care constituie un amestec de membri sau lideri ai Partidului
Comunist, oponenţi apatici ai regimului comunist, reformatori comunişti şi comunişti
rezistenţi;
5. noile elite profesioniste, politicienii noi şi vechi, mai ales din noua generaţie, care s-au lansat
în a doua jumătate a primei decade a tranziţiei postcomuniste.
Una dintre cele mai universale şi actuale tipologizări de imagine a leadership-ului politic
aparţine francezului Roger-Gerard Schwartzenberg. Altădată, politica însemna idei. Astăzi,
politica înseamnă personaje. Pentru că fiecare conducător se pare că-şi alege o funcţie şi îşi ia
un rol. Ca la spectacol. Statul însuşi se transformă în realizator de spectacol, în producător de
spectacol. Deci, politica devine regie, iar conducătorul pozează în vedetă18.
Omul politic încearcă să-şi impună o imagine proprie, care să capteze şi să fixeze atenţia
publicului. Este ansamblul de trăsături alese pentru a fi prezentat în faţa opiniei publice.
Imaginea te face cunoscut sau recunoscut. Ea creează sau consolidează notorietatea.
Roger-Gerard Schwartzenberg descoperă cinci tipuri de personaje în statul-spectacol:
a. Eroul
b. Omul obişnuit (monseigneur-tout le monde)

16 Coman, Claudiu. Sfera publică şi imaginea politică. Bucureşti: Editura C. H. Beck, 2010. 162 p.
17 Peter, Gross. Mass-media şi democraţia. Iaşi: Editura Polirom, 2004. 248 p.
18Shwartzenberg, Roger Gerard. Statul-spectacol sau Eseu despre şi împotriva star-sistemului în politică. Bucureşti: Editura
Scripta, 1995. 336 p
14
 c. Liderul care fascinează (charismatic)
d. Tatăl nostru (Părintele naţiunii)
e. Vedeta politică feminină (non-femeia politică).
Comunicarea politică operează cu diverse simboluri, al căror element comun îl constituie
metafora. Întrucât imaginea este o parte componentă a universului simbolic, atunci ea nu este
altceva decât o gamă de metafore. Una dintre cele mai răspândite metafore în câmpul
comunicării politice este eroul. Eroul nu este o figură statică. El luptă încontinuu pentru a
proteja vechile realizări, a răspunde la noi provocări şi a obţine noi victorii. Eroii miturilor
trebuie să corespundă tradiţiilor şi psihologiei populare. Eroul revendică calităţi ca bărbăţia,
sinceritatea, spiritul de sacrificiu. Erou este considerat liderul distant, superior, omul de
excepţie, şeful providenţial şi, adesea, un idol. Este un rol pe care nu oricine şi-l poate asuma.
Actorul politic, care intenţionează să-şi construiască imaginea de erou, trebuie să justifice o
asemenea imagine. În afară de splendoare şi vis, eroii răspândesc certitudine. Stăpâni pe
deznădejde, ei ajută la depăşirea angoasei. În spatele lor, poporul se simte în siguranţă, pentru
că eroii nu se pot înşela. Fascismul se bazează pe acest cult al conducătorului (Ducele,
Fuhrerul). Eroul activează în secret şi la distanţă. Această distanţă măreşte prestigiul,
compunând o imagine mitică. Stalin a profitat şi el de distanţa politică. Această distanţă
suficientă nu exclude în timp apropierea condescendentă. Atunci ei „se scaldă în mulţime”.
Apoi revin în Înaltul Cerurilor sau în Câmpiile Elizee.19
Monseneur–tout–le–monde: omul obişnuit, lipsit de pretenţii şi care încearcă să se
identifice cu alegătorii săi. Roger Schwartzenberg menționează că liderul care îşi dorește
această imagine va lăsa impresia unui om ca oricare altul, neangajat politic, pe care nu ambiţia
personală, ci dorinţa de a sluji comunităţii îl împinge să candideze. Zeului terestru (Stalin) îi
succede un om dintre oameni (Nikita Hruşciov), un om din mediul rural, specialist în cultivarea
porumbului. Astfel descrie omul obişnuit R. G. Shwartzenberg. Cu încălţămintea lui care
„chinuie” tribuna de la ONU ca să arate dezaprobarea faţă de vreun orator 20. Anume astfel de
lideri aduc electoratului bucuria identităţii.
Liderul charismatic. Candidatul care-şi pretinde asemenea imagine alege metoda
seducţiei, nu cea persuasivă. Charismatici pot fi consideraţi fraţii Kennedy, Valéry Jiscard
d’Estaing, Bill Clinton, Vladimir Putin, Silvio Berlusconi, Barack Obama.
Fenomenul leadershipului charismatic şi încercări taxonomice ale liderilor politici
contemporani întâlnim la Max Weber, S. Moscovici, Al. Dorna, J. McGregor Burns, V. Nazare.

19 Shwartzenberg, Roger Gerard. Statul-spectacol sau Eseu despre şi împotriva star-sistemului în politică. Bucureşti: Editura
Scripta, 1995. 336 p.
20 Ibid.

15
 Charisma exprimă la origine ideea de „graţie”, de „har”, este un „dar” cu aspect
providenţial, de care beneficiază doar personalităţile politice excepţionale. Graţie susţinerii
populare de care se bucură, liderul charismatic reuşeşte să transforme o idee politică într-un
ideal absolut al comunităţii. Charisma fiind, astfel, percepută ca o sinteză moral-volitivă şi
intelectuală a personalităţii sale, care îi conferă o asemenea forţă de atracție, încât
masele/electoratul îl urmează fără șovăire. Pentru a-şi realiza dezideratele politice, de charisma
personală au beneficiat personalități istorice ca Cezar, Napoleon, Bismarck, Charle de Gaulle,
Winston Churchill, J. F. Kennnedy, M. Gorbaciov etc.
Ideea liderismului charismatic este dezvoltată încă de Hegel, care explică în felul următor
geneza liderului charismatic: „Circumstanţele în care ia naştere o asemenea personalitate sunt
excepţionale. De regulă, acestea sunt crizele sociale sau politice, când masele caută fără să
conștientizeze acest lucru personalitatea capabilă să forţeze mersul lucrurilor, să reunească
idealul cu realul, imposibilul cu posibilul, finalmente, să răstoarne ordinea existentă, instaurând
alta – mai perfectă. Hegel scria despre liderii charismatici: „Putem să-i numim pe toţi eroi
datorită faptului că scopurile şi vocaţiile lor au provenit nu din cursul obişnuit al lucrurilor,
sancţionate de către ordinea existentă, ci dintr-o altă sursă, din acel spirit intensiv, fără să apară
vreodată la suprafaţă, care loveşte lumea exterioară şi o face să se spargă în bucăţi, precum
puiul care iese din coajă”.21
Un aspect original şi determinant poate în tratarea fenomenului liderului charismatic îl
constituie corelația dintre calităţile excepţionale ale unui lider politic şi trecutul istorico-politic
al respectivei comunități. Este ceea ce Weber numea „seducția nostalgiei” 22. Astfel, în lucrarea
sa Economie et Societe autorul tratează charisma ca fiind „marea putere revoluţionară a epocilor
legate de tradiție”, întrucât trecutul, mai mult sau mai puţin fantastic, acţionează asupra
viitorului cu o putere comparabilă cu cea a prezentului însuşi.
După cercetătorul francez Alexandre Dorna, putem distinge între: charisma mesianică,
charisma cezariană, charisma totalitară şi charisma populistă. [38, p. 48] Charisma mesianică
are o latură religioasă. Figura mesianică întruchipează idealul, ca urmare a unei nevoi a
oamenilor indusă de aşteptare, în general fiind vorba de perioade de crize spirituale şi mare
efervescență socială. În tradiția islamică el este considerat un profet, pe când în tradiția creștină
el a devenit Hristos, însemnând Mesia în greacă. Charisma este, de asemenea, un atribut al papei
de a Roma. Ziarul „Le Figaro” comenta vizita papei Ioan-Paul al II-lea în Polonia: „Marea

21 Moscovici, Serge. Psihologia socială sau maşina de fabricat zei. Ed. Universităţii „Cuza Vodă”, 1995. 352 p.
22 Weber, Max. Economie et societe. Paris: Plon, 1971. 560 p.

16
forţă a lui Ioan Paul al II-lea rezidă într-adevăr în egală măsură în claritatea discursurilor şi
în charisma sa”.
Cezarismul charismatic, în linii mari, desemnează un sistem politic autoritar şi o putere
personală a liderului care se bazează pe popor şi armată, sau încearcă să se sprijine pe acestea.
Iulius Cezar este considerat fondatorul cezarismului. Cezar însuşi,însă, este privit în diferite
moduri, începând de la Cicero şi până la autorii contemporani. El apare fie ca un tiran şi un
monstru care a sacrificat milioane de oameni în războaiele sale de cucerire, fie ca un geniu atât
militar, cât şi politic, care a ştiut să manipuleze opinia publică şi să mențină frâiele puterii.
Aceste contradicţii sunt specifice conducătorilor cezarişti sau variantei lor mai moderne,
bonapartiştii.
În cadrul charismei totalitare trebuie făcute anumite distincţii între charisma nazistă şi
charisma comunistă. Ambele sunt charisme de stat, însă sunt diferenţiate într-un mod subtil.
Nazismul exprimă ura dintre oameni, în special pe criteriul rasist, pe când comunismul
exacerbează diferendele dintre clasele sociale, subtilitate care face din nazism o maşină a morţii,
dezumanizantă, pe când comunismul apare ca un instrument de reeducare şi uniformizare a
indivizilor dezindividualizați. Charisma totalitară inspiră un anume sentiment de fuziune totală
dintre masă şi idealul incarnat în persoana liderului, cea dintâi regăsindu-şi în acest context
demnitatea, utilitatea colectivă şi respectabilitatea.
Charisma populistă reprezintă un fenomen modern. Populismul poate fi privit ca un
mecanism social de integrare naţională, derivând din tensiunea socială acumulată între
sectoarele dezvoltate şi cele periferice ale aceleiași societăți şi cea dintre societățile dominante
şi cele dominate, per ansamblu. O justificare a mișcărilor populiste se găsește şi în asincronia
trecerii de la societatea tradiţională la cea modernă, unde lipsa unei elite bine pregătite şi
capabile să integreze masele în noua paradigmă culturală implică asumarea acestui rol de către
mişcările charismatice şi liderii lor.
Liderii populişti susţin că criza în care se află poporul este cauzată de incompetența şi
corupţia clasei politice actuale şi a elitei tehnocrate guvernante, unde orientarea politică, fie de
dreapta, fie de stânga, nu mai are nicio importanţă, mişcarea populistă prezentându-se ca
singura alternativă viabilă, motiv pentru care se şi înrădăcinează în tradiţiile naţiunii. Liderul
populist este deopotrivă pragmatic şi oportunist, motiv pentru care charisma populistă mai este
asimilată şi celei de vedetă de spectacol. Totuși, liderul populist are atitudinea unui frate mai
mare şi caută constant dialogul cu toată lumea, un dialog ca de la egal la egal, această
comunicare orizontală conferindu-i simpatia oamenilor, la fel şi realul interes faţă de
problemele şi preocupările acestora. Limbajul său este total opus limbajului de lemn al
politicienilor şi tehnocraţilor.
17
 Studiind fenomenul charismei sub aspect social, sociologul francez Serge Moscovici
prezintă în eseul său științific întitulat „Psihologia socială sau maşina de fabricat zei” 23 o
relevantă explicaţie a charismei, stăruind asupra circumstanţelor care stimulează apariţia
liderului charismatic. Autorul remarcă faptul că există două condiţii principiale pentru
afirmarea unei conduite charismatice: contextul social (situaţional), adică situaţiile de criză, şi
recunoaşterea autorităţii conducătorului de către adepţi/admiratori, adică contextul
interacţiunii „lider-adept”.
Evident, omniprezenţa charismaticului este necesară în condiţii de tranziţie, caracterizată
prin vulnerabilitate emoţională sporită şi nesiguranţă, frica pentru viitor domină preponderent
națiunile care purced la o etapă de tranziţie. Dacă e să ne referim la epoca contemporană, atunci
puterea charismei s-a manifestat proeminent în următoarele faze ale evoluției istorico-politice:
1. perioada de modernizare (Stalin în Uniunea Sovietică, Mao în China);
2. perioada unor crize naţionale (F. Roosevelt în SUA, de Gaulle în Franţa);
3. perioada revoluţiilor „de catifea” (Lech Walesa – ex-preşedinte al Poloniei, Vaclav Havel
– ex-preşedinte al Cehoslovaciei);
4. perioada revoluţiilor „portocalii” (Miheil Saakaşvili – Georgia, Viktor Iuşcenko –
Ucraina, Traian Băsescu – România)
5. perioada crizelor de „identitate naţională” (Vladimir Putin – în Federaţia Rusă).
Pornind de la ideea de satisfacere a principalelor necesităţi umane, cercetătorul rus
A. Kocetkov identifică convenţional trei tipuri de leadership charismatic din perspectivă
psihologică: dictatorul, spovăduitorul, înțeleptul 24.
Dictatorul îşi focalizează atenţia asupra nevoii de securitate. Acesta utilizează, de regulă,
declarații dure, fără de compromisuri, se află mereu în căutarea „duşmanului” din interior şi din
exterior. Lexicul inserează expresii precum: confruntare, ofensivă, a pune punct etc. În politica
internă el pune accent pe lupta cu criminalitatea şi corupţia, se consolidează instituţiile de
justiţie. În probleme economice dă prioritate metodelor extra-economice de control asupra
capitalului privat. În sfera politicii externe este caracterizat printr-un exces de activitate, prin
tendinţa de a constitui numeroase coaliţii (prioritar cu caracter militar) sau, dimpotrivă, închid
hotarele. În viziunea autorului, Nikita Hruşciov şi Saddam Hussein pot fi consideraţi lideri
charismatici.
Spovăduitorul îşi concentrează atenţia asupra nevoilor sociale sau nevoii de iubire şi
apartenenţă. Are un caracter deschis, dornic de a-i apropia pe oameni, de a-i asculta şi de a le
înţelege problemele ce-i frământă. Lexicul conţine următoarele expresii: „colaborare”,

23 Moscovici, Serge. Psihologia socială sau maşina de fabricat zei. Ed. Universităţii „Cuza Vodă”, 1995. 352 p.
24 Кочетков, А. А. О некоторых чертах типологии харизматического лидерства. În: Власть, 1995, № 11, c.78-81
18
„compromis”, „coordonarea intereselor”. Adoptă decizii, conducându-se după principiul
„mijlocului de aur” şi ţinând cont de sugestiile persoanelor din echipa sa. Este interesat de
participarea la diverse proiecte internaţionale, conferinţe internaţionale, dezbateri publice pe
teme de actualitate. În opinia autorului, M. Gorbaciov poate fi considerat un spovăduitor.
Înțeleptul îşi concentrează atenţia asupra utilizării nevoii de autoexprimare. În echipa
înţeleptului domină o atmosferă de încredere şi înţelegere reciprocă. Conducerea poartă, de
regulă, un caracter democratic. Dificultăţile ce apar pe parcurs în politica internă sunt tratate ca
temporare. În plan economic, creează condiţii optime pentru dezvoltarea businessului şi a
antreprenoriatului. În politica externă activează după principiul: „Nu există aliaţi permanenţi,
dar există interese permanente!”. Înţelepţi, în viziunea autorului, au fost Lenin, Roosevelt.
În realitate rareori se întâlnesc charismatici cu caractere „pure”. De regulă, aceştia
combină calităţile dictatorului cu cele ale înţeleptului, înţeleptul cu spovăduitorul etc.
Un rol central în statul-spectacol îi revine părintelui naţiunii. Este imaginea liderului
bătrânel, înţelept, precum a fost „liniştitorul” Mitterrand al francezilor. În abordarea ştiinţelor
politice moderne, părintele naţiunii este figura tutelară a autorităţii – sever, dar corect, echitabil.
Capul înţelept al unei familii ce numără milioane de membri.25
Analizând aspectele definitorii ale scenei politice, vom remarca prezenţa, alături de
„părinţi”, „mame”, „nepoate”, şi a unui altfel de rol – cel de „sugaci”.
Imaginea bebeluşului bătrân poate fi atribuită unui lider în etate, care necesită mai curând
protecţie, decât inspiră securitate. Anume un astfel de rol şi-a asumat socialistul francez Michel
Racord, despre care se spunea că are din ce în ce mai mult aerul unui „bebeluş bătrân”. El miza
pe o sinceritate atât de vibrantă, încât devenea extrem de fragil, expus la prea multe eşecuri şi
imprudenţe. Acesta a fost principalul motiv al succeselor sale la televiziune – iradia nevoia de
a fi protejat.
Politologul român Bogdan Teodorescu identifică o nouă categorie de actori politici – „fiii
răzvrătiţi”26 . Fenomenul este unul deosebit de răspândit în sfera politică autohtonă. Iată unele
dintre cele mai relevante cazuri. În 1999-2000, D. Diacov se distanţează de Preşedintele P.
Lucinschi. Asta după ce în 1996 anume Diacov a fost liderul Mişcării pentru o Moldovă
Democrată şi Prosperă, care l-a promovat pe Petru Lucinschi în campania prezidenţială din
acelaşi an.27

25 Ronald Reagan, în timpul campaniei sale din 1980, a încercat să-şi creeze o imagine de părinte, cu ajutorul unor spoturi
televizate care tratau următoarea temă: privind îngrijorat un grup de liceeni, candidatul republican se întreabă cu gravitate:
„Dacă inflaţia persistă, ce se va întâmpla cu copiii noştri? Cum îşi vor plăti ei studiile universitare?”.
26 Teodorescu, B. Marketing politic şi electoral. Bucureşti: SNSPA, 2001. 236 p.

27 Subiectul privind extinderea prerogativele preşedintelui, pentru care opta şeful statului, i-a dezbinat pe cei doi politicieni.
Lucinschi pleda pentru consolidarea republicii prezidenţiale, Diacov – pentru instituirea unui regim parlamentar şi, respectiv,
alegerea preşedintelui în forul legislativ.
19
 La mijlocul lunii septembrie 2007, Vladimir Filat a părăsit rândurile PD, formaţiune
condusă de Dumitru Diacov. Despărţirea s-a produs drept consecinţă a unor neînţelegeri la vârf
care au urmat după alegerile locale din 2007. Campania electorală a lui Vladimir Filat din
primăvara 2007 pentru funcţia de primar al municipiului Chişinău a fost apreciată, la timpul
respectiv, drept una dintre cele mai costisitoare şi bine gestionate (dintre cei 19 candidaţi la
funcţia de primar general al Chişinăului). Filat a înregistrat o performanţă remarcabilă,
clasându-se al patrulea, cu 8,3%.
Una dintre cele mai spectaculoase acţiuni, cu impact asupra opiniei publice, a fost ieşirea
în vara lui 2009, din rândurile PCRM a preşedintelui Marian Lupu. În alegerile parlamentare
anticipate din 29 iulie 2009, Lupu era deja preşedinte al Partidului Democrat. Dacă în scrutinul
din 5 aprilie PD a obţinut doar 2,97%, în alegerile anticipate din vara aceluiaşi an a obţinut
12,54%. Prin urmare, Lupu a făcut parte dintr-o strategie de redistribuire a puterii politice.
Vedeta politică feminină (non-femeia politică) este ultimul rol din clasificarea lui
Shwartzenberg.
În opinia noastră, cel mai bine s-ar potrivi în acest rol cancelarului german, cu trei
mandate consecutive, Angela Merkel. Aceasta a jucat „cartea feminină” doar în cea de-a treia
campanie electorală a sa. În Germania, cu 32 de milioane de alegătoare şi 30 de milioane de
alegători, votul femeilor este crucial. Desemnată femeia cea mai puternică din lume de către
revista Forbes, în şapte din cei opt ani de guvernare, doctorul în fizică, pe care militanţii
partidului său conservator CDU o supranumesc „Mutti” (mama) pentru latura sa reconfortantă
şi pragmatică, apare foarte machiată pe site-ul său de campanie, privindu-l cu dragoste pe soţul
său, doctor în chimie. Merkel a întors în favoarea sa apelativul sexist „Mutti”. Ea a profitat de
ceea ce era o insultă şi a făcut din aceasta o imagine de mamă a naţiunii, care vă preia grijile,
care are totul sub control. Merkel reprezintă două premiere pentru Germania. Ea este primul
cancelar-femeie şi primul cancelar venit din Germania de Est. Mandatul ei s-a suprapus uneia
dintre cele mai tulburi perioade din istoria ţării de după reunificare. De la începerea crizei, multe
guverne din Europa au căzut, în timp ce cel de la Berlin s-a impus paşnic la nivel naţional şi
european sub conducerea lui Merkel cu o putere mai mare ca nicicând. Merkel exercită un nou
stil de putere în Europa, un stil pe care sociologii germani îl
denumesc „Merkiavellism”, o combinaţie de nume între Merkel şi Machiavelli28.
Ideea sociologului Beck porneşte de la întrebarea pusă de Machiavelli în lucrarea „Principele”:

28 Merkel, un nou element de campanie, pe http://elldor.info/2013/09/angela-merkel-introduce-un-nou-element-in-campania-

electorala-mesajul-pe-smartphone/ accesat 05.09.2013.

20
„Este mai bine să fii iubit sau să fii temut?”. Concluzia filozofului şi omului politic italian este
că „ar trebui să fii şi iubit, şi temut, dar deoarece este greu ca aceste două lucruri să stea
împreună, este mult mai sigur să fii temut decât să fii iubit, dacă ar trebui aleasă una dintre cele
două”. Merkiavelli aplică acest principiu într-un mod nou. Ea este temută în străinătate,
impunând Europei strategia Germaniei de ieşire din criză şi de dezvoltare a zonei euro şi
Uniunii Europene, dar este iubită la ea în ţară.
Merkel a redefinit charisma în afara ariei semantice tradiţionale a popularităţii, în contrast
cu puţinele lucruri pe care germanii de rând le ştiu despre viaţa personală a celei pe care sugestiv
o numesc „Mami”, a compensat prin inocularea de încredere în cetăţeni. Şi încrederea, generată
de politicile sale precaute, clar reprezentate de apetenţa sa pentru austeritate, a menţinut-o la
putere când în Europa 20 de premieri îşi dădeau sfârşitul politic în braţele unei crize economice
necruţătoare. Merkel a mizat mai întâi de toate pe pragmatism. Un pragmatism care a scos-o
adesea din sfera ideologică a propriului partid şi a dus-o spre stânga spectrului politic. Angela
Merkel s-a impus prin imaginea de apărător de neînduplecat al intereselor germane în timpul
celui de-al doilea mandat, suprapus crizei economice. Economia germană a rămas la adăpost,
şomajul a scăzut, iar exporturile au crescut. Sunt argumentele care au ajutat-o pe Merkel în
campania electorală.
Procesul de democratizare a politicului în spaţiul ex-URSS, după prăbuşirea colosului
sovietic, de asemenea, a stimulat cristalizarea unor modele politice acceptate de mediul
electoral respectiv. Politologul rus A. Maximov consideră că poziţionarea liderilor politici pe
piaţa rusă din anii ‘90 ai secolului trecut a fost dictată de anumite tendinţe, care au generat o
serie de modele sau aşa-zisele „carcase” – strategii. Astfel, modelele edificatoare de pe piaţa
politică a Rusiei postcomuniste au fost următoarele (protagoniştii propuşi de autorul acestei
clasificări sunt reprezentanţii epocii respective):
 Umanistul (om de ştiinţă, medic, cadru didactic, jurist etc.)
 Gospodarul [Lujkov, primarii]
 Militantul (Luptătorul) [V. Jirinovski]
 Omul puterii [B. Elţin]
 Omul forţei [Lebedi]
 Tehnocratul [Kirienko, Ciubais]
 Businessmanul [Berezovski]29.
Un rol distinct în ştiinţa despre imaginea şi caracterul liderilor politici le revine
psihologilor americani Ray Choiniere şi David Keirsey, care vin cu o tipologie a imaginii

29 Максимов А. Война по правилам и без. Москва: Дело, 2003. 320 с.

21
preşedinţilor americani. Autorii lucrării Prezidențial Temperament consideră că actorii politici
de la Casa Albă pot fi distribuiţi în patru categorii: „Meseriaşi”, Gardieni”, „Raţionali” şi
„Idealişti”30. „Meseriaşul” este o personalitate concretă, utilitaristă, care reuşeşte să
soluţioneze orice probleme tactice. Se adaptează uşor la noile circumstanţe, are păreri pozitive,
chiar optimiste, despre potenţialul său de muncă. Este sigur de faptul că deprinderile practice şi
cunoştinţele lor pot fi aplicate în vederea soluţionării unor conflicte sau situaţii inedite. Analiza
celor 40 de preşedinţi americani (în lucrare) arată că 12 dintre ei au fost „meseriaşi”. Printre
care- Fr. Roosevelt, John Kennedy, Ronald Reagan, Bill Clinton. Theodor Roosevelt a lansat o
frază, care mai târziu a devenit sloganul tuturor „meseriaşilor”: „Acţionează, creează, ocupă
locul – oriunde te-ai afla, acţionează!”.
Ray Choiniere şi David Keirsey sunt de părerea că în competiţiile electorale, de regulă,
„meseriaşii” sunt cei care obțin o victorie. Astfel, Gh. Bush-junior l-a învins în alegerile
prezidenţiale pe contracandidatul său, „gardianul” Al Gore. „Gardienii” sunt corecţi,
pragmatici şi siguri de sine atâta timp cât evenimentele au o evoluţie pozitivă. Au o atitudine
stoică faţă de problemele cotidiene. Privesc cu pesimism la viitor şi tratează cu o doză de
fatalism trecutul. Sunt materialişti şi încearcă să obţină profituri reale din toate activităţile.
Dintre președinții SUA, „gardieni” au fost: Harry Truman, Richard Nixon, Jimmy Carter,
George Bush Sr. Fraza rostită de Truman – „Îmi asum pentru toate responsabilitatea!” – a
devenit simptomatică pentru toţi „gardienii”. „Raţionalul” are o mentalitate strategică
deosebită. Îşi doreşte, în primul rând, să obţină victorii de ordin moral, mai apoi şi mai puţin –
pe cele de ordin material. Raţionalii sunt pragmatici în abordarea problemelor de actualitate.
Sunt sceptici în ce priveşte viitorul şi apreciază critic şi în mod neobişnuit trecutul. Dintre
preşedinţii SUA doar 8 se consideră a fi raţionali. Printre ei: Thomas Jefferson, Dwight
Eisenhower. Deviza raţionalilor a devenit fraza lui Jefferson: „Jur să lupt întotdeauna şi prin
orice forme împotriva tiraniei!” „Idealistul” posedă calităţi diplomatice de excepţie. Este o
natură integră, deşi activitatea sa deseori este apreciată critic. Este pregătit deseori să meargă
„împotriva curentului, încercând să transpună în viaţă viziunile personale despre moralitate şi
echitate. Priveşte cu speranţă în viitor, trecutul îl tratează mai curând de pe o poziţie mistică
decât raţională. Se află într-o permanentă „căutare lăuntrică” 31. Primul şi ultimul preşedinte al
fostei URSS, M. Gorbaciov, este considerat un „idealist”. Printre preşedinţii americani
„idealişti” nu au fost, constată autorii studiului în cauză.
Cercetătorul rus M. Koşeliuk, referindu-se la fenomenul imaginii politice, constată că ea

30 Ray, Choiniere; David, Keirsey. Prezidential Temperament. Prometheus Nemesis Book Company, Incorporated, 1992. 609
p.
31 Ray, Choiniere; David, Keirsey. Prezidential Temperament. Prometheus Nemesis Book Company, Incorporated, 1992. 609
p.
22
constituie, de facto, un alter ego al actorului politic32. Imaginea politică reprezintă o sinteză a
câtorva elemente – fapte biografice, exteriorul, atributele, faptele concrete şi declaraţiile
publice. În concepţia lui Koşeliuk, principalul „autor” al imaginii este politicianul însuşi.
Imaginea devine, în context, modul de percepere, rezonanţa acţiunilor şi personalităţii actorului
politic în spaţiul public. Autorul lansează următoarele trei teze ce caracterizează imaginea
politică: imaginea este un fenomen sociocultural, imaginea simbolizează obţinerea de către
liderul politic a unui statut suprasituaţional (istoric) – „dreptul de autor” al politicianului asupra
imaginii sale publice.
Cercetând imaginea liderului politic ca pe un fenomen unitar şi evolutiv, vom stărui
asupra identificării valorilor funcţionale ale imaginii liderului politic în contextul lansării
acestuia în cursa electorală. Politologul ucrainean Gh. Pocepţov33 se referă la următoarele valori
funcţionale ale imaginii politice: funcţia de identificare sau individualizare; funcţia de
idealizare sau de accentuare, funcţia de contrapunere.
Etapa de individualizare a subiectului politic presupune „recunoaşterea” acestuia în
mediul sociopolitic din care face parte. Procesul de individualizare implică descoperirea şi
mediatizarea unor trăsături distincte ale actorului politic, care îi caracterizează personalitatea
atât în anturajul familial, cât şi în cel public – politic sau de afaceri. Etapa de accentuare se
identifică cu prezentarea unor virtuți proprii concurentului electoral: profesionalismul,
competenţa, voinţa politică, generozitatea, coerenţa mesajului şi a acţiunilor. Funcţia de
contrapunere este cea mai eficace şi, deci, preponderentă în perioadele preelectorale şi cele
electorale. Eroul pozitiv este uşor depistat pe fundalul eroului negativ. Clivajele „democrat–
totalitar”, „reformator – antireformator”, „tânăr, energic – bătrân, rămolit, depăşit de timp”,
„corupt – de înaltă moralitate, necorupt”, „creştin – ateu” servesc drept axe mediatice în timpul
campaniilor de imagine.
O sinteză a diverselor criterii de clasificare a liderilor ne propune şi cercetătorul M.
Şleahtiţchi. Astfel, în lucrările acestuia găsim 12 tipuri de lideri, aparţinând unor specialişti
consacraţi în științele politice contemporane: tipologia G. Le Bon (lideri aventurieri şi lideri
ctitori), tipologia M. Weber (lideri demagogi şi lideri charismatici), tipologia K. Lewin (lideri
autoritari, lideri democratici şi lideri permisivi, având drept criteriu participarea indivizilor la
actul decizional), tipologia R. Likert (lider autoritar-exploatativ, lider autoritar-binevoitor, lider
democrat-consultativ şi lider democrat-participativ), tipologia F.E. Fiedler (lideri centraţi pe

32 Кошелюк, М. Технологии политических выборов, 2-е изд. Санкт-Петербург: Питер, 2004. 240 c.
33 Почепцов, Г. Теория коммуникации. Москва: К, 2001. 656 c.

23
sarcină şi lideri centraţi pe relaţii interpersonale), tipologia R.J. House (lideri susţinători, lideri
instrumentali, lideri participativi şi lideri centraţi pe rezultat/performanţă), tipologia D. Chalvin
(liderul organizator, liderul participativ, liderul întreprinzător, liderul realist şi liderul
maximalist), tipologia W.J. Reddin (liderul altruist, liderul dezertor, liderul autocrat, liderul
ezitant [oscilant], liderul promotor, liderul birocrat, liderul autocrat-binevoitor şi liderul
realizator), tipologia R.F. Bales (tipul de „lider bun” [„omul mare”], tipul de „lider centrat pe
sarcină”, tipul de „lider –specialist social”, tipul de „lider dominator” sau „lider – deviant
supraactiv” şi tipul de “lider – deviant subactiv”), tipologia R.R. Blake – J.S. Mouton(lideri
„populişti”, lideri „secătuiţi”, lideri moderat-oscilanţi, lideri centraţi pe sarcini şi lideri centraţi
pe grup), tipologia J.M. Burns (lideri tranzacţionali şi lideri reformatori) şi tipul providenţial
(R.C. Tucker, W. Bennis, P. Springborg, S. Hook, M. Buber, J.H. Billington etc.)
Imaginea strategică a liderului politic. În competiţiile electorale este primordială
determinarea conceptului de bază al strategiei de imagine. Este deosebit de convingător
cercetătorul român Flaviu-Călin Rus în lucrarea sa PR politic, atunci când scrie cum a ajuns la
concluzia că, pentru a construi strategia candidatului PD la alegerile locale (din Bistriţa, 2005),
cea mai potrivită a fost strategia „om bun”34. Această sintagmă se adresa în primul rând
palierului afectiv-emoţional al populaţiei şi nu palierului raţional. Palierul afectiv-emoţional a
fost ales din mai multe motive: populaţia reacţionează în general bine la mesaje pozitive;
structura de personalitate a candidatului se plia perfect pe acest concept; prin palier afectiv-
emoţional a fost creată o identitate a candidatului, care contrasta foarte clar cu imaginea pe care
şi-o creaseră principalii contracandidaţi; folosind palierul afectiv-emoţional, a fost lăsat palierul
raţional, fiind forţat contracandidatul să folosească palierul raţional.
Regulile de mai jos fac parte din strategia globală de PR politic într-o campanie electorală:
 Păstrarea coerenței;
 Adaptarea la prezent;
 Crearea şi menținerea unei identități proprii;
 Coordonarea.
De regulă, nu se recomandă folosirea aceleiași strategii în două campanii consecutive
datorită faptului că orice candidat trebuie să atragă atenţia cu ceva nou, iar folosirea acelorași
mesaje aduce cu sine monotonie. Un moment important în campanie îl prezintă etapizarea
strategiei. Aceasta poate fi construită din două-patru faze distincte sau trei etc.35
Structura imaginii strategice. Politologul G. Pocepţov, susţine că în timpul competițiilor
electorale, este necesar să se ia în consideraţie modelul tridimensional al imaginii liderului

34 Rus, Flaviu. PR politic. Iaşi: Institutul European, 2006. 225 p.

35 Rus, Flaviu. PR politic. Iaşi: Institutul European, 2006. 225 p.
24
politic: portretistic, profesional şi social. Anume o astfel de „arhitectură” a imaginii presupune
un impact perceptibil asupra deciziei de vot a electoratului. Aspectul portretistic include
caracteristicile individuale ale candidatului: gospodar, onest, intelectual, generos, energic,
tânăr, perseverent, principial, sincer etc. Aspectul profesional: competenţă, capacitate de
muncă, încredere în propriile forţe, capacitatea de a fi lider. Aspectul social: grija pentru
oameni, capacitatea de a cunoaște problemele semenilor.
Construcţia contextuală a imaginii strategice.
Pentru construcţia profilului concurentului electoral este oportună şi aşa-numita
contextualitate sau componentele auxiliare ale imaginii liderului politic. De regulă, contextul
auxiliar îl reprezintă: trecutul (pagini selecte din biografie); familia; îngrijirea animalelor
domestice, hobby (sportul, obiectele de artă, muzica etc.).36 Aceste aspecte din viaţa privată a
unui competitor electoral sunt exploatate la maximum în timpul campaniilor electorale.
Hobby. Pasiunea personalităților politice pentru anumite activități a devenit un puternic
element de PR politic. De exemplu, presa internaţională scria că preşedintele american Bill
Clinton a câştigat primul său mandat la Casa Albă „cântând la saxofon”. Astăzi, ştergerea de
frontiere dintre marketingul politic occidental şi cel utilizat în sistemele politice post-totalitare
a făcut destul de „transparentă” viaţa privată a conducătorilor politici din spaţiul CSI. Astfel,
electoratul din Federaţia Rusă îl urmărea în 1995 la televizor pe ţarul Boris jucând tenis de
câmp, iar în 2000 – pe charismaticul Putin practicând judo sau schiind. Pentru preşedinţii
americani un element PR-istic a devenit deja apariţia în public a tuturor membrilor familiei lor,
un rol deosebit în campania de imagine revenindu-i soţiei candidatului, eventual prima doamnă.
În afară de calităţile individuale ce ţin de propria personalitate, conducătorii trebuie să mai
adauge şi unele calităţi sociale, care ţin de anturaj, în special, de cel familial. Animalele
domestice au devenit şi ele membri ai familiei. În Rusia, toată ţara urmărea scene din viaţa unui
labrador, pe care ministrul pentru Situaţii Excepţionale, S. Şoigu, i-l dăruise preşedintelui rus
Vladimir Putin. Mai mult, câinele preşedintelui „asistă” la dialogurile politice şi conferinţele de
presă susţinute de liderul de la Kremlin.
Campania de imagine are drept obiectiv crearea de atitudini favorabile şi popularizarea
unui om politic. Imaginea este eminamente subiectivă. Uneori procesul de creare a imaginii
poate scăpa de sub control. Problema nu se mai pune între compatibilitatea imaginii omului
politic şi realitatea personalităţii sale, ci şi între strategia promovată şi percepţiile schimbătoare,
între influenţa mass-media şi reacţiile schimbătoare ale publicului. Percepţia omului politic este
volatilă şi poate evolua extrem de rapid.

36 Preşedintele Igor Dodon, proaspăt ales în 2016, a făcut o baie în copcă, păstrând tradiţiile de Bobotează.
25
 I.3 Imaginea actorilor politici – produsul noilor media (social media)

Tehnologiile moderne de comunicare au avut un impact puternic asupra criteriilor și

tehnicilor de modelare a opiniei publice. Acest fenomen a marcat, în special spațiul politic,
unde comunicarea electorală are un loc de neglijat. Când vorbim despre tehnologii moderne, ne
referim, în primul rând, la spațiul virtual care a favorizat apariția așa- numitei news media. La
rândul său, news media, fiind dominate de social media, fără de care strategiile de comunicare
politică tradițională ar avea un impact redus asupra participării politice, mai cu seamă în rândul
tinerilor.
Printre declarații contradictorii și discuții aprinse, imagini cu afișe electorale și poze
personale cu membri ai familiei, social media joaca un rol important în câștigarea electoratului.
Social media a devenit un canal inclus în strategia electorală. Sute de mii de utilizatori trăiesc
alegerile mai mult pe Facebook, decât în discuții față în față, sau în fața televizorului .
Social Media (eng.) – reprezinta totalitatea tuturor platformelor internet, care prezintă
posibilitatea utilizatorilor sa stabilească comunicare unul cu altul și să realizeze un content de
utilizare, pe baza tehnologiilor on-line. Altfel spus, acestea reprezintă niște resurse web, create
pentru comunicare între utilizatori pe rețea. Social media include: rețelele de socializare,
blogurile, forumuri, wiki, etc. Popularitatea social mediale-a făcut destul de atractive și pentru
creatorii de publicitate politică.
Social media are drept caracteristică fără precedent funcţia de user generated content;
adică tot conţinutul aflat pe rețelele de socializare (Facebook), blogging (WordPress, Blogspot
etc.), micro-blogging (Twitter) sau arhivare foto (Flickr, Picasa) este furnizat în exclusivitate
de către utilizatori37 .
Referindu-se la personalizarea conţinutului şi legătura acestuia cu informaţiile politice
oferite online, Melissa M. Smith8 evidențiază avantajul targetării foarte specifice folosind
social media. Autorii descriind următorul proces: utilizatorii generează conținut privitor la
campaniile politice (fie prin postări sau doar aderare la grupuri online) şi, în acelaşi timp,
furnizează informaţii despre ei înşişi. Implicarea directă a utilizatorilor în demersurile
comunicaţionale ale candidatului politic reuşeşte să creeze o delimitare clară a publicului ţintă
şi o adaptare mai bună a conţinutului strategic. Acest proces duce la creşterea şanselor de

37 1.Coman, Cristina ; Păun, Mihaela, 2010 „The image of the public institutions andnew technologies”, apărut în Jurnalism
şi Comunicare, An. V, nr. 4, p. 57.
26
interacțiune activă şi de legitimare, prin intermediul canalului de comunicare folosit (online), a
candidaturii, respectiv a întregului mesaj politic 38.
Social media permite internauților să atingă şi alte reţele faţă de cele din care fac parte,
segmentând membrii între cei active şi pasivi. Profilul celor care participă la întâlniri organizate
în online în offline: sunt mai puţin dedicaţi unui partid politic şi sunt mai tineri decât activiştii
tradiţionali, de aceea nu e de mirare faptul că tocmai cei care au nevoie de informaţii bogate şi
elementare sunt tinerii. Cei mai tineri accesează informaţii legate despre un partid de pe site-ul
lor într-o măsură mai mare decât votanţii cu experienţă, iar acest comportament nu este explicat
prin argumentul preponderenței accesului acestora la Internet.39
Totodată, social media este un mediu flexibil, care aduce cu sine, din punct de vedere
politic, elemente ale unei guvernări democratice. Mai mult, social media permite utilizatorilor
să ofere informaţii uşor şi rapid fără a gândi prea mult anterior.40
Utilizarea spațiului virtual în campaniile electorale, a condiționat și o noua
abordare a marketingului politic și electoral. Mai mult, staffurile electorale își crează echipe
care gestionează campania pe internet, în rețelele de socializare.
Reţelele de socializare online sunt structuri care s-au dezvoltat în ultimii ani și creează
o platformă ideală pentru utilizarea unui nou instrument -swarm marketing (marketingului
roiului). Aceste roiuri sunt practic grupuri umane cu relaţii puternice între ele (prin intermediul
rețelelor sociale online sau a blog-urilor.) Roiurile sunt rapide şi puternice, capacitatea lor de
reacţie este foarte rapidă, iar efectul lor asupra cristalizării unor opinii colective, care se pot
traduce în comportamente solidare, este foarte puternic.
În opinia unor autori, campaniile de comunicare care abordează strategia roiului,
trebuie să îndeplinească trei criterii: convingerea – roiurile sunt ademenite de branduri
puternice, colaborarea – publicul –ţintă trebuie implicat şi activat, creativitatea - este o
constantă de bază a swarm marketingului.
Un element relevant în cazul celor trei criterii este la fel ca și în cazul marketingului
viral, comunicarea cu liderii de opinie. În cazul swarm marketing-ului trebuie de pus accent pe
acei early adopters, puțini la număr, deoarece ei influențează o parte considerabilă a roiului41.

38 Smith, Melissa M., 2010, „Communicator In Chief. How Barack Obama Used NewMedia Technology to Win the White
House”, apărut în Communicator in Chief.How Barack Obama Used New Media Technology to Win the White House,
(ed.)John Allen Hendricks şi Robert E. Denton, Jr., Lexington Books, Plymouth.
39 Lăzăroiu, George, 2010, „Social Media, Networking Software, And Creative DigitalMarketing”, apărut în Review of

Contemporary Philosophy, Vol. 9.

40 Tamara Witschge, 2004, „Online deliberation: Possibilities of the Internet fordeliberative democracy”. în P. Shane (ed.),

Democracy online: The prospects forpolitical renewal through the Interne, Routledge, NewYork.
41 Balaban D., Iancu I., Meza R., PR, pulicitae si news mwdia, Bucuresti, Ed. Tritonic, p.158-169.

27
 Promovarea prin intermediul rețelelor sociale este o condiție pentru orice campanie
electorală serioasă. De regulă, actorii politici, în deosebi, candidații independenți, dar și liderii
de partide, utilizează propriile conturi pe Facebook .
Facebook este un site comercial pentru crearea şi întreținerea de reţele sociale online.
A fost constituit în anul 2004, de către Mark Zuckerberg, un student la Harvard şi avea în 2009
peste 200 de milioane de utilizatori.Începând cu iunie 2014 numărul de utilizatori lunar atingea
1,32 miliarde de oameni.
Experții în PR politic au sesizat avantajul şi oportunitățile comunicării sociale
online, care oferă posibilitatea unui contact direct şi gratuit cu electoratul. Astfel, printre
brandurile de persoane și produse care cristalizează un număr semnificativ de fani este și Barack
Omaba, cu peste 4 milioane de fani, premierul britanic Cameron, etc.42
Totodată, se fac auzite și voci care încercă să distrugă mitul despre rețelele de
socializare. Printre acestea, Brenton Mendelson, care critică Facebook-ul pentru plagiere
obraznică a Timeline.com. : “Aveți nevoie de Twitter. Nimeni nu știe cu certitudine. În ultimă
instanță, totul depinde de tine însuți, de circumstanțe, de auditoriu, moment și noroc.Twiterul
este doar o platformă. El nu este nici rău nici bun, nici eficient și nici inutil.”
Așa a fost construit mitul despre înarmarea cu cele șase platforme mari pentru media
sociale și toate problemele ar fi ca și cum rezolvate - (Facebook, Twitter, Foursquare, LinkedIn,
YouTube, Tumblr*). Autorul rezerva rețelelor de socializare rolul de instrument de relatare a
succesului, dar nu de generator al acestuia.
Social media – este o platforma de întâlnire a internauților, care le face comunicarea
mai accesibilă. Rețelele de socializare permit răspândirea mai rapidă a informației dacă istoria
este una de succes în ofline, atunci aceasta se reflecta și în rețelele de socializare. Autorul insista
asupra ipotezei ca procesul invers este imposibil. Nu este încă cunoscut nici un caz de succes
creat mai întâi în rețelele de socializare, apoi să capete popularitate în ofline43.
Și scriitorul Umberto Eco a vorbit, într-o manieră reticentă, despre rețelele de tip
Facebook, numindu-le invazia imbecililor: „Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor
legiuni de imbecilicare înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna
colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un
premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor”.
„Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior.
Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr», observă Eco,
care îi invită pe jurnaliști «să filtreze cu o echipă de specialiști informațiile de pe internet, pentru

42 Delia Cristina Balaban, Ioan Hosu, PR trend, societae şi comunicare. Editura Comunicare media, 2009, p.331.
43 7.http://lifehacker.ru/2014/08/27/social-media-is-bullshit/
28
că nimeni nu este în stare să priceapă astăzi dacă un site este credibil sau nu”. „Ziarele ar trebui
să dedice cel puțin două pagini analizei critice a site-urilor, așa cum profesorii ar trebui să-i
învețe pe elevi să utilizeze site-urile pentru a-și face temele. Să știi să copiezi este o virtute, dar
trebuie comparate informațiile pentru a înțelege dacă sunt credibile sau nu”.44
Totuși, social media poate fi considerată inovație în sistemul comunicării de masă.
Particularitățile fundamentale și deosebirile social media sunt:
 comunicare interactivă nelimitată;
 participarea nemijlocită a utilizatorilor în generarea și difuzarea contentului mediatic;
 gradul înalt de implicare în proces;
 viteza maximală a feed-backului;
Cu ajutorul social media pot fi soluționate multe probleme de marketing politic:
 poziționarea și promovarea brandului politic;
 sporirea cererii și formarea unui auditoriu tolerant;
 crearea și consolidarea imaginii;
 minimalizarea negativului și gestionarea anti-criză de imagine.
Un alt canal de comunicare politică eficientă, operativă utilizat de către actorii politici,
atât în campaniile electorale cât și în perioada dintre campanii, îl constituie blogul.
Blogul este o formă de auto-publicitate a unui individ. În cazul unui actor politic, acest
blog creează singur ştiri. Blogul politic, precum şi conturile personale de pe Facebook, sunt
instrumente care își găsesc maximum de randament. Este un domeniu în formare și de
perspectivă.
Dacă atribuim şi paginilor de Facebook , blogurilor și rețelelor de socializare statut
de new media, atunci considerăm relevante următoarele constatări ale lui W. Russell Newman,
care anticipa că new media va schimba sensul distanței geografice, va permite creşterea masivă
a volumului de informaţie, va da posibilitatea creșterii vitezei comunicării, asigurând
oportunitatea comunicării interactive şi permițând suprapunerea formelor de comunicare
altădată separate. Aceste ipoteze au fost lansate încă în 1991.45
Blogurile asigură comunicarea on –line a politicianului sau a unui partid și nu poate fi
amenințat de intervenția editorului. Blogul sau contul personal de pe rețelele de socializare
asigură informarea din prima sursă pentru mass-media. De cele mai dese ori, postările liderilor
de opinie sau ale actorilor politici posedă abilitatea de a crea informații. Asta pentru că rețelele

44http://www.gazetaromaneasca.com/societate/web/9762-umberto-eco-lreelele-de-socializare-dau-cuvantul-unor-legiuni-de-

imbecilir.htmlUmberto Eco: «Rețelele de socializare dau cuvântul unor legiuni de imbecili» , 17IULIE 2015
45 Groza Darius, Blogul politic-instrument politic românesc, în Delia Cristina Balaban, Ioan Hosu, PR trend, societae și

comunicare. București: Tritonic, 2009.p.91

29
de socializare sunt urmărite nu numai de admiratori, dar și jurnaliști, da analiștii politici. În
unele instituții media din Republica Moldova sunt persoane care urmăresc postările actorilor
politici pentru a asigura operativitatea reflectării unor subiecte politice de actualitate. Mai apoi,
la postările acestora redacția poate solicita opiniile altor persoane, care s-ar intersecta în
abordarea unei sau altei probleme.
Considerăm relevant aici cazul ex-premierului Republicii Moldova, Chiril Gaburici,
care a decis, pentru a sensibiliza opinia publică, dar și a extinde publicuirile -țintă, să posteze
pe pagina sa de facebook, într-o zi de sâmbăta, 6 iunie, Scrisoarea adresată Președintelui RM,
președintelui Parlamentului, deputaților, în care cere demisia procurorului general, a
guvernatorului Băncii Naționale 46.
Blogurile politice pot fi divizate distinct în: personale, de grup politic, de partid politic,
de campanie electorală, proiect politic. Deseori blogosfera se transformă într-un spațiu de
bătălie politică, de declarații dure, mai apoi preluate de media clasice. Testăm această afirmație
pe cazul schimbului de replici pe conturile lor de Facebook dintre președintele Partidului
Socialiștilor, Igor Dodon, și ex-primarul Chișinăului, liberalul Dorin Chirtoacă (atunci primar).
Chirtoacă a ironizat înfrângerea suferită de socialiști în turul doi al alegerilor locale, din 2015,
și l-a întrebat pe Dodon „când merge la Moscova să-și ia ceaiul” (frazeologism ce a înseamnă
- să fie pedepsit de Kremlin): „Dodon, lasă Unirea, spune mai bine când te duci la Moscova
să-ți iei ceaiul?”- scrie Chirtoacă pe Facebook.
În replică, Igor Dodon, a scris o postare în care îl îndeamnă pe (ex) primar „să se ocupe
de gropi și să lase geopolitica pentru că nu mai este campanie electorală”, utilizând însă un
pseudonume defăimător: „Tu Pidorin ai fost și Pidorin o să rămâi. Îmi pare rău pentru
Chișinău că te va suporta încă patru ani, cu mizerie, corupție și bardac. Ai avut ocazia să scapi
de rușine și să te retragi, dar ai ales să demonstrezi încă o dată tuturor incompetența ta. Păcat
că pe capul orășenilor”.47
Blogul unui politician se naște dintr-o serie de rațiuni. Un politician își face blog
pentru o mai bună comunicare cu alegătorii, pentru sondarea opiniei publice; pentru a-și extinde
canalul comunicațional; pentru a-l folosi în preajma unor evenimente care necesită
intensificarea comunicării. Un politician își face blog pentru a contracara diminuarea atenției
politice asupra sa.48Blogul poate servi și ca instrument de promovare a apariției în spațiul
mediatic. Astfel, politicienii pot să plaseze pe blogul personal informații despre participarea la

46 http://www.mold-street.com/?go=news&n=3849
47 http://unimedia.info/stiri/schimb-de-replici-pe-facebook-intre-chirtoaca-si-dodon--tu-pidorin-ai-fost-si-pidorin-o-sa-ramai-
96736.html
48 Groza Darius, Blogul politic-instrument politic românesc, în Delia Cristina Balaban, Ioan Hosu, PR trend, societae și

comunicare. București: Tritonic, 2009.p.91

30
emisiuni televizate, radio, alte platforme de comunicare. Mesajul plasat pe blog, pe rețelele de
socializare ajunge ușor și la formatorii de opinie, care o transmit mai departe. Astfel, blogurile
sunt un exemplu convingător al teoriei comunicării în două trepte.
Alegerile prezidențiale pe rețelele sociale. Primul politician de talie global, care a
încercat să utilizeze comunicarea online în campania prezidențială a fost președintele SUA Bill
Clinton. În 2009, Barak Obama a folosit strategic social media.
Alegerile prezidențiale din Franta, 2012. E-comunicarea a fost prezentă si în alegerile
prezidențiale din Franța, începând cu 2012, în special. În campania prezidențială din Franța,
2012 candidatul PPF Nicolas Sarkozy s-a lansat pe Twitter. Astfel, înainte de a-şi lansa oficial
candidatura la televiziune, candidatul PPF Nicolas Sarkozy şi-a lansat-o pe Twitter. Două ore
mai târziu, avea deja 20.000 de „simpatizanți”.49 Cu o săptămână înainte de campanie, Nicolas
Sarkozy şi-a lansat profilul de Facebook: ”Bienvenue sur ma page, mise au service de notre
campagne pour la France forte. J'ai souhaité ici rappeler certains grands évènements qui ont
fait la France forte”50. Toate întrunirile electorale, mitingurile de campanie erau anunțate de
Sarkozy pe pagina sa pe Facebook: ”Chers amis, je vous donne rendez-vous cet après-midi à
partir de 15h pour le grand meeting de Marseille, que vous pourrez suivre en direct sur cette
page http://www.facebook.com/nicolassarkozy.” Pe parcursul campaniei, Sarkozy a lansat
4.088 de tweets51.
Președintele în exercițiu s-a adresat, zilnic, cu diverse mesaje către alegători, pe
Facebook. În seara ultimei zile da campanie electorală, în turul II, 4 mai 2012, Nicolas Sarkozy
avea 603. 134 de like-uri pe pagina sa oficială. În ultima săptămână, după marea întâlnire pe
Piața Concorde, înainte de scrutin, Sarkozy sa adresează cu un mesaj de 34 de pagini pe
Facebook, în care se conțin toate temele de campanie:
”Vreau să mă adresez către D-voastră fără de intermediari. Сâteva zile au mai rămas
până la alegeri și aș vrea să mă adresez fiecăruia dintre D-voastră. Vreau s-o fac cât mai direct
posibil, fără de intermediari ”… Vreau să vă vorbesc despre aportul meu pentru Franța, pentru
Europa și pentru lume în cei cinci ani de mare intensitate și de aflare în fruntea țării noastre.
Vreau să indic direcția spre care voi depune toată energia pentru a conduce, dacă îmi veți
acorda încrederea. Vreau să împărtășesc cu voi o viziune despre Franța și viitorul ei .52 În
final, Sarkozy face un apel emoțional către alegători:
”Franța este o țară mare, o națiune mare. Francezii sunt un popor mare. Amintiți-vă de
cuvintele generalului de Gaulle:”Dacă nu eram poporul francez, noi puteam sta cu capul plecat

49 Peru –Balan A., Managementul PR politic. Vanatoarea de voturi electorale. Chisinau, Cartier, 2014.
50 http://www.facebook.com/nicolassarkozy.fr
51 www.digi24.ro/stire/Alegerile-pe-retelele-sociale-Hollande-castiga-pe-Twiter~13209
52 Peru –Balan A., Managementul PR politic. Vanatoarea de voturi electorale. Chisinau, Cartier, 2014

31
sub presiunea sarcinilor. Dar noi suntem poporul francez. Francezi, toți cei care iubesc
Franța, care gravează în inimile voastre, Țara are nevoie de voi. Eu am nevoie de voi. Ajutați-
mă să construiesc o Franță puterncă !”53

România, 2014

În România, Social Media a ținut în anul 2014, mai alert ca niciodată, pulsul alegerilor
prezidențiale. Lupta s-a dus în Like-uri, Share-uri și posturi cu impact vizual. Numărul de
utilizatori români de internet cu cont pe Facebook a crescut în anul 2014 cu 8˝,57%, ajungând
la 7.600.000 la începutul anului 2015 de la 7 milioane la începutul anului 2014.“ 54 În
consecință, în noiembrie 2014, existau aproximativ 7.400.000 de conturi de Facebook ale
utilizatorilor români55.La nivelul anului 2014, România era pe locul cinci în Europa în ceea ce
privește acoperirea cu conexiune la Internet prin fibră optică.
Klaus Iohannis și-a creat cont pe Facebook la 28 mai 2014. Numărul mare de
simpatizanți pe care l-a strâns în scurt timp confirmă presupoziția că rețeaua de socializare
Facebook a avut un rol major în devaluarea estimărilor emise și în oferirea surprizelor
electorale. În ultima săptămână de campanie electorale pentru turul doi (10-16 noiembrie) a
avut loc o adevărată feerie pe conturile de Facebook ale celor doi candidați. „Ponta a pornit de
la 665.071 fani, având o creștere ușoară până la 715.332, în timp ce Iohannis a plecat de la
521.825 și a ajuns la 874.844, în ziua dinaintea votului și mai ales în cea a votului el reușind să
atragă foarte mulți simpatizanți“56
La finalul zilei alegerilor, Klaus Iohannis a scris următoarele pe contul său:
„Împreună, am câștigat bătălia aici, pe Facebook! Vă mulțumesc pentru această victorie!
Sunteți acum cea mai mare comunitate formată în jurul unui om politic din mediul online!
Împreună, atât de mulți și de puternici, suntem de neînvins! Astăzi CÂȘTIGĂM!“57
Campania lui Klaus Iohannis de pe Facebook a fost cu-adevărat excelentă, reuşind să-
l transforme pe relativ anonimul primar de Sibiu în politicianul cu cele mai multe like-uri din
Europa. În spatele acestei campanii s-a aflat Vlad Tăușance, un tânăr libertarian de 35 de ani,
care constata:

53 Ibidem.
54 http://adevarul.ro/tech/internet/cum-e-romania-mai-decat-marea-britanie-germania-e-top-5-tari-cele-mai-bune-retele-
internet-fix-1_54de09ca448e03c0fd92d099/index.html accesat în data de 17.02.2015.
55 Mihail Covaci, Factorul Facebook în alegerile prezidențiale din Romania, noiembrie 2014, in Sfera politicii, nr.183,

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/183/art14-Canae.php
56http://www.mediafax.ro/politic/analiza-mediafax-research-monitoring-iohannis-a-castigat-batalia-cu-ponta-la-fani-pe-

facebook-cu-55-la-45-la-fel-ca-la-urne-13581738, accesat în data de 11.02.2015.

57https://www.facebook.com/klausiohannis/photos/a.632202593533662.1073741828.632184113535510/728411683912752/

accesat în data de 13.02.2015.

32
 „Am avut în task-force exact patru admini și moderatori de comentarii sau mesaje care
s-au ocupat și de diseminarea mesajelor. Plus o campanie de Facebook calibrată maniacal pe
micro-comunități locale sau de de interese.” Am fost o mașinărie care a funcționat conform
planului, nu conform emoției. Am refuzat clișee sau rețetele sigure – populisme. Bonus, am
avut o comunicare directă cu domnul Iohannis, cu răspunsuri prompte și un feedback incredibil
de constructiv, dar și independență totală față de restul echipei de campanie 58.
Rețelele de socializare, inclusiv Facebook-ul, au capacitatea de a mobiliza cetățenii în
campaniile electorale, având un puternic impact asupra lor. Astfel, Klaus Iohannis a câștigat în
mediul online într-un mod foarte clar. Conform statisticilor, majoritaea tinerilor cu drept de vot
au decis să voteze cu dreapta, alegându-l, în principal, pe Iohannis59.

Alegerile prezidențiale din Republica Moldova, 2016

În campania prezidențială din 2016, E-comunicarea a devenit un „laborator” al știrilor

false – fake news. Anume în această campanie opozanții politici ai candidatei dreptei politice
Maia Sandu au lansat pe un portal de știri informația conform căreia în cazul în care Sandu
învinge în campanie, aceasta ar avea deja o înțelegere prealabilă cu Bruxellul privind sosirea în
R.Moldova a circa 30 mii de imigranți din Siria. Informația trebuia să „sperie” electoratul
moldovean de fenomenul integraționist, care a devenit o problemă acută în Europa.60
Concluzii. Bill Gates, fondatorul corporației Microsoft, afirma: „Dacă nu ești online,
nu exiști”. Astăzi, odată cu dezvoltarea accelerată a mijloacelor de comunicare în mediul virtual
online, citatul a căpătat o maximă relevanță. Rețelele sociale sunt o sursă de informație pentru
mass-media tradiționale. Jurnaliștii urmăresc paginile personale ale actorilor politic pentru a
crea știri, analize, comentarii. În așa mod și actorii politici își asigură ieșirea către publicuri
chiar dacă nu au canale media favorabile. Spun orice, oricând pentru diferite publicuri.
Noile media impun regândirea spațiului comunicațional politic și al strategiilor politice
electorale. Încet, dar sigur, urmând trendul ultimilor ani, campania electorală online începe să
câștige teren și să devină complementară clasicelor afișe electorale, dezbaterilor televizate și
evenimentelor de campanie. Social Media apare, astfel, ca oportunitatea de realizare a unei
comunicări duale, dând posibilitatea cetățenilor de a se face ascultați.
Elementele de marketing viral pe Facebook în timpul campaniei electorale din ultimii
ani vorbesc de la sine. Social media a devenit un instrument politic primordial în câștigarea

58 Somanescu .M, OMUL din spatele lui Klaus Iohannis explică CUM a folosit FACEBOOK-ul pentru a câştiga alegerile. Care
a fost MOMENTUL DECISIV, 19 noiemrie, 2014
59 N-COSMIN CANAE , Alegerile prezidentilae din Romania , noiembrie 2014- o lupta acerba intre stanga si dreapta, sfdera

politicii, nr 183, 2015

60 Peru-Balan A. Sitari D., Comunicarea mediatică. Suport de curs, Chișinău, Centrul editorial USM; 2018.

33
alegerilor parlamentare, prezidențiale sau locale. Facebook-ul devenind unul dintre cele mai
importante instrumente de marketing online din întreaga lume, fie ca este vorba de marketingul
în domeniul economic sau marketingul politic.
Grație social media sunt mobilizate doua categorii importante de alegători – tineretul și
reprezentanții diasporei din străinătate. În prezent, nicio campanie de succes nu poate fi
gestionată fiind neglijată comunicarea virtuală. Ea transmite și face publice nu doar apeluri,
opinii, comentarii originale, dar reprezintă și o platformă de difuzare a aparițiilor actorului
politic la alte canale de comunicare, cum ar fi televiziunea, presa scrisă, conferințe de presa etc.
Pe site-ul de socializare se postează ideile programului de guvernare, programului electoral,
spoturile electorale, diferite evenimente electorale. O nouă apariție mediatică este fenomenul
convergenței media, atunci când mediile se amplifică una pe alta, televiziunea poate deveni
cutie de rezonanță pentru Facebook sau invers. Social Media are un rol important prin
amplificarea anumitor sentimente, iar milioane de oameni pot trăi sincronic aceeași emoție.
Cu cât interacțiunea online este mai accentuată, cu atât indivizii sunt mai predispuși să
dezvolte un comportament de implicare politică prin intermediul canalului de comunicare
online, respectiv cu cât campania electorală beneficiază de o desfășurare mai evidentă în mediul
online, cu atât aparițiile candidaților în sfera social media sunt mai importante în conturarea
preferinţelor politice.
În mare parte, o prestanţă politică în mediul online, venită din partea candidaților, poate
să genereze comportamente de implicare politică a electorilor, mai ales în sistemul de
funcţionare al platformelor social media – online. Mai mult, această participare activă în mediul
online pare să atragă după sine o serie de beneficii, care pot fi atribuite fără ezitare unei
guvernări democratice.

I.4 Concluzii la capitolul I

Imaginea actorilor politici reprezintă un concept fundamental în câmpul comunicării

politice și mediatice. Rolul și impactul imaginii politice este unul strategic în condițiile unei
societății abundente în surse de informații, în epoca e- comunicării. Fenomenul imaginii
actorilor politici reprezintă o simbioză dintre doctrina candidatului, ofertele din programul
electoral și portretul social, psihologic și chiar hobby-urile acestuia. În procesul de creare a
imaginii publice și strategice a actorului politic, în special, în contextul campaniilor electorale,
mass –media joacă un rol decisiv. Totodată, se cere de remarcat faptul că instituțiile media nu
doar informează, formând o percepție obiectivă asupra imaginii actorilor politic, dar, deseori,

34
recurg la partizanat politic și linșaj mediatic. În aceste condiții este important să se respecte
prevederile legislației naționale ce reglementează activitatea mass media, inclusiv, în
campaniile electorale. De asemenea, deontologia profesională a jurnalistului ar trebui să fie nu
doar un document imperativ, dar unul respectat cu strictețe în practica profesională.

II. ASPECTE EMPIRICE ALE REFLECTĂRII ACTORILOR

ELECTORALI ÎN PRESA AUTOHTONĂ ÎN CONTEXTUL
ALEGERILOR PARLAMENTARE DIN 24 FEBRUARIE 2019

II.1 Profilul concurenților electorali din scrutinul parlamentar, construit de mass –

media clasice și social media

Contextul inedit al alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019. Pentru prima

dată în istoria Republicii Moldova alegerile parlamentare s-au desfășurat în baza sistemului
electoral mixt (paralel), în care concomitent sunt aleși 50 de deputați în cadrul unei
singure circumscripții naționale și 51 de deputați în circumscripții uninominale. În total au fost

35
create 51 de circumscripții, 48 dintre care au fost constituite pe teritoriul Republicii Moldova.
Pentru reprezentarea teritoriilor din afara țării, unde se află cetățeni moldoveni, au fost
constituite 3 circumscripții uninominale: o circumscripție în Est de Republica Moldova, o
circumscripție în Vest de Republica Moldova și una pentru Statele Unite ale Americii și
Canada. Așadar, în municipiul Chișinău vor fi formate 11 circumscripții, în municipiul
Bălți - 2; pe teritoriul Unității Teritorial Administrative Găgăuzia - 2 circumscripții61. În
stânga Nistrului vor fi create, de asemenea, 2 circumscripții: una pentru localitățile Camenca,
Râbnița, Dubăsari, Grigoriopol, iar cealaltă - pentru Slobozia, municipiul Tiraspol și Tighina.
În aceeași zi cu alegerile parlamentare s-a desfășurat și un referendum republican
consultativ referitor la micșorarea numărului deputaților în Parlament de la 101 la 61 de
deputați, precum și posibilitatea revocării (demiterii) din funcție a deputaților care nu-și
îndeplinesc obligațiile lor. Menționăm că această prevedere se referă doar la deputații aleși în
circumscripțiile uninominale.
Pentru scrutinul din 24 februarie, pe teritoriul țării au fost constituite 48 de
circumscripții uninominale. În afara țării - 49, 50, 51. Circumscripțiile 49 (țările din Est), 50
(țările din Vest) și 51 (SUA și Canada). În Rusia și în țările din Est au fost create 27 de secții
de votare, în țările membre ale UE și țările din Vest – 83 și 15 secții pentru SUA și Canada.62
Rezultatele scrutinului din 24 februarie 2019
Conform Raportului Comisiei Electorale Centrale, la alegerile parlamentare în
circumscripția națională au participat 1 457 220 alegători, dintre care 76 583 persoane și-au
exercitat dreptul la vot în secțiile de votare deschise în străinătate, iar 37 257 persoane – în
secțiile de votare constituite pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului (Transnistria),
municipiul Bender şi unele localități ale raionului Căușeni.
După totalizarea rezultatelor alegerilor pentru Parlamentul Republicii Moldova din 24
februarie 2019 în circumscripția națională, Comisia Electorală Centrală a constatat că,
concurenții electorali au obţinut 1 416 359 voturi valabil exprimate. Numărul mandatelor de
deputat în Parlamentul Republicii Moldova ce revin concurenților electorali în circumscripția
națională, a fost stabilit după cum urmează: (Tabelul 2).

Tabelul 2. Repartizarea numărului de mandate de deputat în Parlament pe

circumscripția națională

61https://gov.md/sites/default/files/municipiu_5_31.10.2017.pdf (vizitat 07.11.2018).

62http://diez.md/2019/01/19/cate-sectii-de-votare-vor-fi-deschise-rusia-europa-sua-si-canada-cele-mai-multe-vor-fi-create-
ue/
36
 1) Partidul Politic „Partidul Socialiştilor din Republica Moldova” 18 mandate

2) Blocul electoral „ACUM Platforma DA și PAS” 14 mandate

3) Partidul Democrat din Moldova 13 mandate

4) Partidul Politic „Șor” 5 mandate

Pe circumscripțiile uninominale numărul de mandate este următorul: PSRM – 17

mandate, ACUM – 12 mandate, PD – 17 mandate, ȘOR- 2 mandate63 .De asemenea, 3 deputați
independenți: Viorel Melnic și Alexandr Oleinic de pe circumscripțiile din Stânga Nistrului;
președintele Consiliului Raional Cahul, Ion Groza.
În circumscripții uninominale din țară cele mi multe mandate le-au obținut Partidul
Democrat din Moldova. Democrații au câștigat masiv în circumscripția numărul 17 Nisporeni,
unde a candidat Vlad Plahotniuc și a câștigat detașat față de ceilalți concurenți cu 72,36 la sută
din voturi. În circumscripția 20 , Strășeni, unde a concurat premierul Pavel Filip, acumulând
aproape 46 la sută din sufragii. Aproape 30 la sută dintre alegători au optat pentru
vicepreședintele Partidului Acțiune și Solidaritate, Igor Grosu. În circumscripția 8 democratul
Eugeniu Nichiforciuc, a învins cu aproape 43 la sută din voturi. Zinaida Greceanîi, liderul
PSRM, a câștigat alegerile în circumscripția uninominală nr. 1 Briceni, cu peste 46 procente
dintre sufragii. Potrivit Codului Electoral, într-o circumscripţie uninominală se consideră ales
candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.

Profilul sociologic al deputaților din Parlamentul nou-ales

Fiecare al treilea deputat din Parlamentul nou-ales este jurist, iar fiecare al patrulea –
economist. Printre deputații din Parlamentul de legislatura a X-a sunt pedagogi, ingineri,
istorici, medici, jurnaliști, agronomi, manageri. (Figura 1.1) În Parlament vor mai activa un
arhitect, un diplomat, un militar, precum și un specialist în arte dramatice [14]. Toți deputații
din Parlamentul de legislatura a X-a au studii superioare, iar 43,5% dintre ei au studii de
masterat (Figura 1.2).

63https://a.cec.md/ro/comisia-electorala-centrala-a-totalizat-rezultatele-alegerilor-parlamentului-rep-2781_92703.html

37
 De asemenea, conform unui comunicat emis de Legislativ, 14 deputați au titlul științific de
doctor (Figura 1.3), patru parlamentari sunt doctori în științe istorice – Eduard Smirnov, Victor
Gaiciuc, Ivan Zabunov și Octavian Țîcu, trei deputați dețin titlul științific de doctor în drept:
Igor Vremea, Adrian Lebedinschi și Igor Munteanu, iar trei parlamentari sunt doctori în științe
economice: Vladimir Golovatiuc, Eleonora Graur și Viorel Melnic.
În Parlamentul de legislatura a X-a își vor desfășura activitatea doctorii în științe
pedagogice Victor Bologan și Gheorghii Para, doctorul în științe politice Bogdan Țîrdea și
doctorul în științe agricole Chiril Tatarlî.
Unicul academician printre deputați este Ivan Zabunov. Parlamentarul este academician
al Academiei de Științe din Bulgaria.64
Din numărul total de 101 de deputați, 26 sau 25,7% sunt femei, în timp ce Legea cu privire
la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați obligă partidele politice să respecte o
cotă minimă de reprezentare de 40%. Vârsta medie a deputaților din noul Parlament este de 48
de ani: cel mai în vârstă deputat va împlini în curând 80 de ani, iar cel mai tânăr deputat, Dinu
Plângău, are doar 24 de ani. Pentru prima dată în Legislativ vor accede 62 de deputați.
Noi instrumente de comunicare în Parlamentarele, 2019: social media și potențialul
democrației digitale

Noile mijloace de comunicare nu sunt simple instrumente de comunicare utilizate de

către indivizi şi instituţii, ci sunt producătoare de forme noi de cultură şi de subiectivitate, este
de părere Mark Poster65. Autorul vede un potenţial pozitiv al social media datorită practicilor
culturale şi politice inovatoare pentru a promova valorile democraţiei şi ale egalitarismului.
Deşi este accesibil oricărui utilizator, susține Matthew Hindman66 Internetul a devenit, în timp,
un spaţiu dominat de un anumit public - Online Social Elites.

Autorităţi guvernamentale, politicieni şi alţi actori sociali se exprimă direct pe reţele

sociale, în special pe Facebook. Ceea ce nu se poate spune într-un document oficial este
transmis în mediul online, cu scopul ca mesajul să ajungă la mass-media. De regulă, pe rețele
sociale se postează informaţii scurse „pe surse” cu scopul manipulării opiniei publice, elocventă
fiind, de pildă, bătălia intoxicării purtată în perioadele campaniilor electorale. Se acceptă, pe
Internet, orice atac ad hominem şi postarea oricărei informații neverificate. Totul este posibil
în lipsa reglementării utilizării spațiului virtual. Reţelele sociale au un rol mobilizator enorm
datorită capacității de transmitere instantanee de mesaje, în toate modalitățile: video, audio,

64 https://cotidianul.md/2019/03/13/infografic-ce-profesii-au-deputatii-din-parlamentul-nou-ales/
65 Mark Poster, “Postmodern Virtualities”, in Media and Cultural Studies: Keyworks edited by Meenakshi Gigi Durham and
Douglas M. Kellner, Oxford: Blackwell Publishing, 2006, p. 533.
66 Matthew Hindman, he Myth of Digital Democracy, Princeton, NJ:

Princeton University Press, 2009, p. 133.

38
text, a căror vizibilitate depășește cadrul local, încât se poate vorbi de globalizarea rapidă a
oricărei informații online.67
Confruntându-se cu o criză de încredere publică, partidele politice recurg tot mai des la
tehnologii digitale pentru a obține loialitatea unui electorat din ce în ce mai volatil și mai
abstenționist. În acest sens, rețelele sociale digitale sunt deseori prezentate de partidele politice
drept noi instrumente de comunicare, care solicită implicarea și participarea cetățenilor în
procesul electoral68. În aceste condiții, este de părere expertul român Antonio Momoc,
Internetul, exprimarea online, interactivitatea pe rețele de socializare conduc la o formă de
democrație digitală, directă.69 New media fac posibilă apariția „satului global”, în care un număr
tot mai mare de oameni produc informație.
Trebuie să luăm în considerație și faptul că media online, social media, în special, au
contribuit masiv la amplificarea și diseminarea informațiilor politice cu subiect electoral,
stimulând interesul pentru acest exercițiu democratic, dar, totodată, au creat teren fertil pentru
lansarea și redistribuirea informațiilor false, denigratoare la adresa concurenților electorali.
Aceste realități mediatice marchează competițiile electorale atât în statele cu democrații
consolidate, cât și statele cu democrații fragile. Spațiul mediatic al Republicii Moldova, de
asemenea, a fost inundat de așa-numitele fake news.
Scandalul Facebook. În timpul campaniei electorale din R.Moldova, Facebook a
anunțat oficial printr-un comunicat de presă că a șters 168 de profiluri și 28 de pagini Facebook,
dar și 8 conturi de Instagram, care ar fi coordonat comportament neautentic ce vizau persoane
din Moldova. Compania scrie că au fost cheltuiți circa 20 de mii dolari (achitați în dolari, euro
și lei românești) pentru publicitate pe Facebook și Instagram și mai adaugă faptul că „o parte
din această activitate era legată de angajați din cadrul Guvernului Moldovei”.70 Administratorii
paginilor și a profilurilor postau, de regulă, despre știri și probleme politice locale, cum ar fi
educația în limba rusă sau limba engleză și reunificarea cu România. De asemenea, postau
fotografii manipulatorii, narațiuni divizate și satiră și au clonat o pagină care se ocupa de
stoparea știrilor false. Compania a publicat și o serie de capturi ale paginilor șterse.
Una dintre cele mai „agresive” din punct de vedere a abordării imagologice a fost un
filmuleț fabricat și promovat în spațiul public virtual prin care încearcă să se demonstreze că

67 Schifirneţ Constantin, Mass-Media, Modernitate tendențială și europenizare în era internetului. București: editura
TRITONIC, 2014, p.226.
68 Zappa Pierre –Olivier, Communication politique et réseaux socionumériques. Le cas de MyBarackObama.com, pe

https://archipel.uqam.ca/4833/1/M12480.pdf, accesat 2019, 03 martie.

69 Momoc Antonio, Comunicarea 2.0 Iași: editura Adenium, 2014, p.151
70 https://unimedia.info/ro/news/ea6f8a87c22318a7/comunicat-oficial-facebook-o-parte-din-conturile-si-paginile-blocate-

recent-au-legatura-cu-angajati-din-cadrul-guvernului-republicii-
moldova.html?fbclid=IwAR3U4lBzVBtD2mvezHeNROCpilLNMF4FyvR_MBB-GJGaSaVNnoA8HMYMQog, accesat 14
februarie 2019.
39
Sandu este lesbiană. Filmulețul și pozele au fost distribuite într-un grup din rețeaua Telegram.
Deseori, actorii politici nu reacționează în nici un fel la atacurile din presă pentru a nu contribui
personal la distribuirea informației. În cazul evocat, însă copreședintele blocului ACUM, Maia
Sandu, a decis (și considerăm potrivită această reacție) să vină, imediat, cu o reacție de răspuns
într-o conferință de presă, declarând că „nu este lesbi și nu a fost niciodată, spre regretul trollilor
și al stăpânilor lor.” Mai mult, potrivit protagonistei, e o minciună prost fabricată. Acest video
fiind filmat în orașul Munchen, în care „eu nu am fost niciodată,” a declarat Maia Sandu.71

Titluri – „șoc” cu tentă electorală

Presa a devenit un actor activ în procesul electoral. Deseori, diseminând informații

compromițătoare la adresa concurenților electorali, aceasta, dacă nu reușește să schimbe
viziunea receptorului, cel puțin, reușește, în cele mai multe cazuri, să inducă o stare de confuzie
în societate. Astfel, putem invoca o nouă strategie de marketing electoral - strategia confuziei
electorale.
În timpul campaniei electorale evocate mass-media autohtone au abundat în
titluri –„soc” și efecte ale linșajului mediatic. Profesorul Ion Novăcescu72, dă o definiție
linșajului mediatic înțeles ca ”operaţiunea mediatică non-jurnalistică deosebit de
agresivă, amplă şi uneori de lungă durată, promovată de către una sau mai multe
instituţii media, coalizate sau nu, care acţionează premeditat, ori reactiv, împotriva unui
individ, de obicei cu statut de persoană publică, în scopul compromiterii şi distrugerii
credibilităţii şi reputaţiei sale. Scopul şi motivaţia unui linşaj mediatic le reprezintă
eliminarea de pe scena publică (sau pur şi simplu dintr-o anumită funcţie, structură etc)
a unei persoane care împiedică sau deranjează satisfacerea unui anumit interes, fie
acela privat sau de grup”.
În ce urmează, am selectat cele mai scandaloase titluri din presa scrisă și online și un rezumat
al conținutului. O privire la aceste rezultate scoate în evidență o serie de aspecte specifice
retoricii electorale și a sinergiei acesteia cu imaginea concurenților.
1. Linx: Fundația soției lui Igor Dodon, sponsorizată de fiul procurorului general
al Rusiei.
Legăturile dintre președintele moldovean, Igor Dodon, și cel rus, Vladimir Putin, au o
componentă financiară directă. Potrivit unor documente confidențiale consultate de către
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, pe 16 august 2017, în contul bancar pentru

71 Sandu: „Nu sunt lesbi.” Pe: https://agora.md/stiri/54413/maia-sandu-nu-sunt-lesbi-si-nu-am-fost-niciodata--spre-regretul-

trollilor-si-al-stapanilor-lor
72 http://revistasferapoliticii.ro/sfera/174/art14-Novacescu.php

40
euro (deschis la Victoriabank din Chișinău) al fundației “Din suflet” a intrat suma de 70.000 de
euro. Acest număr de cont apare ca atare pe site-ul președinției moldovenești, la categoria
“Prima Doamnă”, unde se vorbește de fundația “Din suflet”. Conform surselor indicate, suma
de 70.000 de euro a provenit dintr-un cont deschis la Absolutbank din Moscova pe numele lui
Igor Chaika, fiul procurorului general al Rusiei, Yuri Chaika. La puțină vreme după realizarea
acestui transfer bancar, Igor Chaika a fost numit ambasador de afaceri în Moldova și
Transnistria de către “Delovaya Rossiy a”, organizație a mediului de afaceri rus. linx.crji.org.
2. Ministerul de Interne al Federației Ruse a venit cu o confirmare video precum
că Vlad Plahotniuc și Veaceslav Platon, ambii cu cetățenie rusă, au spălat 37 de miliarde
de ruble.73
„În perioada 2013-2014, membrii grupării criminale, pe bază de falsuri și documente
false, ar fi transferat bani în valută străină în conturile nerezidenților unei bănci din Moldova și
alte organizații străine sub pretextul vânzării monedei. Banii primiți în ruble rusești au fost
lichidați din conturile corespondente ale băncilor rusești cu privire la falsurile deciziilor
instanțelor din Republica Moldova în favoarea persoanelor fizice și juridice străine
(nerezidenți)."
3. Investigație bombă! Veaceslav Platon i-a asigurat Maiei Sandu consultanță
politică la alegerile prezidențiale. Acest lucru rezultă dintr-o investigație a proiectului
Zeppelin74.
Liderul PAS, Maia Sandu, a beneficiat de consultanță politică din partea expertului
american, Noel Boxer, consultant politic specializat în campanii electorale, plătit de raiderul
nr.1 în CSI, Veaceslav Platon. Acesta ar fost plătit cu 12 mii de dolari pe lună, în perioada iulie
– noiembrie 2016. Suma de cel puțin 60 de mii de dolari nu a fost declarată de PAS. Potrivit
Zeppelin, acesta este în relații strânse cu grupuri de influență, inclusiv servicii speciale din
Rusia.
4. Președintele Parlamentului, Andrian Candu, dă de înțeles că liderii partidelor
de opoziție PAS și PPDA ar putea fi anchetați pentru infracțiunea de trădare de patrie,
dacă se va demonstra că cei doi în mod conștient au intrat în schemele pe care le-ar
desfășura Fundația Open Dialog.”.75

73 https://unimedia.info/index.php/ro/news/1ee788bb906a395d/video-ministerul-de-externe-al-federatiei-ruse-a-venit-cu-o-
confirmare-video-ca-precum-vlad-plahotniuc-si-veaceslav-platon-ambii-cu-cetatenie-rusa-au-spalat-37-de-miliarde-de-
ruble.html, 22 februarie 2019
74 Zeppelin este un proiect transnațional de investigaţii, lansat de o echipă independentă de jurnalişti, jurişti şi profesionişti din

alte domenii, care are ca scop pună în lumină scheme și interese de business ilegal, strâns legate de politic, în care funcționarii
corupți sunt acoperiți de serviciile secrete.
75 https://agora.md/stiri/51690/andrian-candu-sugereaza-ca-maia-sandu-si-andrei-nastase-ar-putea-fi-anchetati-pentru-tradare-

de-patrie--daca-in-mod-constient-au-acceptat-colaborarea-cu-open-dialog, accesat 16 noiembrie 2018

41
 5. Vlad Filat a fost escortat astăzi la Judecătoria Chişinău, cu sediul în sectorul
Buiucani. Fostul premier liberal-democrat a apărut în public, după peste doi ani.
Judecătorii au început examinarea celui de-al doilea dosar intentat pe numele acestuia.
Procurorii Anticorupție îl învinuiesc de faptul că atunci când a fost lider al PLDM a transferat
pe conturile unei companii americane de PR, echivalentul a 13 milioane de lei, bani sustrași din
Banca de Economii. Firma de consultanță urma să ofere asistenţă PLDM în campania electorală
pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, atunci când actualul lider al PAS, Maia
Sandu, a candidat pentru un fotoliu de deputat pe lista liberal-democraților.76
6. Igor Dodon a adus în RM 20 de milioane de dolari cu avionul de la Moscova”.
În cadrul unei conferințe de presă, liderul Partidului Regiunilor din Moldova, Alexandr
Kalinin, a declarat că la revenirea ultimei vizite de la Moscova cu un avion care ar aparține
gigantului energetic rus Gazprom, Igor Dodon ar fi adus ilegal pe teritoriul Republicii Moldova
2 milioane de dolari pentru desfășurarea campaniei electorale a Partidului Socialiștilor (PSRM).
77

II.2 Tonalitatea reflectării concurenților electorali în spațiul audiovizual și virtual

Tonalitatea reflectării concurenților electorali/Per post TV (12 posturi TV)

În perioada campaniilor electorale, Consiliul Audiovizualului monitorizează reflectarea

campaniei în audiovizualul național și elaborează, de regulă, trei rapoarte la acest subiect. În
paralel cu activitatea CA, în monitorizarea reflectării campaniei în mass-media sunt angrenate
mai multe organizații non-profit din domeniul mass- media. Mai jos, ne propunem să elucidăm
rezultatele unui raport de acest gen, elaborat de CJI. – Monitorizarea mass-media în campania
electorală pentru alegerile parlamentare 2019. Raport nr. 2 25-31 ianuarie 201978, care a avut
ca obiectiv monitorizarea şi informarea publicului cu privire la comportamentul editorial al

76 https://www.publika.md/vlad-filat-din-nou-la-judecata-cum-arata-fostul-politician-si-in-ce-dosar-este-judecat-
foto_3033267.html, 7 februarie 2019
77 https://unimedia.info/ro/news/2e82a24559d9781e/live-prm-despre-ultima-vizita-a-sefului-statului-in-rusia-igor-dodon-a-

adus-in-rm-20-de-milioane-de-dolari-cu-avionul-de-la-
moscova.html?utm_source=Site%20Widgets&utm_medium=Article%20Tab%20Top%20Widget&utm_campaign=Article%
20Tab%20Top%20Widget
78 http://alegeliber.md/raport-nr-2-de-monitorizare-a-mass-media-in-perioada-electorala-2019-2768.html

42
instituțiilor mass-media în perioada preelectorală şi în campania electorală pentru alegerile
parlamentare 2019 din Republica Moldova.

Perioada de monitorizare: 9 ianuarie 2019 – 24 februarie 2019. Mass-media

monitorizate:
Audiovizual - 12 posturi TV
Moldova 1, GRT, Prime TV, Canal 2, Canal 3, Publika TV, Jurnal TV, NTV Moldova, Pro TV
Chișinău, TV8, Accent TV, TV Centrală. La rândul nostru, am selectat câteva cele mai
vizionate posturi TV, în principal, cele cu acoperire națională.
Portaluri online și presa scrisă -16 portaluri: Agora.md, Aif.md, Deschide.md,
Diez.md, Esp.md, Gagauzinfo.md, Jurnal de Chișinău (ziar), Kp.md, Moldova.org,
Newsmaker.md, Noi.md, Realitatea.md, Sputnik.md, Timpul.md, Unimedia.info, Zdg.md. La
rândul nostru, am selectat câteva cele mai des utilizate.
În perioada de raport, postul public național de televiziune Moldova 1 a oferit spațiu
mai multor actori politici, concurenți electorali în circumscripția națională și circumscripții
uninominale, dar și principalelor instituții de stat. Tonalitatea reflectării a fost în mare parte
neutră pentru majoritatea dintre ei, cu excepția Cabinetului de miniștri, față de care au fost
înregistrate patru cazuri de tonalitate pozitivă, favorabile partidului de guvernământ. La fel,
dintre candidații în circumscripții uninominale, Vladimir Plahotniuc, afiliat PDM, a fost
prezent în patru știri cu tonalitate pozitivă și în patru – cu tonalitate neutră.
Posturile private cu acoperire națională Prime TV, Canal 2, Canal 3 și Publika TV au
avut politici editoriale similare, reflectând campania electorală în știri și dezbateri (la tema
referendumului național consultativ), cât și în emisiuni la care de cele mai dese ori au fost
discutate subiecte cu caracter electoral indirect, cu participarea reprezentanților Guvernului sau
ai PDM. De cele mai multe ori, la aceste posturi au avut acces reprezentanții PDM și candidații
afiliați acestui partid, la fel ca și reprezentanții Guvernului - prim-ministrul, miniștri care nu au
degrevat. Tonalitatea reflectării acestora a fost preponderent pozitivă și neutră, PDM fiind
favorizat și de prezența știrilor despre membrii Guvernului. Reprezentanții Blocului electoral
ACUM și concurenții în circumscripții uninominale afiliați acestui bloc au fost prezenți mai
mult în imagine, în principal în materiale cu conotație negativă, durata intervențiilor personale
fiind nesemnificativă.
NTV Moldova și Accent TV (afiliate PSRM) au continuat să acorde masiv spațiu de
emisie atât reprezentanților PSRM și concurenților electorali în circumscripții uninominale
afiliați acestui partid, cât și președintelui Igor Dodon, tonalitatea reflectării fiind mai mult

43
pozitivă și neutră. PDM, Blocul ACUM și Partidul Șor au fost reflectați în tonalitate neutră și
negativă.
Posturile private Pro TV, TV8 și Jurnal TV au reflectat activitatea mai multor actori
politici – partide, concurenți electorali în circumscripția națională și circumscripțiile
uninominale, a reprezentanților Președinției, Parlamentului și Guvernului. În majoritatea
cazurilor, tonalitatea reflectării protagoniștilor politici la aceste posturi a fost neutră. În marea
majoritate a cazurilor, tonalitatea reflectării protagoniștilor politici în știri la Pro TV, TV 8 și
Jurnal TV a fost neutră. În emisiunile puse pe post de Jurnal TV tonalitatea pentru reprezentanții
Guvernului, ai Parlamentului și ai PDM, Partidului Șor a fost negativă și neutră.
Televiziunea Centrală a alocat mai mult spațiu Partidului Politic Șor și concurenților
afiliați acestui partid, în circumscripții uninominale, pentru care tonalitatea reflectării a fost mai
mult pozitivă și neutră. 79
Tonalitatea reflectării concurenților electorali/Per portal online sau ziar
Portalul Agora.md a mediatizat campania electorală echilibrat și pe o tonalitate general
neutră, fără preferințe editoriale vizibile.
Portalul Deschide.md a prezentat Partidul Socialiștilor și Partidul Șor mai mult pe o
tonalitate editorială negativă decât neutră. Partidul Democrat și Blocul electoral ACUM apar
atât neutru, cât și pozitiv sau negativ. Unele știri conțin opiniile proprii ale jurnaliștilor, fiind
părtinitoare.
Portalul din Comrat Gagauzinfo.md a reflectat campania doar din perspectivă
regională, însă este vizibilă tonalitatea negativă în raport cu candidatul Nicolai Dudoglo,
înregistrat ca independent, fiind însă acuzat de afiliere la Partidul Democrat. Astfel, Dudoglo
este ridiculizat, acuzat de diverse încălcări fără a i se oferi dreptul la replică. În același timp,
portalul promovează candidații Partidului Socialiștilor.
Ziarul „Jurnal de Chişinău” prezintă pe o tonalitate negativă Partidul Socialiștilor,
Partidul Șor, Partidul Democrat și pe liderul acestuia Vladimir Plahotniuc, în timp ce Blocul
electoral ACUM și reprezentanții acestuia au fost prezentați preponderent de o manieră pozitivă
sau neutră.

Rapoartele de monitorizare vor fi traduse și plasate pe paginile web: www.alegeliber.md, www.api.md, www.media-azi.md,
79

www.apel.md

44
 Portalul Kp.md favorizează masiv Partidul Socialiștilor, pe o tonalitate preponderent
pozitivă este prezentat și președintele Igor Dodon. Partidul Democrat este prezentat diferit, dar
mai mult neutru și pozitiv.
Portalul Newsmaker.md de asemenea are un comportament corect, tonalitatea generală
a articolelor fiind neutră, fără preferințe editoriale.
În perioada de raport, portalul Realitatea.md a prezentat majoritatea concurenților
electorali în general neutru, însă Partidul Democrat și Pavel Filip au beneficiat de cele mai
multe apariții în știri și de cele mai multe materiale care i-a prezentat în context pozitiv.
În perioada de raport, portalul Sputnik.md aproape că s-a eschivat de la mediatizarea
campaniei electorale, concentrându-se pe reflectarea intensă și pe o tonalitate pozitivă a vizitei
președintelui Igor Dodon în Federația Rusă, a declarațiilor acestuia și a comentariilor sale pe
rețelele de socializare.
Portalul Timpul.md favorizează vizibil Partidul Democrat și pe liderii acestuia
Vladimir Plahotniuc și Pavel Filip, prin numărul mare de articole laudative. De asemenea, este
favorizat Partidul Șor și liderul acestuia. În același timp, portalul prezintă pe o tonalitate de cele
mai multe ori negativă Blocul electoral ACUM și pe liderii acestuia Andrei Năstase și Maia
Sandu.
În perioada de raport, portalul Unimedia.info a prezentat concurenții electorali în
context diferit, preponderent neutru.
Portalul Zdg.md reflectă campania electorală echilibrat, pe o tonalitate generală
neutră.80
Presa este un aliat al actorului politic în campaniile electorale. Sunt puține instituții
media care respectă principiul pluralismului politic și al echilibrului. De cele mai dese ori, poate
fi constatat fenomenul partizanatului politic și favorizarea unui anumit actor electoral. Din
aceste considerente, pentru o informare obiectivă politică exhaustivă, cetățeanul are nevoie să
consulte mai multe surse de informație. Presa este cea care selectează știrile și formează așa-
numita agenda-settting. Prin urmare, mass- media dispune de un potențial persuasiv enorm.

Rapoartele de monitorizare vor fi traduse și plasate pe paginile web: www.alegeliber.md, www.api.md, www.media-azi.md,
80

www.apel.md

45
 CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

Imaginea publică a actorului politic reprezintă un produs sinergetic creat prin

interacțiunea dintre tehnologiile de marketing electoral, PR politic și mass-media. Imaginea
este cea care îl face cunoscut şi recunoscut pe un concurent electoral, iar construcția și
gestionarea imaginii presupune colaborare actorilor politici cu diferite instituții media – clasice
și noile media.
Trăim într-o lume tumultuoasă, de aceea în locul lumii reale preferăm o lume mai
compactă – cea a simbolurilor. Imagologia, știința despre imagine, în această ordine de idei,
este o componentă incontestabilă a lumii simbolurilor. Alegătorii nu au relaţii personale cu
liderii politici, dar reacţionează la anumite simboluri, care transmit succint o informaţie despre
ei. Prin urmare, nu este deloc întâmplător faptul că, de cele mai dese ori, partidele politice aplică
în timpul competițiilor electorale strategia personalizării.
Un lider charismatic aduce capital de imagine formațiunii. Alegătorul votează, astfel,
persoana înzestrată cu anumite calităţi, cum ar fi experiența, puterea de influență, perseverența,
abilitățile intelectuale, duritatea etc. Astfel, în mentalul colectiv al maselor se proiectează o
imagine ideală, după care se „rodează” candidatul.
46
 În această lucrare am prezentat o tipologie a modelelor de imagine solicitate în contextul
campaniilor electorale, conţinutul acestor modele şi spre care segmente electorale sunt
orientate. De asemenea, am specificat retorica electorală pentru diferite tipuri de imagine,
precum şi unele reguli ale managementului PR în comunicarea electorală:
1. primul pas– preluarea percepţiilor articulate existente (pozitive sau negative);
2. pasul doi este de a defini schimbările ce se pot face în acele percepții (trebuie de afirmat
foarte clar schimbările);
3. pasul trei este de a identifica elementele de persuasiune (inovație, modernizare);
4. pasul patru – asigurarea că mesajele sunt credibile şi pot fi transmise prin relaţiile
publice.
Imaginea liderului politic reprezintă o paradigmă importantă a PR-ului politic şi a
comunicării electorale.
În condițiile modernizării tehnologiilor electorale şi a comunicării politice ne
convingem de faptul că ne aflăm într-o epocă a „campaniei permanente”. Astfel, managementul
imaginii actorului politic se referă la procesele de schimb şi la cele de stabilire, menținere şi
amplificare a relaţiilor între actorii de pe piaţa politică (politicieni, partide politice, grupuri de
interese, instituţii şi votanţi), al căror scop este să identifice şi să satisfacă problemele societăţii,
dar şi să dezvolte leadershipul politic, creându-i o imagine favorabilă.
Comportamentul publicuirilor în timpul campaniilor electorale, relevă faptul că acestea
reacţionează mai rapid la imaginea pe care liderii politici o au sedimentată în conştiinţa
colectivă decât la realitatea politică obiectivă. Iată de ce o campanie politică de succes
presupune, în primul rând, crearea şi menținerea unei imagini plauzibile în mediul electoral.
Imaginea candidatului este un fenomen subiectiv cu mai multe fațete. Anume ea te face
cunoscut sau recunoscut, creează sau consolidează notorietatea. PR -ul politic, ca management
al imaginii publice, presupune convergența celor trei elemente: cognitiv, afectiv, conotativ.
Imaginea, în managementul politic, este prin definiție subiectivă. Înainte de formarea
imaginii dorite, trebuie plecat de la faptul că există deja o imagine formată anterior. Greșelile
cele mai frecvente intervin atunci când se ignoră acest lucru şi se crede că formarea unei imagini
politice poate începe de la zero, fără să țină cont de contextul social, de resursele de identitate,
adică trecutul candidatului, sau de acţiunile adversarilor. Pentru a fi funcţională, credibilă, dar
şi persuasivă, imaginea unui om politic trebuie să fie diferită de a celorlalți competitori
electorali, adică bine poziționată.
Managementul imaginii actorului politic trece prin câteva etape esențiale. Acestea sunt:
asigurarea notorietății politice; asigurarea rezonanței mesajului personalizat; asigurarea
amplificării mesajului politic personalizat. Parcurgând aceste etape, politicianul reuşeşte să se
47
poziţioneze pe piaţa electorală şi politică. Personalităţile care s-au poziționat deja în mintea
electoratului pot produce un brand de imagine politică propriu.
În contextul creării imaginii politice, un rol aparte îi revine presei, jurnalistului. Și aici
trebuie să constat că sunt jurnaliști devotați deontologiei profesionale și sunt jurnaliști angajați,
care recurg la manipulare și linșaj mediatic. Jurnaliștii angajați mimează o obiectivitate
aparentă, informațiile fiind selectate în mod pretențios, fabricând realitatea conform vrerii,
intențiilor și modelului patronilor. Este un proces de construire a realității mediatice. Din aceste
considerente, putem afirma că presa se transformă în actor politic, derogând de la reflectarea
echidistantă, imparțială a evenimentului sau liderului politic. Mass-media purced la partizanat
politic cu grave consecințe asupra imaginii publice a actorului politic.
Canalele de comunicare on-line sunt astăzi în mare vogă printre politicieni. Există
nenumărate avantaje ce decurg din utilizarea acestora. Specialiștii în comunicare politică au
sesizat rapid avantajele utilizării noilor mijloace de comunicare. Acestea au devenit, de
asemenea, surse obișnuite de informare pentru presa televizată și scrisă. Internetul poate fi
utilizat ca mijloc de promovare a politicienilor, dar și ca instrument de interacțiune între
autorități sau demnitari și cetățeni.
Blog-ul este o variantă comodă și ieftină de publicitate și exprimare a opiniilor într-un
mod rapid și vizibil. Candidatul poate folosi, de asemenea, rețelele de socializare, cum ar fi
Facebook, care are milioane de utilizatori în toată lumea și care reprezintă astăzi un important
canal de comunicare și o metodă ieftină și eficientă pentru propagandă și publicitate. Rețele de
socializare pot fi eficiente în ceea ce privește câștigarea voturilor celor tineri, care utilizează
frecvent internetul. Politica promovată prin intermediul acestora a prins foarte bine la public și
astăzi orice politician care se respectă trebuie să aibă conturi active pe aceste platforme.
Fenomenul a căpătat proporții atât de mari, încât a fost denumit Politica 2.0.

48
 BIBLIOGRAFIE

1. Andrievschi, V., Ţîrdea B. Campania electorală eficientă. Teorie şi practică. Chişinău:

Elan Poligraf SRL, 2010. 368 p.
2. Balaban, Delia; Abrudan, Mirela. Tendinţe în PR şi publicitate. Bucureşti: Editura
Tritonic, 2008. 198 p.
3. Beciu, Camelia. Comunicarea politică. Iași: Editura Polirom, 2006. 218p.
4. Boboc, I. Comportament organizațional și managerial. Fundamente psiho-sociologice
și politologice. Vol. II. 2003.149 p.
5. Bolland, E. J. Advertising vs Public Relations. În: Public Relations Quarterly, vol. 34,
1989, nr. 3.
6. Bulai, Alfred, Analiză electorală și marketing electoral, Curs S.N.S.P.A., f.a.,
București.
7. Dobrescu, Paul, Bărgăoanu A. Mass media și societatea. București: Editura SNSPA,
2001. 202p.
8. Dorna, Al. Liderul carismatic. București: Corint, 2004. 95p.
9. Helstern, Francisc, „Managementul campaniei electorale”, în Comunique, nr. 4-5,
februarie 2008-2009.
10. Le Bon, Gustave, Psihologia mulțimilor, Antet XX Press, București, 2007.

49
11. Maarek, Philip J., Communiacation & marketing de l’homme politique, Litec, Paris,
2007.
12. Mark Poster, “Postmodern Virtualities”, in Media and Cultural Studies: Keyworks
edited by Meenakshi Gigi Durham and Douglas M. Kellner, Oxford: Blackwell
Publishing, 2006, p. 533.
13. Matthew Hindman, he Myth of Digital Democracy, Princeton, NJ:
14. McNair Brian. Introducere în comunicarea politică. Iași: Polirom, 2007. 320p.
15. Momoc Antonio, Comunicarea 2.0 Iași: editura Adenium, 2014, p.151
16. Momoc, Antonio. Comunicarea 2.0. New media, participare și populism. Iași:
Adenium, 2014. 270p.
17. Peru, A. Instrumentarul imaginii actorului politic: fenomenul poziţionării. În: Studia
universitatis, Seria ştiinţe sociale, nr. 4 (14). Chişinău: USM, 2008.
18. Peru, Aurelia. Crearea brandului de imagine politică, MOLDOSCOPIE, Probleme de
analiză politică, Partea 4 (XXXIV), 2006.
19. Peru-Balan, Aurelia. Alegerile prezidenţiale din Franţa 2012: între valorile gaulliste şi
tradiţia stângistă, în: Sfera politicii, nr. 170, Bucureşti, 2012, ISSN: 1221-6720.
20. Peru-Balan, Aurelia. Barack Obama: capitalul de imagine al campaniei prezidenţiale –
2012”. În: Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice, nr. 1 (161), 2013, p. 49-
60.
21. Peru-Balan, Aurelia. Managementul PR-ului politic sau Vânătoarea de voturi
electorale. Trenduri internaţionale, specific naţional, Chişinău: Cartier, 2014. 320 p
22. Peru-Balan, Aurelia. Marketingul politic şi managementul imaginii politice.
Poziţionarea actorilor politici ca transfer al comunicării pe sistemul de valori”. În:
Political Science, international relations and security studies. International conference,
Sibiu, Universitatea „Lucian Blaga”, 23-25 mai, 2014, p. 14-32.
23. Peru-Balan, Aurelia. Sitari Daniela. Comunicarea mediatică. Chișinău, Centrul
Editorial USM, 2018.
24. Peru-Balan, Aurelia. Strategii de PR în retorica electorală din Parlamentarele – 2014,
Republica Moldova vs „revoluţia crizantemelor”, octombrie 2015”. În: Revista POLIS,
Iaşi, Volum III, Nr. 4 (10) Est-Vest, Institutul European, 2015, p. 165-191.
25. Peru-Balan, Aurelia. Taxonomia imaginii. Charisma – o abordare actualizată a Statului-
spectacol de R. G. Shwartzenberg”. În: Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe
Politice, nr. 1 (64), 2014, p. 24-35.
26. Peter, Gross. Mass-media şi democraţia. Iaşi: Editura Polirom, 2004. 248 p.
27. Princeton University Press, 2009, p. 133.
50
28. Ray, Choiniere; David, Keirsey. Prezidential Temperament. Prometheus Nemesis Book
Company, Incorporated, 1992. 609 p.
29. Săftoiu, Claudiu. Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media,
manipularea mass-media de către politicieni. București: Editura Trei, 2003.176 p.
30. Schifirneţ Constantin, Mass-Media, Modernitate tendențială și europenizare în era
internetului. București: editura TRITONIC, 2014, p.226.
31. Shwartzenberg, Roger Gerard. Statul-spectacol sau Eseu despre şi împotriva star-
sistemului în politică. Bucureşti: Editura Scripta, 1995. 336 p.
32. Sinescu, Călin, Comunicare politică, Ediția a II-a, Editura Universitară, București,
2009.
33. Șleahtitchi, M. Eseu asupra reprezentării puterii. Cazul liderilor. Chişinău, 1998.
34. Tasențe, Tănase, Comunicarea politică prin social media și reacțiile publicului online,
Editura Universitară, București, 2014.
Surse în limba franceză:
35. Weber, Max. Economie et societe. Paris: Plon, 1971. 560 p.
36. Zappa Pierre –Olivier, Communication politique et réseaux socionumériques. Le cas de
MyBarackObama.com, pe https://archipel.uqam.ca/4833/1/M12480.pdf, accesat 2019,
03 martie.
Surse în limba rusă:
37. Ильясов, Ф. Н. Политический маркетинг. Искусство и наука побеждать на
выборах. Москва: ИМА-пресс, 2000. 200c.
38. Кошелюк, М. Технологии политических выборов, 2-е изд. Санкт-Петербург:
Питер, 2004.
39. Почепцов, Г. Г. Имиджелогия. Москва: Рефл-бук; Киев: Ваклер, 2002. 698c.
Surse electronice:
40. Rapoartele de monitorizare vor fi traduse și plasate pe paginile web:
www.alegeliber.md, www.api.md, www.media-azi.md, www.apel.md
41. https://cancelaria.gov.md/ro/apc/activitatea-comisiei-nationale-pentru-constituirea-
circumscriptiilor-uninominale-permanente
42. http://diez.md/2019/01/19/cate-sectii-de-votare-vor-fi-deschise-rusia-europa-sua-si-
canada-cele-mai-multe-vor-fi-create-ue/
43. https://a.cec.md/ro/au-fost-confirmate-rezultatele-alegerilor-parlamentare-din-24-
februarie-2781_92724.htmlhttps://cotidianul.md/2019/03/13/infografic-ce-profesii-au-
deputatii-din-parlamentul-nou-ales/

51
44. https://www.publika.md/vlad-filat-din-nou-la-judecata-cum-arata-fostul-politician-si-
in-ce-dosar-este-judecat-foto_3033267.html, 7 februarie 2019
45. https://unimedia.info/ro/news/2e82a24559d9781e/live-prm-despre-ultima-vizita-a-
sefului-statului-in-rusia-igor-dodon-a-adus-in-rm-20-de-milioane-de-dolari-cu-
avionul-de-la-
moscova.html?utm_source=Site%20Widgets&utm_medium=Article%20Tab%20Top
%20Widget&utm_campaign=Article%20Tab%20Top%20Widget
46. http://alegeliber.md/raport-nr-2-de-monitorizare-a-mass-media-in-perioada-electorala-
2019-2768.html
47. www.unimedia.md, 22 februarie 2019.
48. https://unimedia.info/index.php/ro/news/1ee788bb906a395d/video-ministerul-de-
externe-al-federatiei-ruse-a-venit-cu-o-confirmare-video-ca-precum-vlad-plahotniuc-
si-veaceslav-platon-ambii-cu-cetatenie-rusa-au-spalat-37-de-miliarde-de-ruble.html,
22 februarie 2019
49. https://agora.md/stiri/51690/andrian-candu-sugereaza-ca-maia-sandu-si-andrei-
nastase-ar-putea-fi-anchetati-pentru-tradare-de-patrie--daca-in-mod-constient-au-
acceptat-colaborarea-cu-open-dialog, accesat 16 noiembrie 2018
50. Novăcescu Ion, http://revistasferapoliticii.ro/sfera/174/art14-Novacescu.php
51. https://a.cec.md/ro/comisia-electorala-centrala-a-totalizat-rezultatele-alegerilor-
parlamentului-rep-2781_92703.html

52
 ANEXE

Anexa nr. 1 Profilul sociologic al deputaților din Parlamentul nou-ales (sursă

infografice: parlament.md)

Figura A 1.1 Ponderea profesiilor deputaților din Parlamentul de legislatura a X-a

53
Figura A 1.2 Profesiile deținute de către deputații din Parlamentul de legislatura a X-a

Figura A 1.3 Nivelul de studii al deputaților din Parlamentul de legislatura a X-a

54