UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI UMANISTE
Domeniul: SOCIOLOGIE

TEZA DE DOCTORAT

- REZUMAT -

ADOPȚIA – ALTERNATIVĂ OPTIMĂ DE PROTECȚIE A

COPILULUI AFLAT ÎN DIFICULTATE

Conducator științific,
Prof. univ.dr. habilitat Maria CONSTANTINESCU

Doctorand
Nelida Marinela SOARE (GHIȚULESCU)

2019

1
 CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ADOPŢIA ŞI FUNCŢIILE SALE ÎN DIVERSE CULTURI DE-A

LUNGUL TIMPULUI
I.1. Adopţia în diverse ţări şi momente istorice
I.2. Caracteristici ale societăţii contemporane determinante în cazul adopţiei. Tipuri
de adopţie
I.3. Imaginea socială şi mobilul adopţiei

CAPITOLUL II. FAMILIA, CONDIŢIA SINE QUA NON A ADOPŢIEI

II.1. Introducere. Familia - cadrul natural al adoptiei
II.2 Imagini şi perspective culturale asupra familiei
II.3. Teorii sociologice despre familie
II.4. Căsătoria, dinamica familiei contemporane şi relevanţa adopţiei

CAPITOLUL III. ACTORII SOCIALI AI ADOPŢIEI: COPILUL, PĂRINŢII

NATURALI ŞI PĂRINŢII ADOPTIVI
III.1. Copilul
III.2. Parentalitatea şi rolurile parentale
III.3. Teorii explicative ale adoptiei si functiile familiei
III.4. Părinţii adoptivi – suplinirea dimensiunii biologice a parentalităţii

CAPITOLUL 4. COPILUL AFLAT ÎN DIFICULTATE. DIMENSIUNEA CLINICĂ

ŞI REZILIENŢA ÎN ADOPŢIE
4.1. Copilul aflat în dificultate
4.2. Copilul aflat în dificultate în context românesc
4.3. Instituţionalizarea timpurie a copiilor şi rezilienţa acestora

CAPITOLUL V. ADOPŢIA ŞI LEGISLAŢIA

V.1. Codificarea juridică a procesului adopţiei
V.2. Legislaţia internaţională şi adopţia

2
V.3. Istoric al reglementării adopţiei 1990-2016 în România
V.4. Drepturile copilului ca punct de inflexiune al adopţiei contemporane
V.5. Procesul administrativ-juridic al adopţiei pe scurt

CAPITOLUL VI. STUDIU PRIVIND DINAMICA ADOPŢIEI LA NIVEL

JUDEȚEAN ȘI NAȚIONAL
VI.1. Scopul şi obiectivele cercetării
VI.2. O perspectivă a situaţiei la nivel naţional
VI.3. Situaţia adopţiei în judeţul Argeş
VI. 4. Rezultatele cercetarii
VI. 4.1. Rezultatele demersului de adopţie în urma traseului admnistrativ la nivel
naţional
VI. 4.2. Analiza situaţiei adopţiei din judeţul Arges în ultimii 10 ani, cu accent pe
perioada 2016-2019, ulterioară ultimelor modificări legislative
VI. 4.3. Serviciile sociale pentru adopţie la nivelul judeţului Argeş
VI. 4.4. Identificarea tipurilor de motivații ale familiilor adoptive. Elaborarea unui
profil psihosocial al părinților care adoptă copiii în dificultate, în special a celor greu
adoptabili
VI.5. Concluzii parțiale

CAPITOLUL VII. CĂUTAREA ŞI REGĂSIREA. STUDIU CALITATIV:

POVESTEA UNUI ADOPTAT ADULT
VII.1. Introducere
VII.2. Gânduri împărtăşite
VII.3. Imagini din arhiva personală
VII.4. Experienţa pierderii şi ,,nostalgia originilor". Discuţie pe marginea studiului
de caz

BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Anexa 1 – Procedura adoptiei
Anexe 2-9 - Ghid de interviu cu familii adoptive care au adoptat sau se află în
procedură de adopție cu copii din categoria copiilor greu adoptabili;

3
Anexa 10 – Definiții și abrevieri ale termenilor utilizați
Anexa 11 – Abrevieri ale termenilor utilizați
Anexa 12 – Indexul figurilor
Anexa 13 - Indexul tabelelor

4
Au fost odată doua femei
Una de care tu nu-ți aminteşti,
Care nu s-au întâlnit niciodată:
Alta pe care o numeşti MAMA.

Două vieţi diferite,

În împlinirea uneia singure: a ta.
Una a fost steaua ta bună,
Alta îți este soarele.
Prima ți-a dat viața,
A doua te învață cum să o trăieşti.
Prima a aprins în tine nevoia de dragoste,
A doua este aici ca să o satisfacă.
Una te-a oferit spre adopţie: Era tot ce putea face pentru tine.
Cealaltă se ruga sa aibă un copil
Și Dumnezeu a îndrumat-o către tine.
Si acum când plângând
Tu îmi pui eterna întrebare:
Moştenirea naturala sau educaţie,
Al cui fruct sunt eu?
Nici al uneia, nici al alteia
Copilul meu - ci pur si simplu:
Al celor doua forme diferite de DRAGOSTE.

POET FILIPINEZ NECUNOSCUT

5
 Lucrarea prezentă constituie demersul intreprins și efortul depus la școala doctorală în
perioada celor trei ani de formare științifică teoretică și practică în domeniul sociologiei în
general și protecției copilului în particular.
Protecția familiei, în general, și a copilului, în special, reprezintă obiective de prim
rang ale oricărei societăți, constituind, totodată, unul din primii pași pentru depășirea crizei
morale și sociale ce marchează statul nostru la începutul sec. XXI. Totodată protecția
drepturilor copilului, în general, și protecția alternativă prin adopție, în special, a fost si este
preocuparea legislatorilor, a diferitelor autorități și instituții publice atât în context
internațional, cât și pe plan național. Factorii de natură politică, socială, culturală și
psihologică generează gradul de complexitate al fenomenului, iar deasupra tuturor se
situează responsabilitatea imensă de a respecta interesul superior al copilului. Având în
vedere toate acestea am inițiat o cercetare asupra complexității adoptiei, din mai multe
perspective: sociologică, istorică, juridică, antropologică și nu în ultimul rând ca forma de
protecție a copilului, altfel spus, o abordare multidisciplinară.
Natura juridică a adopției ca și noțiunea ei este una controversată, astfel, poate fi
definită ca fenomen, proces, act sau formă de protecție a copilului. Complexitatea adopției,
provocările sale, recompensele și dificultățile care apar au nevoie de mai multă atenție din
partea specialiștilor, publicului larg, părinților adoptivi, comunității. Specialiștii pot fi
influențați de prejudecățile existente în societate, de cultură, în relație cu adopția, ca spre
exemplu opinia că adopția este a doua modalitate eficientă pentru întemeierea unei familii,
copiii adoptați au probleme iremediabile, copiii adoptați au dificultăți, fiind vina părinților.
În acest sens, investigația realizată pe tema adopției copilului ca formă de protecție a
acestuia a fost aprofundată prin cercetarea motivației adoptiei copiilor în dificultate și în
special a celor greu adoptabili, cu nevoi speciale.
O perspectivă diacronică asupra adopției este punctul de plecare al acestui proiect de
cercetare și are meritul de a pune în evidență aspectele universale ale acesteia și variabilele
culturale. Adopția ca fenomen general uman este întâlnit în toate culturile și momentele
istorice. Caracterul său universal uman califică abordarea adopției din perspectiva
antropologică, respectiv ca manifestare într-o anumită cultură și într-o anumita societate.
Aspectele universale ale adopției țin de caracterul universal al anumitor nevoi umane. O
astfel de nevoie este cea de conservare și transmitere prin urmași a unui patrimoniu,
material sau valoric.
Trecerea în revistă a adopţiei în câteva spaţii culturale reprezentative precum
Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural

6
creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă specifică în ceea ce priveşte adopţia. În
toate culturile există însă un fir roşu al practicii adopţiei: nevoia transmiterii mai departe a
unei moşteniri materiale sau culturale printr-un descendent al familiei. Adopţia are această
funcţie socială şi reprezintă o invenţie socială pentru familiile care dintr-un motiv sau altul
nu puteau avea copii.
Consider că merită subliniata schimbarea în ceea ce privește adopția adusă de spatiul
cultural crestin. Este vorba de descărcarea adopţiei de funcţiile de transmitere a
patrimoniului material, de status sau a îndatoririlor religioase bazate pe cultul strămoşilor.
Creştinismul este o religie universală în care toţi oamenii sunt egali în calitate de fii ai lui
Dumnezeu, statusul social devine deschis oricui prin prisma străduinţelor şi meritelor sale
faţă de semeni şi de Dumnezeu. Pe de altă parte transmiterea bunurilor spirituale este mai
importantă decât transmiterea bunurilor materiale. Ca atare, adopţia îşi pierde funcțiile
sociale avute în antichitatea greco-latină. Pentru o bună perioadă de timp, adopţia îşi pierde
aceste funcţii sociale ale transmiterii moştenirii, bunurile urmând să intre în patrimoniul
Bisericii. Înfierea spirituală, prin naşii de botez, înlocuieşte adopţia pentru o bună perioadă
din istoria spaţiului cultural creştin.
Aceste succinte ilustrări ale adopţiei în diverse culturi pun în evidenţă caracterul
antropologic variat al adopţiei ca fenomen social. Adopţia, înainte de a reprezenta o formă
placidă de legiferare juridică, ascunde în spatele ei mentalităţi, viziuni religioase sau funcţii
sociale foarte terestre. Fapt pentru care ea poate fi cu succes abordată dintr-o perspectivă
antropologică şi sociologică.
Teza încearcă și o descriere a adopţiei sub lupa schimbărilor şi mecanismelor
concrete aduse în lumea contemporană adopţiei. Ea capătă un caracter mai tehnic şi mai
ideologic, dar nu în ultimul rand unul strict legat de posibilităţi şi funcţii sociale. Din
perspectiva caracterului tehnic, în această parte a tezei se menţionează o serie de influenţe
asupra deciziei şi procesului de adopţie în societatea contemporană precum accentuarea
caracterului juridic al adopţiei, văzută ca un contract, progresul medical şi apariţia
reproducerii asistate, intervenţia prin politici sociale şi alocaţii în sprijinul persoanelor care
adoptă un copil, diminuarea posibilităţii de a avea copii pe cale naturală pe fondul
declinului instituţiei familiei şi de asemenea al creşterii infertilităţii.
Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea şi continuat în secolul al XX-lea adopţia
trece în lumea occidentală treptat din domeniul informal şi privat al actelor de voinţă
caritabile în cel al reglementării legislative la nivel naţional şi, mai cu seamă în a doua
jumătate a secolului al XX-lea, la nivel internaţional. Se poate vorbi de codificarea juridică

7
a procesului adopţiei, adică sublinierea demersului de raţionalizare prin reguli de drept a
procesului adopţiei. Astăzi procesul de adopţie la nivel internaţional a căpătat o formă
standardizată în ceea ce priveşte etapele acestui proces, cu nuanţele de rigoare la nivelul
legislaţiilor naţionale. În esenţă însă, se poate vorbi despre tendinţa de universalizare a
reglementării juridice a adopţiei. Acest tip de reglementare are în vedere impunerea de
standarde în ceea ce priveşte adopţia internaţională şi prevenirea cazurilor de traficare a
copiilor. Este vorba în acest caz de Convenţia de la Haga asupra Protecţiei Copiilor şi
Cooperării în Materia Adopţiei Internaţionale din 1993, ratificată de România prin Legea
nr. 84 din 1994. De asemenea, prin aderarea statelor la astfel de convenţii internaţionale se
urmăreşte adecvarea normelor din legislaţia naţională referitoare la adopţie la standardele
internaţionale privitoare la drepturile şi protecţia copilului.
Prezentarea în lucrare a unei taxonomii a tipurilor de adopţie şi a modurilor în care ea
se realizează reprezintă o ilustrare adecvată a fenomenului social al adopţiei. Sunt
prezentate în acest sens adopţia închisă şi adopţia deschisă, adopţia naţională şi adopţia
internaţională, adopţia adulţilor, adopţia de către rude, părinţi vitregi sau cupluri de acelaşi
sex. Toate acestea sunt forme specifice ale adopţiei din secolul al XX-lea.
În ceea ce priveşte modurile de realizare a adopţiei, am avut în vedere întrucâtva
dimensiunea instrumentală a procesului adopţiei, faptul că ea se realizează prin instituţii,
agenţii guvernamentale sau private sau prin persoane fizice, ,,facilitatori", direct de către
părinţii biologici. O altă taxonomie a adopţiei se bazează pe locul de provenienţă al copiilor
adoptaţi: care provin din familii biologice, din centre de plasament sau sunt un rezultat al
concepţiei asistate.
Familia este punctul final al procesului de protectie a copilului prin intermediul
adopției. De aceea, consider că a fost absolut oportună abordarea familiei și adoptiei din
perspectiva sociologică. Totodată, ea este cadrul fundamental fără de care nu se poate
realiza o conceptualizare și înțelegere satisfăcătoare a părților implicate în procesul
adopției: părinții biologici, părinții adoptivi și copilul adoptat. Familia stă la începutul și la
sfârșitul adopției, ea este “alfa” și “omega” ale individului uman. Adopția aduce în
discuție deopotrivă funcțiile și disfuncțiile familiei. Teoriile reprezentative ale
macrosociologiei: teoria analizei sistemice și teoria analizei structurale încearcă să ofere o
explicație a familiei din perspectiva instituțională, în timp ce interacționismul simbolic și
etnometodologia sunt teorii din zona microsociologiei, preocupate de studierea
interacțiunilor dintre indivizi în context și secvențe de viață concrete.

8
 Din perspectiva cercetării adopției ca realitate socială, teoriile macrosociologice
despre familiei pot fi un cadru interpretativ adecvat pentru adopție din perspectiva
funcțiilor acesteia în diverse societăti. Pe de alta parte, teoriile microsociologice despre
familiei au relevanta mai mare pentru fenomenul adopției în contextul punerii accentului
pe dezvoltarea individuală a copilului, susținută în present de teoria atasamentului a lui
John Bowlby sau de teoria drepturilor copilului. Aceasta preocupare pentru abordarea
individualizată a protecției copilului fiind exprimată în lumea occidentală prin tendința de
dezinstituționalizare și plasare a copiilor în forme mai apropiate de interacțiunea de tip
familial, plasarea la asistenți maternali și, ca soluție optimă, de succes, adoptia.
Teoriile explicative ale adopției și funcțiile familiei prezintă câteva perspective
integrative contemporane ale adopției. Este vorba de perspectiva antropologică,
perspectiva socială și perspectiva psihologică. Perspectiva antropologică a adopției are
drept nucleu conceptual filiația naturală, de sânge, ca fenomen general uman, iar în cazul
adopției, filiația artificială. Ea este regăsibilă în toate culturile cu variații contextuale, legate
de câteva funcții majore ale adopției, respectiv, funcția de transmitere trans-generatională a
unui patrimoniu material sau spiritual, de sudare a unei alianțe sociale sau de transfer
afectiv a sentimentelor parentale către copilul adoptat în lipsa unuia biologic. Perspectiva
socială a adopției este regăsibilă în teoriile sociologice despre familie și în teoriile despre
reprezentările sociale, referitoare, de exemplu, la stigmatizare. Din perspectiva teoriilor
sociologice sistemice despre familie, adopția este pusă în corelație cu funcțiile familiei.
Abordarea adopției prin intermediul teoriilor microsociologice, precum interacționismul
simbolic, va pune adopția în lumina edificării reciproce a copilului adoptat și a părinților
adoptivi, fiind din acest punct de vedere strâns legată cu teorii precum teoria stresului și a
copingului. Abordarea psihologică a adopției, este foarte bine reprezentată de teoria
atașamentului, cu accent pe asigurarea nevoilor afective de bază ale copilului în procesul
dezvoltării sale. Cel mai potrivit cadru pentru o dezvoltare firească fiind familia naturală,
iar atunci când aceasta lipsește, familia adoptivă.
În ceea ce privește Actorii sociali ai adopției: copilul, părinții naturali și părinții
adoptivi au fost prezentați în acest proiect de cercetare într-o formă nuanțată din
perspective precum posibile predispoziții biologice, psihologice, sociale si juridice, în
funcție de relevanța acestora pentru fiecare caz în parte. Practic, drepturile copilului
postulate în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului sunt drepturi cu caracter
general care se regasesc în legislațiile diferitelor tări în forme diferite, în funcție de
particularitățile naționale.

9
 Un loc aparte în aceasta teză de doctorat a fost acordat copilului în dificultate.
Capitolul al IV-lea, Copilul aflat în dificultate. Dimensiunea clinică şi rezilienţa în adopţie,
încearcă să circumscrie problematică copilului aflat în dificultate, primul pas este
definirea şi clarificarea termenului ,,copil aflat în dificultate", al doilea pas este plasarea
temei copilului aflat în dificultate în context românesc, al treilea pas este aducerea în
discuţie a dimensiunii clinice în cazul copiilor instituţionalizaţi de timpuriu, un caz special
al copilului aflat în dificultate în România, ultimul pas este legat de logica protecţiei
copilului aflat în dificultate, respectiv intervenţia de tip rezilienţă.
Primul subcapitol subliniază pe de o parte accepţiunile termenului copil aflat în dificultate,
care este redus în unele contexte de utilizare la termenul ,,copil cu nevoi speciale". În
literatura de specialitate internaţională de limbă engleză, termenul ,,children with special
needs" include atât pe copiii cu probleme de sănătate cât şi pe cei aflaţi în dificultate din
motive sociale. În literatura de specialitate românească, ,,copilul cu nevoi speciale" este un
caz particular al înţelesului ,,copil aflat în dificultate". Pe de altă parte, la nivel internaţional
includerea un copil în categoria de copil cu nevoi speciale depinde de criteriile la nivelul
fiecărei ţări, fapt care face ca un copil inclus în această categorie într-o anumită ţară să nu
fie pe baza aceloraşi criterii în altă ţară.
Al doilea subcapitol, Copilul aflat în dificultate în context românesc, aduce în discuţie
situaţia specială din România. Politica demografică din România înainte de 1989, bazată pe
creşterea imperativă a natalităţii, a condus la instituţionalizarea masivă a copiilor.
Instituţionalizarea timpurie a copiilor precum şi condiţiile din aceste instituţii au condus la
calificarea acestor copiii că aflaţi în situaţia de dificultate. La căderea regimului comunist,
s-a considerat că adopţia internaţională a acestora era soluţia optimă de protecţie a lor la
acel moment. Ulterior acestei măsuri, sistată între timp, sistemul românesc de protecţie a
copilului avea să fie reformat prin preluarea şi introducerea sistemului de plasare la
asistenţi maternali (sistemul foster care).
Subcapitolul al treilea al capitolului patru abordează dimensiunea clinică a
instituţionalizării şi mai ales instituţionalizarea timpurie a copiilor. România, prin sistemul
extins de instituţionalizare a copiilor, a reprezentat un studiu de caz pentru relevarea
aspectului clinic. În acest sens stă dovadă lucrarea Copiii abandonaţi ai României1. Studiul
pune în evidenţă efectele negative asupra creierului copilului mic instituţionalizat, asupra
motricităţii şi dezvoltării celulare, asupra dezvoltării psiho-emoţionale a copilului. Studiul
1
Charles A. Nelson, Nathan A. Fox , Charles Zeanah, Copiii abandonaţi ai României,
Editura Trei, 2014.

10
relevă de asemenea ameliorarea stării copiilor instituţionalizaţi în urma plasamentului
familial.
Urmatorul subcapitol abordează teoria ataşamentului şi a rezilienţei ca piloni ai intervenţiei
în cazul copiilor cu diverse traume, datorate fie instituţionalizării, fie diverselor forme de
abuz, abandon sau neglijare.
Capitolul al V-lea al tezei de doctorat, Adopţia şi legislaţia, cuprinde cinci subpuncte,
dedicate dimensiunii juridice a adopţiei. În prima parte, Codificarea juridică a procesului
adopţiei, are în vedere sublinierea demersului de raţionalizare prin reguli de drept a
procesului adopţiei. Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea şi continuat în secolul al
XX-lea adopţia trece în lumea occidentala treptat din domeniul informal şi privat al actelor
de voinţă caritabile în cel al reglementării legislative la nivel naţional şi, mai cu seamă în a
doua jumătate a secolului al XX-lea, la nivel internaţional. Astăzi procesul de adopţie la
nivel internaţional a căpătat o formă standardizată în ceea ce priveşte etapele acestui
proces, cu nuanţele de rigoare la nivelul legislaţiilor naţionale. În esenţă însă, se poate vorbi
despre tendinţa de universalizare a reglementării juridice a adopţiei. Tot în acest capitol se
face o expunere a eforturilor de legiferare internaţională a adopţiei prin diferite convenţii
interstatale. Acest tip de reglementare are în vedere impunerea de standarde în ceea ce
priveşte adopţia internaţională şi prevenirea cazurilor de traficare a copiilor. Este vorba în
acest caz de Convenţia de la Haga asupra Protecţiei Copiilor şi Cooperării în Materia
Adopţiei Internaţionale din 1993, ratificată de România prin Legea nr. 84 din 1994. De
asemenea, prin aderarea statelor la astfel de convenţii internaţionale se urmăreşte adecvarea
normelor din legislaţia naţională referitoare la adopţie la standardele internaţionale
privitoare la drepturile şi protecţia copilului.
În subpunctul urmator al celui de-al cincilea capitol, Istoric al reglementării adopţiei 1990-
2004 în România, este o prezentare selectivă a principalelor acte legislative determinante
pentru adopţia şi protecţia copilului din ţara noastră în prezent. Este vorba de Legea Nr.
11/1990, Ordonanţa Urgenţă a Guvernului nr. 25 / 1997, Legea nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adopţiei. Este vorba de precizări importante referitoare la adopţia
internaţională, consimţământul în vederea adopţiei, instituţiile responsabile în derularea
procesului adopţiei, raportul dintre sistemul de protecţie a copilului şi procesul de adopţie
etc.
Partea finala a capitolului cinci, Drepturile copilului ca punct de inflexiune al adopţiei
contemporane, este o prezentare şi punere în evidenţă a teoriei drepturilor copilului, caz
particular al teoriei drepturilor omului, în ceea ce priveşte adopţia. Adopţia în secolul al

11
XX-lea, faţă de practica adopţiei de dinainte, este centrată strict pe copil, fapt care decurge
din postularea întâietăţii în procesul adopţiei a principiului interesului superior al copilului.
Dreptul la consimţământ al copilului în privinţa adopţiei reprezintă un astfel de drept al
copilului. Fapt ilustrat cu prevederi ale acestui drept în legislaţia mai multor ţări. Acest
ultim subcapitol este o prezentare esenţializată a procesului adminstrativ-juridic, regăsibil
în principiu în toate demersurile de această natură ale adopţiei.

Așadar, prima parte a tezei este preponderent teoretică, însă partea a doua a lucrării
este o cercetare empirică în domeniul complex al adopției copilului în dificultate și în
special a copilului greu adoptabil.
Baza practică a cercetării efectuate include analiza activității profesionale, desfășurata de
către autoarea tezei, în calitate de șef birou din cadrul locului de muncă Biroul adopție și
postadopție, precum și de prerogativele de responsabil de caz a persoanelor/familiilor
adoptive.
Scopul lucrării vizează analiza dinamicii și complexității adopției la nivel judetean si
national pe o perioada de 10 ani, cu accent pe perioada ultimilor trei ani 2016-2019.
Cercetarea empirica se subsumează totodată obiectivului general al lucrării, respectiv
analiza adopţiei copilului aflat în dificultate - alternativă optimă la care statul apelează când
familia nu doreşte să dezvolte legături cu copilul sau când acest lucru nu este posibil.
Complexitatea adopției, provocările sale, recompensele și dificultățile care apar au nevoie
de mai multă atenție din partea specialiștilor, publicului larg, părinților adoptivi,
comunității.
Cercetarea cantitativă și cercetarea calitativă(capitolele VI și VII) susțin suportul
teoretic dezbatut în celelalte capitole, completând imaginea complexității procesului de
adopție a copilului în dificultate sau a copilului greu adoptabil. Strategia metodologică s-a
axat pe metode specifice cercetării cantitative și calitative. Un loc aparte în metodologia
cercetării este acordat metodei Poveste de viață. Astfel, ultimul capitol al lucrării Cautarea
și regăsirea -Studiu calitativ: Povestea unui adult adoptat reprezintă o cercetare calitativă
pornind de la povestea vieții unei persoane adulte, adoptată în copilarie. Căutarea şi
regăsirea se referă la procesul prin care adulţii adoptaţi încearcă să afle mai multe
informaţii despre originile lor. Pentru aceasta, ei merg pe urmele membrilor familiei
biologice şi chiar îi întâlnesc. Prin “căutare şi regăsire”, ducem povestea adopţiei la
momentul în care copii adoptaţi devin adulţi.

12
Dintre metodele de cercetare calitativă, povestea vieţii ne ajută să înţelegem mai bine
traiectoria psihosocială a persoanei intervievate. Interviul de tip povestea vieţii oferă un
model ce poate fi aplicat în multe discipline: sociologie, antropologie, etnologie, istorie,
psihologie, consiliere şi terapie. Povestea vieţii este interdisciplinară. Cel ce alege să-şi
mărturisească frântură de viaţă se poate cunoaşte mai bine decât înainte pe sine, pe alţii,
misterul vieţii şi universul în care trăieşte. Cercetarea calitativă de acest tip este valoroasa
pentru ca reda dimensiunea subiectivă, cu tensiunea existențială de experientă unicat a
actorilor implicați în procesul adoptiei. Din povestea acestui adult transpare experiența
atașamentului nesecurizant și a rezilienței reciproce, a copilului și a părinților adoptive, iar
povestea ridică problema dreptului la identitate a copilului, la cunoașterea datelor despre
originea și trecutul său, dreptul la regăsire/reunire.
Pentru înregistrarea obiectivă a dinamicii adopțiilor a fost utilizat un sistem de referință
axat pe indicatorii de evaluare a dinamicii adopțiilor în județul Argeș, pe o perioada de 10
ani, și ca perioadă de referință anii 2016-2019, care a fost influențată de modificarile
legislative din 2016, moment al implementării unei proceduri particulare a adopției
copilului greu adoptabil. Pornind de la acești indicatori s-au facut o serie de comparații,
observații asupra ponderii procentului copiilor aflați în dificultate adoptați în raport cu
numarul de copii adoptați în județul Argeș și la nivel național și s-au descifrat preferințele,
opțiunile, motivațiile părinților adoptivi în raport cu această categorie de copii. Dintre
rezultele reieșite din cercetare amintim: la finalul anului 2017, la nivel naţional erau 3.257
de copii declaraţi adoptabili (sursa ANPDCA), din care 2.362 erau declaraţi greu adoptabili
şi doar 2.652 de familii au atestat de familie adoptatoare. Așadar, în prezent nu există nici
măcar o relaţie de 1 la 1 între copiii adoptabili şi familiile care doresc să adopte. Ba mai
mult, 85,5% din familii doresc să adopte copii mai mici de 7 ani (79% doresc copii mai
mici de 3 ani), iar in centrele rezidentiale doar 9,7% dintre copii au vârsta sub 7 ani.
Concluzia este că procesul de potrivire, indiferent cât de bine ar putea fi realizat, nu poate
compensa aceste diferenţe şi, deci, este nevoie să se acţioneze intens pentru a găsi o
familie şi pentru acesti copii. Totodata, aceste date demonstreaza partial, si, perioada mare
de așteptare pentru adoptie.
De un real folos pentru toți cei implicați în procesul de adopție este prezentarea cu
claritate a demersului de adopţie conform traseului admnistrativ la nivel național. Este
vorba de şase paşi sau etape: 1.Predarea dosarului la biroul de adopţie; 2. Deschiderea
procedurii de adopţie (DPA); 3. Potrivirea teoretică în vederea adopţiei (PTA); 4.

13
Potrivirea practică în vederea adopţiei (PPA); 5. Încredinţarea în vederea adopţiei ; 6.
Încuviinţarea/ Revocarea.
Conform obiectivelor propuse în cercetare s-a pornit de la cateva prezumtii și ipoteze.
Astfel, presupozitia care consideră ca sursa de provenientă a copiilor adoptați este sistemul
de protectie a copilului, iar numarul de copii din sistemul de protecție va scădea datorită
creșterii numarului adopțiilor acestora, s-a confirmat partial, deoarece s-a constatat că acest
număr s-andiminuat, dar nu numai datorită adopțiilor, ci și altor factori, cauze etc. (În anul
2010, erau 64.878 de copii în sistemul de protecție, iar la sfarșitul anului 2018 se regăsesc
52.783 de copii).
Cele trei ipoteze s-au confirmat: cei mai mulți copii sunt adoptați de familiile unde au
fost dați în plasament (atasamentul dezvoltat între copil si familia de plasament este
elementul fundamental); motivația familiei adoptive centrată pe copil, pe angajarea,
implicarea în creșterea și educarea copilului, indiferent de problemele medicale,
comportamentale ale copilului, familiei adoptive și nu în ultimul rând rolul serviciilor de
calitate de asistență și consiliere oferite pe parcursul procesului, demersului de adopție
determină finalizarea pozitivă a actului de adoptie. Analiza motivatiei adoptiei este una din
căile care aduc la suprafață atât expectanțele părinților adoptivi, dar, în mod indirect, și
reprezentările sociale remanente despre adoptie. La un prim nivel al analizei declarațiilor
părinților în cadrul interviurilor acordate în cadrul focus – grupului organizat cu părinții
adoptivi de copii greu adoptabili despre motivația de a adopta s-au desprins doua tipuri de
motivații: care pun în evidență interesul parintelui adoptiv și altele care afirmă interesul
copilului.
O contributie originală care se dovedeste a fi utilă lucratorilor în domeniu o constituie
Ghidul de interviu care se adreseaza familiilor în intenția cărora este adopția unui copil
greu adoptabil.
Din lucrare transpare si necesitatea de îmbunătățire a legislatiei care să conducă în
final la scurtarea timpului în care se deruleaza procesul de adopție. Astfel, pe de o parte,
sunt necesare măsuri pentru mediatizarea adopţiei copiilor aflaţi în instituţii rezidenţiale
(de vârste mai mari, cu dizabilităţi/ probleme de sănătate), iar pe de altă parte, este nevoie
de flexibilizarea legislaţiei pentru a acorda mai multor copii şansa de a trăi într-o familie.
De asemenea, este necesară luarea unor măsuri care să permită declararea unui număr mai
mare de copii ca fiind adoptabili, în condiţiile în care, în ultimii ani, în mod constant,
numărul de persoane/ familii apte să adopte a fost mai mare decât al copiilor adoptabili.
Prin mediatizarea adopţiei se poate contribui şi la reducerea percepţiei negative a opiniei

14
publice asupra familiilor care vor să adopte. Utilizarea exemplelor pozitive poate fi o
strategie de succes în promovarea adopţiei, nu numai în acţiunile de mediatizare, dar şi prin
participarea acestora la grupuri de suport pentru viitori părinţi adoptivi, în cadrul DGASPC-
urilor.
Ultima sectiune a lucrarii cuprinde concluzii formulate de autoare pe baza studiului
teoretic si a concluziilor cercetarilor de natura cantitativă și calitativă, precum și măsurile
propuse de perfecționare a legislatiei privind îmbunătățirea procedurilor privind adopția

Din lucrare mai sunt desprinse catva sugestii pentru creșterea calității serviciilor de
adopție si postadopție:
- În vederea participării la derularea procesului de adopție, specialiştii trebuie să se
pregătească prin participarea la conferințe cu teme despre studii de caz, management de
caz, studiul dosarelor;
- Specialiștii în domeniul adopției trebuie să fie pregătiți în ceea ce privește asistența și
consilierea părinților care sunt în situația de a renunța la propriul copil, acest moment este
unul tensionat, uneori o traumă pentru mamele biologice și trebuie să fie ajutate în
prelucrarea propriei suferințe și depășirea situației de criză reprezentată de renunțarea la
copil;
- Specialiştii vor planifica, conduce şi evalua activităţile de formare pentru părinţii care
se gândesc să primească copii în adopţie si in acest sens trebuie sa aiba o pregatire,
competenetele necesare;
- Intrarea copiilor în adopţie înseamnă o schimbare radicală în viaţa copiilor. Ea trebuie
pregătită cu multă atenţie, pentru ca schimbarea să constituie un eveniment fericit în viaţa
copiilor şi a familiei adoptive. Pentru aceasta, specialiştii vor pregăti copiii pentru adopţie,
deoarece pentru oricine, schimbarea bruscă a mediului de viaţă reprezintă un puternic factor
de nelinişte şi de tulburare ceea ce poate naşte la copii reacţii de anxietate, dezadaptative;

Pentru perioada postadopţie, sunt propuse următoarele:

• lărgirea paletei de servicii postadopţie şi a furnizorilor acestor servicii prin unităţi din
sectorul de stat şi privat;
• formarea unor grupuri de suport şi de rețele la nivel de judeţean cu scopul de a conecta
familiile adoptive între ele astfel încât să capete mai multă încredere şi solidaritate în ceea
ce priveşte depăsirea obastacolelor cu care se confruntă în perioada postadopţie. Astfel,
prin apartenenţa la un grup cu interese comune poate determina familia adoptivă să

15
solicite ajutor specializat înainte ca într-o situaţie problematică postadopţie să ajungă la un
moment de criză;
• formarea unor grupuri de sprijin pentru copii adoptaţi, formate din echipe
pluridisciplinare, asistent social, pedagog, logoped, psiholog, etc. care să ofere sprijin
copiilor pentru a se întâlni şi a interacționa cu alţi copii;
• înființarea unei platforme on-line la nivel judeţean în vederea creării unui sistem
centralizat cu informații pentru serviciile existente și sprijin pentru familii adoptive, copii
adoptați, familii potențial adoptive, public larg;
• cursuri pentru susţinerea abilităților de parenting ale părinţilor adoptivi;
• cursuri de coping a cazurilor dificile specifice perioade postadopţie, pentru prevenirea
desfacerii adopției.

Lucrarea se încheie cu o amplă bibliografie provenind din diverse domenii de activitate

- sociologie, asistenta sociala, psihologie, drept și constând din numeroase volume, articole,
studii, statistici și documente oficiale, legislație și site-uri web, ceea ce demonstrează
profunzimea demersului intreprins și caracterul pluridisciplinar al cercetării.
Întreaga lucrare poate fi o sursă de documentare pentru specialiștii în domeniul
protecției copilului, în domeniul juridic, al asistenților sociali, sociologilor și psihologilor,
implicați în acest proces.

16
BIBLIOGRAFIE

Adamec, C., Miller, L. C. 2007, The encyclopedia of Adoption,Third Edition. Facts On

File.
Allen, N. 2005. Making sense of the Children Act 1989. 4th ed.John Wiley & Sons Ltd.
Alper, J.and Howe, D. 2015, Assessing Adoptive Parents, Foster Carers and Kinship
Carers.Jessica Kingsley Publishers.
Ariès, Ph. 1962. Centuries of Childhood. A Social History. Alfred A. Knopf: New York.
Aristotel. 2001. Politica. Editura IRI, Buucreşti.
Askeland, L. 2006. Children and youth in adoption, orphanages, and foster care : a
historical handbook and guide. Greenwood Press.
Barnard, K.E. şi Solchan, J.E.. ,,Mothering" în Marc H. Bornstein. Handbook of Parenting
Second Edition Volume 3 Being and Becoming a Parent, Lawrence Erlbaum Associates,
2002.
Baumrind, D. (1971). ,,Current patterns of parental authority. Developmental Psychology”
Monographs, 4, 1– 103.
Bîzgan, O. 2019. Sistemul de protecţie din România. Modificarea şi completarea Legii
nr.273/2004 privind procedura adopţiei. Raport iunie 2019.
Bejenaru, A., Roth, M. ,,Adopţia copiilor" în George Neamţu.2011. Tratat de asistenţă
socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom.
Bejenaru, A., ,,Adopţia copiilor”, în Buzducea, D. (coord.), Asistenţa socială a grupurilor
de risc, Iaşi, Editura Polirom, 2010, pp. 197–222.
Bejenaru, A. 2011. Adopţia copiilor în România. Institutul European.
Biblia. 1995. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
Bucureşti.
Brabender, V. M. , Fallon, A. E.. 2013. Working With Adoptive Parents. Research, Theory,
and Therapeutic Interventions. John Wiley & Sons M.
Bornstein, M.H.. Handbook of Parenting Volume 3 Being and Becoming a Parent.
Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.
Buck, T. 2014. International child law. Third edition. Routledge.
Walter B., 1967. Sociology and Modern Systems Theory. Prentice-Hall, New Jersey.
Buzducea, D. (coord.).2010. Asistenţa socială a grupurilor de risc. Polirom.
Buzducea, D., Lazăr, F. 2011. ,,Profilul părinţilor adoptivi din România şi motivaţia
adopţiei copiilor greu adoptabili”. Calitatea Vieţii, XXII, Nr. 3, 2011, p. 313–334.

17
Buzducea, D., Lazăr, F., Bejenaru, A., Grigoraş, V., Panait, B. A., Popa, R. 2013.
Strategii de comunicare despre adopţie între părinţii adoptivi şi copilul adoptat. Raport de
cercetare
Clark, R. E. and Freeman Clark, J. 2007. The Encyclopedia of Child Abuse. Third Edition.
Facts On File, Inc.
Clayman, S. E. ,,Ethnomethodology”, în Smelser, Neil J., Baltes, Paul B. 2001.
International Encyclopedia Of The Social & Behavioral Sciences. Elsevier Science Ltd.
Cojocaru, S., Cojocaru, D.2008. Managementul de caz în protecţia copilului. Evaluarea
serviciilor şi practicilor din România. Polirom.
Compton, R. J. 2016. Adoption Beyond Borders How International Adoption Benefits
Children. Oxford.
Conn, P. 2013. Adoption: A Brief Social and Cultural History. Palgrave Macmillan
Constantinescu, M. 2004. Sociologia familiei probleme teoretice şi aplicaţii practice,.
Editura Universităţii din Piteşti.
Constantinescu M. 2004. Competenţă socială şi competenţă profesională. Editura
Economică.
Constantinescu M., Constantinescu C. 2005. ,,Diviziunea rolurilor conjugal parentale,
factor al stabilităţii familiei". Conferinţa internaţională de psihoterapii de familie. Oradea
în vol. Familia între constrângere şi alegere ISBN general: 973 613 860 7, ISBN specific:
973 613 863 1.
Constantinescu M., Constantinescu C.2006. ,,Integrarea licenţiaţilor în asistenţă socială de
la Universitatea Piteşti pe piaţa forţei de muncă" în Asistenţa socială în perspectiva
integrării europene: Identitate şi procesualitate. Editura Universităţii de Vest. Timişoara.
Constantinescu, Maria. 2008. Dezvoltare umană şi asistenţă socială. Piteşti: Editura
Universităţii din Piteşti.
Constantinescu, M. 2008b. Familia românească între tradiţie şi modernitate. Piteşti:
Editura Universităţii din Piteşti.
Constantinescu, M., Constantinescu, C., Despa, N. 2009. ,,Implicarea familiei în
managementul comportamentului de risc al adolescenţilor" în Succesul social la intersecţia
factorilor sociali. Presa Universitară Clujeană.
Constantinescu, M. 2013. ,,From domestic violence victim to Social Independent Life by
Developing Optimal Personality. Case study" în Case study I. The European Culture of
Human Rights: The Right to Happiness. Cambridge Scholars Publishing. pp.262-271.

18
Constantinescu, M., Constantinescu, C.2013. ,,Reduction of Violence in School and
Educational Environment through the Program Making Choices" în Profesia Social and
Behavioural Sciences. Elsevier. Vol. 75. pp. 219-225.
Constantinescu, M., Constantinescu, C., Dumitru, C. 2017. ,,Social Work and Protection of
Abused and Neglected Children" in Revista de Asistenţă Socială, Nr. 3/2017. Polirom.
Constantinescu, M. 2018. Programe integrate şi proactive pentru grupurile vulnerabile.
Editura ProUniversitaria Bucureşti.
Corter, C. M., Fleming, A. S. , ,,Psychobiology of Maternal Behavior in Human Beings"
în Bornstein, Marc H.. 2002. Handbook of Parenting. Vol.II Biology and Ecology of
Parenting. Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.
Cyrulnik, B. 2005.Murmurul fantomelor, Curtea Veche, Bucuresti, 2005.
Cyrulnik, B. 2006. De Chair et d’âme, Odile Jacob.
Cyrulnik, B. 2014.Les ames blesses, Odile Jacob.
Dickens, J. and Groza, V. 2004. ,,Empowerment in dificulty A critical appraisal of
international intervention in child welfare in Romania” în International Social Work 47(4):
469-487.
Dickerson, J. L. and Allen, M. 2006. The basics of adoption : a guide for building families
in the U.S. and Canada. Praeger Publishers.
Dickerson, James L. and Allen, Mardi. 2007. Adoptive and Foster Parents Screening.
Routledge.
Petot, D. 2008. L’évaluation clinique en psychopathologie de l’enfant. Paris: Dunod
Dixon, S. 2005. Childhood, Class and Kin In The Roman World. Routledge.
Dubeau, D., Coutu, S., Tremblay, J.-Ph..,,Rôles maternel et paternel" în Parent, C.,
Drapeau, S., Brousseau, M. et Pouliot, E. 2008.Visages multiples de la parentalité. Presses
de l’Université du Québec.
Fanshel, D. 1996. Foster Parenthood. University of Minnesota Press.
Freeman, M. 2007. A Commentary on the United Nations Convention on the Rights of the
Child.Article 3 The Best Interests of the Child. Martinus Nijhoff Publishers.
Garber, B. D.. 2010. Developmental psychology for family law professionals : theory,
application, and the best interests of the child. Springer Publishing Company,p. 242.
Gavrilescu, A.-Gh. ,,Evoluţia reglementărilor privind adopţia în dreptul românesc după
anul 1990" în Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe
Juridice, Nr. 3/2015.

19
Goleman, D. Emoţiile distructive. Dialog ştiinţific cu Dalai Lama, Curtea Veche,
Bucureşti, 2005. Groza, Victor and Rosenberg, Karen F.. 1998.Clinical and Practice Issues
in Adoption. Bergin & Garvey.
Gorun A. şi Gorun. H.T. (2016). Un scurt tratat despre educaţie (Teoria generală şi
sociologia educaţiei. Elemenete de memetică). Editura Universitaria, Craiova
Guedeney, A. 2014. Petite enfance et psychopathologie. Elsevier Masson.
Gherguţ,A., 2011. Evaluare şi intervenţie psihoeducaţională: terapii educaţionale,
recuperatorii şi compensatorii. Polirom.
Giddens, A. 2000. Sociologie. Editura All.
Goldstein,S., Brooks, R.B. 2013. Handbook of Resilience in Children. Second Edition,
Springer.
Grotevant, H. D., Perry, Y. V., & McRoy, R. G.. 2007. ,,Openness in adoption: Outcomes
for adolescents within their adoptive kinship networks”. In Adoption factbook IV(pp. 439–
452). Alexandria, VA: National Council for Adoption.
Guishard-Pine,J. Suzanne McCall, S. and Hamilton, L. . 2007.Understanding Looked after
Children an Introduction to Psychology for Foster Care. Jessica Kingsley Publishers.
Guţu, G. 1983. Dicţionar Latin – Român. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Hall, S. S. 2006. ,,Marital meaning: Exploring young adults belief systems about marriage”,
în Journal of Family Issues, 37, 1437-1458.
Hayes, P. and Habu, T. 2006. Adoption in Japan Comparing policies for children in need.
Routledge.
Hegel. 1963. Prelegeri de istoria filosofiei, vol. I. Editura Academiei Republicii Populare
Romîne.
Herring, J. 2017. Family Law.Eighth edition. Pearson.
Hodgkin, R, Newell, P.2004. Manual pentru Implementarea Convenţiei cu privire la
Drepturile Copilului. Editura Vanemonde.
Howe, David. 2005. Child Abuse and Neglect. Palgrave MacMillan
Ionescu, Ş., Blanchet, Al. 2013. Psihologie clinică şi psihopatologie. Bucureşti: Editura
Trei.
Ionescu, Ş. 2013. Tratat de rezilienţă asistată. Bucureşti: Editura Trei.
Jones, J. S., and Wynne-Edwards, K. E. (2000). ,,Paternal hamsters mechanically assist the
delivery, consume amniotic fluid and placenta, remove fetal membranes,and provide
parental care during the birth process”. Hormones and Behavior, 37, 116–125.

20
Josten, L. 1982. ,,Contrast in prenatal preparation for mothering". Maternal Child Journal,
11,6573.
Katz, D, Kahn, R. L. 1978. The Social Psychology of Organisations. Wiley, New York.
Kellmer-Pringle, M. 1980. The Needs of children: A Personal Perspective. Hutchinson.
Kelly, W. 2017.Understanding Children in Foster Care. Palgrave Macmillan.
Killen, K. Copilul maltratat. Eurobit, Timişoara, 1998.
Kirk, H. D. 1964. Shared Fate. A Theory of Adoption and Mental Health. The Free Press of
Glencoe.
Kligman, G. 2000. Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în România lui Ceausescu .
Bucureşti: Ed Humanitas.
Koshul, B. B. 2005. The Postmodern Significance of Max Weber's Legacy: Disenchanting
Disenchantment, Palgrave, Macmillan.
Kreider, R. M. & Cohen, Ph. N. 2009. ,,Disability among internationally adopted children
in the United States”. Pediatrics, 124, 1311– 1318.
Lallement, M. .1994. Istoria ideilor sociologice. De la Parsons până în zilele noastre. Vol.
2. Editura Antet. Bucureşti.
Lamb,M.E. et al. (1987). ,,A biosocial perspective on paternal behaviour and involvement”,
în Lancaster, J. et al. (dir.), Parenting across the Lifespan : Biosocial Dimensions, New
York, Aldine de Gruyter, p. 111-142.
Lederman, R. P. (1984). Psychosocial adaptation in pregnancy. Englewood Cliffs, NJ:
Prentice-Hall.
Levy-Shiff, R., Goldshmidt, I., & Har-Even, D. (1991). ,,Transition to parenthood in
adoptive families”. Developmental Psychology, 27(1), 131–140.
Lindstrom, I., S., Voynow, S. and Boyer, B. A.. ,,Adoption Of Children With Special
health care needs” în Brabender, Virginia M., Fallon, April E.. 2013. Working With
Adoptive Parents. Research, Theory, and Therapeutic Interventions. John Wiley & Sons M.
Locke, J. 1998. Al doilea tratat despre cârmuire. Editura Nemira.
Lindsay, H.2009. Adoption in the Roman World. Cambridge University Press.
Lupaşcu, D. 201. Crăciunescu, C. M. Dreptul familiei. Editura Universul Juridic,
Bucureşti.
Lupşan, G.,,Instituţii juridice de protecţie a copilului. Adopţia" în George Neamţu.2011.
Tratat de asistenţă socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom.
McDonald, M. 2016. Parenthood and Open Adoption. Plagrave Mc Millan.
Merino, F. 2010. Adoption and Surrogate Pregnancy. Facts on Files.

21
Mihăilescu, I. 2003. Sociologie generală. Polirom.
Miller, L. C. 2005. The Handbook of International Adoption Medicine. Oxford.
Mitra, S., Schicktanz, S., Patel, T. 2018. Cross-Cultural Comparisons on Surrogacy and
Egg Donation Interdisciplinary Perspectives from India, Germany and Israel. Palgrave
Macmillan.
Moe, B. A..2007.Adoption A Reference Handbook, Second Edition. ABC-CLIO.
Muntean, A., Negrea, N.-C., Bîrneanu, A., Tutunariu, R. ,,Reprezentarea socială specifică
societăţii româneşti cu privire la adopţia copiilor” în Educaţie şi schimbare socială:
perspective sociologice şi comunicaţoinale. 2010. Edtura Universităţii din Oradea.
Muntean, A., Stan, V., Tomiţă, M., Ungureanu, R., ,,Familii adoptive din România: câteva
remarci preliminare bazate pe cercetarea din cadrul proiectului „Factori ce influenţează
succesul adopţiei naţionale” (FISAN), în „Revista de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi
Adolescentului din România”, vol. 13, nr. 1, 2010b, pp. 32–44.
Muntean, A. 2013. Adopţia şi ataşamentul copiilor separaţi de părinţii biologici. Polirom.
Neamţu, G.2011. Tratat de asistenţă socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom.
Nedelcu, C. and Groza, V. ,,Child Welfare în Romania: Contexts and Processe”s în
Gibbons, Judith L. şi Smith Rotabi¸ Karen.2016. Intercountry Adoption policies, practices,
and outcomes. Routledge.
Nelson, Ch. A., Fox , N. A., Zeanah, Ch. FI. 2014. Copiii abandonaţi ai României.
Bucureşti: Editura Trei.
O’Halloran, K. 2015.The Politics of Adoption International Perspectives on Law, Policy
and Practice. Springer.
Otovescu, A.2010. ,, Migraţia internaţională” în Otovescu, D. (coord) 2010. Tratat de
sociologie generală. Editura Beladi. Craiova.
Otovescu, D. 2010. ,,Sociologia culturii” în Otovescu, D. (coord). 2010. Tratat de
sociologie generală. Editura Beladi. Craiova.
Otovescu, D. (coord). 2010. Tratat de sociologie generală. Editura Beladi. Craiova.
Pande, A. 2014. Wombs in labor : transnational commercial surrogacy in India.
Columbia Universitz Press.
Parker, R. D. ,,Fathers and Families” în Bornstein, Marc H.. Handbook of Parenting.
Second Edition Volume 3 Being and Becoming a Parent, Lawrence Erlbaum Associates,
2002
Pecora, P. J. et al.2010. What works in foster care? : key components of success from the
Northwest Foster Care Alumni Study. Oxford University Press.

22
Peters, R., Leadbeater, B., Robert J. McMahon, R. J.. 2005. Resilience in Children,
Families, and Communities Linking Context to Practice and Policy. Plenum Publishers.
Pop, L. M . 2002.Dicţionar Politici Sociale. Bucureşti: editura Expert.
Richard T. and Craig A.. 1982. Child nurturance. Philosophy, Children, and the Family.
vol.1, Plenum Press, New York.
Popescu, R. 2009. Introducere în sociologia familiei: familia românească în societatea
contemporană . Polirom.
Roth, M. ,,Aspecte istorice asupra concepţiilor privind maltratarea copiilor" în Neamţu,
George.2011. Tratat de asistenţă socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom
Rousseau, J. J. 1957. Contractul social, Editura ştiinţifică, Bucureşti.
Rujoiu, V. 2010. ,,Violenţa în relaţia de cuplu: aspecte psihosociale" în Buzducea, D.
(coord.).2010. Asistenţa socială a grupurilor de risc. Polirom.
Rutter, M., O’Connor, Th. G. ,,Are the biological Programming Effects for Psychological
Development? Findings from a Study of Romanian Adoptees” în Develpmental
Psychology, 2004, Col. 40, No. 1, 81-94.
Rutter, M.. 2006. Genes and Behaviour. Nature-Nurture Interplay Explained.Blackwell.
Santilli, P. C. ,,The family and social contract theory”, în Cafagna, Albert C. Peterson,
Schicktanz, S. ,,Beyond Relativism: Comparing the Practice and Norms of Surrogacy in
India, Israel, and Germany” în Mitra, Sayani, Schicktanz, Silke Patel, Tulsi. 2018. Cross-
Cultural Comparisons on Surrogacy and Egg Donation Interdisciplinary Perspectives from
India, Germany and Israel. Palgrave Macmillan.
Schwarzwald, H, Montgomery Collins, Gillespie, Elizabeth, Spinks-Franklin, A. I.
A.2015. International Adoption and Clinical Practice. International Adoption and Clinical
Practice. Springer.
Smalley, Betsy Keefer and. Schooler, Jayne E. 2015. Telling the truth to your adopted or
foster child : making sense of the past. Second edition.Praeger.
Segalen, M.. 2011. Sociologia familiei. laşi: Polirom.
Stahl, H.H. (1970). Statusuri, roluri, personaje şi personalităţi sociale. în Sociologie
generală probleme, ramuri, orientări. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.
a. Stănculescu, M. S. (coord.), Anton, S., Iamandi-Cioinaru, C., Neculau, G., Corad, B.,
Trocea, A.. 2013. Sprijinirea copiilor „invizibili“. Al doilea raport de evaluare. Bucureşti,
UNICEF:Vanemonde.
b. Stănculescu, M. S., Grigoraş, V., Teşliuc, E. şi Pop, V.. 2016. România: Copiii din
sistemul de protecţie a copilului. Bucureşti: Editura Alpha MDN.

23
Sterelny, K. .,,Sociobiology: Philosophical Aspects”, în Smelser, Neil J., Baltes, Paul B.
2001. International Encyclopedia Of The Social & Behavioral Sciences. Elsevier Science
Ltd.
Stoltzfus, J. and Karraker, K.. ,,Goodness Of Fit Between Parenting Style And Child
Temperament: Special Challenges With Slow-to-warm-up Infants” în Krause, Pacey H. and
Dailey, Tahlia M.. 2009. Handbook of Parenting: Styles, Stresses And Strategies. Nova
Science Publishers, Inc.
Stone, E. , Owen, D. I. 1991. Adoption in Old Babylonian Nippur and the Archive of
Mannum-mesu-lissur. Eisenbrauns.
Sussman, M. B., Steinmetz, S. K.. 1987. Handbook of Marriage and the Family. Plenum
Press.
Tedeschi, R. G., & Calhoun, L. G. (2004). ,,Posttraumatic growth: Conceptual foundations
and empirical evidence”. Psychological Inquiry, 15(1), 1–18.
Théry, I., ,,Trouver le mot juste. Langage et parenté dans les recompositions familiales” în
Segalen, M . 1991. Jeux de familles. Presses du CNRS, Paris.
Ungureanu, I. ,,Etologia”, în Zamfir. C. 1998. Dicţionar de sociologie. Editura Babel.
Bucureşti.
UNICEF. 2004. Manual pentru implementarea Convenţiei privind Drepturile Copilului.
ediţie revizuită .
UNICEF (2006a) The State of the World’s Children 2006: Excluded and Invisible.
Disponibil la adresa: www.unicef.org 

UNICEF Romania (2006b) Children on the Brink ‐ A focused situation analysis of
vulnerable, excluded and discriminated children in Romania. Disponibil la adresa:
http://www.unicef.org/romania/sitan_engleza.pdf 

UNICEF (2006c) Progress for children. A REPORT CARD ON NUTRITION, No. 4..
Disponibil la adresa: 
http://www.unicef.org/publications/index_33685.html 

UNICEF (2010) At home or in a home? Formal care and adoption of children in Eastern
Europe and Central Asia. Geneva, UNICEF Regional Office for Central and Eastern
Europe and the Commonwealth of Independent States (CEE/CIS). Disponibil la adresa:
http://www.unicef.org/ceecis/At_home_or_in_a_home_report.pdf 

UNICEF Innocenti Research Centre (2012) Measuring Child Poverty: New league tables of
child poverty in the world’s rich countries. Innocenti Report Card 10. UNICEF Innocenti
Research Centre, Florence. Disponibil la adresa:

24
 http://www.unicef‐ irc.org/publications/pdf/rc10_eng.pdf
UNICEF (2014) Cunoştinţe, atitudini şi practici parentale ale familiilor şi persoanelor
care îngrijesc copii cu vârsta între 0‐ 6 ani. UNICEF România. Disponibil la adresa
www.unicef.ro
Van Bueren, G.2007. Child rights in Europe Convergence and divergence in judicial
protection. Council of Europe Publishing.
Van den Akker, O. B.A.. 2017. Surrogate Motherhood Families.Palgrave Macmillan.
Vopat, M. C.2015. Children’s Rights and Moral Parenting. Lexington Books.
Voinea, M. şi Stănoiu, A. (1983). Sociologia familiei. Bucureşti:T.U.B.
Voinea, M. (1996) Psihosociologia familiei. Editura Universităţii Bucureşti.
Voinea, M. (coord., 2002). Sex şi sancţiune. Editura Mediauno. Bucureşti.
Voinea, M. 2010. ,,Sociologia familiei” în Otovescu, D. 2010. Tratat de sociologie
generală. Editura Beladi. Craiova.
Walsh, F. 2006. Strengthening Family Resilience. The Guilford Press New York London.
Wilder, Hugh T. ,,Mother/Nature. A skeptical look at the unique naturalness of maternal
parenting”, în Cafagna, Albert C., Peterson, Richard T. and Craig A., 1982. Child
nurturance. Philosophy, Children, and the Family. vol.1, Plenum Press, New York.
Zamfir. C. 1998. Dicţionar de sociologie. Babel.
Yvorel, J.J. ,,Enfants places, enfances perdues” // journals open edition.org/rhei/3546.

*** American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental
disorders (4th ed.). Washington, DC: Author.
***Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr.18/1990,
republicată;
***Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale,
încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr.84/1994, republicată.

***Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil,

republicat;
***Legea nr. 11 din 31 iulie 1990, privind încuviinţarea înfierii, publicată în Monitorul
Oficial nr. 95 din 1 august 1990.
***Legea nr. 18 din 27 septembrie 1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la
drepturile

25
 copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001.
***Legea nr. 48 din 16 iulie 1991 pentru completarea şi modificarea unor dispoziţii legale
privind înfierea, publicată în Monitorul Oficial nr. l47 din 17 iulie 1991.
***Legea 47 din 7 iulie 1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii,
publicată în Monitorul Oficial 153 din 8 iulie 1993.
***Legea nr. 84 din 18 octombrie 1994 pentru ratificarea Convenţiei asupra protecţiei
copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993,
publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 21 octombrie 1994.
***Legea nr. 87 din 28 aprilie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.
25/1997 cu privire la adopţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 168 din 29 aprilie 1998.
***Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată în Monitorul Oficial, nr. 557 din 23 iunie 2004.
***Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind procedura adopției, republicarea 3, cu
modificările și completările ulterioare;
***Legea nr. 49 din 20 martie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr. 102 din 30 septembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273 din 21 iunie
2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 190 din
26 martie 2009;
***Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26 din 9 iunie 1997 privind protecţia copilului
aflat in dificultate, republicata in Monitorul Oficial nr. 276 din 24 iulie 1998;
***Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 25 din 9 iunie 1997 cu privire la adopţie, publicată
în Monitorul Oficial nr. 120 din 12 iunie 1997;
***Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 192 din 8 decembrie 1999 privind înfiinţarea
Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi reorganizarea activităţilor de
protecţie a copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 8 decembrie 1999;
***Hotărârea de Guvern nr. 245 din 2 iunie 1997 cu privire la criteriile de autorizare a
organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului
prin adopţie, publicată în Monitorul Oficiai nr. 112 din 5 iunie 1997;
***Hotărârea de Guvern nr. 502 din 12 septembrie 1997 cu privire la organizarea şi
funcţionarea Comitetului Român pentru Adopţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 244 din 18
septembrie 1997;
***Hotărârea de Guvern nr. 604 din 6 octombrie 1997 privind criteriile şi procedurile de
autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi in domeniul protecţiei copilului,
publicată în Monitorul Oficial nr. 280 din 16 octombrie 1997;

26
***Hotărârea de Guvern nr. 217 din 9 aprilie 1998 cu privire la condiţiile de obţinere a
atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist, publicată în
Monitorul Oficial nr. 152 din 16 aprilie 1998;
***Hotărârea de Guvern nr. l 17 din 1 martie 1999 pentru aprobarea Normelor metodologice
şi a masurilor tranzitorii de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.26/1997 privind protecţia copilului aflat in dificultate, precum şi a Metodologiei de
coordonare a activităţilor de protecţie şi de promovare a drepturilor copilului la nivel naţional,
publicat în Monitorul Oficial nr. 105 din 12 martie 1999;
***Hotărârea de Guvern nr. 96 din 9 februarie 2000 privind organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, publicată în Monitorul Oficial
nr. 62 din 11 februarie 2000;
***Hotărârea de Guvern nr. 1435 din 2 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei,
publicată in Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 868 din 23 septembrie 2004;
*** Hotărârea Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile și activitățile ce pot
fi desfășurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopției
interne, precum și metodologia de autorizare a acestora;
***Hotărârea Guvernului nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, pentru modificarea şi completarea
Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de
către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi
metodologia de autorizare a acestora şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.
1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în
domeniul adopţiei internaţionale;
***Hotărârea Guvernului nr. 448/2017 Metodologiei privind contactarea părinților
firești sau a rudelor biologice, accesul adoptatului la informații vizând originile sale și
propriul trecut, precum și accesul părinților firești sau al rudelor biologice ale
persoanelor adoptate la informații referitoare la persoana adoptată;

***Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor

Copilului nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului;

27
*** Decizia nr. 661/2016 privind aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare,
instrumente şi documente utilizate în procedura adopţiei emisă de Ministerul Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice – Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie.

Date statistice privind adopțiile - 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018,
2019 , Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș;

http://www.copii.ro/
https://www.euadopt.ro/
https://fonpc.ro/language/ro/
https://www.romaniafaraorfani.ro/
https://tzubyskids.ro/
https://case.edu/socialwork/sites/case.edu.socialwork/files/2018-
09/Romania_report_2004.pdf
https://case.edu/socialwork/sites/case.edu.socialwork/files/2018-
09/ChildrenRomania1992.pdf

28