MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIALE
SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECT.UNIV.DR.TALPAȘ PETRONELA MARIA

ABSOLVENT:
CRIȘAN DANIELA ALEXANDRA

Alba Iulia
2021
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIALE
SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

CONSECINȚELE ADOPȚIEI ASUPRA

COPILULUI ADOPTAT

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECT.UNIV.DR.TALPAȘ PETRONELA MARIA

ABSOLVENT:
CRIȘAN DANIELA ALEXANDRA

Alba Iulia
2021
 CUPRINS
REZUMAT.................................................................................................................................1
INTRODUCERE ........................................................................................................................ 2

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI TEORETICE PRIVIND CONSECINȚELE ADOPȚIEI ASUPRA

COPILULUI ADOPTAT ........................................................................................................... 4

1.1 Definirea conceptului de adopție .......................................................................................... 4

1.2 Efectele adopției ................................................................................................................... 6

1.3 Legislația cu privire la această problematică........................................................................ 8

CAPITOLUL 2. STRUCTURA CERCETĂRII CU PRIVIRE LA ADOPȚIE........................10

2.1 Urmările adopției asupra copilului adoptat ........................................................................ 10

2.2 Scopul, obiectivele și ipotezele stabilite pentru această cercetare ..................................... 13

2.3 Întrebările de cercetare ....................................................................................................... 14

CAPITOLUL 3. REZULTATELE AȘTEPTATE ÎN URMA CERCETĂRII ........................ 15

3.1 Descrierea lotului cercetat .................................................................................................. 15

3.2 Analiza datelor calitative .................................................................................................... 17

3.3 Concluziile dobândite pe baza cercetării ............................................................................ 25

CAPITOLUL 4. REALIZAREA PROIECTULUI DE INTERVENȚIE ................................. 28

4.1 Necesități și probleme identificate ..................................................................................... 28

4.2 Scopul și obiectivele propuse ale intervenției.....................................................................29

4.3 Activitățile desfășurate în cadrul acestui proiect ................................................................ 30

4.4 Monitorizarea și evaluarea rezultatelor obținute ................................................................ 39

CONCLUZII ............................................................................................................................ 44

ANEXE.....................................................................................................................................46
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................57
REZUMAT

În vederea susținerii lucrării de licență am elaborat o lucrare cu titlul Consecințele

adopției asupra copilului adoptat. Am ales să prezint această temă, deoarece am fost
interesată și curioasă dacă întradevăr acei copii adoptați sunt compatibili și trăiesc un stil de
viață sănătos și familial alături de părinții adoptivi. Scopul acestei cercetări urmărește
consecințele adopției asupra copilului adoptat și trăirile copiilor alături de părinții adoptivi.
Pentru a ajunge la un răspuns final am ales ca și metodă de cercetare ghidul de
interviu. Pe baza acestuia am reușit să intervievez un grup țintă alcătuit din 6 fete și 4 băieți cu
vârsta între 14-18 ani din localitatea Alba Iulia.
Lucrarea de față este structurată pe 4 capitole. Priml capitol este numit Noțiuni
teoretice privind consecințele adopției asupra copilului adoptat și prezintă definiții și abordări
ale conceptului de adopție. În al doilea capitol Structura cercetării cu privire la adopție am
evidențiat urmările adopției asupra copilului adoptat, scopul, obiectivele, ipotezele,
întrebările, grupul țintă și interviul aplicat pentru această categorie de beneficiari. În cel de-al
treilea capitol Rezultatele așteptate în urma cercetării am prezentat descrierea lotului cercetat,
analiza datelor calitative și concluziile dobândite pe baza cercetării. În capitolul numărul patru
intitulat Realizarea proiectului de intervenție am evidențiat necesitățile și problemele
identificate, am vorbit despre scopul și obiectivele propuse ale intervenției, am prezentat
activitățile desfășurate în cadrul acestui proiect și de asemena am descris procesul de
monitorizare și evaluare a rezultatelor obținute.
Eu consier că, mi-am atins toate obiectivele inițial propuse legate de eleaborarea
lucrării și totodată aduc o contribuție pentru a diminua problemele pe care această categorie
de beneficiari le întâmpină.

1
INTRODUCERE
Adopția este una dintre principalele măsuri pentru protejarea minorului aflat în
dificultate, adică de faptul că beneficiază de protecția unuia dintre părinți. Adopția este o
măsură a protecției minorilor, deoarece asigură o familie substitută. Este binecunoscută ideea
conform căreia copilul cel mai bine se dezvoltă atât din punct de vedere fizic cât și mental în
cadrul unei famili. Procedura de adopție atât în formele sale (administrative, cât și judiciare)
este perfectibilă, suferind multe modificări în ultimii ani. Printre alte schimbări importante,
noul regulament subliniază importanța unuia dintre principiile adopției și anume acela al
celerității care stabilește noi termeni care trebuie respectate în procedurile de adopție sau
reducerea celor existente.
Adopția poate fi văzută ca o instituţie. Astfel această instituție a adopţiei copiilor o
regărim în legislaţia tuturor statelor membre ale Uniunii Europene și nu numai. De asemenea
există mai multe opinii divergente asupra principiilor care ar trebui să guverneze instituția
adopţiei, dar şi deosebiri în privinţa procedurii de adopţie.
Adopția reprezintă un factor important în viața copiilor orfani, deoarece datorită
acestui aspect copiilor li se oferă o a doua șansă de a se integra într-o nouă familie.
În opinia scriitoarei Cristina Năftănăila, „încă din antichitate adopția a jucat un rol
foarte important, mai ales în instituțiile asirienilor, indienilor, evreilor și romanilor, deoarece
persoana adoptată reprezenta interesele religioase și politice ale neamului după ce adoptatorii
decedau” (Cristina N., 2017).
Procesul de adopție le oferă copiilor adoptivi un nou cămin familial și o educație.
Mai presus de toate, acest cămin ajută la integrarea socială al copilului asigurându-i o viață
decentă și susținându-l în tot ceea ce va face pe viitor. Aceștia aflându-se în centrele de
plasament, mulți dintre ei se demoralizează, nu înțeleg de ce se află acolo și de ce nu le oferă
nimeni afecțiunea cuvenită. Dar în momentul în care apar acele familii adoptatoare toate acele
nedumeriiri a fiecărui copil treptat se adeverește datorită modului de afecțiune și de interes de
care acele familii dovedesc. Un copil adoptat înseamnă un nou început atât pentru familia
adoptatoare cât și pentru acesta. Este foarte important să existe acea conexiune încă de la
prima întâlnire, deoarece urmările vor fi pozitive din toate punctele de vedere.
Comportamentul de atașament pe care îl are copilul se datorează modului prin care în special
mama interacționează cu acesta.
Ingredientele de bază ale succesului familial sunt: dragostea pentru copil, duioșiea,
compasiunea față de copil și amuzamentul părinților stârnit de copil. De cele mai multe ori se
întâmplă ca părinții adoptatori să îi pună copilului un alt nume, încă de la primele întâlniri.

2
Este adevărat că acest proces necesită timp și multă atenție, atât din partea profesioniștilor cât
și din partea fiecărei familii.
Tot acest demers, datorită ședințelor de consiliere fie de natură socială sau
pshiologică contribuie la autocunoașterea fiecărei persoane care ia parte la acest proces. Am
ales această temă de studiu, deoarece în clasele primare am avut colege care erau adoptate.
Acestea mi-au povestit cum au ajuns în grija acelei famili de care ele erau foarte mulțumite.
Atunci mi-am dat seamă că există o a doua șansă și pentru ele, iar datorită acelei familii ele
sunt fericite și simt acea dragoste părintească. Mergând acasă la colegele mele am realizat că
au trăsături comune atât de la mamă cât și de la tată. Pe parcursul timpului am mai întâlnit
astfel de situații și întradevăr copii adoptivi treptat încep să semene cu părinții adoptatori.
În cazul în care copii adoptivi sunt la o vârstă fracedă și nu realizează ce se întâmplă
în jurul lor este mult mai dificil pentu familiile adoptatoare, deoarece va veni ziua în care
aceștia trebuie să le spună copiilor cine sunt ei cu adevărat. În situația în care copii sunt la o
vârstă mai înaintată și pricep mai bine, aici lucrurile, decurg mult mai ușor, deoarece copii
sunt la o vârstă la care știu să distingă lucrurile care îi înconjoară.
Astfel pentru lucrarea de față am ales ca subiect consecințele adopției asupra
copilului adoptat. Lucrarea este structurată pe patru capitole la care am adăugat cuprins,
rezumatul lucrării, introducerea, concluziile, anexe și bibliografia.

3
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI TEORETICE PRIVIND CONSECINȚELE ADOPȚIEI
ASUPRA COPILULUI ADOPTAT

1.1 Definirea conceptului de adopție

În epoca modernă adopţia a ajuns să fie un fenomen atât social cât şi juridic
internaţional prin care se asigură copilului lipsit de părinţi sau lipsit de o îngrijire
corespunzătoare din partea acestora integrarea într-o familie, cu un climat de iubire şi
înţelegere, în care acesta să trăiască și să se dezvolte în așa fel încât să fie pregătit pentru
integrarea în societate.
Adopţia reprezintă unul dintre cele mai actuale şi mai controversate fenomene ale
dreptului contemporan care a cunoscut o ascensiune impresionantă mai ales după cel de-al
doilea război mondial, în majoritatea statelor lumii.
Elaborarea unei definiții complete a adopției naționale și a adopției internaționale
prezintă o anumită dificultate, deoarece pe de o parte, sunt două noțiuni „pereche”, ceea ce
înseamnă că orice definiție va fi relativă, sensul adopției internaționale fiind stabilit în raport
cu semnificația conferită adopției național și reciproc, iar pe de altă parte, nu există nici o
definiție legală explicită a unuia dintre acești doi termeni, care să permită definirea cu
certitudine a celuilalt. Dimpotrivă putem spune că atributului adopției de a fi internațională
poate primi semnificații diferite.
Noţiunea de adopţie este folosită în legislaţie, în literatura de specialitate şi în
practica juridică în mai multe accepţiuni: ea desemnează instituţia adopţiei ca fiind totalitatea
normelor juridice referitoare la încheierea adopţiei şi la efectele acesteia, desfacerea şi
desfiinţarea ei; ea reprezintă actul juridic în sine; în al treilea rând, noţiunea desemnează
raportul juridic al adopţiei (art. 81-85 C. fam., referitoare la desfacerea adopţiei ca modalitate
de încetare a raporturilor juridice create ca efect al încheierii şi încuviinţării actului juridic al
adopţiei) (Florin E., 1997)1 .
În opinia autorilor Albu, Reghini și Szabo adopţia este „atât un act juridic, un raport
juridic, dar şi o instituţie juridică” (Albu I., Reghini I., Szabo P.A., 1977)2.
Autorii Stoica și Ronea susţin că adopţia „este formată din acte juridice unilaterale
care dau naştere raporturilor de rudenie civilă, în condiţiile legii şi între persoanele prevăzute
de lege” (Stoica V., Ronea M., 2002)3.

1
Florian E., (1997), Dreptul familiei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, p. 268-269
2
Albu I., Reghini I., Szabo P.A., (1977), Înfierea, Cluj-Napoca, p. 157

4
 „Adopția este o instituție pe care o întâlnim, sub diverse denumiri, din cele mai vechi
timpuri, la majoritatea popoarelor, având ca principal scop ocrotirea copiilor rămași fără
părinți sau a celor care, deși au părinți, nu au asigurată din partea acestora o creștere și o
educare corespunzătoare” (Serbina I., Moroșanu C., Chelaru C., Iftimie N., Eparu V., 1997)4.
Pentru părinții adoptivi, adopția este calea neprețuită și plină de dragoste pe care o au
la îndemână pentru a deveni părinți. În timp ce mulți părinți adoptivi aleg adopția pentru că
este singura lor șansă de a deveni o familie, alții aleg adopția ca o modalitate de a oferi o casă
iubitoare unui copil ai cărui părinți de naștere nu își pot oferi un cămin sau un mediu sănătos
pentru dezvoltare.
Adopția reprezintă instituția juridică în virtutea căreia un copil minor, care nu are
părinți sau care din alte împrejurări nu se poate bucura de ocrotirea părintească necesară, este
primit în familia adoptatorului întocmai ca un copil al acestuia. Ea este menită să ofere unui
copil, lipsit de ocrotire părintească, o adevarată atmosferă de familie în care acesta să
găsească condiții prielnice pentru dezvoltarea lui fizică și morală. Legea dispune că adopția se
face în interesul superior al copilului.
„Adopția este o instituție tradițională a dreptului român, fiind reglementată de
vechile legiuiri. Erau considerate ca alte forme de rudenie și cele rezultate din „înfiere” și
„înfrățire” (Cernea E., Molcuț E., 1995).5
Definiția legală a adopției este cuprinsă în Codul civil, în sensul de „operațiune
juridică prin care se creează legătura de filiație între adaptator și adoptat, precum și legături de
rudenie între adoptat și rudele adoptatorului” (Voiculescu Cetean Laura, 2019).6
Adopția a izvorât datorită ideii conform căreia copilul trebuie să crească și să se
dezvolte într-o familie. Adopția a fost reglementată ca o instituție juridică de înlocuire, la
nevoie, a ocrotirii părintești, în ideea satisfacerii intereselor adoptatului, pentru realizarea unei
comunități familiale de viață asemănătoare comunității din familia fireacă. Astfel putem
spune că prin intermediul acestei instituții se realizează și interesele societății, prin realizarea
dezideratului de creștere, educare și formare a tinerei generații pentru viață.

3
Stoica V., Ronea M., (2002), Natura juridică şi procedura specifică a adopţiei, în Dreptul nr. 2/1993, p. 31-43
4
Serbina I., Moroșanu C., Chelaru C., Iftimie N., Eparu V., (1997), Adopția națională și internațională, Ed.
Moldogrup, Iași, p. 7
5
Cernea E., Molcuț E., (1995), Istoria statului și dreptului românesc, Ed. Casa de editură și presă „Șansa” SRL,
București, p. 115
6
Voiculescu Cetean Laura, (2019), Dreptul familiei și actele de stare civilă. Note de curs și manual de seminar,
Ed. Lumen, Iași, p.273

5
1.2 Efectele adopției

Adopția este un fenomen care a atras atenţia lumii întregi prin importanţa şi
complexitatea sa, dar mai ales prin efectele pe care le poate genera, rămâne totuşi sau ar trebui
să rămână, o instituţie care să aibă ca scop suprem preocuparea pentru drepturile copilului şi
nu o problemă politică sau un scandal de presă7.
Efectele adopției sunt reglementate de Codul Civil, Secțiunea a 3-a Capitolul III
referitor la adopție, precum și de Legea 273/2004, Capitolul V art. 66-70.
Potrivit art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 data de la care se produc efectele
adopției este cea a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost încuvințată. În
reglementarea anterioară apariției Codului Civil, momentul era acela al rămânerii irevocabile
a hotărârii de încuviințare. Noul Cod de procedură civilă nu mai diferențiază între hotărârile
judecătorești definitive și cele irevocabile, dar, până la intrarea în vigoare a acestuia, toate
referirile la hotărârile definitive vor fi înțelese ca fiind făcute la cele irevocabile (Voiculescu
Cetean Laura, 2019)8.
Adopția produce efecte numai pentru viitor.
1. Efectele cu privire la rudenia civilă – adopția stabilește legătura de filiație între
adoptator sau familia adoptatoare și copil și rudenia dintre copil și rudele adoptatorului/
adoptatorilor.
Din momentul stabilirii filiației prin adopție, rudenia firească dintre adoptat și
descendenții săi, pe de o parte, și părinții săi firești și rudele acestora, pe de altă parte,
încetează. Însă există și o excepție, și anume situația adopției copilului de către soțul
părintelui firesc sau soțul adoptatorului, caz în care încetarea raporturilor de rudenie se aplică
numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu
adoptatorul.
2. Drepturile și îndatoririle părintești – față de adoptat adoptatorul are toate drepturile și
îndatoririle părintelui firesc față de copilul său. În cazul în care adoptatorul este soțul
părintelui firesc al adoptatului, drepturile și îndatoririle părintești se exercită de către
adoptator și soțul său – părinte firesc al adoptatului.

7
Oana Mihăilă, Adopția. Drept român şi drept comparat, online diponibil la URL
https://www.ujmag.ro/drept/dreptul-familiei/adoptia-drept-roman-si-drept-comparat/rasfoire/,
accesat la data de 10.02.2021
8
Voiculescu Cetean Laura, (2019), Dreptul familiei și actele de stare civilă. Note de curs și
manual de seminar, Ed. Lumen, Iași, p. 307
6
 Așadar, ca efect al adopției, drepturile și îndatoririle părintești vor trece de la părinții
firești la părinții adoptivi, adoptul va intra în familia adoptatorilor, va locui cu aceștia, iar
adoptatorii vor avea obligația de a-l crește și a-l educa.
Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului adoptat este primejduită prin
modalitatea de exercitare a drepturilor părintești sau îndeplinirea obligațiilor aceștia pot fi
decăzuți din drepturile părintești.
Decăderea adoptatorului/adoptatorilor din drepturile părintești nu este echivalentă cu
desfacerea adopției, instanța judecătorească va trebui să decidă și cu privire la exercițiul
drepturilor părintești pe timpul cât durează decăderea. În cazul în care soții adoptatori
divorțează, se aplică relațiilor dintre ei și dintre ei și copil prevederile legale cu privire la
desfacerea căsătoriei când din aceasta au rezultat copii minori. De asemenea, măsura
încredințării copilului unei persoane sau familii se poate lua și în cazul în care acest copil este
adoptat.
3. Domiciliul adoptatului – domiciliul adoptatului va fi la părinții săi adoptivi sau acela
dintre adoptatori la care locuiește, când aceștia au domicilii separate.
4. Cetățenia adoptatului – copilul minor dobândește cetățenia română începând cu data
adopției, în situația în care adoptatorul este cetățean român sau doi soți adoptatori sunt
cetățeni români ori cel puțin unul dintre ei. Copilul adoptat care are peste 18 ani nu este supus
acestei reguli.
În situația adopției, copilul minor cetățean român, adoptat de un cetățean străin, va
pierde cetățenia română numai dacă adoptatorul a solicitat expres aceasta și dacă adoptatul
este considerat, potrivit legii străine, că a dobândit cetățenia străină prin adopție.
În situația desfințării adopției respective prin nulitate sau anulare, minorul adoptat
este considerat că nu a pierdut niciodată cetățenia română, indiferent de câți ani au trecut de la
data adopției, în situația în care are domiciliul în România sau se întoarce pentru a-și stabili
domiciliul în România. Același tratament juridic se aplică și copilului major în cazul
desfacerii adopției.
5. Numele adoptatului – adoptatul primește numele de familie al persoanei
adoptatorului. În cazul în care adopția se face de doi soți sau de soțul care adoptă copilul
celuilalt soț, iar soții au nume comun, adoptatul va purta acest nume. Dacă soții nu au nume
comun, vor declara instanței care încuviințează adopția numele pe care s-au înțeles să îl poarte
adoptatul.

7
 Instanța va putea schimba prenumele copilului adoptat dacă există motive temeinice
și dacă adoptatorul sau adoptatorii o cer, cu consimțământul copilului ce a împlinit vârsta de
10 ani.
În cazul în care se adoptă o persoană căsătorită care are nume comun cu soțul sau
soția sa, instanța va putea încuvința ca acesta să poarte numele adoptatorului, dacă există
consimțământul celuilalt soț.
Dacă soții divorțează, adoptatul nu revine la numele avut înainte de încheierea
căsătoriei, ci va lua, dacă este cazul, numele adoptatorului sau va rămâne cu numele avut în
timpul căsătoriei.

1.3 Legislația cu privire la această problematică

Primul sistem legislativ în acest sens a fost Codul lui Hamurabi din Babilon.
Legislația modernă de reglementare a adopției apare însă cu 3 milenii mai târziu și anume în
a-II-a jumătate a sec.XIX-lea în SUA, iar mai apoi s-a răspândit și în Europa.
Convenţia de la Haga asupra Protecţiei Copiilor şi Cooperării în Materia Adopţiei
Internaţionale din 1993 a fost ratificată de România prin Legea nr. 84 din 1994.
Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat
reprezintă sediul materiei pentru soluționarea conflictelor de legi și a conflictelor de
jurisdicții. Art. 151 stabilește competența exclusivă a instanței române de a încuviința adopția,
dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România și este cetățean român sau străin
fără cetățenie.
Adopția a fost reglementată printr-o serie de acte normative, începând cu Codul
civil de la 1864, Codul familiei de la 1954, Legea nr. 11/1990, continuând cu O.U.G. nr.
25/1997, iar în prezent prin Noul Cod Civil și prin legea specială - Legea nr. 273 din 21 Iunie
2004 modificată prin Legea nr. 57/2016, publicată în Monitorul Oficial 383 din 24 Aprilie
2016, privind regimul juridic al adopției . Efectele adoptiei sunt reglementate in Codul civil,
Capitolul III, Sectiunea a 3-a si in Legea nr.273/2004, Capitolul V, art. 66-70. Adopția își
produce efectele de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
Convenția ONU este o convenția ce face referire la drepturile copilului, adoptată de
Adunarea Generală a Organizațiilor Națiunilor Unite la New York pe 20 noiembrie 1989,
ratificată de Parlamentul României prin Legea nr 18/1990
Legea 11/1990 face referire la încuviințarea adopției. Astfel se reglementează
trecerea adopției din competența autorității tutelare în competența instanțelor judecătorești.

8
 Decretul nr. 137/1956 a fost aprobat pentru a condiționa adopția internațională prin
autorizația Președintelui României. Prin acest decret a fost înființat Comitetul Român pentru
adopții și a fost definit caracterul subsidiar al adopției internaționale.
Legea nr. 273/2004 este legea care reglementează regimul juridic al adopției care
prevede adopția internațională.
Potrivit Legii nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
sunt organe administrative cu atribuții în domeniul protecției și promovării drepturilor
copilului: Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (A.N.P.D.C.) și
Comisia pentru protecția copilului (C.P.C.).

9
CAPITOLUL 2. STRUCUTURA CERCETĂRII CU PRIVIRE LA ADOPȚIE

2.1 Urmările adopției asupra copilului adoptat

Avantajele legate de adopție la copii mai mari sunt: aflarea preferințelor, talentelor,
al lucrurilor care le plac și care nu, și descoperirea personalității sale cu mult mai multă
ușurință. Este foarte important ca părinții adoptivi să comunice cu copilul, să afle frământările
acestuia, să îl ajute într-un mod sau altul să își deschidă sufletul. Fiecare copil are
temperament unic,care contribuie la influența modului în care copii răspund la diverse situații,
exprimându-și nevoile persoanle. În opinia Cătălinei Năftănăilea (2016, p. 68) „În funcție de
stadiul dezvoltării psihice ale copilui, nivelurile de înțelegere a adopției sunt următoarele:
a) Nivelul 0-4 ani: Copii nu înțeleg adopția. Toată această etapă este lipsită de
importanță sau sens. Copii învață acum să împartă în categorii și învață să eticheteze ce este
pozititv și ce este negativ. Ei vor învăța din indicile nonverbale ale celor din jur, dacă adopția
este un lucru bun sau rău.
b) Nivelul 4-6 ani: Copii nu fac diferența între naștere și adopție, ca mod de a intra într-o
familie. Pentru ei nașterea și adopția sunt echivalente sau cred că toți copii se nasc cu părinții,
iar apoi pleacă să locuiască împreună cu alții. Copii trebuie să fie pregătiți să răspundă altor
copii, iar părinții trebuie să contribuie la realizarea acestor răspunsuri.
c) Nivelul 6-8 ani: Copii fac o diferență clară între naștere și adopție ca modalitate de a
intra într-o familie și acceptă relația cu familia adoptive ca fiind permanentă dar nu înțeleg de
ce. Părinții simt nevoia să împărtășească copilului informații concrete.
d) Nivelul 8-10 ani: Copii fac diferența între adopție și naștere, dar acum încep să pună
în discuție permanență relației părinte adoptive-copil. În această etapă, copii încep să simpă
empatie față de alți oamnei și mulți încep să își facă grijii față de părinții biologici sau pentru
cei adoptivi. Această etapă de „suferința a adopției”implică o înțelegere mai profundă a
adopției de către copil.
e) Nivelul 10-12 ani: În această etapă, copilul înțelege conceptul adopției și începe
procesul de doliu. Ca parte a negării ar putea să înceteze să mai pună întrebări. Ca parte a
negării, ar putea să înceteze să mai pună întrebări. Realizează faptul că pentru a fi adoptat a
pierdut ceva.
f) Nivelul 12-16 ani: Relația din familia adoptive este caracterizată acum ca fiind
permanentă, implicand transferal legal al drepturilor sau al responsabilităților față de părinții

10
biologici la cei adoptive. După vârsta de 12 ani, copilul ar putea să fie mânios cu privire la
pierderea controlului asupra vieții sale.
g) Nivelul 16-19 ani: Tânărul adult poate fi deprimat și poate reacționa intens la
pierderea suferită. Poate fi anxios cu privire la maturizarea și la părăsirea casei părinteși.
Strategia recomandată acum e aceea de a spune adolescentului că poate rămâne acasă la
încheierea școlii, dacă alege acest lucru.”
Urmările adopției diferă de la caz la caz, deoarece fiecare familie are regurile și
obiceiurile ei. Din această cauză este foarte important ca încă de la prima întâlnire sentimentul
să fie reciproc, pentru ca înțelegerea dintre cele două părți să decurgă într-o admosferă
plăcută. Modul de adaptare atât a copilului cât și al familiei adoptatoare trebuie privit ca pe un
proces de lungă durată, care presupune atingerea unui echilibru în funcționarea relației
părinte-copil și copil-părinte. Un copil adoptat presupune mai multe provocări decât un copil
biologic. Toți copii au nevoie de hrană, haine, adăpost, siguranță, educație, disciplină și mai
presus de tot iubire. Însă nevoile unui copil adoptat nu sunt precum cele ale unui biologic.
Copii adoptați trec prin diferite transformări încă de la o vârstă fragedă. Toți copii vor acționa
într-un mod diferit la adopție și diferite tipuri de adopții vor avea efecte diferite asupra
copiilor. În timp ce unii copii pot fi adoptați la vârste mici, aceștia nu mai au nici o amintire
legată de familia biologică sau despre orfelinat. Oricum copii adoptivi trec prin niște
trasformări uriașe și deaceea au nevoie de multă compasiune și sensibilizare.
Părinții unui copil adoptat trebuie să se gândească cum să se descurce cu părinții
biologici a acestuia și cu viața lui de dinainte de adopție. Legat de experiența adopției pe care
copilul a avut-o, lucrurile pot fi diferite de la caz la caz. Din materialele studiate până acum,
pshiologi sugerează să i se spună copilului încă de la o vârstă fragedă, pentru a preveni
sentimentele de neîncredere cu privire la părinții adoptivi și rușinea legată de adopție. În cele
mai multe cazuri dacă copilul nu iși știe adevărată proveniență este cel mai probabil să sufere
difucultăți de comportament și să se orienteze spre un drum greșit. Este foate important modul
în care părinții le spun copiilor adoptivi adevărata poveste și felul în care ei au ajuns sub tutela
acestora. Discuția trebuie să conțină vorbe calde și convingătoare. În situația în care copii se
află la o vârstă mai înaintată are posibilitatea mult mai mare să se intereseze de proveniența
părinților biologici cerându-le autoritățiilor ajutor.
Se mai pune problema și situația în care păriții adoptivi mai au si copii biologici.
Aici lucrurile decurg într-un mod destul de diferit, deoarece invidia poate apărea într-un mod
destul de ușor. Acest lucru poate fi atât din partea copiilor biologici cât și din partea copiilor
adoptați. Părinții trebuie să își asume diferențele, astfel încât trebuie să le explice copiilor

11
rolul fiecăruia în familie și faptul că fiecare e prețuit. Totodată părinții trebuie să îi învețe
că,cel mai important este sentimentul de iubire pe care fiecare membru din familie o are
pentru celălalt. Scopul adopției este de a asigura protecție intereselor patrimoniale ale copiilor
lipsiți de ocrotire părintească sau de o ocrotire specifică. Procesul de adopție este unul plin de
emoții, de încercării la care este pusă noua familie. Deși la început pare o etapă destul de grea,
aici atât copilul adoptat cât și familia adoptatoare cunosc cu adevărat cheia succesului în una
din cele mai importante decizii ale vieții. A crește un copil este cel mai frumos lucru care ți se
poate întâmpla. Tot din spusele scriitorului Zamfir 1997 (p.15-16) „despre dezvăluirea optimă
a copilului aflat într-o situație de risc, spre exemplu abandon, abuz este imporanța unei
stabilități și securități pe care numai o familie o poate oferi. Familia adoptivă trebuie să se
apropie de caracteristicile familiei naturale pentru a stabili funcțiile prin condiții de
dezvoltare: nevoie de formare, suport uman și social”.
Fiecare copil în parte în momentul în care vede și simte în același timp că are familia
lângă el chiar dacă nu e cea naturală se simte foarte norocos, deoarece cineva dintr-un capăt
de lume a venit la el să îl ia acasă și să-i ofere o viață normală cum au toți copii. Aceștia se
bucură din dinadins de toate momentele petrecute alături de părinții adoptivi evitând să se
gândească la clipele în care se simțeau singuri și ai nimănui. Din păcate în situația actuală nu
toți copii au parte de același lucru minunat și sunt nevoiți să trăiască în centrele de plasament
lipsiți de sprijin și de dragoste părintească. Acestor copii neajutorați ar fi de preferat să exite
mai mulți voluntari care să le ofere o parte din timpul lor liber pentru ca aceștia să simtă că
cineva le dă atențiea cuvenită măcar câteva momente.

12
2.2 Scopul, obiectivele și ipotezele stabilite pentru această cercetare

Scopul cercetării:
⎯ Cercetarea de față urmărește consecințele adopției asupra copilului adoptat și trăirile
copiilor alături de părinții adoptivi.
Obiectivele cercetării:
O1. Integrarea copilului adoptat în noua familie și în societate
O2. Identificarea opiniei subiecților despre părinții lor biologici
O3. Obținerea unor informați despre viața copilului adoptat
O4. Dezvoltarea afectivă a copilului adoptat după o perioadă de conviențuire cu familia
adoptatoare
Ipotezele cercetării:
I1. După ce copilul a fost adoptat, atunci se formează raporturi de rudenie între persoana
adoptată și familia adoptativă
I2. Dacă copilul a fost adoptat, atunci raporturile de rudenie între acesta, familie biologică și
rudele acestora încetează
I3. Cu cât motivele adopției sunt mai extinse, mai pline de iubire și atașament, cu atât viața
adoptatului se schimbă spre bine
I4. În situația copiilor adoptați, cu cât știu mai mult persoanele din jurul lor, că familia lor nu
este cea biologică, cu atât ei sunt mai marginalizați de societate

13
2.3 Întrebările de cercetare

Pentru obținerea datelor necesare acestui studiu am utilizat un interviu, cu întrebări

închise și deschise, care au vizat obținerea unor informații cu relevanță didactică combinate
cu elemente ce țin de structura demografică, mediu de locuire. Designul interviului deși nu
este extrem de științific, are avantajul că este rapid, ușor utilizabil, ieftin și cu capacitatea de a
pune imediat în evidență date estimative cu referire la tema studiată. Rezultatele nu au
relevanță la nivel de comunitate, deoarece nu au fost incluse în analiza referiri la proporția
eșantionului analizat raportat la întreaga populație presupusă a fi potențial inclusă în acest
studiu.

2.4 Grupul țintă și interviul aplicat pentru această categorie de beneficiari

Pentru realizarea acestei lucrări am ales ca și instrument de lucru ghidul de interviu.

Interviul reprezintă un dialog a cărei finalitate este culegerea de informații legată de o temă
bine întemeiată. Acesta se înscrie într-un cadru interactiv, constituit dintr-o secvență de
acțiuni reciproce între două sau mai multe persoane. Interviul este alcătuit dintr-o serie de
întrebări clare și precise, fiind o metodă mult mai practică de culegere a datelor necesare
cercetării. În lucrarea de față am utilizat interviul structural și cel individual, deoarce utilizez
întrebări presărate tuturor cantidaților. Am formulat 10 întrebări, aplicate unui grup țintă mai
exact unor copii adoptați alcătuit din 10 participanți cu vârsta între 14 și 18 ani, 4 băieți și 6
fete din localitatea Alba Iulia.
Conceptele utilizate pentru realizarea planului de intervenție:
1. Implicarea socială și părintească a părințiilor adoptatori
2. Relația dintre copii adoptați și părinții adoptatori
3. Relația dintre copii adoptați și copii bilogici, unde este cazul
4. Reintegrarea copilului în noua familie
5. Situația educațională a copiilor adoptați
6. Variabilia vârstei

14
CAPITOLUL 3. REZULTATELE AȘTEPTATE ÎN URMA CERCETĂRII

3.1 Descrierea lotului cercetat

Lotul cercetat este alcătui din 10 copii, 6 fete și 4 băieți, cu vârsta între de 14 și 18
ani din localitatea Alba Iulia. Datorită implicării metodei de intervenție adică cea a interviului,
intenționez să scot în evidență povestea fiecărui participant în parte. Conform interviului
realizat am constatat că adopția are un rol important în viața copiilor orfani mai ales pe plan
sentimental. Majoritatea copiilor intervievați mi-au spus că niciodată nu s-au gândit că cineva
vor veni la ei și le vor oferi un cămin călduros în care ei simt acea afecțiune părintească.
Totodată nu și-au imaginat că vreodată vor părăsi acele centre în care nu s-au simțit
totalmente fericiți. Copii mi-au povestit fiecare povestea lor trăită în centrele de plasament,
unde s-au simțit atât de singuratici și neajutorați. Îmi spuneau că de multe ori își puneau
întrebarea „De ce părinții biologici i-au abandonat?„și „Ce vină au avut ca mama să îi lase în
aceste centre?”. Dar cum spuneau și copii, că de acolo de sus cineva i-au trimis aceste famili
minunate în care se simt împliniți din toate punctele de vedere. E foarte greu să le oferi
copiilor răspunsurile la întrebările adresate, deoarece este un subiect destul de delicat, ținând
cont că acești copii sunt la o vârstă, unde anumite lucruri sunt greu de înțeles.
Am mai aflat de la copii că prezența acestei familii în viața lor are o influență majoră
în ceea ce constă evoluția lor socială și educațională. Uni dintre ei, chiar dacă au și frați
vitregi să spunem așa, părinții se comportă și le oferă în mod egal atât afecțiunea cât și
lucrurile materiale. Din păcate au fost câteva mici excepți unde existau și copii biologici.
Chiar dacă acele famili încercau să ofere atât afecțiune cât și lucruri materiale în mod egal,
copii adoptatori tot nu se simțeau în totaliate în largul lor în anumite momente, deoarece
aveau o decătere a stimei de sine . Cei care făceau parte din această situație mi-au povestit și
faptul că în fața rudelor adoptatoare uneori se simt străini, chiar dacă aceste persoane îi
îndrăgesc nespus de mult. Au mai existat și copii care se aflau în postura în care copii
biologici nu erau de acord cu prezența acestora în interiorul familiei. Aici putem spune că
există o situație destul de dificilă atât pentru părinți cât și pentru copii, fie că este vorba de cei
adoptivi sau de cei biologici. Putem spune că nu de fiecare dată admosfera familială este una
plăcută și puternic strânsă, deoarece fiecare persoană este diferită și percepe anumite subiecte
într-un mod diferit.
Am realizat faptul că, chiar dacă acești copii au fost norocoși să facă parte din aceste
famili minunate ei tot se simt înstrăinați în anumite circumstanțe și că este nevoie de câteva

15
ședințe de consiliere care să ajute la depășirea acestor momente. De asemenea este nevoie și
de consiliere nu doar pentru copii adoptivi cât și pentru copii bilogici unde este nevoie și
pentru părinții acestora. Uneori prinții nu pot să astupe golurile pe care copii le au în mintea și
sufletul lor. Fiind foarte vulnerabili se întâmplă să nu înțeleagă de ce adulții iau anumite
hotărâri.
În a doua parte a interviului, le-am adresat întrebarea, „Dacă într-o zi părinții
biologici îi vor căuta cum vor reacționa?”. Răspunsul lor la această întrebare a fost una
sinceră și concretă. Mai exact în momentul în care părinții biologici ai fiecărui copil doresc să
ia legătura cu el, acesta în prima parte o să le ceară explicație în legătura cu plecarea acestora
din viața lui, iar în final o să țină legătura cu ei, însă nu va renunța la familia adoptatoare,
deoarece s-au ocupat de grija acestuia atât pe plan social cât și pe plan familial. Însă au existat
copii care au spus că nu vor să audă nimic de părinții biologici. Aici lucrurtile sunt mai
complicate, deoarece este foarte greu să faci în așa fel încât un copil să înțeleagă anumite
perspective. Eu i-am sfătuit pe copii să asculte măcar o dată spusele familiei biologice dacă
vor avea vreodată ocazia, deoarece orice om merită ascultat măcar o singură dată indiferent de
cât de gravă ar fi problema lui. Chiar dacă acum sunt foarte triști și supărați pe familia lor cu
timpul vor pune mai bine lucrurile în balanță, iar gândirea lor se v-a schimba.
Poate că au exsitat mame care din diferite motive involuntare au fost forțate de
anumite circumstanțe să îți părăsească pruncul, iar suferința a fost la fel de mare în egală
măsură atât pentru copil cât și pentru mama acestuia. Din păcate 1 dintre cei 10 copii are
anumite probleme de sănătate. În această situație părinții adoptatori au trebuit să îi ofere
acelui copil o atenție medicală mai aprofundată, însă aceste mici incovieniențe nu i-au făcut
pe acești părinți să renunțe la el, în ciuda faptului că nu este copilul lor biologic. Copilul chiar
dacă este la vârsta adolescenței este foarte realist de faptul că părinții adoptatori sunt alături de
el în ciuda faptului că are anumite stări de sănătate. La școală pe lângă faptul că era un copil
adoptat era și bolnav cu diferite dizabilității colegii lui îi batjocoreau și îi spuneau cuvinte
jignitoare. În acele momente, acel copil se simțea lipsit de apărare și își punea întrebarea „Cu
ce a greșit el să ajungă în această situație atât de grea de suportat”. În asemenea cazuri
lucrurile sunt grele de depășit, deoarece acel copil pe lângă faptu că are și probleme de
sănătate, părinții biologici al acestora l-a părăsit. Timpul de depășire al acestor situații este
destul de lung, deoarece aici vorbim de psihicul omului, unde lucrurile nu sunt în totalitate
bune. Părinții adoptivi trebuie să îi acorde o imesă atenție acelui copil, și mai mult decât atât
să îi distragă tot timpul atenția, și să nu îi dea voie să rămână pe gânduri pentru a nu-și
imagina tot felul de situați dezavantajate pentru el. La început copii au afirmat că le-a luat o

16
perioadă de timp până s-au acomodat cu noua familie și cu noile condiții de trai, deoarece
lucrurile aici stăteau total diferit, iar lor nu le venea să creadă că da, întradevăr pot spune că
am și eu o famile, mai bine spus o mamă, un tată și chiar frați. Acești copii ar trebui să fie
tradați în societate în mod egal ca și ceilalți copii. Nu este normal să fie marginalizați,
deoarece au drepturi în măsuri egale ca oricare copil.

3.2 Analiza datelor calitative

Pentru lucrarea de față ca și metodă de cercetare am folosit: atât interviul individual

cât și cel structural, acestea făcând parte din tehnica calitativă, de culegere a datelor, fiind
utilizate pentru analiza sentimentelor, motivțiilor, nevoilor și opinilor oamenilor. Datorită
acestei metode în general se folosesc întrebări cât mai deschise, care „să dea frâu liber”
intervievatului, o cât mai amplă opinie personală, o descriere cât mai exactă a problemelor cu
care acesta se confruntă, exact cum acesta percepe problema întâmpinată. Interviul nu este o
simplă tehnică de comunicare între două sau mai multe persoane ci și o metodă de investigație
științifică pentru colectarea unor informații benefice care ne ajută la rezolvarea unei probleme.
Tema interviului se realizează în funcție de scopul și obiectivele propuse de către
persoana care dorește să cerceteze un anumit subiect. Întrebările realizate de către cercetător
trebuie să fie foarte clare și precise și să nu devieze de la tema propusă de către acesta.
„Interviul reprezintă mai mult decât un dialog, deoarece nu întotdeuna dialogul are drept scop
obținerea unor informații, ori interviul tocmai acest lucra îndeplinește” (Marina L., 2018)
Înainte de a luat o decizie în legătură cu această metodă, cercetătorul trebuie să se
asigure dacă participanții sunt dornici să facă parte din cadrul acestui interviu și totodată dacă
aceștia nu sunt răspândiți pe o altă arie geografică prea mare, deoarece acest lucru necesită
costuri mult prea ridicate.
Pe lângă metodele precizate mai sus, în lucrarea mea de cercetare am folosit și
observația. Această metodă cantitativă și calitativă, este o activitate de descriere și urmărire a
comportamentelor și evenimentelor ce au loc în sistemul social. Datorită acestui aspect am
reușit să ajung la un consens, deoarece cu ajutorul observării directe ai șansa de a înțelege
ceea ce intervievatul spune și simte în momentul în care ii adresezi una din întrebările
propuse. Este foarte important să îi urmărești persoanei intervievate gesturile, mimica feței în
timp ce aceasta răspunde la una dintre întrebările tale, deoarece datorită acestui fapt împlinit
poți să îți dai seama și uneori să înțelegi mult mai bine ceea ce intervievatul dorește să îți zică.

17
 Plecând de la prima ipoteză în care se realizează raportul de rudenie între persoanele
adoptate și familia adoptativă, în urma procesului de adopție am constat pe baza interviului,
că datorită acestui proces întradevăr atât familia adoptatoare cât și rudele acestora devin rude
pentru copilul adoptat. Putem spune că acel copil adoptat are o nouă familie alcătuită din:
mamă, tată, soră, frate (unde este cazul), bunic, bunică și alte tipuri de rudenie. Fiecare în
parte mi-au răspuns că se simt foarte norocoși, deoarece în sfârșit li s-a îndeplinit visul de a
avea o familie și persoane la care să le zică bunic, bunică, mătușă , unchi, și totodată să îi
privească și pe ei ca pe niște adevărați membrii ai familiei. Aceștia mi-au povestit, că se simt
foarte norocoși, pentru că au fost aleși de către părinții adoptivi și li s-a dat șansa de a avea un
nou cămin. Pe baza interviului, acești copii au relatat mica lor poveste despre acest aspect.
Înainte de a fi încuvințați, aceștia nu înțelegeau ce înseamnă relația de rudenie între două sau
mai multe persoane. Întradevăr au auzit acest lucru, mai exact au învățat la școală despre acest
aspect, însă niciodată nu au simțit pe propia lor piele. Este greu de înțeles ce însemnă să ai o
mamă, un tată sau un alt timp de rude dacă te afli într-un centru de plasament, deoarece
lucrurile nu sunt la fel atât pentru copii care au un părinte lângă el decât cei care nu au simțit
nicodată acea dragoste de părintească.
Unii dintre acești copii mi-au spus că și în momentul de față le este greu să se
obijnuiască cu ideea că întradevăr au un bunic, o bunică, sau alt tip de rude, și încă le este
rușine să se deschidă totalmente în fața acestora, deoarece ei încă se simt străini în relația lor
cu acele rude. Deasemenea mai există și cazuri în care rudele anumitor familii adoptatoare nu
doresc să aibe de a face cu acești copii adoptați, deoarece aceștia consideră că acei copii nu
fac parte din familia lor și că întradevăr acel individ este un străin pentru ei. Din păcate nu în
toate cazurile există relații strânse de rudenie și nu toată lumea este pe aceași premisă de a
accepta un copil adoptat. Există și situați în care acei copii nu sunt acceptați de nicio culoare
de către rudele familiei adoptive.
În urma interviului, am realizat cât de important este pentru un copil să simtă
întradevăr acea căldură și dragoste părintească. De fapt datorită suportului moral pe care
părinții îl oferă copiilor, aceștia se simt apreciați și acceptați de familia lor și de asemenea îi
ajută foarte mult la dezvoltarea lor profesională și personală. Educația pe care o primesc în
familie este motto-ul vieții ai fiecărui copil în parte. Datorită unei bune creșteri, copii au șansa
de a deosebi lucrurile benefice și non benefice pentru ei în viața de zi cu zi. După părerea
mea, copilul pleacă cu dreptul în viața, dacă părinții acestuia se ocupă și le oferă o bună
creșetere. Este adevărat că mai există și mici exceții, unde unor copii nu li se oferă șansă de a
fi adoptați, iar în momentul în care aceștia ajung la vârsta maturității și părăsesc acele case de

18
copii, ajung să aibe succes în viitorul apropiat, iar alți la părăsirea acelor centre calcă pe picior
greșit.
Mi s-a părut destul de dificilă situația în care uni dintre acei copii nu înțeleg de ce
rudele lor apropiate nu îi acceptă în preajma lor, deoarece aceștia nu au nici o vină pentru că
au rămas orfani și altă familie a venit să le o ofere căminul de care ei aveau nevoie. În acest
caz este nevoie de câteva ședinte de consilere pentru a-l ajuta pe copil să înțeleagă într-un fel
sau altul modul de gândire și de acționare al acelor rude care nu acceptă copii adoptivi în
interiorul familiei lor. De asemena este nevoie și ca familia adoptatoare să fie prezentă la
aceste tipuri de ședințe de consiliere, deoarece aceștia vor afla informații despre cum să își
ajute copii în aceste momente de criză. Din păcate avem în jurul nostru persoane adulte destul
de dificile, care nu percep anumite perspective și nu doresc în niciun fel să îi se explice și să i
se demostreze că ceea ce gândesc și spun nu este adevărat într-un totul.
În a doua ipoteză, voi prezenta încetarea raporturilor de rudenie între copilul adoptat,
familia biologică și rudele acesteia. Datorită finalizării procesului de adopție, relațiile de
rudenie vor înceta din toate punctele de vedere între copilul adoptat, familia biologică și
rudele acesteia, prin urmare familia biologică își va pierde orice drept pe care l-a avut asupra
copilului, înainte ca acesta să fie adoptat.
În ghidul de interviu a făcut parte si întrebarea care avea legătură cu relația dintre
copii adoptivi și familia lor biologică. Majoritatea răspunsurilor la această întrebare au fost
comune, adică fiecare copil în parte au spus, că dacă se vor întâni vreodată cu familia
biologică, singurul lucru pe care vor dori să îl afle va fi din ce cauză i-au lăsat să trăiască în
acele centre. Însă au existat și copii care mi-au răspuns că nu vor să audă de părinți lor
biologici și nu îi interesează nimic ce ține legat de ei. În această situație de respingere, eu i-am
sfătuit să își schimbe modul de gândire și totuși să ia măcar o singură dată dacă se ivește,
legătura cu aceștia și să le dea șansa de a le explica de ce anume au ajuns să îi părăsească. Eu
sunt de păre că orice copil trebuie să știe de unde provine și care sunt rădăcinile acestuia
indiverent de natura acestora.
Este adevărat că în momentul finalizării adopției acești copii nu mai au nici un tip de
relație de rudenie cu familia biologică, însă acest lucru nu îi împiedică să ia legătura cu aceștia
și să poarte măcar o conversație. Întradevăr se observa cu ochiul liber dezamăgirea pe care
acești copii o simțeau pentru familile lor biologice și în același timp un dispreț uriaș. Este
destul de dificil să le explici unor copii care sunt la vârsta adolescenței și unde lucuruile sunt
mai greu de înțeles, de ce anume părinții i-au părăsit. Sufletul acestor copii este distrus,

19
deoarce nu pot să înțeleagă de ce anume părinții biologici i-au abandonat și cu ce ei au greșit
atât de mult încât aceștia să decurgă la astfel de lucruri.
După părea mea, există familii biologice care din cauza neajunsurilor materiale au
fost nevoite să își lase copii în aceste centre de plansament, altele poate din cauza unor boli
grave sau cele mai critice unde părinții biologici i-au negat încă de la naștere. Eu zic că acele
familii care din punct de vedere financiar sau care au avut boli grave, merită să fie ascultate
de către copii lor măcar o dată, însă pentru acei părinți care si-au părăsit copii încă de la
naștere este o situație destul de delicată, deoarece acest lucru este foarte greu de înțeles și de
iertat. Este normal ca fiecare dintre acei copii care ajung la o anumiă vârstă la care încep să
priceapă anumite lucruri și care se află în incinta acelor centre de plansament să întrebe de
unde provin și cine sunt părinții lor. Dar cel mai realist răspuns îl poate da doar familia
biologică, deoarece atât cei din plansament cât și familia adaptatoare nu știu în întregime
adevărata poveste, iar cei mai indicați pentru raspunsul la anumite întrebări sunt doar părinții
biologici.
Copii care au fost prezenți la acest interviu, susțin că adevărata familie este cea din
care face parte acum, iar părinții biologici sunt doar niște străini pentru ei. Uni dintre aceștia
au specificat și faptu că, chiar dacă vor apărea într-un viitor părinții biologici și vor dori să ia
legătura cu aceștia, ei se vor întâni dar relația dintre ei nu poate să fie una strânsă și de lungă
durată. Acest lucru se datorează faptului că, familia adoptivă le-a spus încă de la început, că
dacă ei vreodată vor să ia legătura cu părinții lor biologici, aceștia nu se vor opune, deoarece
li se pare ceva corect ca acești copii să știe de unde provin.
Am rămas suprinsă la câteva dintre interviurile adresate, deoarece copii între 14 și 15
ani au o gândire destul de matură, însă acest fapt se datorează greutățile pe care aceștia le-au
întâmpinat de-a lungul timpului.
În cea de-a treia ipoteză, am vrut să scot în evidență, modul de îngrijire al copilului
adoptat de către familia adoptivă. Din punctul meu de vedere, cu cât familia adoptivă îi oferă
mai multă atenție, dragoste, sprijin moral și o educație cât mai exemplară cu atât copilul
adoptata se va simți mult mai apreciat și acceptat de acea familie, iar din punct de vedere
profesional, aceștia vor avea un statut în societate.
Pe baza interviului am auzit diferite opini despre modul de viața al acelor copii care
se află în grija famililor adoptive. Toți mi-au povestit numai lucruri bune, dar ca în orice
situație mai există și câteva excepții. Au participat copii care au și frați vitregi. Aici situația nu
este atât de fericită, deoarece apar clinciuri între copilul adoptat și frații lui vitregi. Din câte ei

20
mi-au povestit părinții încearcă cu orice preț ca aceștia să se înțeleagă și să le ofere afecțiune
în mod egal.
Copii care se află într-un climat familial plăcut, au relatat relația dintre ei și părinții
adoptivi. Au spus că se simt cei mai norocoși, deoarece fac parte dintr-o familie atât de unită
și în același timp prietenoasă. Au mai adăugat faptul că se simt întru totul niște copii apeciați
și iubiți de către familile lor. Aceste clipe pe care le trăiesc acum nu le-au trăit niciodată, iar
sentimentele pe care le simt sunt de nerecunoscut. Au zic că nu se așteptau ca într-o zi cineva
să bată la poarta acelui centru de unde ei au făcut parte și să îi ia acasă cu ei. Se vede pe
chipul lor fericirea pe care o simțeau în timp ce povestea fiecare povestea lui. În familia lor
actuală trăiesc momente de neuitat și totodată au la cine să le zică „mamă” și „tată”.
Când aud asemenea realități mă bucur enorm de mult, deoarece putem spune că da,
există și cazuri fericite unde atât familia adoptivă cât și copiul adoptat trăiesc momente pline
de dragoste si armonie . Este uitmitor când auzi anumite întâplări frumoase spuse de către acei
copii, care au trăit momente triste, uneori s-au simțit neprotejați și ai nimănui în acele centre
de plasament. Prin intermediul procesului de adopție li se oferă șansa părinților adoptivi de a
avea un copil, iar copilului adoptata de a avea un părinte. Se declanjează un sentiment pe care
uneori nu îl poți explica nici într-o mi de cuvinte.
Copiilor le-am adresat o întrebare care sună în felul următor: „Ce i-au impresionat
cel mai mult la părinții adoptivi?”, răspunsul lor a fost unic și surprinzător. Cel mai mult i-au
impresionat modul în care iși arată afecțiunea față de ei, comportamnetul care este unul
plăcut, joaca și timpul lor liber pe care îl acordă ori de câte ori se poate, ceea ce în centre de
plasament aceste lucruri nu s-au întâmplat niciodată. Este adevărat fiind un număr foarte mare
de copii într-un astfel de centru, acest lucru nu se poate îndeplini, personalul trebuie să își
exprime gingășia și dragostea pentru fiecare copil în parte ceea ce minimisează timpul
petrecut cu fiecare copil în parte. Aici vorbim despre cazurile fericite, deoarece există centre
de plansamnet unde atenția personalului pe care o acordă copiilor este unori nulă. Au mai
menționat și faptul că înainte de a fi părinți pentru ei, aceștia sunt prieteni. Acest lucru este
unul extraordinar, deoarece copilul trebuie să simtă că poate avea o încredere deplină în
părinții adoptivi și orice problemă ar avea să nu le fie jenă să zică, deoarece în mod norml
aceștia ar trebui să fie priemele persoane la care copilul trebuie să povestească lucrurile care i
se întâplă de zi cu zi.
După cum am spus mai sus au existat și câteva excepți în care copii adoptivi datorită
faptului că mai au și frați vitregi , relația dintre aceștia nu este una favorabilă.

21
 În această situație lucrurile sunt privite dintr-un alt punct. Întradevăr este destul de
dificil ca acei copii adoptivi să fie acceptați de către copii biologici, deoarece se pot declanșa
diverse clinciuri pe această problemă. După părerea mea părinții ar fi primele persoane care ar
trebui să își pregătească copii biologici în astfel de situații, să îi facă să înțeleagă că și acești
copii adoptivi au nevoie de familie și de o protecție specială. Însă acest lucru nu poate fi
rezolvat în totalitate și de aceea este nevoie ca atât copilul adoptat împreună cu părinții
adoptivi și copii biologici să participe la câteva ședințe de consiliere, unde va avea loc ca și
activitate un schimb de rol. Mai exact copilul biologic va deveni copil adoptat, iar cel adoptat
va deveni copil biologic.
Acești copii care au întâmpinat astfel de situații, au spus că părinții adoptivi se
comportă extraordinar cu ei, însă fratii vitregi fiind de o vârstă apropiată, aici lucrurile nu
sunt în totalitate tocmai bune. Toate clinciurile pleacă de la lucruri mărunte cum ar fi, de ce îi
cumpără și lui același lucru, el ca și copil biologic trebuie să aibe mai multe jucării, haine ,
trebuie să primească mai mulți bani și lucruri de acest gen. Acest lucru se datoreză și vârstei,
deoarece fiind în perioada adolescenței acești copii sunt mai vulnerabili și nu înțeleg cu
exactitate anumite subiecte. Există o luptă destul de dificilă în sufletul părințiilor, deoarece
este vorba atât de copii lor biologici cât și de cei adoptivi, unde și-au asumat o
responsabilitate destul de mare, dar totodată copilul adoptat începe să se simtă străin și să
ducă o luptă destul de greu cu el însuși. Chiar dacă părinții adoptivi încercă prin diferite
metode ca relația dintre copilul adoptat și copilul biologic să fie una constructivă și
armonioasă, acest lucru este foarte greu de construit.
Copii care se află în asfel de situații, mi-au spus că sunt atât de fericiți, deoarece au la
cine să zică frate, soră, chiar dacă nu au același sânge. Ei sunt de părere că există și situația în
care, chiar dacă nu ești frate de sânge poți să ai o relație mult mai strânsă decăt dacă ai fi frați
biologici. În momentul în care părinții adoptivi le-au spus copiilor că acasă îi mai așteaptă
unul sau doi frați, în fucție de povestea fiecăruia, aceștia s-au bucurat nespus de mult,
deoarece pe lângă că au parte de niște părinți minunați, mai au și frățiori. Ei se gândeau că au
cu cine să își petrecă majoritatea timpului, să se joace împreună, să împartă diferite lucruri și
să îți povestească din cele întâmplate. Practic în căpușorul lor si-au format o imagine despre
cum v-a arăta relația dintre ei și frații biologici.
Este destul de greu să le explici acestor copii de ce anume frații biologici nu doresc
să aibe o relație strânsă cu aceștia și din ce cauză îi resping. Dar toși există o rezolvare chiar
dacă acest proces poate dura mai mult timp. După cum am spus și mai sus există specialiști
care pot veni în ajutorul acestor persoane. Există psihologi, asistenți sociali, consilieri

22
familiali, care sunt pregătiți să vină în ajutor, pentru ca relația dintre copilul adoptat și frații
biologici să devină mult mai deschisă și mai apropiată.
A patra ipoteză prezintă cauza care se datorează marginalizării sociale ale copiilor
adoptați. Cu cât știu mai multe persoane despre faptul că părinții adoptivi nu sunt cei
biologice, se va ajunge la marginalizareda acestora. Mai mult decât atât pot să fie excluși din
anumite grupuri, fie școalare sau extrașcolare. Acest aspect de excluziune a copiilor adoptați
din diferite grupuri de prieteni sau colegii sunt des întâlnite mai ales la copii până la vârsta de
18 ani, deoarece nivelul de maturitate este scăzut și lucrurile sunt greu de înțeles de către
aceștia. Familia adoptivă trebuie să țină în permanență legătura cu un cadru didactic de la
școala de unde copilul adoptat face parte, iar învățătoarea, diriginta depinde unde este cazul să
ia o alternativă pentru ca acel copil să fie acceptat de către colegii lui, iar în timpul liber când
copilul dorește să iasă la joacă cu prietenii, părinții adoptivi ar trebui să îi cunoască pe așa
numiții prieteni, deoarece este foarte importat să fie familiarizați cu modul lor de a fi și să se
asigure dacă întradevăr îl aceceptă pe copilul lor pentru ceea ce este și nu este doar un spirit
de glumă pentru ei.
Din punct de vedere moral copilul trebuie să fie pregătit de astfel de situații și să nu
se rușineze de faptul că este un copil adoptat. De asemenea să nu sufere si să nu îl doboare
într-un fel sau altul opinia celor din jur. Până la umă și acești copii au același drepturi ca și
ceilalți și nu sunt de vină pentru greșelile părințiilor biologici.
Din momentul în care copilul adoptat părăsește centru de plansament, acesta trebuie
să fie pregătit și să i se explice anumite aspecte pe care le va întâlni afară, în situația copiilor
care pleacă la o vârstă mai înaintată. Opinia copiilor și al prieteniilor din jururl lor îi vor
afecta foarte mult, deoarece copilul dorește să se apropie de fiecare în parte și să lege relații
de prietenie și mai mult decât atât doresc să fie văzuți ca și ceilați. Dacă nu se vorbește și nu îi
se prezintă anumite subiecte, ignoranța prietenilor și al colegiilor de clasă poate să ducă la
demoralizarea copilului. Acesta poate să se îndepărteze de societate, să nu mai socializeze cu
nimeni și să devină un copil înstrăinat de tot ce îl înconjoară. Familia adoptataoare în primul
rând trebuie să fie atentă la astfel de situații, deoarece de ei depinde ca acel copil să fie
integrat într-un grup și de asemena să fie deschis în relația cu semnenii lui. Modul de gândire
a copiilor se află într-o continuă schimbare, deoarece se confruntă cu sentimente și noțiuni
noi, iar de aceea familia adoptivă trebuie să fie foarte atentă la modul cum le vorbește și cum
se comportă cu ei pentru a nu le dezechilibra sentimentele.

23
 Există situații în care părinților adoptivi le este teamă să le zică adevărul copiilor, în
cazul acestora care sunt adoptați la o vârstă foarte fragedă, deoarece s-ar putea ca acei copii
când încep să piceapă să nu mai dorească să stea cu părinții adoptivi șă să pornească în
căutarea părințiilor biologici. Acest lucru ar afecta foarte mult pe famila adoptivă, deoarece în
momnetul în care decizi să înfiezi un copil sentimentele și preocupările se îndreaptă spre el,
fără a-ți acorda prea multă importanță ție. Ar fi trist ca acel copil pe care l-ai adoptat cu câțiva
ani în urmă, să te trezești într-o bună zi că pleacă de lângă tine fără nici un regret și fără să
țină cont de sentimentele tale față de el.
Cel mai indicat este ca părinții adoptivi să le zică copiilor de unde provin și care sunt
rădăcinile lor, deoarece se poate întâmpla ca acești copii să afle din altă parte și să se
declanjeze un eșec emoțional. Datorită acestui lucru, copii ar deveni mult mai distanți față de
părinții adoptivi, deoarece se vor simți triști și dezamăgiți datorită faptului că aceștia nu i-au
povestit despre familia biologică. Copii mai ales în perioada adolescenței sunt mult mai
vulnerabili și din cauza unei astfel de întristare ar putea să calce pe picior greșit si să ia decizi
incorecte .
Pentru a nu se ajunge la marginalizarea socială a copiilor adoptivi, aceștia trebuie să
prindă curaj șă să nu le fie jenă de rădăcinile lor și de faptul că acum, sunt adoptați de o nouă
familie. Cum am spus și mai sus a adopta un copil este un vis împlinit și mai mult decât atât
este un nou început atât pentru copilul adoptat cât și pentru familia adoptivă.
Copii în timpul interviului când a venit vorba despre această problematică, uni dintre
ei mi-au spus că s-au confruntat la început cu astfel de situații. Adică la școală copii îi
spuneau că tu nu ai părinți, că esti a nimănui, părinții biologici nu te-au ținut lăngă ei,
deoarece nu te-au dorit și toate aceste lucruri au declanjat un dezechilibru emoțional în
sufletul copilului. Îndradevăr că este dificil să le expici unor copii care nu trec prin astfel de
situații că ceea ce fac și vorbesc îl afectează pe cel în cauză, mai ales că sunt la o vârstă unde
majoritatea situațiilor le văd ca pe o joacă. Însă nu este exclus să găsim o metodă de rezolvare
șă să diminuăm astfel de situații.
În interiorul școlii se pot realiza diferite activități cu această tematică, fie de către
învățător, profesor, psiholog școlar sau alt tip de persoanl care face parte din cadrul acelei
școli. Se pot organiza diferite ședințe de consiliere, activități ce au la bază schimbul de rol, iar
deasemnea psihologul școlii poate pregăti ședințe individuale atât cu copilul afalt în cauză cât
și cu acei elevi care depășesc limita bunului simț față de elevul adoptat.

24
3.3 Concluziile dobândite pe baza cercetării

Pe baza răspunsurilor primite de la subiecți am constatat faptul că, familia

adoptatoare contribuie din toate punctele de vedere în viața fiecărui copil. Însă există unele
excepții unde se găsesc anumite neînțelegeri între copii adoptivi și cei biologici, unde este
cazul. Participanții au relatat trăirile, bineînțeles care le țineau minte din momentul părăsirii
centrelor de plansament și până în prezent. Majoritatea participanților chiar dacă se află în
perioada adolescenției și în mod normal aceștia se află la o vârstă vulnerabilă, aceștia au un
mod de gândire mult prea avansat. Acest fapt se datorează stilului de viață pe care aceștia l-au
întâmpinat. Din păcate copii nu au nici o vină care poate contribui la plecarea părinților
biologici din viața acestora încă de la vârstă foarte fragedă. Răspunsurile date la întrebarea
„Cum ai reacționa, dacă vreodată părinți biologici te vor căuta?”, au fost foarte subiective și
totodată, acest subiect i-a afectat foarte mult din punct de vedere emoțional. În prima fază a
durat câteva minute să primesc raspunsurile participanților, dar pe parcurs le-au dezvăluit și
prin surprinderea mea majoritatea au dat același răspuns, că dacă aceștia îi vor căuta vreodată
ar fi de acord să poarte o conversație cu ei pentru a afla unele aspecte de care copii sunt
interesați. Dar au existat și câțiva care nu au fost de acord să ia vreodată legătura cu părinții
lor biologici, deoarece ei sunt pe premisa că, dacă i-au părăsit și respins în același timp, de ce
ei ar trebuii acum să ia legătura cu aceștia și să le acorde câteva minute din timpul lor. Dintre
cei care au fost de acord să își viziteze vreodată părinții, au spus că singurul luru pe care îl
doresc de la aceștia, este explicarea faptului „De ce anume i-au părăsit?”. Întradevăr acest
aspect este unul foarte dificil, deoarece copii sunt supărați și se simt nesiminificativi în ochii
părinților biologici. Dar sfatul pe care i l-am adresat fiecărui copil în parte a fost să le dea o
șansă de a afla în deamănut „de ce anume i-au părăsit?”și să le explice cauza „de ce au ajuns
la astfel de decizi”.
Au existat participanți, unde părinții adoptivi ai acestora au și copii biologici. Din
datele primite de la aceștia, reiese faptul că, relația dintre copii adoptivi și copii biologici nu
este una favorabilă, iar părinții încearcă din răsputeri să se compoarte în mod egal cu ambii
copii. Întradevăr este destul de dificil ca acei copii biologici să accepte o persoană străină, să
facă parte din familia lor și să i se cuvină totul în mod egal și copilului adoptat. Se poate
ajunge, ca acei copii biologici să se manifeste într-un mod mai agresiv atât cu familia lui cât și
cu noul membru și să ia decizi neadecvate vârstei lui. Trebuie făcut ceva în acest sens ,
deoarece copilul adoptiv se simte inferior copiluli biologic. Este foarte importantă realizarea
unor ședințe de consiliere și activități în care regăsim schimburile de roruri. Să facem în așa

25
fel încât copii biologici să fie puși în pielea copilului adoptat pentru câteva momente,
deoarece după părerea mea, numai așa va înțelege suferința acestuia și faptul că în primul
rând pentru părinții lor el este copilul biologic, iar celui adoptat a vrut să îi ofere un cămin,
unde să se simtă apreciat și iubit de cei din jur. Se putea întâmpla ca acești copii biologici să
fie în situația celorlalți, iar aici problema trebuie schimbată și înțeleasă de aceștia, pentru ca
relația dintr copilul biologic și cel adoptat să nu fie una complicată, ci una plăcută și
armonioasă. Acest aspect este foarte important, deoarece trebuie făcut în așa fel încât copilul
adoptat să nu se simtă inferior copilului biologic.
Din punctul meu de vedere, atunci când o familie care are și copii biologici și
dorește să adoptate un copil, aceasta trebuie să țină cont și de părerea copilului biologic,
pentru a nu se ajunge la situații neadecvate atât pentru ei cât și pentru copii. Având în vedere
că toți participanții au trecut prin momente dificile, când a venit vorba despre planurile de
viitor, uni dintre aceștia au răspuns, că își doresc să profeseze asistența socială, deoarece vor
să ajute persoanele aflate în dificultate, și nu în ultimul rănd copii care se află în aceeași
situație ca și ei. Totodată am rămas surprinsă, deoarece au spus că au planuri să schimbe ceva,
mai exact acei copii care se află în astfel de sitații să nu mai treacă prin ceea ce au trecut ei.
Au subliniat faptul că, vor să înfințeze centre pentru copii, unde aceștia să fie îngrijiți, iubiți și
apreciați pentru ceea ce sunt, deoarece fiecare copil în parte este frumos în felul lui și toți
copii într-un fel sau altul doresc să scoată la iveală lucrurile frumoase pe care aceștia le au în
posesia lor. Întradevăr acești copii au perfectă dreptate, deoarece sunt puține centre în care
copii sunt îngrijiți, apreciați și susținuți din punct de vedere moral de personalul care se află în
incita centrelor. Este adevărat faptul că, uneori nu este foarte ușor să lucrezi cu copii,
deoarece au temperamente diferite, însă nu este exclusă găsirea unei soluții.
Eu zic că foarte mult influențează modul de comunicare, comportamentul tău față de
acel copil, care se află într-o imensă suferință și modul de abordare în ceea ce privește situația
dată. Poate că el prin anumite comporamnte neadecvate și deplasate, crede că se face plăcut în
fața celoralți copii sau chiar în fața persoanlului. După părerea mea, dacă acești copii ar avea
mai mult sprijin moral și dacă ar fi mult mai înțeleși, lucurile vor sta mult mai diferit. Este
foarte important ca acel copil care se află în acele centre de plasament să știe cum stau
lucrurile afară încă de la vărsta adolescenței sau în unele cazuri și mai repede, deoarece unii
copii sunt înzestrați cu o gândire mult prea avansată pentru vârsta lor. Acest aspect
influențează foarte mult statutul moral al copilului, deoarece în momentul în care un copil este
adoptat de către o familie, lucrurile se vor schumba din toate punctele de vedere.La fel putem
descoperi anumite aspecte ale fiecărui copil în parte datorită abilitățiilor pe care acel copil le

26
are și de asemena avem posibilitatea să îl ajutăm să își perfecționeze aceste abilități și nu mă
refer material ci printr-un simplu fapt, printr-o simplă apreciere a ceea ce copilul realizează.
Au existat și cazuri în care uni dintre acei copii s-au simțit marginalizați din punct de
vedere social de către colegii lor de la școală. Până să depășească acele momente grele le-a
luat ceva timp, bineînțeles datorită modului de comunicare pe care l-au avut părinții adoptivi
cu aceștia. De multe ori se întâmplă să apară invidia din partea colegiilor, deoarece acei copii
sunt înzestrați cu anumite abilități fie de comunicare, fie practice sau orice alt tip și de aici se
poate ajunge la un conflict între copilul adoptat și colegii lui. Înainte de toate acei copii
adoptați duc o luptă grea cu ei însăși, deoarece trebuie să depășească anumite situații și să ia
lucrurile așa cum sunt ele fără a se justifica în fața nimănui, și să începă să urmeze un stil de
viață normal ca și ceilați copii.
Părinții adoptavi pentru ei înseamnă ei, deoarece datorită eforturile făcute, răbdarea și
dorința de a ai lua acasă reprezintă modul în care copii se manifestă în ziua de astăzi. Toate
aceste lucruri se datorează faptului că, există încă de la început aceea conexiune într copilul
adoptat și părinți adoptivi înainte ca acel copil să fie dus la noul cămin. Este un gest foarte
frumos din parte unor părinții care doresc să adopte un copil din diferite motive, fie că aceștia
nu reușesc să aibe propii copii din diverse cauze medicale, fie datorită faptului că dorește să
ofere un cămin, unui copil care face parte din acele centre de plasament ținând cont că au și
copii biologici. În opinia mea, adopția înseamnă pe lângă un proces de binefacere și șansa de
a deveni părinte și de a oferi dragostea necondiționată acelor copii pe care părinții biologici i-
au părăsit, fie că nu au putut să îi întrețină din punct de vedere finaciar, fie din cauza altor
perspective. Putem spune că atât familiei adoptive cât și copilului adoptat i se ivește o a doua
șansă. De multe ori se întâmplă ca atunci când te simți neajutorat și întristat să apară acel
cineva care să-ți aducă speranța de care aveai nevoie.
Din păcate există foarte mulți copii care nu au această posibilitate de a se integra
într-o nouă familie, de a se dezvolta într-un fel sau altul și sunt nevoiți în continuare să
rămână în centrele de plasament.

27
CAPITOLUL 4. REALIZAREA PROIECTULUI DE INTERVENȚIE

4.1 Necesități și probleme identificate

În mod tradițional, adopția a fost considerată o mângâiere a celor cărora natura nu le-
a dăruit copii. Chiar dacă astăzi interesul societății se focalizează mai mult asupra minorului,
adopția fiind orientată spre a-i asigura acestuia un cămin și o familie, posibilitatea de a adopta
continuă să aducă bucurie multor cupluri sau persoane dornice să iubească, să ocrotească și să
educe un copil, alături sau în locul copiilor biologici.
Așa cum spuneam și în introducere potrivirea constă în stabilirea gradului de
compatibilitate dintre un copil adoptiv și persoanele adoptatoare. Scopul etapei potrivirii este
de a preveni problemele care pot apărea într-o familie adoptatoare, după încuvințarea adopției,
asigurându-se șanse maxime de reușită a acelei adopții. Cu alte cuvinte, se stabilește dacă și în
ce măsură copilul se poate integra în acea familie adoptatoare, adică ce probabilitate există ca
între ei să se încheie o relație bazată pe afectivitate. Într-un final copilul va fi încredințat în
vederea adopției acelei familii cu care are șansele maxime de a construi o familie armonioasă.
Pentru realizarea acestei etape se ocupă specialiști în protecția și drepturile copilului și
psihologii.
După ce copilul a fost încredințat, periodic asistentul social împreună cu psihologul
realizează vizite la locuința familiei adoptatoare unde poate obeserva evoluția și modul de
adaptare ale copilului.
Psihologul urmărește existența capacităților parentale și identifică resursele pe care le
avem în vederea dezvoltării acelor capacități parentale care sunt insuficient dezvoltate, iar
asistenul social se concentrează asupra ajutării viitorilor adoptatori de a decide dacă sunt în
stare și vor să facă față sarcinilor suplimentare impuse de parentatea adoptivă și îi pregătește
să se ocupe adecvat de aceste sarcini sprijinându-i atunci când își construiește noua familie.
Este indicat ca atât mama cât și tatăl să urmeze niște cursuri de consiliere ajutătoare pentru a
ajuta la evoluția întregului proces.
Pe baza rezultatelor, în urma cercetării am identificat că problemele cele mai des
întâlnite în această situație sunt: neînțelegerile ce apar în urma procesului de adopție între
copii biologici și cei adoptați, unde este cazul și dificultate în ceea ce privește relația dintre
copii adoptați și familia lor biologică.
Prima problemă apare din cauza lipsei de comunicare care există între părinții
adoptivi și copii biologici. Cum am menționat și mai sus este foarte important să ți cont și de

28
părerea copiilor, în cazul în care aceștia se află la o vârstă, unde lucrurile sunt mai înțelese de
către ei, iar în situația în care copii biologici sunt la o vârstă mai fragedă și familia respectivă
dorește să adopte un copil , aceștia de la început trebuie să facă în așa fel încât, ca între copii
să nu existe bariere sau să se simtă străin unul față de celălalt. Spre exemplu în cazul copiilor
unde aceștia sunt la o vârstă adecvată, unde pot înțelege anumite subiecte trebuie să îi
familiarizezi cu ceea ce vrei să faci. Să îl iei cu tine la centre, să le explici situația copiilor de
acolo, să vadă cu ochii lor cât de norocoși sunt că au o familie și poate așa lucrurile se vor
desfășura în favoarea ta. Întradevăr de foarte multe ori părinții nu reușesc să rezolve astfel de
situații și deaceea sunt nevoiți să apeleze la specialiști.
A doua problemă este normal să apară în relația copiilor adoptivi cu părinții
biologici, deoarece faptul că aceștia i-au abandonat îi face pe copii să simtă dispreț față de ei
și să nu dorească să ia vreodată legătura cu aceștia. Eu sunt de părere că totuși acele persoane
au dreptu să își cunoască părinții biologici și să afle de la ei de ce anume au luat dezia să îi
abandoneze. Se poate întâmpla ca acei oameni să regrete ceea ce au făcut și să își dorească cu
orice preț să remedieze greșala. Cu alte cuvinte este foarte greu să îi faci pe copii să înțeleagă
decizia pe care au luat-o părinții biologici, deoarece ca orice copil se gândești că locul lui este
lângă familie și în orice etapă din viața lui, părinții trebuie să fie prezenți, să le ofere
afecțiune, educație și dragoste necondiționată.

4.2 Scopul și obiectivele propuse ale intervenției

Scopul cercetării:
⎯ Cercetarea de față urmărește consecințele adopției asupra copilului adoptat și trăirile
copiilor alături de cei adoptivi.
Obiectivele cercetării:
O1. Integrarea copilului adoptat în noua familie și în societate
O2. Identificarea opiniei subiecților despre părinții lor biologici
O3. Obținerea unor informați despre viața copilului adoptat
O4. Dezvoltarea afectivă a copilului adoptat după o perioadă de conviențuire cu familia
adoptatoare

29
4.3 Activitățile desfășurate în cadrul acestui proiect

Planul de intervenție este alcătuit din 10 ședințe de consiliere. La aceste ședințe vor
participa 10 copii țintă, 4 băieți si 6 fete cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani. Ședințele de
consiliere vor avea loc întru-un centru de consiliere pshiologice și familiale. La unele dintre
aceste ședințe va participa și consilierul familial P.M, iar la restul ședințelor va fi prezent atât
pisihologul E.V. cât și eu în calitate de asistentul social. Am decis ca aceste ședințe să se
desfășoare după orele de curs, asta însemnând de la ora 14:30 până la 16:30 de doua ori pe
săptămână lunea și miercurea. Se va oferii câte o mică pauză de 10 minute între cele două ore,
pentru a nu obosi copii și pentru a le da un răgaz. Prezența doamnei pshiolog este foarte
importantă, deoarece contribuie la unele puncte sensibile ale copiilor, iar atât consilierul
famililial cât și asistentul social îi vor ajută pe participanți să observe partea bună în care,
aceștia își pot dezvolta atât latura profesională cât și cea socială cu ajutorul implicării familiei
adoptatoare, deoarece au un suport atât afectiv cât și financiar din partea acestora. La finalul
fiecărei ședințe ne vom asigura dacă am atins obiectivele stabilite în aceea zi și vom discuta
despre concluzile dobândite, iar în unele situații despre îmbunătățirea acestora. Ne vom
raporta și la efectele exercițiilor și al activitățiilor asupra copiilor care s-au realizat la fiecare
ședință în parte. La unele ședințe vor participa familia adoptatoare cât și copii bilologici,
bineînțeles unde este cazul. Aceste ședințe de consiliere urmăresc rezolvarea problemlor
identificate atât la participanți cât și la membrii familiei din care aceștia fac parte în urma
procesului de adopție.

1.Ședința numărul
Scopul:
Cunoaștera reciprocă atât a participanților cât și a noastră ca și specialiști, cuprizând
o atmosferă plăcută, plină de simpatie. Copiii trebuie să se simtă în largul lor pe parcursul
ședințelor, să participe în număr cât mai mare la activitățile și exercițiile propuse la fiecare
ședință în parte. Noi ca și specialiști trebuie să le dovedim copiilor că pot avea încredere în
noi și că suntem unii dintre prietenii lor, deoarece numai așa aceștia ne vor povesti cu
încredere cele întâmplate. Eu sunt de părere că, atunci când unui copil îi vorbești frumos, pe
un ton liniștit și îi oferi posibilitatea de a avea încredere, atunci acesta se va deschide cu mai
multă ușurință față de tine.
Desfășurarea activităților:

30
 În prima parte a ședinței asta însemnând de la (14:30 la 14:45), atât eu cât și colegele
mele ne vom prezenta, după care fiecare le vom spune copiilor rolul și contribuția noastră la
aceste ședințe de consiliere. Le vom explica totodată copiilor că ei sunt aici pentru a schimba
roluri în diferite jocuri și pentru a împărtășii experiența fiecăruia până în prezent.
În partea a doua a ședinței vom realiza un joc, având un caracter de cunoaștere,
(14:45-16:30). Numele acestui joc este „Cine sunt eu”. Scopul acestui joc este de a descoperi
lucrurile ce le plac și ce nu le plac copiilor. Descrierea jocului: primele 10 minute îi vom lăsa
să scrie pe o coală A4 lucrurile ce le face plăcere și care nu. După ce au scris aceste aspecte
vom discuta rezultatele fiecăruia. Cu ajutorul acestui exercițiu începem încetul cu încetul să
cunoaștem câte ceva de la copiii noștri. Mai putem observa într-un fel sau altul și atribuția
familiei adoptatoare care a contribuit la educația acestora.
Concluzie:
Prima ședință urmărește procesul de cunoaștere reciprocă atât al participanților cât și
al specialiștilor. Dacă de la început specialiștii prestează atenția la modul de prezentare al
acestor ședințe, copii se vor deschide mult mai ușor în fața acestora. Aceștia trebuie să fie
foarte atenți la felul cum se adresează și gesturile pe care le folosesc în fața copiilor. Este
foarte important să cunoști la participanți cine sunt ei și ce le place să audă sau să facă de
obicei. Acest aspect te ajută pe tine ca și specialist să identifici mai repede problemele pe care
le întâmpină acel copil.

Ședință numărul 2
Scopul:
Această ședință urmărește modul de trai al fiecărui copil și momentele petrecute în
interiorul familii adoptatoare
Desfășurarea activităților:
În prima partea a orei le voi descrie activitatea care va avea loc astăzi. Aceasta se va
numii „Familia mea, idealul meu” (14:30-14:50), unde le voi oferi copiilor câte o coală de
hârtie A4 și carioci colorate, urmând să le explic contribuția lor la această activitate. Copii își
vor descrie familia adoptatoare, fie sub forma unui text narativ, fie sub forma unui desen.
În cea de-a doua parte a jocului (14:50-16:30) fiecare participant își va susține
lucrarea în fața colegiilor. După finalizarea susținerilor vom discuta, dacă întradevăr familia
adoptatoare este idealul fiecărui participant în parte.
Concluzie:

31
 Prin intermediul acestei activități se poate observa sensibilitatea copiilor față de
familie și modul în care aceștia abordează sarcina dată. Totodată ne putem face o părere dacă
întradevăr copii trăiesc într-un mediu familial adecvat și dacă familia adoptatoare își respectă
responsabilitățile pe care și le-a asumat. Intenționez să pun în discuție schimbarea lor pe
parcursul integrării în familia actuală.

Ședința numărul 3
Scopul:
Această ședință urmărește reacția copiilor în momentul în care aceștia se vor întâlni
cu părinții biologici.
Desfășurarea activităților:
În prima parte a ședinței (14:30-14:45), vom discuta despre posibila întâlnire cu
părinții biologici. Copii ne vor împărtăși reacția și punctul lor de vedere în legătură cu această
chestiune. Doamna psiholog le v-a explica copiilor împortanța acestei întâlniri, deoarece
nimic nu este întâmplător și dacă ți se dă oportunitatea să îți cunoști părinții biologici nu trece
cu vederea și acceptă, deoarece sunt atâți copii care își doresc să afle adevărul și nu li se arată
împlinirea acestei dorințe. Este întradevăr un proces mai lung care necesită mai mult de o
întâlnire cu aceștia pentru a le împărtăși mai multe situații și exemple care îi va ajuta să își
schimbe părerea despre acest aspect.
În cea de-a doua parte (14:45-16:30) vom realiza un schimb de roluri. Participanții
vor avea la dispoziție 10 minute să se gândească, dacă ei ar fi în situația părinților biologici,
cum ar proceda la întâlnirea cu copii lor. Pe baza răspunsurilor date de către copii vom discuta
această problematică. Înainte de a se finaliza această întâlnire le vom da copiilor să realizeze
pentru acasă un eseu cu titlul „Greșala mea”. Acest eseu trebuie să cuprindă prezentarea celei
mai grave greșeli pe care au făcut-o vreodată și rezolvarea acesteia. Totodată să menționeze
dacă cei din jur i-au iertat și ce sfat i-au dat pentru a-și remedia greșeala.
Concluzie:
Această ședință are o tematică psihologică, iar prezența doamnei psiholog îi va ajuta
foarte mult pe copii, deoarece acest subiect îi vor afecta emoțional pe participanți. Activitățile
prezentate mai sus umăresc reacția și modul de aplicabilitate pe care copii îl folosesc în
această situație. Fiind ei victimele este adevărat că majoritatea dintre ei nu doresc să ia
vreodată legătura cu părinții biologici, însă dacă se realizează un schimb de rol atunci îi vom
pune puțin în dificultate și vor privi acest aspect din alt punct de vedere. Chiar dacă nu vom

32
primi răspunsuri la nivelul la care noi ne așteptăm, totuși copii în situația dată vor lua alte
decizii. Eu sunt de părere că poți schimba gândirea omului indiferent de situație, dacă pui
accentul foarte mult pe problemele pe care acesta le întâmpină prin intermediul unui schimb
de rol și repetându-i acealași lucru până când observi că persoana aflată în cauză dă
randament la sfaturile tale.

Ședința numărul 4
Scopul:
Această ședință are ca drept scop prezentarea temei pe care le-am dat-o participanților
ora trecută și aprofundarea unor noi informații. Vrem să ne asigurăm dacă aceștia au realizat
sarcina dată și dacă au înțeles ceea ce le-am transmis la întâlnirea trecută.

Desfășurarea activităților
În prima parte a întânirii (14:30-14:55) vom începe cu o discuție deschisă, în care vom
povesti lucruri obijnuite care ni s-au întâmplat în timpul liber. După care vom trece la
subiectul de astăzi, mai exact la verificarea temelor ale fiecărui participant.
În cea de-a doua parte (14:55-16:30) vom discuta dezbaterile ce apar pe parcursul
ședinței. După ce fiecare participant își va susține sarcina pe care a avut-o, în restu timpului ce
a mai rămas vom asculta concluzile la care a ajuns fiecare participant în urma realizii al
activități.
Concluzie
Această activitate urmărește dacă ceea ce am discutat în cadrul acestor ședințe a fost
înțeles de către participanți și dacă ceea ce le-am explicat i-au ajutat cât de puțin pe aceștia în
rezolvarea dificultății pe care o întâmpină. Ce vrem noi să scoatem în evidență, este faptul că
orice om merită o a doua șansă și are dreptul să fie ascultat. Chiar dacă poate nu îl vei ierta
pentru ceea ce a făcut, eu sunt de părere că nu pierdem nimic să acultăm aceea persoană
câteva momente.

Ședința numărul 5
Scopul:
Cea de-a cincea ședință urmărește descrierea perioadei în care participanții au trăit în
centrele de plasament. Se vor observa mai în amănunt atât întâmplările negative cât și cele
pozitive.
Desfășurarea activităților:

33
 În prima parte a ședinței (14:30-14:50) vom discuta despre perioada în care copii au
trăit în centrele de plansament. Copiii ne vor povesti atât întâmplările cele plăcute cât și cele
neplăcute. Această ședință urmărește condițiile de trai din acel centru și modul de dezvoltare
atât educațională cât și socială a fiecărui copil. E foarte important să observăm evoluția
copilului de la plecare din centrele de plansamemt până în momentul actual, deoarece așa ne
dăm seama că familile adoptative și-a respectat responsabilitățile față de copilul adoptat.

În a doua parte a ședinței (14:50-16:30) jocul se va desfășura în felul următor: copiii

care vor alege o întâmplare neplăcută, vor scrie despre modul în care ar fi procedat ei dacă
făceau parte din persoanlul istituției , iar copii care vor scrie o întâmplare plăcută, vor scrie
lucrurile care i-au impresionat și dacă au contribuit la dezvoltarea lor persoanală. Pe finalul
jocului după ce au terminat sarcina primită, în fața grupului, fiecare dintre aceștia vor
enumera câteva comprații între perioada peterecută în acea instituție și momentele actuale din
interiorul familiei adoptatoare

Concluzie:
Datorită acestui tip de activitate putem pune în balanță într-un mod sau altul dacă
acești copii au fost fericiți si dacă s-au simțit apreciați și iubiți în centrele de plasament.
Ținând cont de numărul mare de copii și numărul mic de personal care se află în fiecare
centru este normal ca acele persoane să nu le poată oferi dragoste și timpul lor în mod egal la
toți copii în comparație cu ce primesc în momentul de față de la părinții adoptivi. De
asemenea putem observa evoluția copiilor de la părăsirea centrelor si până în prezent. Poate
că acolo copii erau mai retrași mai timizi, nu obijnuiau să facă anumite lucruri și de când fac
parte din familia adoptivă totul s-a schimbat spre bine.

Ședința numărul 6
Scopul:
Această ședință îi ajută pe copii să se descopere și în același timp să aflăm ce planuri
mărețe de viitor are fiecare. De asemenea ne vor povesti despre pasiunile lor. Scopul nostru
este de a încuraja copii să își urmărească propiile vise fără a se mai uita înapoi, indiferent de
trecutul fiecăruia.

Desfășurarea activităților

34
 În prima parte a ședinței (14:30-14:45) le vom prezent participanțiilor activitatea ce o
vor parcurge astăzi. Copiii vor primi o coală de hărtie, un creion și culori colorate. Timp de 20
de minute își vor exprima printr-o metodă la alegere, fie un desen, fie o descriere, viziunea lor
profesională după împlinirea vârstei de 18 ani.

În cea de-a doua parte (14:45-16:30) după finalizarea exercițiului, vom discuta
lucrarea fiecărui participant, iar noi ca și specialiști vom intreveni de câte ori va fi nevoie ,
pentru a le oferi câte un sfat copiilor. Din cunoștințele noastre intenționăm să le spunem
copiilor atât laturile negative cât și cele pozitive a fiecărei profesii, dar nu vom trece cu
vederea peste faptul că, dacă meseria respectivă îl definește pe copil și acesta este înzestrat cu
abilitățile necesare meseriei respective, asta nu înseamnă că nu va avea un succes uriaș în
viitorul apropiat.

Concluzie:
Această oră de consiliere îi ajută pe copii să își descopere latura profesională, să
acumuleze informații în legătură cu meseria aleasă și să își exprime pasiunile pe care le are
fiecare. În același timp îi face să evadeze din realitate și să își impagineze rolul pe care îl vor
urma după împlinirea vârstei de 18 ani. Este tipul de consiliere în care participanții se simt în
largul lor și sunt dornici să își exprime fiecare planurile de viitor.

Ședința numărul 7
Scopul:
Scopul acestei ședințe este diminuarea lipsei de comunicare între copii adoptivi și cei
biologici. Realizarea acestei ședințe îi vor ajuta mai mult pe copii biologici să înțeleagă lipsa
atât materială cât și morală al copiilor adoptivi.

Desfășurarea activităților
În prima parte a ședinței (14:30-14:40) le vom prezenta participanțiilor activitatea și
contribuția lor la desfășurarea acesteia. La acest tip de activități va participa și consilierul
familial, deoarece are multe de spus atât copiilor adoptivi cât și celor biologici . De asemenea
vor asista familile la desfășurarea activității. Tema aceastei activități este schimbul de rol.
Copii adoptivi vor fi copii biologici, iar cei biologici vor deveni copii adoptivi. Vom încerca
prin aceast exercițiu să le explicăm copiilor biologici că oricine ar putea să fie în situația
copiilor a căror părinți i-au părăsit. Copii vor primi o coală de hârtie A4, unde vor descrie
printr-un eseu cum ar proceda ei în situația dată.

35
 În ce-a de a doua parte (14:40-16:30), după finalizarea exercițiului, vom dicuta
rezultate obținute în urma implicării acestora în activitate. Pe rând participanți vor citi cu voce
tare ceea ce au scris pe hărtie în fața familiei adoptatoare, iar noi vom interveni acolo unde
lucrurile nu se înțeleg suficient de bine. Noi ne asigurăm ca fiecare participant în parte să
înțeleagă rolul și importanța acestei ședințe.

Concluzie
Ședința de astăzi contribuie la îmbunătățirea relației dintre copii adoptivi și cei
biologici. Ținând cont că ambele categorii sunt la vârsta adolescenței, aici lucrurile sunt mai
greu de înțeles, deoarece copii sunt vulnerabili și pricep mult mai greu ceea ce se întâmplă în
jurul lor. Este destul de dificil să îi explici copilului tău ce anume te-a determinat să înfiezi un
copil, pentru că de fapt el este copilul tău și nu cel adoptiv. Eu consider că acest schimb de rol
va contribui într-un fel sau altul la îmbunătățirea relaților dintre aceștia. Într-adevăr că este
nevoie de timp, nu putem să îi facem pe acei copii să înțeleagă anumite aspecte și să își
schimbe părerea și copmportamentul într-un timp foarte scurt. Copii biologici trebuie să țină
cont de faptul că ei sunt niște copii norocoși, deoarece au părinții lângă ei, în schimb ce copii
adoptivi încearcâ prin intermediul familiei adoptatoare să se obijnuiască cu noua viață și să îi
vadă pe aceștia ca pe niște părinți. Dacă relația dintre copii biologici și cei adoptivi ar fi mai
strânsă și părinții vor fi mai liniștiți și nu vor avea de suferit, deoarece familia adoptatoare
suferă foarte mult din cauza neînțelegilor ce apare între copii. Ei încearcă să le explice atât
celor adoptivi cât și celor biologici, însă nu este simplu și de aceea sunt nevoți să apeleze la
un specialist și să îi îndrume cum trebuie să se comporte în astfel de situații.

Ședința număru 8
Scopul:
Să observăm evoluția de la ultima ședință și până în prezent. Intenționăm să aflăm
dacă s-au schimbat cât de puțin lucrurile între copii adoptivi și cei biologici.

Desfășurarea activităților
În prima parte a ședinței (14:30-14:45) vom discuta cu participanții despre activitatea
ce se va desfășura în această oră. În cadrul acestei activități vor participa toți părinții, copii
adoptivi și unde este cazul copii bilogici. Activitatea include pe toată lumea, chiar dacă unii

36
dintre ei nu se confruntă cu această problemă, dar opinia lor va conta pentru acele persoane
care întâmpină dificultăți.

În cea de-a doua parte (14:45-16:30) vom viziona un filmuleț timp de 10 minute care
face referire la tema ședinței de astăzi, mai exact avem oportunitatea să vedem cu ochiul liber
cum arată defapt relația actuală dintre copilul adoptat și copilul biologic. După vizionarea
fimului vom discuta pe baza acestuia. Prima dată le voi da cuvântul famililor și copiilor care
nu se află în această situație, după care vor răspunde cei în cauză. Vom face în așa fel încât ca
toată lumea prezentă să își spună punctul de vedere.

Concluzie
Am decis să participe și restul părinților împreună cu copii adoptivi, deoarece din
punctul meu de vedere este important să asculți și alte păreri, poate îți dai seama de lipsurile
pe care le are acea familie și acel copil, iar tu care ai lucrurile pe care celălalt nu le are nu le
prețuiești. Așa se întâmplă și în acest caz. Copii biologici nu apreciază faptul că au alături de
ei un frate, în schimb ceilalți copii sunt singuri și ar da orice să mai aibe încă un frate, o
persoană la cine să îi spună ofurile, dar din păcate acest lucru nu se poate împlini. Opinile
celorlalți părinți pot să conteze foarte mult la schimbarea modului de abordare a situației date.

Ședința numărul 9
Scopul:
Scopul acestei ședințe este de a cunoaște adevăratele motive din cauza cărora copii
biologici nu acceptă să aibe niciun fel de relație cu copii adoptivi.

Desfășurarea activitățiilor
În prima parte (14:30-14:40), vom discuta despre desfășurarea acestei ore, după care
fiecare participant va primi două coli A4 pe care va scrie sau desena viața de acum și viața pe
care ar dori să o aibe. Mai exact care sunt lucurile care le plac la familia lor și care nu, și ce ar
dori să schimbe pentru ca ei să fie în totalitate fericiți și mulțumiți. Vom împărți copii în două
grupe. Cei care au frați biologici împreună cu acești într-o grupă, iar cealaltă restul
participanților.

În cea de a doua parte (14:40-16:30) îi vom lăsa pe copii să își rezolve activitatea timp
de 25 de minute după care în timpul rămas, vom discuta pe baza răspunsurilor. Atât

37
psihologul cât și consilierul familial își vor spune punctul lor de vedere la fiecare participant
în parte pe baza afirmațiilor primite de la ei.

Concluzie
Prin intermediul acestui tip de activitate, intenționăm să aflăm cu exactitate ce anume
le lipsesc atât copiilor adoptivi cât și copiilor biologici. Principala noastră sarcină este de a
afla minusurile pe care le întâmpină acești copii și ce i-ar face fericiți dacă schimbă anumite
aspecte din viața lor. La fel cum în rândul copiilor adoptivi unde sunt și copii biologici relația
dintre aceștia nu este una favorabilă și trebuie să îi ajutăm pe aceștia să construiască o
legătură cât mai strânsă, la fel și la acei copii adoptivi care nu au frați poate există probleme
unde problema cea mai dificilă este lipsa unui frate sau soră. Și cumva putem să compensăm
una cu cealată și pe caz real să schimbăm modul de gândirea al acelor copii biologici care
neagă cu orice preț prezența copilului adoptat. La această activitate vor participa atât copii
biologici cât și copii adoptivi.

Ședința numărul 10
Scopul:
Această ședință urmărește dacă aspectele prezentate în tot acest timp este benefic
pentru dezvoltarea atât profesională cât și personală a participanților.
În prima parte a ședinței (14:30-15:00) le voi prezenta participanților ultima activitate
din acest set de ședințe cu caracter motivațional. Le voi explica prin cuvintele proprii părerea
mea despre contribuția lor la fiecare activitate în parte și dacă într-adevăr se vede cea mai
mică schimbare în urma acestor ședințe. Atât pentru noi ca și specialiști cât și pentru ei ca și
participanți. Eu sunt de păre că întodeauna avem ceva de învățat indiferent că e vorba despre
un copil sau un adult. Chiar dacă suntem specialiști în ceea ce facem noi tot învățăm de la
beneficiarii noștri indiferent de problema fiecăruia.

În partea a doua (15:00-16:30) vom realiza un joc. Copii trebuie să își exprime liber
aspectele care l-au impresionat de-a lungul acestor ședințe și dacă ar dori să mai participe la
astfel de activități. Este foarte importantă opinia participanților, deoarece datorită feedbak-
ului transmis de către aceștia îți poți da seama dacă munca ta a dat rezultate și dacă copii au
fost încântați de activitățiile desfășurate în timpul orelor de consiliere.

38
 Concluzie:
Ultima ședință de consiliere urmărește progrezul fiecărui participant.Vrem să ne
asigurăm dacă modul nostru de abordare al problemelor și activitățile pe care le-am ales dau
roade într-un fel sau altul pentru rezolvarea dificulăților întâmpinate de către participanți. Prin
succesul în astfel de situație îți poți valora munca din mai multe puncte de vedere. Practic ca
și specialist te afli într-o continuă dezvoltare prin dobândirea unor noi situații. Aceste ședințe
de consiliere au urmărit gradul de dificultate cu care acești beneficiari se confruntă și modul
de rezolvare al acestor probleme. Noi ca și specialiști ne-am implicat în cadrul acestor
activități pentru a veni în ajutorul acestor copii.

4.4 Monitorizarea și evaluarea rezultatelor obținute

Pentru rezolvarea problemelor pe care le-am descoperit pe parcursul cercetării este

nevoie de astfel de activități pentru a veni în ajutorul acestor copii. Acei părinți duc o luptă
foarte grea din punct de vedere emoțional din cauza neînțelegerii ce există între copii
biologici și cei adoptivi, unde este cazul. Este un proces destul de greu, pentru că lucrăm cu
copii, iar în această situație cum am spus mai sus este destul de dificil să îi faci să înțeleagă
anumite subiecte mai delicate. Invidia copiilor biologici poate apărea foarte ușor din cauză că,
părinții acestora îi acordă atenție și copilului adoptat. Datorită acestui aspect se poate ajunge
foare ușor la declanșarea unor conflicte.
Conform acestui plan de intervenție, eu sunt de părere că, situația beneficiarilor se va
îmbunătăți într-o oarecare măsură în urma acestor ședințe într-un viitor apropiat, poate nu la
toți dintre aceștia în mod egal, dar cu siguranța unele aspecte din cadrul problemelor pe care
aceștia le întâmpină se vor remedia. Relația dintre copii biologici se va îmbunătății în viitor,
iar familia adoptatoare va putea comunica mult mai ușor cu ambii copii. Copii adoptatori care
nu doresc să ia vreodată legătura cu părinții biologici își vor schimba punctul de vedere, iar
aceste ședințe îi vor pune puțin pe gânduri. Estența rezolvării problemelor întotdeauna stă în
voința beneficiarului. Dacă acesta nu are bunăvoință și ambiție să schimbe lucrurile în cadrul
cărora are de suferit, poate urma în număr foarte mare diferite tipuri de ședințe, pentru că
problemele nu se vor rezolva nciodată.
Sfaturile și punctele de vedere pe care participanții le-au primit de la specialiști, a căror
prezență ne-a onorat, în cadrul acestor ședințe, le-au deschis cumva ochii acestora și i-au făcut
să cântărească lucrurile într-un fel sau altul pentru a nu declanșa o altă problemă, din contră

39
aceștia i-au atenționat cum să diminueze astfel de probleme pentru a avea în primul rând un
stil de viață sănătos. Dificultățile pe care aceștia le întâmpină pot declanșa probleme grave de
sănătate, deoarece strestul și dezechilibrul emoțioal pe care unii dintre aceștia îl au poate
decurge la diferite boli. Dacă acel copil a încercat să înțeleagă cât de puțin ceea ce specialiștii
au vrut să le tansmită sunt convinsă că lucrurile vor merge spre bine și schimbare se va vedea
într-un timp foarte scurt.
Înainte de a realiza aceste tipuri de activități, mi-am propus să ating fiecare obiectiv în
parte. Am intenționat să captez atenția beneficiarilor pentru ca aceștia să înțeleagă cât mai
bine importanța acestor ședințe și să ia în calcul faptul că, existe persoane care vin în ajutorul
lor, pentru ca problemele întâmpinate să fie rezolvate. Mai ales la copii cum este în cazul de
față, cu alte cuvinte este destul de dificil să îi faci să înțeleagă sensul anumitor subiecte,
deoarece sunt la o vârstă unde anumite aspecte nu sunt interesate pentru ei și le transmite o
stare de plictiseală. Atunci trebuie găsită o metodă cât mai eficentă, pentru ca aceștia să se
acomodeze cât mai repede cu astfel de situații și să acumuleze cât mai multe înformații pe
parcursul ședințelor respective.
Consecințele pe care le-am anticipat înaintea desfășurării ședințelor de consiliere au fost
pozitive și benefice pentru viitorii participanți. Acestea fiind: creșterea stimei de sine,
schimbarea punctului de vedere pe care îl aveu participanții înainte să facă parte din cadrul
acestor activități, îmbunătățirea relației dintre copii adoptivi și cei biologici și declanșarea
indulgenței care poate apărea în cadrul relației copiilor adoptivi în ceea ce îi privește pe
părinții biologici.
Schimbările beneficiarilor care vor avea loc pe viitor se va rezuma la schimbarea
modului de viață și de abordare a lucrurilor pe care îl aveau aceștia înainte să urmeze aceste
ședințe de consiliere.
Conform legii adopției în vigoare, procesul de urmărire a dezvoltării copilului și relația cu
părinții adoptivi ar trebui modificat în prima etapă să fie 2 ani de zile și să se desfășuare
periodic, după care o dată la doi ani, până când acesta ajunge la vârsta maturității. Spun acest
lucru, deoarece copilul adoptat crescând își schimbă modul de gândire pe care îl avea la
începutul adopției și totodată comportamentul poate chiar de familia adoptatoare. Poate unele
dintre acestea nu apelează la un specialist și deaceea e foarte important ca astfel de cazuri să
fie monitorizate pe termen mai îndelungat. Cu alte cuvinte este foarte important să verificăm
ca și specialiști modu de viață pe care îl au și după câțiva ani de la realizarea procesului de
adopție.

40
 Copii care se află în cadru învățământului școlar fie că este primar, gimnazial sau liceal
aceștia trebuie să fie urmăriți periodic de către pshiologul, consilierul școlii sau orice alt
specialist în domeniul social, pentru a afla starea copilului. Fie că vorbim de starea lui din
incinta școlii, fie vorbim despre relația acestuia cu familia adoptatoare. Este foarte important
să știm să folosim limbajul acestor copii. Să vorbim în așa fel încât să nu îi supărăm și să nu îi
facem să se simtă mai inferiori, deoarece acești copii cu siguranță au momnete în care simt
acest lucrur.
După terminarea acestui proces de monitorizare, acei copii vor ajunge la vârsta
maturității unde vor lua propiile decizii și vor alege singuri calea pe care o vor urma. În opinia
mea, startul pe care trebuie să îl primească acești copii fie de la părinții adoptivi, fie de la un
specialist trebuie să fie dinainte ca acesta să poată lua singur anumite hotărâri din viața lui.
Pentru rezolvarea problemelor pe care le-am descoperit pe parcursul cercetării era
nevoie de astfel de activități pentru a veni în ajutorul acestor copii. Acei părinții duc o luptă
foarte grea din punct de vedere emoțional din cauza neînțelegerii ce există între copii
biologici și cei adoptivi. Este un proces destul de greu, pentru că lucrăm cu copii, iar în
această situație cum am spus mai sus este destul de dificil să îi faci să înțeleagă anumite
subiecte mai delicate. Invidia copiilor biologici poate apărea foarte ușor din cauză că părinții
acestora îi acordă atenție și copilului adoptat. Datorită acestui aspect se poate ajunge foare
ușor la declanșarea unor conflicte.
Principalul obiectiv ce trebuie urmărit în cazul copiilor din sistemul de protecție
socială este că aceștia trebuie să crească și să se dezvolte într-un mediu armonios, de preferat
într-o familie, fie că vorbim de familia biologică, de familii de plasament sau de familii
adoptive.
Orice adopție încheiată simbolizează o șansă la o viață mai bună pentru unul sau
pentru mai mulți copii care pot crește și se pot dezvolta în cadrul unui mediu de familie
armonios. Este nevoie de îmbunătățirea întregului sistem de protecție socială dar și a
procesului de adopție.
Odată încuviinţată adopţia, conform legislaţiei în domeniul adopţiei, Autoritatea
Națională pentru Protecția Drepturilor și Adopției Copilului este obligată să urmărească
dezvoltarea copilului și relația cu părinții adoptivi pentru o perioadă de cel puțin doi ani de la
acordarea adoptării. Pentru a respecta această cerință, prestatorul de servicii de adopție va
trebui să trimită Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adoptarea unui
raport al progresului copilului la fiecare patru luni până la finalizarea perioadei de doi ani.

41
 În etapa de post-adopţie, specialiştii din cadrul compartimentului specializat de adopţie
evaluează evoluţia copilului în cadrul noii familii şi relaţia copil-familie, identifică
eventualele dificultăţi în dezvoltarea copilului, informează familia cu privire la
particularităţile etapelor de dezvoltare ale copilului, dezvoltarea ataşamentui şi dinamica
familiei, precum şi cu privire la alte teme de interes, în funcţie de nevoile copilului şi ale
familiei adoptatoare.
Această perioadă le oferă adoptatorilor prilejul să discute despre toate dificultăţile pe
care le întâmpină şi să primească ajutor înainte să apară o situaţie de criză. De aceea, rolul
specialiştilor care monitorizează familia în perioada de post-adopţie este deosebit de
important. Ei acompaniază familia şi copilul în primii lor ani împreună şi le oferă tot sprijinul
de care au nevoie în anumite momente mai dificile. La finalul fiecăreia dintre vizite, cei doi
profesionişti întocmesc un raport privind evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre copil
şi adoptatori.
În majoritatea cazurilor relaţia cu familia extinsă (bunici, unchi, mătuși, alte rude până
la gradul 4) nu a suferit modificări semnificative. De altfel primii care susţin adopţia sunt
bunicii care îşi doresc nepoți și vor să îi crească. Astfel în cadrul cuplurilor vor apărea
automat schimbări considerabile de comportament: soţii vor deveni fie mai responsabili, vor
pune copilul pe primul loc între preocupările lor de zi cu zi, iar relaţia din cuplu va suferii
unele modificări. Astfel ambii parteneri vor redescoperi împreună hobby-uri, vor face mai
multă mişcare şi astfel îşi vor adapta programul pentru a putea răspunde nevoilor copilului:
program fix de masă, de somn, nevoia de plimbare în natură, etc. Aceste modifcări duc la
faptul că familia va avea un program mai bine stabilit, mai ordonat, vor duce un mod de viaţă
mai sănătos, şi nu în ultimul rând vor avea mai dezvoltat sentimentul apartenenţei şi cel al
responsabilităţii. Astfel mulți dintre părinţii adoptivi vor considera că au devenit mult mai
toleranţi și că au ajuns să înţeleagă mai bine preocupările prietenilor și cunoștințelor care au
copii și au ajuns la nivelul în care sunt mai bine integraţi social la modul general.
În perioada monitărizării postadopţie, adoptatorii au obligaţia de a colabora cu direcţia
pentru a întocmi realizarea rapoartelor trimestriale şi de a o informa cu privire la schimbarea
domiciliului ori la modificările intervenite în structura familiei.
Responsabilul de caz poate propune prelungirea perioadei de monitorizare postadopţie,
în condiţiile prevăzute de lege, situaţie în care va întocmi un raport cu constatările şi
recomandările rezultate pe parcursul monitorizării, precum şi motivarea propunerii de
prelungire.

42
 La încheierea perioadei de monitorizare postadopţie, direcţia de la domiciliul copilului
întocmeşte un raport final de închidere a cazului.
Considerăm importantă nuanţarea acestui aspect: există situaţii în care familiilor le
este prezentat primul copil după aproape un an de la momentul atestării (chiar înainte ca
atestatul să expire) şi în cazul acestora aprecierea este pe deplin justificată, iar anxietatea
legată de reluarea procedurilor de atestare este un factor de stres semnificativ. Dar trebuie
cântărită şi încărcătura emoţională puternică implicată în decizia de a adopta (temerile legate
de situaţia copilului, starea de sănătate a acestuia, schimbările pe care familiile anticipează că
vor trebui să le facă după momentul plasamentului etc.) care face chiar şi familiile cărora li s-
a prezentat un copil într-un interval de două luni să considere că perioada este prea mare. Cei
mai mulţi părinţi susţin că le-a fost prezentat un copil abia după 6–9 luni de la momentul
atestării9.

9
https://www.researchgate.net/publication/292586078_Profilul_parinNilor_adoptivi_din_Romania_si_motivaNia
_adopNiei_copiilor_greu_adoptabili, accesat la data de 20.03.2021

43
CONCLUZII
Prin intermediul acestui plan de intervenție am încercat să ating toate obiectivele
propuse și să descoper aspecte de care eram interesată înainte să iau această decizie de a
realiza o lucrea pe tema adopției. De multe ori mă gândeam dacă acest proces chiar are
rezultate pozitive și acei copii întradevăr se simt apreciați și iubiți de familia adoptatoare.
Datorită demersurilor care au loc înaintea adopției aceastea contribuie în totalitate la evoluția
copilului alături de părinții adoptivi. Este important să se lege încă de la început o conexiune
strânsă între familia care dorește să adopte și copilul adoptat pentru ca această realție să ia
naștere într-un totul. Pe parcursul interviurilor am avut copii care nu întâmpinau nici un fel de
probleme, totul decurgea într-un mod armonios și familial, însă cum se întâmplă în fiecare
situație au fost și copii care întâmpinau diferite probleme. În aceste cazuri este foarte
important ca noi ca și specialiști să intervenim cu grijă și să găsim o modalitate de ai ajuta atât
pe părinții cât și pe copii acestora, fie că vorbim de cei adoptați, fie în unele sitații de cei
biologici, deoarece în unele situații unde există astfel de copii lucrurile sunt mai greu de
controlat. Problemele pe care eu le-am constadat au fost: neînțelegerile ce apar în urma
procesului de adopție între copii biologici și cei adoptați, unde este cazul și dificultate în ceea
ce privește relația dintre copii adoptivi și familia lor biologică. Pentru soluționarea acestor
probleme am decis că acești copii împreună cu familile lor adoptivă ar trebui să urmeze câteva
ședințe de consiliere psihologică dar și familială. Eu sunt de părere că, acești specialiști vin în
ajutorul beneficiarilor pentru a încerca să diminueze astfel de conflicte.
În structura complexă a societății, sociologia acționează prin intermediul legislației în
vigoare. Adopția nu face excepție, fiind tot mai mult aplicată ca o formă de protecție socială a
copilului rămas fără îngrijirea părinților. Adopția reprezintă instituția juridică în virtutea
căreia un copil minor care nu are părinți sau care din cauza altor împrejurări nu se poate
bucura de ocrotirea părintească necesară este primit în familia adoptatorului întocmai ca un
copil firesc al acestuia. Adopția este menită să ofere unui copil lipsit de ocrotire părintească o
atmosferă echilibrată de familie, în care acesta să găsească condiții prielnice pentru dezvoltare
fizică și psiho – emoțională armonioasă (Miron Oxana, 2018).
Altfel spus adopţia este considerată ca fiind o măsură specială de protecţie socială a
copilului, ceea ce se reflectă în conţinutul dispoziţiilor legale.
Filipescu Ioan spunea că „pentru înflorirea armonioasă a personalităţii sale, copilul
trebuie să crească într-un mediu familial, care să-i asigure un climat de fericire, armonie şi
înţelegere. Pe cât este posibil copilul trebuie menţinut şi crescut în familia sa de origine. Mai

44
mult decât atât dacă acest lucru nu este posibil, urmează a se asigura copilului o famile
permanentă, în care să fie crescut şi format pentru a deveni folositor societăţii”10.
Indiferent câte schimbări și în ce direcție va evolua conceptul de familie, cred că nu
este permis să uităm că adopția nu mai este instrumentul prin care cel care dorește un copil îl
poate avea, ci este mijlocul prin care un copil poate primi familia, suportul și ocrotirea
părintească de care are nevoie pentru a crește și a se dezvolta într-un mediu sănătos.
Putem afirma faptul că, familiile care adoptă trebuie să aibă o flexibilitate foarte
mare în gândire, capacitatea de a acceapta o altă persoană: copilul, în integritatea lui, fără să
își dorească neapărat să îl schimbe și să aibă extrem de multă disponibilitate psihică.
Preocuparea părinților adoptivi pentru integrarea socială a copiilor este evidențiată
atât prin integrarea şcolară a copiilor dar şi prin numărul mare de prieteni cu care copiii au
activități comune în afara şcolii. Astfel majoritatea copiilor urmează o formă de învățământ
potrivit cu vârsta lor şi de asemenea au rezultate şcolare bune sau foarte bune.
Copiii au comunicat prietenilor, cunoştințelor dar şi colegilor de clasă sau cadrelor
didactice faptul că sunt adoptați. Am observat că pentru copil cel mai uşor este să discute
despre statutul său de copil adoptat cu părinții iar cu persoane mai puțin apropiate este cel mai
dificil.
Familiile adoptive au valori sociale puternice pe care încearcă să le transmită copiilor
adoptați. Calitatea de părinte, alături de o relație de cuplu stabilă sunt văzute, de cei mai mulți
dintre părinții adoptivi, ca împlinire personală şi mai puțin ca o „îndatorire socială”.
Responsabilitatea în cadrul familiei este una dintre valorile pe care părinții adoptivi le
exprimă în mare măsură şi pe care îşi doresc să le transmită copiilor, alături de bunele
maniere, respect dar și toleranță.
De asemenea o mare parte a familiilor adoptive includ în rețeaua lor de suport alte
familii adoptive, considerând extrem de utile informațiile şi experiența acestora, este
important să se organizeze, atât de către DGASPC cât şi de ONG-urile care activează în
domeniu, grupuri de suport atât pentru părinți adoptivi cât şi pentru copiii adoptați, la care
toate familiile să poată avea acces.

10
Filipescu Ion, (1998), Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate, Editura All Beck, București, 1998, p. 1

45
 ANEXE

Anexa numărul 1
Ghidul de interviu
1. La ce vârstă ai devenit membru al familiei adoptive?
2. Cum te simți în noua familie?
3. Cum a fost perioada trăită în centrele de plasament?
4. Ce te impresionează cel mai mult la părinții tăi adoptivi?
5. Ce planuri ai pe viitor?
6. Cum ai reacționa, dacă vreodată părinții biologici te vor căuta?
7. Crezi că părinții adoptivi ar fi de acord să iei legătura cu părinții tăi biologici?
( Explicați varianta de răspuns)
8. Care sunt pasiunile tale și dacă părinții adoptivi contribuie într-un fel sau altul la
realizarea acestora?
(Explicați varianta de răspun)
9. Îi poți privi în egală măsură atât pe părinții biologici cât și pe cei actuali?
(Explicați varianta de răspuns)
10. Ți-a fost dificil să te integrezi în noua ta familie?

46
 Anexa numărul 2
Interviul numărul 1:
Date personale
Nume: C.C.E.
Vârstă: 15 ani
Ocupație: elev
Gen: masculin
Răspunsurile obținute în urma interviului
1. La ce vârstă ai devenit membrul al familiei adoptive?
R: Am devenit membru la vârsta de 6 ani. Și acum îmi aduc aminte de momentul când au
venit părinții mei adoptivi la centru pentru prima oară și când au intrat în camera unde mă
aflam eu cu totu că erau și alți copii lângă mine dar privirea lor s-a intersectat cu a mea în
dată ce au deschis ușa.
2. Cum te simți în noua familie?
R: Mă simt extraordinar, părinții mei adoptivi sunt lângă mine în fiecare clipă, nu mă
neglijesc niciun moment. Părinții mei adoptivi mai au un băiat în vârstă de 12 ani. Relația
dintre mine și el nu este deloc bună. Pot spune că nu ne înțelegem. De la început m-a respins
și nu a vrut să se joace cu mine. Părinții mei au decis să adopte un copil după ce au aflat că
mama mea, din cauze medicale nu mai poate să aibe un copil, iar ei își doreau foarte mult
încă unul. De aici a plecat totul și eu am devenit membrul al familiei. Fratele meu este foarte
invidios, nu vrea să împartă nimic. De fiecare dată când mama îmi cumpără și mie zbiară și
începe să urle la mama, iar eu refuz ceea ce îmi dă ea numai să înceteze fratele meu. De
multe ori am încercat să plec înapoi la centru pentru a nu declanșa astfel de situații, însă
părinții mei m-au oprit de fiecare dată, explicându-mi că fratele meu va crește și lucrurile se
vor schimba spre bine.
3. Cum a fost perioada trăită în centrele de plasament?
R: Nu pot să spun că am trăit numai momente grele și triste, pentru că au fost și
momente frumoase, dar nu mai frumoase decât pe cele ce le trăiesc în prezent. Fiind un
număr redus de personal nu aveau atâta timp să ne acorde multă atenție și afecțiune la
fiecare copil în parte. Totul se întâmpla mult prea rapid, ce era foarte frumos când mergeam
în tabere cu toți copii de la centru și realizam diferite activități.
4. Ce te impresionează cel mai mult la părinții adoptivi?
R: Cel mai mult mă impresionează faptul că mă aceptă în familia lor chiar dacă nu
sunt copilul lor biologic și mă privește ca fiind cel mai de preț pentru ei.

47
5. Ce planuri ai pe viitor?
R: Pe viitor doresc să conduc un centru de copii care se află în situația în care am fost
și eu, pentru a veni cu lucruri noi și aș dori să schimb câteva lucruri ce se petrec în acele
centre de plansament. Aș vrea ca acei copii să primescă mult mai multă atenție din partea
personalului, să se pună mai mult accent pe abilitățile fiecărui, deoarece fiecare copil se
pricepe să facă ceva.
6. Cum ai reacționa dacă părinții biologici te vor căuta?
R: Este o întrebare destul de grea, pentru că familia mea adevărată este cea pe care o
am acum. Părinții mei biologici nu însemna nimic pentru mine, pentru că cei de la centru
după ce am crescut și am început să întreb de părinți mei mi-au spus că m-au părăsit când
aveam 2 luni de zile. Și atunci reacția mea pentru ei va fi foarte rece și distantă.
7. Crezi că părinții adoptivi ar fi de acord să iei legătura cu părinții biologici?
R: Eu nu cred că vor avea ceva împotrivă să iau legătura cu ei, dar singurul lucru care
mi-au zis a fost să nu uit de ei să șă nu îi dau la o parte și au perfectă dreptate pentru că ei au
fost cei care au văzut de mine decând m-au luat de la centru.
8. Care sunt pasiunile tale și dacă părinții tăi adoptivi contribuie la realizarea acestora într-
un fel sau altul?
(Explicați varianta de răspun)
R: Pasiunile mele sunt desenul și gătitul. În timp ce desenez mă liniștesc și simt că
evadez din realiate, iar gătitul pentru mine însemnă o relaxare o joacă, mă pot juca cu
igredientele și pot ajunge să fac diferite tipuri de preparate. Îmi place foarte mult să îmi
surprind părinții și mai ales când vin de la muncă să găsească ceva de mâncare pe masă din
ce știu și pot să fac. Părinții mei mă susțin atât financiar cât și moral în ceea ce fac.
9. Îi poți privi în egală măsură atât pe părinții biologici cât și pe cei actuali?
(Explicați varianta de răspuns)
R: Vă spun foarte sincer că nu, pentru că părinții biologici nu merită respectul pe care
îl am față de părinții mei adoptivi, care mi-au oferit o bună creștere și educație de când mă
aflu la ei.
10. Ți-a fost dificil să te integrezi în noua ta familie?
(Explicați varianta de răspun)
R: La începu am fost puțin mai rușinos și am fost mai retras decât sunt acum, pentru
că nu vroiam să îmi supăr părinții și lucrurile care mă înconjurau erau străine pentru mine.
Pot spune că a durat ceva timp până am reuși să mă acomodez, dar în momentul de față, pot
spune că mă simt în largul meu.

48
 Anexa numărul 3
Interviul numărul 2:
Date personale:
Nume: G.R.D.
Vârstă: 16 ani
Ocupație : elevă
Gen: feminin
Răspunsuri obținute în urma interviului
1. La ce vârstă ai devenit membru al familiei adoptive?
R: Am devenit membru la vârsta de 1 an.
2. Cum te simți în noua familie?
R: În noua familie mă simit minunat, deoarece nu îmi lipsește nimic. Părinții mei
încearcă să îmi ofere tot ce eu îmi doresc.
3. Cum a fost perioada trăită în centrele de plansamnet?
R: Ținând cont că am fost foarte mică când părinții mei adoptivi m-au adoptat nu pot să
vă răspund la întrebarea aceasta, însă vă pot povesti umpic din ce mi-au spus părinții mei
după ce am mai crescut. Mi-au povestit că traiul din acel centru era destul de greu, deoarece
erau peste 100 de copii, iar numărul persoanelor care se ocupa de îngrijirea acestora era
foarte mic. Mâncarea era limitată nu puteai să mănânci fiecare ce vroia și cât vroia. Se vedea
tristețea pe chipul lor. Majoritatea copiilor la îngrijitoare le spunea mamă, iar unii care erau
mai năzdrăvani încercau să se facă prezenți prin năzbâtiile lor.
4. Ce te impresionează cel mai mult la părinții adoptivi?
R: Cel mai mult mă impresionează faptul că au avut curajul și dorința de a mă accepta
în famila lor, deoarece nu oricine ar fi de acord să înfieze un copil străin. Și nu în ultimul
rând dragostea pe care mi-o poartă în fiecare zi.
5. Ce planuri ai pe viitor?
R: Pe viitor doresc să îmi întemeiez o familie și să ajung un asistent social foarte bun,
pentru că vreau să ajut persoanele necăjite și care au nevoie de ajutor.
6. Cum ai reacționa dacă părinții biologici te vor căuta?
R: În momentul acesta nu vreau să aud nimic de părinți mei biologici. Pentru mine
nu există și nu vreau să mă întânesc niciodată cu ei, pentru că adevărații mei părinți și care
merită să îi ascult și să îi respect sunt cei din prerzent.
7. Crezi că părinții adoptivi ar fi de acord să iei legătura cu părinții biologici?

49
 R: După ce am crescut părinții mei mi-au povestit tot adevărul. Țin minte că aveam
vârsta de 10 ani când mi-au spus că de fapt nu sunt copilul lor adevărat,te dar pentru ei acest
aspect nu contează, pentru că eu tot copilul lor sunt si voi fi mereu. Eu zic că nu vor avea
nimic împotrivă, doar că eu nu doresc să-mi cunosc sau să știu ceva despre părinții biologici.
8. Care sunt pasiunile tale și dacă părinți adoptivi contribuie într-un fel sau altul la
realizarea acestora?
(Explicați varianta de răspun)
R: Pasiunia mea este cântatul. Când eram în clasele 5-8 participam la diferite
concursuri cu școală. Și acum la liceu când mi se oferă o astfel de activitate nici nu stau pe
ganduri. Părinții mei sunt foarte mândri de mine și își doresc foarte mult să ajung cât mai
departe datorită acestei pasiuni. Și da, îmi sunt apropape și se implică foarte mult în toate.
9. Îi poți privi în egală măsură atât pe părinții biologici cât și pe cei actuali?
(Explicați varianta de răspuns)
R: Clar că nu. Cum v-am spus și mai devreme nu vreau să aud nimic de ei. Pentru
mine există doar părinții actuali și nimic mai mult.
10. Ți-a fost dificil să te integrezi în noua ta familie?
(Explicați varianta de răspun)
R: Având în vedere că eram foarte mică când am pășit pragul acestei case nu pot să
vă spun nimic, dacă mi-a fost sau nu dificil. Ce pot să vă zic este faptul că, mă simt un copil
norocos pentru că acești oamni m-au luat la ei acasă și m-au primit cu brațele deschise.

50
 Anexa numărul 4
Interviul numărul 3:
Date generale
Nume: C.I.
Vârstă: 14 ani
Ocupație: elev
Gen: masculin
Răspunsurile obținute în urma interviului
1. La ce vârstă ai devenit membru al familiei adoptive?
R: Am devenit membru la vârsat de 7 ani.
2. Cum te simți în noua familie?
R: Păi nuștiu cu ce să încep. Părinții se comportă foarte frumos cu mine. Încercă prin
orice să mă vadă fericit, dar am un frate care nu mă place foarte mult. Fratele meu are vârsta
de 20 de ani. Când părinții mei au ales să mă adopte el nu a fost de acord ca eu să fac parte
din familia lor. Însă părinții mei au crezut că lucrurile se vor schimba dacă el va crește . Tot
timpul mă atacă și îmi spune că sunt un străin, că nu merit să primesc ceea ce el primește și
că nu ar trebui să mă aflu la ei în casă. Eu încerc să nu îi dau atenție când îmi spune astfel
de lucruri, dar în același timp nu îmi este indiferent, pentru că eu vreu să am o relație
frumoasă cu fratele meu și să ne înțelegem.
3. Cum au fost momentele trăite în centrele de plansament?
R: Au fost și momente frumoase și mai puțin frumoase. Erau câteva îngrijitore care se
comportau foarte frumos cu noi, dar existau altele care urlau și ne vorbeau urât. Ne lăsau să
ne uităm la televizor foarte puțin, nu aveam voie să ne jucăm cu ce jucări vroiam noi numai
cu ce ni se dădea. Uneori mă simțeam trist și dat la o parte. Aveam nevoie uneori să simt și
eu acea dragoste părintească, să știu că este cineva care mă ocrotește. Era fumos de Crăciun,
de Paște când primeam multe cadouri, atunci mă bucuram pe-o parte, dar pe altă parte tot
trist eram.
4. Ce te impresionează cel mai mult la părinții adoptivi?
R: Cel mai mult mă impresionează faptul că mă privește în egală măsura ca și pe
fratele meu, chiar dacă nu am același sânge ca și el.
5. Ce planuri ai pe viitor?
R: Pe viitor îmi doresc să devin medic și să am o relație mai strânsă cu fratele meu.
Pentru că mi s-a oferit șansa de a avea o familie și nu vreau să îmi pierd fratele chiar dacă

51
acesta nu vrea să audă de mine. Dar mâ gandesc că o să cresc și eu și relația dintre mine și
el se va schimba spre bine.
6. Cum vei reacționa dacă părinții biologici te vor căuta?
R: Păi o să mă afecteze întâlnirea cu ei, deoarece nu înțeleg de ce m-au părărsit. Mi s-
a spus la centru înainte cu ceva timp ca părinții adoptivi să mă ia de acolo, că mama a fost
cea care m-a lăsat, deoarece nu avea bani să mă crească, dar despre tatal meu nuștiu nimic
și tocmai asta vreau să aflu de ce tata nu a fost lângă mama să o ajute cu bani pentru a mă
putea crește.
7. Crezi că părinții adoptivi ar fi de acord să iei legătura cu părinții biologici?
R: Eu zic că da, dar totuși ar avea puțină teamă să nu plec de lângă ei. Chiar dacă
părinții biologici ar vrea să rămân la ei eu le-aș spune că o să îi vizitez dar de lângă părinții
adoptivi nu voi pleca.
8. Care sunt pasiunile tale și dacă părinții adoptivi contribuie într-un fel sau altul la
realizarea acestora?
(Explicați varianta de răspun)
R: Înotul este pasiunea mea. De doi ai particip la difeirte concursuri, iar părinții mei
îmi plătesc ore de înot și mă însoțesc de fiecare dată când am câte un concurs.
9. Îi poți privi în egală măsură atât pe părinții biologici cât și pe cei actuali?
(Explicați varianta de răspuns)
R: Nu îi privesc în egală măsură, deoarece în acest moment părinții biologici sunt
niște străii pentru mine, iar cei actauli sunt părinții mei naturali.
10. Ți-a fost dificil să te integrezi în noua ta familie?
(Explicați varianta de răspun)
R: La început mi-a fost greu să mă acomodez, pentru că fratele meu nu vroia să
locuiesc cu el. A fost o luptă destul de grea pentru noi toți, mai ales pentru părinții mei care
încercau să mulțumească atât pe fratele meu cât și pe mine prin orice mijloc.

52
 Anexa numărul 5
Interviul numărul 4
Date generale:
Nume: H.E.A.
Vârstă: 16 ani
Ocupație: elev
Gen: masculin
Răspunsuri obținute în urma interviului
1. La ce vârstă ai devenit membru al acestei famili?
R: Am devenit membru al acestei famili la vârsta de 5 ani.
2. Cum te simți în noua familie?
R: În noua mea familie mă simt acceptat întru totul de către părinții mei. Singur lucru
care mă face mai putin fericit este faptul că, sora mamei mele nu acceptă ca eu să fiu nepotul
ei. Este o persoană care nu concepe ca o persoană să adopte pe cineva, să îi spui acelui copil
fiul meu, când el nu e sânge din sângele tău. De fiecare dată când vine la noi sau noi mergem
la ea la zile onomastice sau la diferite ocazi, părinții mei adoptivi de acasă îmi spun să nu
pun la suflet nimic din ce spune sau face ea la adresa mea. Eu încerc să nu pun la suflet dar e
foarte dificil, deoarece eu personal nu am greșit cu nimic față de ea. Încă sper ca în viitorul
apropiat să își schimbe concepția și să mă accepte în familia ei ca și nepot.
3. Cum au fost momentele trăite în centrele de plasament?
R: Având în vedere că am stat doar 4 ani și am plecat de la centru de la o vârstă
destul de fragedă nu îmi aduc aminte să vă zic dacă au fost frumoase sau mai puțin frumoase.
4. Ce te impresionează cel mai mult la părinții adoptivi?
R: La mama mă impresionează talentul ei ce îl are față de desen și la tata mă
impresionează răbdarea pe care o are. Niciodată nu l-am văzut pe tatăl meu să fie nervos,
este un om atât de linișitit și cu o răbdare de nedescris. Mama în timpul liber își petrece
majoritatea timpului în atelierul ei. Acolo pictează și desenează diverse imagini și tot ceea ce
își imaginează mi le arată pe hârtie.
5. Ce planuri ai pe viitor?
R: Pe viitor mă gândesc să ajung un fotbalist de succes.
6. Cum ai reacționa dacă părinții biologici te vor căuta?
R: Din păcate acest lucru nu se va întâmpla, mai ales în privința mamei biologice.
Povestea părințiilor mei biologici este foarte tristă. Din spusele părințiilor adoptivi, la vărsta
de 1 an am fost dus la centrul de plasament. Din păcate într-o seară s-a declanșat un scandal

53
monstruos între mama și tata. Acesta era o persoană alcoolică. Și înt-un moment de
agresivitatea acesta a luat cuțitul la mama mea și a omorât-o, iar acum tatăl meu este închis
și nu cred că mă va căuta vreodată.
7. Crezi că părinții adoptivi ar fi de acord să iei legătura cu părinții biologici?
R: În cazul meu cum v-am povestit, numai dacă, eu știu, se va gândi tatăl meu
biologic să mă caute. Dar eu vă spun că nu vreau să dau ochii cu el, pentru că mi-a omorât
mama. Dacă el nu făcea lucrul acesta eu acum eram alături de mama mea biologică.
8. Care sunt pasiunile tale și dacă părinții adoptivi contribuie într-un fel sau altul la
realizarea acestora?
(Explicați varianta de răspun)
R: Da contribuie, sunt alături de mine la fiecare meci pe care îl am. De mic am fost
pasionat de footbal și îmi place foarte mult. Eu zic că în viitorul apropiat voi ajunge să joc fie
într-o echipă din românia fie din străinătate.
9. Îi poți privi în egală măsură atât pe părinții biologici cât și pe cei actuali?
(Explicați varianta de răspun)
R: Nu pot să zic că îi privesc în egală măsură, pentru că părinții mei actuali îmi
oferă o familie și un suport atât social cât și moral. În schimb pe tatăl meu biologic nu pot să
să îl privesc la fel mai bine spus nu îl pot privi deloc după tot ceea ce a făcut. Nu zic poate în
timpul acesta în care a stat în închisoare s-a schimbat și îi pare rău pentru ceea ce a făcut,
dar mie îmi este greu să trec peste această întâmplare.
10. Ți-a fost dificil să te integrezi în noua ta familie?
(Explicați varianta de răspun)
R: Din spusele părințiilor, încă de când m-au cunoscut la centru eram un copil
mult prea cuminte. Foarte greu reușeai să scoți câte un cuvânt de la mine. Și după ce am
început să conviețuiesc cu ei o perioadă le-a fost umpic dificil pănâ mi-am dat drumul în
totaliate, dar acum lucrurile merg spre bine.

54
 Anexa numărul 6
Interviul numărul 5
Date generale
Nume: H.E.A.
Vârstă: 16 ani
Ocupație: elevă
Gen: feminin
Răspunsuri obținute în urma interviului
1. La ce vârstă ai devenit membru al familiei adoptatoare?
R: Am devenit membru la vărsta de 3 ani.
2. Cum te simți în noua familie?
R: În noua familie mă simt protejată și susținută de către părinții mei adoptivi.
Chiar dacă am probleme de sănătate, acest lucru nu i-a oprit pe aceștia să nu mă adopte.
3. Cum au fost momentele petrecute în centrele de plasament?
R: Din cauză că am plecat de acolo de la o vârstă foarte fragedă nu vă pot
răspunde la întrebare. Dar vă pot spune ceea ce mi-a povestit mama mea. Mi-a zis că acei
copii de la centre de fiecare dată când venea cineva la ei erau atât de fericiți și te rugau să
stai cât mai mult timp cu ei. Mi-a zis ca ea înainte să mă adopte timp de un an de zile mergea
aproape în fiecare zi la centru și își petrecea și câte jumătate de zi acolo. Ea era mulțumită
când vedea pe chipul lor fericirea care se datora prezenței ei.
4. Ce te impresionează cel mai mult la părinții adoptivi?
R: Ținând cont de faptul că eu m-am născut fără o mână și îmi este destul de greu
să mă descurc singură, ei înceracă si fie tot timpul cu mine și își împart timpul în așa fel încâ,
unul dintre ei să meargă la muncă și celălalt să stea cu mine.
5. Ce planuri ai pe viitor?
R: Pe viitor îmi doresc să îmi deschid propia mea școală și să vizitez cât mai
multe țări. De la vârsta de 6 ani am început să mă joc de-a școala prin casă. Eu eram
doamna învățătoare și aveam elevii mei invizibili.
6. Cum vei reacționa dacă părinții biologici te vor căuta?
R: Eu zic că dacă nu m-au căutat până acum nici nu cred că mă vor căuta. Tot
așa din curiozitate într-una din zile mi-am întrebat părinții dacă știu cum am ajuns în acel
centru de plasament, iar mama mi-a răspuns că știe povestea de la directoarea centrului.
Mama biologică avea grave probleme de sănătate, iar înainte cu câteva zile ca mama să
nască, tatăl meu a părăsit-o, iar ea nu avea pe nimeni decât pe el, deoarece părinții ei erau

55
decedați și restul familiei erau răspândiți prin alte țări. Mama mea s-a speriat și a zis că nu
poate avea grijă de mine, pentru că abea poate să își poarte singură de grijă din cauza
bolilor.
7. Crezi că părinții adoptivi ar fi de acord să iei legătura cu părinții biologici?
R: Dacă se va oferi ocazia eu zic că da, pentru că niciodată nu mi-au zis să nu o
fac dacă mi se dă șansa. Dar ei mereu când am deschis acest subiect a zis să nu fac vreodată
să mă văd cu ei fără știrea lor. Tot timpul să le zic ce am de gând să fac.
8. Care sunt pasiunile tale și dacă părinții adoptivi contribuie într-un fel sau altul la
realizarea lor?
(Explicați varianta de răspun)
R: Pasiunea mea este cititul. Timpul meu liber îl petrec citind. De multe ori
mama îmi spune să ies cu fetele să mă joc, dar eu tot citititul îl aleg. Păi părinții mei îmi
cumpără cărțile pe care mi le doresc și mergem împreună la diferite târguri de cârți. Și de
acum mă informez ce trebuie să fac pentru a putea să îmi deschid școala de care v-am spus.
9. Îi poți privi în egală măsură atât pe părinții biologici cât și pe cei actuali?
(Explicați varianta de răspun)
R: Chiar la fel nu pot spune că îi pot vedea, dar mi-ar plăcea să știu dacă mama
mea trăiește și să iau legătura cu ea. De tatăl meu biologic nici nu vreau să aud, pentru că
ceea ce a făcut el este de neiertat.
10. Ți-a fost dificil să te integrezi în noua ta familie?
(Explicați varianta de răspun)
R: La vârsta de 3 ani nuștiu dacă mi-a fost greu sau nu. Dar evoluția mea, eu zic
că se datorează interesului și implicării părinților mei decând m-au adoptat și până în
prezent.

56
BIBLIOGRAFIE

1. Albu I., Reghini I., Szabo P.A., (1977), Înfierea, Cluj-Napoca

2. Cernea E., Molcuț E., (1995), Istoria statului și dreptului românesc, Ed. Casa de
editură și presă „Șansa” SRL, București
3. Filipescu I. P., (1997), Adopția și protecția copilului aflat în dificultate, Editura CH
Beck, București
4. Florian E., (1997), Dreptul familiei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti
5. Marina L., (2018), Metodologia Cercetării. Note de curs, Alba Iulia
6. Miron Oxana, (2018), Integrarea cadrului convențional în materia adopției
internaționale în legislația Republicii Moldova. Teza de doctorat, Universitatea de stat din
Moldova, Chișinău
7. Oana Mihăilă, Adopția. Drept român şi drept comparat, online diponibil la URL
https://www.ujmag.ro/drept/dreptul-familiei/adoptia-drept-roman-si-drept-comparat/rasfoire/,
accesat la data de 10.02.2021
8. Serbina I., Moroșanu C., Chelaru C., Iftimie N., Eparu V., (1997), Adopția națională și
internațională, Ed. Moldogrup, Iași
9. Stoica V., Ronea M., Natura juridică şi procedura specifică a adopţiei, în Dreptul nr.
2/1993
10. Voiculescu Cetean Laura, (2019), Dreptul familiei și actele de stare civilă. Note de
curs și manual de seminar, Ed. Lumen, Iași
11. Voiculescu Cetean Laura, (2019), Dreptul familiei și actele de stare civilă. Note de
curs și manual de seminar, Ed. Lumen, Iași
12. https://www.researchgate.net/publication/292586078_Profilul_parinNilor_adoptivi_di
n_Romania_si_motivaNia_adopNiei_copiilor_greu_adoptabili, accesat la data de 20.03.2021

57