MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERITATEA “1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:

Lect. Univ. Dr. TALPAȘ PETRONELA MARIA SICOE MARINA MARIA

ALBA IULIA
2021
 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERITATEA “1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

VIOLENȚA DOMESTICĂ ASUPRA FEMEILOR DIN

JUDEȚUL ALBA, ROMÂNIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:

Lect. Univ. Dr. TALPAȘ PETRONELA MARIA SICOE MARINA MARIA

ALBA IULIA
2021

1
 CUPRINS
REZUMAT ............................................................................................................................................ 3
INTRODUCERE ................................................................................................................................... 4
CAPITOLUL 1. ASPECTELE TEORETICE .................................................................................... 5
1.1. Definiții ale violenței domestice ................................................................................................. 5
1.2. Vizibilitatea violenței domestice ................................................................................................ 6
1.3. Forme ale violenței domestice.................................................................................................... 7
1.4. Etiologie ....................................................................................................................................... 8
1.5. Efectele violenței în familie ........................................................................................................ 9
CAPITOLUL 2: DESIGNUL CERCETĂRII................................................................................... 12
2.1. Problema de cercetare.............................................................................................................. 12
2.2. Obiective .................................................................................................................................... 12
2.3. Întrebările de cercetare ............................................................................................................ 12
2.4. Grup țintă.................................................................................................................................. 12
2.5. Metodologia cercetării.............................................................................................................. 13
CAPITOLUL 3: REZULTATELE CERCETĂRII ......................................................................... 15
3.1. Studii de caz .............................................................................................................................. 15
3.2. Concluzii .................................................................................................................................... 28
CAPITOLUL 4: PLANUL DE INTERVENȚIE .............................................................................. 30
4.1. Scop:. ......................................................................................................................................... 30
4.2. Obiective: .................................................................................................................................. 30
4.3. Desfășurarea campaniei:.......................................................................................................... 30
4.4. Considerații generale privind Adăpostul Lacrimi și speranțe ............................................... 31
4.4.1. Tipuri de adăpost............................................................................................................... 32
4.4.2. Servicii pentru femeile victimă ale violenței domestice .................................................. 33
4.4.3. Etapele muncii cu clientele în adăpost ............................................................................ 34
4.4.4. Consilierea copiilor............................................................................................................ 36
4.5. Monitorizarea și evaluarea planului de intervenție: ............................................................. 37
CONCLUZII FINALE ........................................................................................................................ 39
ANEXA 1: ........................................................................................................................................ 40
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................. 41

2
 REZUMAT

Lucrarea pune în evidență violența domestică asupra femeilor atât în plan fizic cât și în
plan psihic și modul prin care acestea pot combate abuzurile la care sunt supuse.
Primul capitol este dedicat părții teoretice. S-a pus accentul pe definițiile științifice ale
violenței domestice din perspectiva mai multor autori, vizibilitatea violenței domestice , forme
ale violenței domestice, etiologie și efectele violenței în familie.
Al doilea capitol face referire la designul cercetării științifice. În acest capitol este vorba
despre problema de cercetare, obiectivele cercetării, întrebările de cercetare, grupul țintă și
metodologia cercetării. Cercetarea a avut loc în județul Alba, în perioada 2020-2021. În cadrul
acestui capitol s-a folosit metoda studiului de caz pentru investigarea a zece cazuri de violență
domestică.
Capitolul trei evidențiază rezultatele cercetării științifice în urma studiilor de caz
aferente și concluziile cercetării. Studiile de caz descriu 10 femei victime ale violenței
domestice cu vârsta cuprinsă între 25 și 57 de ani, atât căsătorite cât și necăsătorite, cu copii și
fără copii.
Capitolul patru face referire la planul de intervenție pentru informarea și combaterea
violenței domestice la nivelul județului Alba.
În cadrul secțiunii concluzii, sunt prezentate principalele motive pentru care se ajunge
ți se acceptă violența într-o familie.

3
 INTRODUCERE

Principalul motiv pentru care am ales această temă este bazat pe faptul că, în familia
mea au fost destul de multe cazuri de violență asupra femeii. De nenumărate ori s-a încercat o
remediere prin diferite căi, dar a fost în zadar, agresorii susținând că așa au fost crescuți și ei.
În zilele noastre se tot vorbește de o egalitate de drepturi între femei și bărbați, de o
eliminare a discriminării femeii și de o emancipare a femeii, dar realitatea este total opusă. În
unele situații femeia nu este reprezentată nici măcar ca om, ci ca o ființă care este maltratată
atât fizic și psihic cât și sexual.
Din păcate, trăim în zilele când încă se mai poartă sisteme de putere patriarhală care
privilegiază bărbații față de femei, iar aceștia decid că cea mai bună modalitate de impunere
este prin violență.
Femeile sunt cel mai adesea victime ale violenței domestice, care din diverse motive o
acceptă și o tolerează considerând-o aproape normală. Violența nu trebuie tolerată, ea trebuie
denunțată.
Femeile trebuie să înțeleagă că iubirea nu înseamnă coaste rupte, ochi vineți, cap umflat,
ele trebuie să înțeleagă că un om care te iubește nu îți provoacă durere, tristețe și suferință.
Familia este locul unde orice persoană ar trebui să fie în siguranță, să primească
afecțiune, să fie înțeleasă de către membrii ei, dar din păcate în multe familii se întâmplă
contrariul, femeile sunt bătute, terorizate supuse, trăiesc un adevărat coșmar.
Violența domestică este un fenomen deosebit de grav, noi românii, suntem pe primul
loc în Europa în statistica nefastă a infracționalității domestice, un fenomen cu profunde
conotații sexuale, morale, psihologice, economice și care nu afectează doar cei doi parteneri
de viață, ci mai ales copiii, expuși riscului de a perpetua violența ca mod de relaționare.

4
 CAPITOLUL 1. ASPECTELE TEORETICE

1.1. Definiții ale violenței domestice

S. M. Rădulescu definea violența domestică ca “orice formă de agresiune, abuz sau
intimidare, dirijată împotriva unui membru al căminului familial, unei rude de sânge sau contra
altor persoane din mediul familial”.
Conform Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei violența în familie este „orice
act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul din membrii acesteia și care aduce
atingere vieții, integrității corporale sau psihologice sau libertății altui membru a acelei familii,
și vătăma în mod serios dezvoltarea personalității lui/ei”. (Rațiu & Hizo-Miloș, 2016, pag 6)
La a patra Conferință Mondială asupra Condiției Femeii, de la Beijing, din 1995, s-a
afirmat că: „violența îndreptată asupra femeii ca orice act de violență fundamentat pe diferența
de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferință fizică, sexuală sau
psihologică a femeilor, inclusiv amenințările cu asemenea acte, coerciția sau privarea arbitrară
de libertăți, indiferent dacă acestea apar în viaţa publică sau privată.
În consecință, violența împotriva femeilor cuprinde următoarele forme, fără a fi limitată
la acestea:
a) Violența fizică, sexuală şi psihologică ce are loc în familie, inclusiv bătăile, abuzul
sexual al copiilor de sex feminin în cadrul casnic, violența legată de zestre, violul marital,
mutilarea genitală a femeilor, violența extra-maritală şi violența referitoare la exploatare;
b) Violența fizică, sexuală şi psihologică ce apare în comunitatea generală, inclusiv
violul, abuzul sexual, hărțuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, în instituțiile
educaționale şi în altă parte, traficul cu femei şi prostituția (forțată);
c) Violența fizică, sexuală şi psihologică comisă sau trecută cu vederea de către Stat,
oriunde apare aceasta”. ( Rațiu & Hizo-Miloș, 2016, p. 7)
,,Deși violența domestică este un fenomen care a însoțit din totdeauna construirea și
dinamica familiei ,intrarea ei în atenția științelor juridice și sociale este de dată recentă. Doar în
ultimii două zeci de ani, științele sociale și reglementările legale internaționale fac referință la
violența domestică. O dată intrată în conștiința publică, profesioniști și politicieni, separat sau
în întâlniri comune, au prezentat, în cadrul unor manifestări științifice de anvergură națională
și internațională, diferite aspecte ale violenței domestice.” (Muntean A., 2016, p. 139)
Potrivit legii 217/22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenței în familie
definește violența în familie, astfel: „violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune

5
internațională, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal,
săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care
provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori
psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de
libertate. Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita
drepturile şi libertățile fundamentale(ART. 3)”. Rațiu & Hizo-Miloș, (2016, pag. 8)
1.2. Vizibilitatea violenței domestice
În România, în perioada 1980-1993, 70% din cazurile de divorț au fost pe motivul
violenței. Ea afectează în special categoriile defavorizate, adică cele cu un standard scăzut al
vieții, nivel jos de educație și de mule ori afectași de alcoolism. Rata divorțului crescut
considerabil, de la 45000 de cazuri în 1992 la 60000 de cazuri în 1993. Aproape anual sunt
înregistrate aproximativ 11700 raporturi medicale care conțin cazuri de agresiune fizica asupra
femeilor, ceea ce înseamnă că 0,2 % din populația feminină a României este afectată de acest
fenomen.
Conform datelor statistice existente la Inspectoratul General de Poliție, în anul 1997 în
jur de 500 de femei sunt bătute zilnic de soți sau concubini, iar 9% din ele cad victima
omorurilor.
Până în anul 2002, în România nu exista în cadrul legislativ nici o referire cu privire la
acest fenomen. În Codul Penal românesc nu erau prevăzute articole prin care violența în familie
să fie incriminată și pedepsită, fiind prevăzute articole prin care se pedepseau actele de violență
în general. Din Noiembrie 2002, au fost făcute modificări în Codul Penal actele de violență
fiind pedepsite corespunzător.
Problema violenței domestice este prezentată în statistici, de pildă, în acest sens este un
studiu realizat de către Gallup România în 2003, în urma căreia a ieșit ca 52% dintre femeile
din București au experimentat abuzul verbal, emoțional sau fizic la un moment dat în timpul
căsătoriei sau concubinajului. Experții care cercetează această problemă sunt de acord că
violența este un fenomen larg răspândit, mult mai răspândit decât arată sondajele pentru simplul
fapt că unele fapte nu sunt raportate poliției sau spitalelor. Acest studiu, demonstrează pe de
altă parte și interesul publicului față de acest subiect. Îngrijorarea autorităților s-a materializat
cu elaborarea unui set de măsuri legislative ce reglementează acest aspect social, mult mai
neglijat. Societatea civilă și-a oferit sprijinul pentru victimele abuzurilor prin crearea de
adăposturi.
Violența împotriva femeilor a fost recunoscută ca și concept în legislația din România
prin ratificarea Convenției de la Istanbul, intrată în vigoare în septembrie 2016. În prezent,
6
autoritățile Statului colectează date detaliate numai pentru cazurile de violență în familie și asta
abia din 17 Februarie 2014. Pentru celelalte tipuri de violență împotriva femeilor nu există cifre
detaliate.
În anul 2017 au fost raportate Poliției un număr de 20.531 de fapte de loviri și alte
violențe comise între membrii familiei, conform statisticilor Inspectoratului General al Poliției
Române (IGPR), furnizate la solicitarea Centrului Filia. Majoritatea agresorilor sunt adulți de
sex masculin (92%) iar majoritatea victimelor sunt adulți de sex feminin (76%), dar și minori.
Agresori: 18.835 bărbați (92%), 1.588 femei (7,7%), 85 băieți și 23 fete.
Victime: 15.584 femei (76%), 4.029 bărbați (20,5%), 538 fete și 466 băieți.
Raportat la cifrele anterioare din anul 2016, când s-au înregistrat 18.531 de cazuri de
loviri și alte violențe în familie, se constată o creștere a numărului de fapte de loviri și alte
violențe în familie raportate Poliției, ceea ce arată o creștere a fenomenului, dar poate fi și un
indiciu de creștere a încrederii victimelor în a se adresa autorităților în asemenea situații.
În anul 2017, și-au pierdut viața 46 de femei, 26 de bărbați și 12 copii (6 fete și 6 băieți)
în urma violențelor comise asupra lor de foști sau actuali parteneri sau alți membri ai familiei,
în 73 din cele 84 de cazuri dintre cazuri agresorul fiind adult de sex masculin.
În România, în 2018, aproape 18.000 de femei au fost lovite, în familie, 48 au murit. Iar
acestea sunt doar cifrele din cazurile raportate la poliție.
1.3. Forme ale violenței domestice
Potrivit Cercetării Naționale privind Violența în Familie (2003) există cinci tipuri de
violență domestică:
a) Violența psihologică- o persoană urmărește să submineze personalitatea altei persoane,
iar modul de realizare merge de la critici, insulte ce dau naștere unor sentimente de
inferioritate până la manipulare. Violența psihologică constă în agresiuni verbale,
intimidare, umilire, batjocoră;
b) Violența fizică- o persoană încercă să producă suferința altei persoane, modalitate ce nu
exclude împușcarea, înjunghierea, împinsul, vătămarea prin folosirea unor obiecte
contondente, a pumnilor, picioarelor, palmelor;
c) Violența socială- reprezintă o formă de violență psihologică pasivă, care constă în
controlarea victimei, izolarea acesteia de familie sau prieteni, monitorizarea activității
lui/ei, rezultând întreruperea sau insuficiența relațiilor sociale, precum și în restrângerea
accesului la informație.

7
 d) Violența economică- o altă formă de violență psihologică pasivă care presupune oprirea
accesului victimei la bani sau la alte mijloace economice. În cazul abuzului economic,
agresorul aduce victima într-o poziție financiară dependentă.
e) Violența sexuală- forțarea victimei la o activitate sexuală nedorită.
1.4. Etiologie
Chiar dacă nimeni nu se naște violent, genele predispun anumite persoane în
agresivitate. Aceste predispoziții individuale se manifestă interacționând cu circumstanțele
sociale favorabile.
Preluând din cercetări, câteva din sursele principale ale violenței în familie în societatea
românească actuale, se referă la:
• Perpetuarea mentalității tradiționale cu privire la statutul superior al bărbatului în
familie și legitimitatea folosirii violenței, în baza superiorității sale
• Violența generată structural de procesul de tranziție de la familia tradițională la cea
modernă. Pattern-urile sau șabloanele tradiționale de conviețuire sunt treptat înlocuite
cu procese de negociere și realizare a consensului între membrii familiei, în stabilirea
structurii de autoritate și în diviziunea rolurilor, realitatea ce crește riscul apelării la
violență ca mijloc de reglementare a relațiilor reciproce. Întărirea statutului femeii în
societate și familie determină o egalizare în ceea ce privește folosirea violenței pentru
reglementarea relațiilor de putere în cadrul familiei. Sunt reclamate din ce în ce mai
multe cazuri de violență împotriva bărbaților mai puțin vizibile însă, deoarece nu se
manifestă atât de mult prin violență fizică, ci mai degrabă prin alte forme ale violenței
psihologică. Manifestarea violenței feminine ar trebui luată în considerare, deoarece
devie și ea o componentă importantă a întăririi ciclului violenței intrafamiliale.
• Procesele de dezorganizare socială, mai ales la nivelul familiei, sunt asociate cu o
amplificare a componentelor patologice ale individului, manifestate mai ales printr-o
violență crescută. Violența în acest caz, nu este indusă de anumite modele culturale, ci
este generată de lipsă de putere și anomie socială, modelele culturale constituind mai
mult un factor de suport. Consumul de alcool, droguri, reprezintă un factor important în
dinamica internă a familiei prin mecanisme de dizolvare a sistemului normativ, folosirea
forței în reglementarea relațiilor, accentuarea sentimentelor de neputință și
vulnerabilitate.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse – Agenția Națională pentru Protecția
Familiei (pag. 19-20)

8
1.5. Efectele violenței în familie
Cel mai paradoxal și mai dureros lucru este acela că suferința victimelor violenței în
familie este generată de un agresor cunoscut: soț(ie), concubin(ă), prieten(ă).
Victimele violenței în familie sunt traumatizate atât fizic, cât și emoțional, nu numai în
timpul actului de violență, dar și în perioada ce urmează. Sindromul post traumatic include
reacții fiziologice, emoționale și comportamentale drept rezultat al agresiunii trăite și al
periculozității recidivei, manifestându—se în doua faze:
A. Faza actuală nemijlocită, în perioada căreia victima se află în stare de criză, activitatea
ei normală fiind dereglată. Această fază generează un șir de comportamente specifice:
❖ Reacția nemijlocită. Imediat după acest eveniment victima manifestă un
comportament isteric și fobic. Nu este un comportament obligatoriu. Dimpotrivă,
victimele vorbesc despre o gamă foarte largă de reacții emoționale din perioada post
traumatică.
❖ Reacția fiziologică. În urma actului de violență fizică sau sexuală femeile descriu o
multitudine de reacții fiziologice. De regulă, spun că le doare tot corpul sau unele
părți ale corpului, îndeosebi mâinile, picioarele, capul, pieptul, etc.
Se înregistrează:
• Dereglarea somnului
• Insomnii
• Coșmaruri
• Dereglări ale instinctului alimentar
• Lipsa apetitului sau creșterea exagerată a apetitului
• Dureri de burtă
• Stări de vomă
• Pierderea sau diminuarea simțului gustativ
❖ Reacția emoțională. Victima violenței n familie se simte vinovată, înjosită, rușinată,
este marcată de fobie, stres, depresie și anxietate. Acestea sunt trăiri emoționale care
stau la baza sindromului normalizat anterior. Multe victime susțin că și-au văzut
moartea cu ochii.
❖ Reacția cognitivă. Încearcă sa se debaraseze de gândurile negative, dureroase, dar
conștientizează că le nu le dau pace. Se gândesc cum ar fi putut evita violența, ce ar
fi trebuit să facă sau să nu facă pentru a nu o provoca. Se simt vinovate. Mult mai

9
 greu le vine victimelor care încercă să-și controleze, s-și camufleze reacțiile și
sentimentele. În exterior acestea par a fi foarte calme, de parcă nu li s-ar fi întâmplat
nimic- în interior însă sunt perturbate de emoții negative. Durata acestei faze are
caracter individual, de la caz la caz ea poate dura de la câteva zile la câteva
săptămâni.
B. Faza reorganizării- durează de obicei mai mult. În această etapă victima conștientizează
importanța și urmăririle actului violent, a schimbărilor care au survenit în viața ei.
Violența în familie duce la schimbarea ritmului și activității nu numai în perioada acută
nemijlocită, dar și în perioada imediat următoare care are durată mai mare- luni sau ani
întregi. Sunt mai multe circumstanțe care asigură ieșirea din criză: trăsăturile
caracteriale ale victimei, particularitățile ei psihologice, oamenii care o înconjoară,
susținerea și ajutorul lor, cât și atitudinea acestora față de ea după incident. Pe parcursul
procesului de reorganizare victimele violenței în familie trebuie să depășească
următoarele momente :
❖ Modificări în stilul de viață. De obicei, în urma actului de violență trăit survin
schimbări în multe aspecte ale vieții. Totuși, unele persoane victimizate continuă să
îndeplinească obligațiile cotidiene, merg la lucru, la studii, dar se simt incapabile de
a se încadra în activitate. O altă categorie de persoane aplică alt stil de viață- preferă
să-și petreacă timpul acasă, practic nu ies nicăieri, nu lucrează.
❖ Somn agitat cu vise și coșmaruri. Somnul agitat este un sindrom preponderent care
continuă să se manifeste în perioada respectivă. Victimele violenței în familie
descriu două timpuri de vize: a) coșmaruri care actualizează actul de violență în
urma căruia a avut de suferit, vizează agresorul de care încearcă să se apere dar nu
reușește; b) vise care reflectă faza terminală a actului de violență și care apar mai
târziu.
❖ Reacția complexă la violența în familie. Există victime care pot vorbi despre
greutățile care le întâmpină în aceste perioade. Ele au nevoie de consultații mai
îndelungate și mai intensive. Acestea pot dezvolta și alte sindroame: depresia de
lungă durată, abuzul de alcool sau utilizarea altor substanțe psihoactive,
comportamentul suicidal sau psihopat, regresia, refuzul de a trăi o viață normală,
dorința de a declanșa conflicte în familie. Studiul acestor date facilitează activitatea
ulterioară a asistentului social.
❖ Reacția slabă la violența în familie. Acest tip de reacție apare la victimele care nu
vorbesc cu nimeni despre cele întâmplate, nu-și exteriorizează emoțiile.

10
 ❖ Reacția fobică. Un mecanism de autoapărare îl constituie cultivarea fobiilor
specifice situației în criză. Femeia se teme să rămână singură, să aibă relații sexuale,
să se întâlnească cu agresorul. Se cere a se constata dacă fobiile sunt generate de
realitate sau de fantezii.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse – Agenția Națională pentru Protecția Familiei
(pag. 20-22)

11
 CAPITOLUL 2: DESIGNUL CERCETĂRII

2.1. Problema de cercetare

Eu am ales drept temă “Violența domestică asupra femeilor din România” cu scopul de
a afla care sunt motivele care duc la apariția violenței asupra femeilor în cadrul familiei.
2.2. Obiective
❖ identificarea cauzelor care stau la baza violenței asupra femeilor
❖ identificarea efectelor impactului negativ a violenței asupra femeilor
2.3. Întrebările de cercetare
➢ cu cât nivelul de trai este mai scăzut și consumul de substanțe interzise sau alcool este
mai mare, cu atât riscul violenței domestice crește?
➢ cu cât victima este mai supusă mai mult acțiunii de violență cu atât mai mult apar
modificări de comportament fizic și psihic asupra ei?
➢ dacă victima ar conștientiza de gravitatea problemei și ar apela la serviciile oferite de
specializate, numărul cazurilor de violență ar scădea?
➢ cu cât nivelul de educație al partenerilor este mai scăzut, cu atât riscul apariției violenței
domestice crește?
2.4. Grup țintă
Grupul țintă al acestei lucrări este format din 10 femei, victime ale violenței domestice,
din Județul Alba cu vârsta cuprinsă între 25 și 57 de ani, atât căsătorite cât și necăsătorite, cu
copii și fără copii. Cercetarea științifică a avut loc în perioada 2020-2021 în colaborare cu
Centru pentru Adăpostirea Victimelor Violenței în Familie din Alba Iulia și DGASPC Alba.
În cadrul acestui studiu, 7 femei sunt căsătorite, fiecare dintre ele având copii, de la 1 la
3 copii, și 3 femei sunt într-o relație de concubinaj, 2 dintre ele neavând copii iar cea de-a treia
având 2 copii.

2
7

14 3

FEMEI CĂSĂTORITE FEMEI ÎN CONCUBINAJ

FEMEI CĂSĂTORITE NR. COPII FEMEI ÎN CONCUBINAJ NR. COPII

Diagrama 1. Categoriile de femei și numărul de copii aferent lor privind studiile de caz

12
 În diagrama de mai sus, este reflectat numărul categoriilor de femei incluse în studiile
de caz. De asemenea, putem observa și numărul copiilor ai victimelor violenței domestice
prezente în această lucrare.
2.5. Metodologia cercetării
Metoda de cercetare utilizată este studiul de caz. Studiul de caz este cea mai potrivită
metodă atunci când dorim o investigare completă și în profunzime a unui subiect, dar și a
contextului în care se desfășoară.
Septimiu Chelcea arată ca studiul de caz se particularizează în cadrul cercetării
sociologice prin faptul că “este înțeles ca un sistem integrat, cercetarea interesându-se mai mult/
cum/ decât/ de ce fenomenul studiat se prezintă într-un anumit mod, cazul fiind un fenomen
contemporan în contextul social real”.
C. Robson consideră că studiul de caz poate fi definit drept „o strategie de cercetare
focalizată pe un caz concret care este interpretat în amănunt, adică prezentând referiri detaliate
despre indivizi, grupuri, organizații, cu luarea în considerare a tuturor particularităților sale
contextuale. Acesta necesită utilizarea mai multor metode complementare de culegere, analiză,
prelucrare și stocare a informațiilor relevante, atât cantitative cât și calitative. ( Roboson C.,
2002, 9. 180-286)
Studiind un caz, asistentul social poate desprinde cunoștințe, abilități de intervenție,
poate îmbogăți stocul de cunoștințe teoretice sau poate verifica „puterea” unei teorii. „Lumea
studiată de științele sociale este o lume a particularului, alcătuită din indivizi, organizaţii, orașe,
grupuri, state, provincii, națiuni. Obiectivul științei este de a depăși acest nivel, de a ajunge la
unul mai ridicat de generalitate. Cu toate acestea, generalizarea nu elimină importanța
evenimentelor particulare. De fapt, scopul real al tranziției de la particular la general este o mai
bună înțelegere a ambelor […] cunoașterea cazurilor individuale este facilitată de generalizări”.
(King G., Keihane R., Verba S., 2000, p. 46).
Robert K. Yin dă următoarea definiție a studiului de caz: „o cercetare empirică ce
analizează un fenomen contemporan în contextul vieții reale, granița dintre fenomenul respectiv
şi context fiind incertă, o analiză în care sunt utilizate surse multiple de date”. ( Robert K. Yin,
2005, p. 18)
Robert K. Yin clasifică studiile de caz astfel:
➢ Studiile de caz exploratorii au ca scop dezvoltarea unor ipoteze pentru viitoare teorii.
➢ Studiile de caz descriptive urmăresc descrierea detaliată a unui fenomen social și a
contextului acestuia și pun la dispoziție o serie de date care pot constitui baza altor
cercetări.
13
➢ Studiile de caz explicative permit cercetătorului să explice anumite fenomene utilizând
teorii deja existente.

14
 CAPITOLUL 3: REZULTATELE CERCETĂRII

3.1. Studii de caz

Studiul de caz, din punctul meu de vedere, este cea mai potrivită metodă de cercetare
pentru tema Violența domestică asupra femeilor din județul Alba, România. Prin intermediul
acestei metode se pot obține informații mult mai ample și concrete în legătură cu cazurile
violenței domestice asupra femeilor.

Cazul 1:
Datele personale ale victimei:
Numele și prenumele: L.M.
Vârsta: 25 ani
Ocupație: casnică
Educație: absolventă al unui liceu teoretic
Venit: nu are
Familia de proveniență: familie monoparentală, tatăl necunoscut, mama alcoolică
Datele personale ale agresorului:
Numele și prenumele: L.T.
Vârsta: 29 ani
Educație: absolvent al unei școli profesionale
Ocupație: mecanic auto
Venit: 2.200 lei
Familia de proveniență: familie tradițională cu probleme, tatăl agresor iar mama victima
a violenței domestice care a suportat toate agresiunile soțului său
L.M. este una dintre victimele violenței domestice care a avut curajul să spună, sa nu
mai ascundă acest act cu pretextul de a-și proteja fetița în fața altor persoane. Aceasta are o
familie tradițională dar, din păcate condițiile în care trăiește nu sunt mulțumitoare deoarece
aceasta a fost lovită de nenumărate ori de către soțul ei atunci când acesta consuma băuturi
alcoolice, înainte ca aceasta să se adreseze autorităților în luna August a anului 2018. Aceasta
are o fetiță, L.A., în vârstă de 12 ani, care la rândul ei a fost martoră a actului de violență a
tatălui său asupra mamei sale. L.M. fiind casnică, venitul în familia sa este asigurat de către
soțul ei, agresorul în situația dată. Familia locuiește în Comuna Bucium din Județul Alba. Din
punct de vedere medical L.M. este sănătoasă, lucru constatat în urma examenului făcut de către

15
specialiști, însă la nivelul psihicului s-au lăsat amprente în urma agresiunilor repetate de la soțul
ei. Din punct de vedere educativ, L.M. a reușit să termine 12 clase dar fără să promoveze
examenul de bacalaureat deoarece rămase însărcinată și s-a căsătorit, iar soțul ei nu i-a mai
permis să susțină acest examen motivul fiind “acasă nu-ți trebuie școală” (L.T.). La ultima
agresiune din partea soțului, și-a făcut curaj să anunțe autoritățile de cele întâmplate pentru că
nu doar viața ei era în pericol, ci și cea a fiicei sale deoarece ea era mică, iar aceste fapte ale
tatălui său o afectau emoțional foarte mult. Autoritățile au luat măsurile necesare pentru
protecția victimei L.M., prezentându-i un ordin de restricție agresorului, L.T., în legătură cu
aproprierea de domiciliu și de L.M.
Genogramă- cazul 1

L.T. L.M
.

L.A
.

Cazul 2:
Datele personale ale victimei:
Numele și prenumele: C.I.
Vârsta: 30 ani
Ocupație: învățătoare
Educație: absolventă a liceului pedagogic
Venit: 2.800 lei
Familia de proveniență: familie tradițională fără probleme
Datele personale ale agresorului:
Numele și prenumele: R.V.
Vârsta: 31 ani
Educație: absolvent al unui liceu teoretic
Ocupație: șofer
Venit: 2.000 lei
Familia de proveniență: familie monoparentală, părinți divorțați, locuința la mama
C.I. are o relație de concubinaj cu R.V. din anul 2015. Ei locuiesc în Municipiul Blaj
din Județul Alba. Relația de cuplu a fost una cât se poate de bună până în anul 2017. Problemele
între cei doi concubini au început să apară în momentul în care R.V. a început să consume
16
substanțe interzise, iar din acest motiv, odată cu începerea anului școlar, când C.I. pleca de
acasă la serviciu, acesta a început să-și acuze partenera de infidelitate. În data d 17.10.2017,
când C.I. s-a întors acasă de la serviciu îl găsește pe R.V. într-o stare deplorabilă, sub influența
substanțelor interzise. R.V. îi adresează cuvinte jignitoare concubinei sale dar aceasta l-a tratat
cu indiferență mergând în dormitor pentru a se odihni. În acel moment s-a produs actul de
violență sexuală asupra lui C.I.. Aceasta a așteptat să se lase seara ca R.V. să adoarmă, să nu
intrige un alt act violent asupra sa, atunci având mai multă încredere că poate apela la autoritățile
locale pentru a spune că se simte în pericol în casă cu concubinul său după cele întâmplate.
Autoritățile au ajuns la casa concubinilor pentru a-l duce la secție pe R.V., dar văzând starea în
care se afla acesta, l-au dus la spital pentru un set de analize de sânge. Între timp, C.I. a mers la
secția de poliție pentru a depune plângere în urma celor întâmplate urmând ca a doua zi să
meargă la un medic pentru a-și procura un certificat medico-legal.
După primirea rezultatelor de sânge, s-a constatat ca R.V. era sub influența substanțelor
interzise, și în urma plângerii făcute de C.I., R.V. a fost pedepsit cu închisoarea. C.I. a urmat
timp de două luni, consiliere de specialitate cu un psihiatru deoarece aceasta a fost afectată grav
emoțional în urma actului de violență.
Genogramă - cazul 2

…………………. C.I.
R.V.

Cazul 3:
Datele personale ale victimei:
Numele și prenumele: R.C.
Vârsta: 45 ani
Ocupație: în prezent casnică, ultimul loc de muncă - menajeră
Educație: 10 clase
Venit: fără venit
Familia de proveniență: familie cu relații tensionate bazate pe consumul de alcool
Datele personale ale agresorului:
Numele și prenumele: R.V.
Vârsta: 49 ani
Educație: 10 clase
Ocupație: lăcătuș-mecanic

17
 Venit: 1.200 lei
Familia de proveniență: familie cu relații tensionate în urma consumului de alcool;
violențe fizice repetate, injurii urmate de izgonirea din domiciliul conjugal (mama și copiii).
R.C. și R.V. s-au căsătorit la data de 28.06.1993 în urma căreia au rezultat doi copii:
R.A. în vârstă de 24 ani și R.M. în vârstă de 18 ani. Familia R. locuiește în Comuna Galda de
Jos din Județul Alba, într-o casă la curte, cu trei camere, dotată cu gaze și apă curentă, întreținută
modest, proprietatea familiei.
Încă din momentul căsătoriei (în urmă cu 26 ani) violențele verbale și fizice au început
să apară. Acestea se întâmplau pe fondul consumului de alcool al soțului. În ciuda acestor
violențe R.C. nu a părăsit domiciliul conjugal motivând greutățile care ar urma, deși soțul o
amenința în mod repetat cu moartea și cu izgonirea de acasă, casa fiind doar pe numele
agresorului. R.C. declară că “mă obișnuisem cu regimul”, acceptând comportamentul soțului.
Anii au trecut, fiica și-a întemeiat o familie, s-a mutat împreună cu soțul său și s-a încadrat în
muncă, iar băiatul terminase liceul și și-a găsit un loc de muncă stabil. Ajutată de copii, R.C. s-
a convins că sosise momentul să pună punct relației conjugal. În data de 23.03.2019 se hotărăște
să plece de acasă împreună cu fiul ei R.M., astfel punând capăt violențelor la care erau supuși
în mod constant. Depune o plângere la poliție împotriva soțului. În urma anchetei sociale reiese
faptul că ei erau supuși la adevărate acte e violență în familie și se ia decizia de a pleca definitiv
din căminul conjugal. R.C. și R.M. s-au pus de acord și au ajuns la concluzia că cel mai bine ar
fi să se mute într-o locuință pe chirie pentru moment, pentru că la părinții victimei nu le-ar fi
tocmai ușor, având condiții mai grele. Sunt întocmite actele pentru divorț și încep ședințele de
consiliere pentru victimă deoarece prezenta următoarele simptome: tulburări psihice și
insomnii. Divorțul a fost pronunțat, iar agresorului i-a fost interzisă aproprierea de domiciliul
lui R.C. și al lui R.M.
Genogramă - cazul 3

R.V. R.C.

R.A. R.M.

18
 Cazul 4:
Datele personale ale victimei:
Numele și prenumele: C. R.
Vârsta: 35 ani
Ocupație: educatoare
Educație: absolventă al unei facultăți cu specializarea PIPP
Venit: 2.300 lei
Familia de proveniență: familie cu relații fără conflicte
Datele personale ale agresorului:
Numele și prenumele: M.C.
Vârsta: 40 ani
Educație: absolvent al unui liceu teoretic
Ocupație: mecanic auto
Venit: 1.800 lei
Familia de proveniență: familie monoparentală, tatăl necunoscut

C.R. și M.C. au început o relație de concubinaj în data de 30.03.2009. în urma relație

lor s-au născut două fete, M.I. cu vârsta de 8 ani și M.A. cu vârsta de 6 ani. Cei doi concubini,
împreună cu fiicele lor, trăiesc într-un apartament cu două camere în Municipiul Sebeș din
Județul Alba.
C.R. și M.C. au trăit o relație de concubinaj foarte frumoasă, fără probleme până într-un
timp. Primul act de violență din partea concubinului a apărut la un an de la nașterea primului
copil, aceasta fiind însărcinată cu cel de-al doilea copil. Timp de 7 ani C.R. a suportat agresiuni
fizice și verbale din partea concubinului cu motivul că fetele sale au nevoie atât de mamă cât și
de tată în creșterea lor. În data de 15.02.2019, într-o noapte, M.C. a ajuns la domiciliu sub
influența băuturilor alcoolice. Acesta a început să o lovească cu pumnii în cap și să o târască de
păr prin tot apartamentul. Strigătul fiicei lor mai mare l-a făcut pe acesta să se oprească. Atunci
victima a sunat la poliție iar agresorul a plecat de acasă. În dimineața următoare autoritățile au
dus-o pe victimă și pe fiicele sale la Centrul pentru Adăpostirea Victimelor Violenței în Familie
din Alba Iulia, pentru a fi în siguranță. S-a efectuat o anchetă socială și s-a ajuns la concluzia
că C.R. și minorele M.I. și M.A. erau supuse unui pericol constant de violență.
În urma deciziilor luate, constatând că siguranța ei și a fetelor sale este cea mai
importantă, victima a părăsit Centrul pentru Adăpostirea Victimelor Violenței în Familie din
Alba Iulia alegând varianta de a se muta la părinții ei împreună cu fiicele sale deoarece nu se

19
putea întoarce la locuința din Municipiul Sebeș pentru că acel apartament era al lui M.C.. În
zilele următoare, victima, sfătuită de un avocat a intentat un proces pentru custodia minorelor
M.I. și M.A., iar în urma acuzațiilor și a plângerilor făcute, agresorul a primit un ordin de
restricție în ceea ce privește aproprierea de M.C.
Genogramă – cazul 4

M.C. C.R.
………………………………….

M.I. M.A.

Cazul 5:
Datele personale ale victimei:
Numele și prenumele: B.N.
Vârsta: 39 ani
Ocupație: director școală particulară
Educație: absolventă al unei facultăți
Venit: 3.500 lei
Familia de proveniență: familie cu relații fără conflicte
Datele personale ale agresorului:
Numele și prenumele: B.M.
Vârsta: 39 ani
Educație: absolvent al unei facultăți
Ocupație: profesor de sport
Venit: 2.800 lei

Familia de proveniență: familie tradițională cu relații bune

B.N. și B.M. s-au cunoscut în liceu, au terminat universitatea împreună și în anul 2003
s-au hotărât să se căsătorească. După 3 ani au avut primul copil, B.C., un băiețel în vârsta de 13
ani, urmând o fetiță, B.R. în vârstă de 9 ani. Familia B. locuiește în orașul Alba Iulia din județul
Alba, într-o casă modernă dotată cu gaze, încălzire centrală și apă curentă, având o situație
financiară bună.
B.N. și B.M. au avut o relație fericită, fără probleme. În familia lor problemele au
început să apară din cauza solicitării lui B.N. la locul de muncă, soțul ei acuzând-o că petrece

20
prea mult timp la locul de muncă și își neglijează familia, el având imagine unei familii
tradiționale la fel ca cea a părinților lui. Soții își doreau o schimbare dar, B.M. a pus condiții
peste care B.N. nu putea trece. Într-o seară, în data de 30.01.2019, a început să-i atragă iar
atenția soției lui pentru faptul că lucrează prea mult, dar de data aceasta a folosit o bâtă de
baseball, lovind-o cu brutalitate peste picioare, în timp ce copiii îl așteptau în mașină pentru a-
i duce la bunici. Cât timp a fost plecat, victima a apelat la serviciul de urgență pentru a cere
ajutorul. Ajunsă la spital, B.N. a primit îngrijiri medicale, apoi a depus plângere penală
împotriva soțului său, în baza unui certificat medico-legal în care se specifică că victima
violenței domestice prezintă leziuni în zona membrelor inferioare cu o necesitate de recuperare
de minim 15 zile, cerând și un ordin de protecție. Agresorului i s-a întocmit un dosar penal
pentru violență fizică asupra soției sale, fiind cercetat în libertate. După două săptămâni,
agresorul își cerce scuze soției sale pentru fapta comisă și îi cere să-i permită să-și viziteze
copiii la școală sau după program. Aceasta simțindu-se vinovată că și-a despărțit copiii de tatăl
lor prin acel ordin de protecție, a acceptat cerințele soțului său. Următoarea zi (14.02.2019), în
timpul orelor de școală, B.M. s-a prezentat în incinta școlii cu pretextul de a-și vizita copiii, dar
s-a dus în biroul soției sale și a agresat-o fizic, spunându-i că este pentru acel ordin de restricție
primit. În urma faptelor, B.N. anunță din nou autoritățile puse la curent cu situația lor familială,
dar de această dată nu mai este cercetat în libertate ci este pedepsit cu închisoare. Victima a
intentat un proces pentru custodia copiilor săi, aceștia fiind minori și a depus actele pentru
întocmirea divorțului.
Genogramă – cazul 5

B.M. B.N.

B.C. B.R.

Cazul 6:
Datele personale ale victimei:
Numele și prenumele: A.M.
Vârsta: 50 ani
Ocupație: croitoreasă, în prezent șomeră

21
 Educație: absolventă de liceu
Venit: ajutor de șomaj
Familia de proveniență: familie cu relații conflictuale
Datele personale ale agresorului:
Numele și prenumele:. A.T.
Vârsta: 51 ani
Educație: absolvent de liceu
Ocupație: electronist
Venit: 1.500 lei

Familia de proveniență: ambii părinți consumatori de băuturi alcoolice

A.M. se căsătorește în anul 1990 cu A.T., cu care se mută în locuința acestuia, cea care
a devenit locuință conjugală. La data de 11.05.1993 se naște A.A., singura fetiță a familiei A.
Toți trei au locuit în Comuna Scărișoara din Județul Alba într-un imobil cu două camere,
proprietate personală a lui A.T.
În cadrul acestei familii au fost întâlnite patru din formele violenței domestice (fizică,
emoțională, economică și socială). Primele forme de abuz au apărut la șase ani după căsătorie
când soțul a început să consume băuturi alcoolice. Abuzul a început cu formele violenței
economice și verbale, A.T. susținând că A.M. nu știe să administreze veniturile familiei, astfel
interzicându-i părăsirea de domiciliu. Odată cu violența socială apare și violența economică
caracterizată prin faptul că soția nu mai avea acces la veniturile familiei, acestea fiind cheltuite
de către soț, în mare parte pe băuturi alcoolice. Odată cu consumul frecvent de alcool apare
violența fizică. Primele forme ale violenței fizice au apărut cu o palmă continuând cu adevărate
bătăi și cu lovirea de obiecte dure. În timpul în care A.M. a fost victimă a violențelor fizice din
partea soțului, a suferit nenumărate leziuni care necesitau intervenție medicală, dar de fiecare
dată aceasta mințea cadrele medicale despre adevăratul motiv al acestor leziuni, spunând că s-
a lovit prin jurul casei, îndemnată de amenințările cu moartea din partea soțului său. La data de
13.09.2018 A.M. este supusă unei noi agresiuni care necesită spitalizare timp de trei zile, dar
de data aceasta victima a luat decizia să nu mai ascundă agresiunile fizice ale soțului său
deoarece viața ei era pusă în pericol. Spunându-i medicului cele întâmplate aceasta a fost supusă
unui examen medico-legal din care a rezultat faptul că femeia a fost agresată fizic cu obiecte
dure. La data externării victima a cerut să fie anunțată fiica sa, A.A., că nu se va întoarce la
domiciliul conjugal deoarece nu mai poate suporta abuzurile tatălui său. Când victima a fost
externată, autoritățile au transportat-o în siguranță la Centrul pentru Adăpostirea Victimelor

22
Violenței în Familie din Alba Iulia. Odată ajunsă la centru, A.M. este introdusă într-un program
de consiliere și terapie prezentând următoarele simptome: labilitate emoțională, dependența față
de soț, insomnii. După trei luni de terapie, aceasta se hotărăște să mai dea o șansă căsniciei și
se întoarce la locuința conjugală. În aceste trei luni, agresorul a urmat și el o terapie pentru a
renunța la consumul de alcool. Terapia în cazul ambilor soți părea că a dat rezultate pozitive,
numai că la mai puțin de șase săptămâni după ce victima s-a întors la soțul, s-a efectuat o anchetă
socială din care reiese faptul că A.M. a fost supusă unei noi agresiuni fizice din partea soțului.

Genogramă – cazul 6

A.T. A.M.

A.A.

Cazul 7:
Datele personale ale victimei:
Numele și prenumele: P.I.
Vârsta: 36 ani
Ocupație: femeie de serviciu
Educație: absolventă liceu
Venit: 800 lei
Familia de proveniență: familie cu relații conflictuale
Datele personale ale agresorului:
Numele și prenumele:. P.T.
Vârsta: 40 ani
Educație: 10 clase
Ocupație: fără ocupație
Venit: fără venit

Familia de proveniență: familie cu relații conflictuale, ambii părinți alcoolici

P.I. și P.T. s-au căsătorit în anul 1998. Cei doi locuiesc în comuna Ciugud din Județul
Alba împreună cu copiii lor: P.M. – 17 ani, P.C. – 15 ani și P.R. – 14 ani. Relația dintre soți a

23
fost tensionată de-a lungul căsniciei, în special datorită exceselor în consumul de alcool al
soțului. Erau momente critice în care P.I. era nevoită să plece de acasă, dar mereu se întorcea.
Primele semne ale violenței au apărut în anul 2001. Momentele de tensiune erau generate de
problemele financiare și de nemulțumiri cu privire la modul cum se repartizau banii. În anul
2016, P.I. nu a mai suportat abuzul la care era supusă atât ea cât și cei trei minori, depune o
plângere la poliție de unde este trimisă la Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului.
Ancheta socială realizată în urma cererii de ajutor a scos la iveală abuzul fizic și emoțional la
care era supusă soția și cei trei copii. Având în vedere motivul pentru care aceasta s-a prezentat
la DGASPC Alba Iulia (lipsa unui adăpost) se propune ca aceasta împreună cu cei trei copii
minori să fie duși la Centru pentru Adăpostirea Victimelor Violenței în Familie din Alba Iulia.
Toți cei patru membrii sunt incluși în ședințe de consiliere și terapie; minorii au fost reîncadrați
la școală iar mama și-a căutat un loc de muncă. Analizând rețeaua socială se constată că o vecină
în vârstă de 54 ani, având aceeași poveste de viață, este dispusă să-i găzduiască fără nici un
beneficiu material.
Genogramă – cazul 7

P.T. P.I.

P.M. P.C. P.R.

Cazul 8:
Datele personale ale victimei:
Numele și prenumele: O.E.
Vârsta: 57 ani
Ocupație: casnică
Educație: 10 clase
Venit: fără venit
Familia de proveniență: familie cu relații conflictuale, agresiuni exercitate asupra femeii
Datele personale ale agresorului:
Numele și prenumele: O.V.
Vârsta: 60 ani

24
 Educație: 8 clase
Ocupație: drujbist
Venit: 900 lei

Familia de proveniență: familie cu relații conflictuale, agresiuni exercitate asupra femeii

în urma consumului de alcool.
O.E. s-a căsătorit în anul 1984 cu O.V. În urma căsniciei lor s-au născut O.R. în data
de 15.04.2985 și O.I. în data de 13.08.1990. Familia O. locuiește în Comuna Horea din Județul
Alba, într-o casă cu două camere. Relația conjugală a fost una cu relații tensionate în urma
geloziilor și consumului de alcool din partea soțului. O.E. a fost supusă de nenumărate ori
violenței fizice și violenței verbale, dar nu s-a gândit niciodată să plece din domiciliul conjugal,
declarând că “m-am obișnuit cu rutina agresiunilor soțului meu”. O.E., fiind martoră în copilărie
a violențelor pe care tatăl ei le avea asupra mamei sale iar ea nu l-a părăsit niciodată, și-a creat
o concepție că violența domestică asupra femeilor este un lucru normal. În data de 16.06.2016
la domiciliul familiei O. ajunge o rudă mai îndepărtată a victimei. Aceasta văzându-i semnele,
lăsate în urma unei agresiuni fizice, pe care O.E. le avea pe față și mâini, o îndeamnă să apeleze
la autorități explicându-i că nimeni nu are voie să fie agresat fizic de către alte persoane, nici
măcar dacă agresorul face parte din familie. La îndemnul rudei îndepărtate, O.E. apelează la
autoritățile locale, acestea îndreptând-o spre asistentul social. Asistentul social o pune la curent
cu toate drepturile pe care le are o victimă a violenței în familie. După discuțiile cu asistentul
social, victima ia decizia de a-l părăsi pe soțul ei, mutându-se la sora sa dintr-o comună
apropiată. Ea a decis că nu va intenta un divorț deoarece este prea în vârstă pentru asta și că nu
va depune plângere penală împotriva soțului său, dar cu siguranță nu se va mai întoarce în
domiciliul conjugal.
Genogramă – cazul 8

O.V. O.E.

O.R. O.I.

Cazul 9:
Datele personale ale victimei:
Numele și prenumele: D.C.

25
 Vârsta: 28 ani
Ocupație: fără ocupație
Educație: absolventă al unei facultăți
Venit: fără venit
Familia de proveniență: familie cu relații bune
Datele personale ale agresorului:
Numele și prenumele:. G.R.
Vârsta: 30 ani
Educație: absolvent al unei facultăți
Ocupație: contabil
Venit: 2.500 lei

Familia de proveniență: familie cu relații conflictuale, violențe fizice

D.C. l-a cunoscut pe G.R. în anul 2012. În anul 2013 cei doi s-au mutat într-un
apartament luat în chirie în orașul Cîmpeni din județul Alba, pentru a petrece mai mult timp
împreună. Primii doi din relația concubinilor a fost frumoasă, totul părea lapte și miere,
neexistând nici o problemă.
După ce D.C. a absolvit facultatea i-a spus partenerului său că ar vrea să-și găsească un
loc de muncă pentru a avea un venit mai bun în casă, dar G.R. a făcut o criză de nervi, acesta
fiind foarte gelos și a lovit-o cu brutalitate. Din acea dată, 18.08.2014, D.C. a trăit închisă în
apartament, fără telefon sau orice alt mijloc de comunicare, vorbind cu familia doar în prezența
concubinului pentru ca acesta să audă convorbirea ei. D.C. a fost supusă la toate formele de
violență domestică (fizică, psihologică, socială, economică și sexuală). În data de 23.05.2018,
a prins un moment când partenerul să a adormit cu telefonul la vedere și i-a trimis un mesaj text
fratelui său “ajutor, sunt agresat și sechestrată în casă de R., hai la mine cu poliția”, ștergându-
l apoi. În acea noapte, G.R. a fost arestat de către poliția orașului Cîmpeni, urmând ca victima
să ceară ajutor de specialitate deoarece în urma agresiunilor la care a fost supusă a rămas cu
traume psihologice și emoționale grave.
Genogramă – cazul 9

G.R. D.C.
……………………

26
 Cazul 10:
Datele personale ale victimei:
Numele și prenumele: H.A.
Vârsta: 47 ani
Ocupație: muncitor calificat
Educație: absolvirea unui liceu teoretic
Venit: 1500 lei
Familia de proveniență: familie cu relații conflictuale
Datele personale ale agresorului:
Numele și prenumele:. H.I.
Vârsta: 53 ani
Educație: absolvirea unui liceu profesional
Ocupație: brutar, în prezent pensionar de boală
Venit: 1.200 lei

Familia de proveniență: familii cu relații conflictuale pe baza alcoolului

H.A. și H.I. s-au căsătorit 09.04.1992. În anul 1993 au avut primul copil H.M., urmând
H.S. în 1998 și H.R. în 2001. Familia H. locuiește în orașul Teiuș din județul Alba, într-o casă
cu trei camere, dotată cu gaze și apă curentă.
Relația dintre cei doi soți a fost una bună până în anul 1995, când H.A. a fost pentru
prima dată victimă a violenței fizice din partea soțului său, pe motivul că acesta consumase
băuturi alcoolice și voia să doarmă dar mu putea din cauză că copilul lor de 2 ani plângea.
Următoarea zi, văzând ce urme avea soția sa, i-a promis că nu o să mai exercite niciodată acțiuni
violente asupra sa. H.A. l-a crezut și într-adevăr, H.I. și-a ținut promisiunea timp de șapte ani.
În anul 2002, H.I. a fost diagnosticat cu tromboză venoasă profundă necesitând intervenție
chirurgicală. Tot în anul 2002, H.I. s-a pensionat de boală, dar stând tot timpul acasă acesta a
început să consume băuturi alcoolice frecvent și odată cu consumul lor au apărut iar violențele
fizice asupra soției sale. H.A. a vrut de nenumărate ori să se mute la părinții ei împreună cu
copiii săi, dar s-a gândit că copiii ei mici au nevoie de tatăl lor. De-a lungul anilor 2002-2019,
H.A. a fost supusă unor agresiuni fizice care erau vizibile timp de 5-20 zile. În anul 2019 s-a
hotărât să plece definitiv din domiciliul conjugal, motivată de faptul că copiii ei erau majori și
puteau înțelegi situația dinte părinții lor mai bine, urmând să depună actele de divorț.

27
 Genogramă – cazul 10

H.I. H.I.

H.M. H.S. H.R.

În urma studiilor de caz prezentate pot să susțin anumite observații personale. Spre
exemplu: violența domestică este întâlnită atât în mediul rural cât și în mediul urban, dar
violența domestică din mediul rural este cel mai des întâlnită din cauza nivelului de educație
scăzut, lipsei de informație în legătură cu problema prezentată, lipsei de sprijin din partea
apropriaților; violența domestică ajunge în stadiul de acceptare de către femei pe motivul că în
același mod a decurs și relația conjugală dintre părinții lor.
Concluziile la care s-a ajuns în urma studiilor de caz sunt următoarele: femeia este
predispusă la toate formele de violență domestică atât în relația conjugală, cât și în relația de
concubinaj; femeia este predispusă acceptării agresiunilor din partea partenerului pe motivul
că, copiii ei au nevoie de ambii părinți în creșterea și educația lor; gelozia, consumul de alcool,
consumul de etnobotanice sunt printre principalii factori care duc la apariția fenomenului de
violență domestică asupra femeilor; soluțiile la care se ajunge în urma terapiei, consilierii nu
sunt întotdeauna cele mai bune și că, de cele mai multe ori etapele violenței reapar la o scurtă
perioadă de timp.
3.2. Concluzii
Violența domestică a existat dintotdeauna, dar ea a început să fie vizibilă în societate
mult prea târziu. În zilele de astăzi există o legislație specifică, care permite cererea ajutorului
și suport pentru combaterea oricărei formă de violență domestică. Frica și mentalitatea femeilor,
le determină să nu facă plângeri atunci când violența este îndreptată asupra lor sau a copiilor.
Femeia care dorește să pună capăt relației violente se întâlnește cu factori care îi
îngreunează încercările ei de scăpare: frica față de agresor, lipsa unei locuințe sau lipsa
veniturilor. Pe lângă acești factori menționați, mai există și piedici interioare ale femeii: rușinea,
teama de singurătate.

28
 Majoritatea femeilor care doresc să iasă din agresiunile conjugale, sunt nevoite să
părăsească locuința împreună cu copiii lor, unde este cazul. Femeile care nu au o locuință unde
să se simtă în siguranță și să trăiască fără rușine, apelează la Centrul pentru Adăpostirea
Victimelor Violenței în Familie din Alba Iulia. În Centrul pentru Adăpostirea Victimelor
Violenței în Familie, victimele sunt înscrise la programe cu terapie și consiliere pentru a se
vindeca de urmele lăsate de către agresori, în viețile lor.
Unele femei agresate de către partener se simt vinovate, astfel acordând mai multe șanse
relației de cuplu și refuzând anunțarea autorităților sau cererea ajutorului de specialitate în astfel
de cazuri. În unele cazuri femeia acceptă violența în viața lor ca pe o rutină zilnică, spunând că
așa au trăit și mamele lor.
De cele mai multe ori, violența domestică este asociată cu consumul de alcool, acesta
fiind și un pretext pe care agresorul îl dă pentru a-și scuza violențele. În șapte din zece cazuri,
consumul de alcool este principalul motiv al violențelor.

29
 CAPITOLUL 4: PLANUL DE INTERVENȚIE

Violența domestică vizibil reliefată în urma proiectului de cercetare științifică afectează

victimele, femeile, pe un termen lung atât fizic cât și psihic, indiferent de forma violenței la
care au fost supuse de-a lungul timpului.
Planul de intervenție constă în organizarea unei campanii, cu privire la înființarea unui
adăpost pentru victime, cu numele Lacrimi și speranțe, în legătură cu fenomenul violenței
domestice asupra femeilor din județul Alba. De asemenea, numele adăpostului pentru victimele
violenței domestice, este același ca și al campaniei, Lacrimi și speranțe.
Sloganul campaniei este Spune NU violenței! Luptă pentru o viață liniștită!, iar mesajul
ei este de informare privind natura violenței domestice asupra femeilor. Fiecare trebuie să învețe
că nu există scuză pentru nici un comportament abuziv și victima nu este niciodată de vină.
Campania Lacrimi și speranțe își va desfășura activitățile în perioada 11-22 Noiembrie
2020, în județul Alba, iar începând cu data de 23 Noiembrie 2020, Adăpostul Lacrimi și
speranțe își începe activitățile.
4.1. Scop: creșterea gradului de informare, conștientizare și prevenirea, combaterea
violenței domestice asupra femeilor.
4.2. Obiective:
- informarea și sensibilizarea femeilor cu privire la implicațiile fenomenului de violență
domestică
- conștientizarea femeilor cu privire la gravitatea consecințelor în urma fenomenului de
violență domestică
- încurajarea femeilor care sunt victime ale violenței domestice să apeleze la ajutorul
oferit de specialitate
- sprijinirea victimelor pentru ajutor prin recurgea la resurselor existente
4.3. Desfășurarea campaniei:
În perioada 11-15 Noiembrie 2020 între orele 08:00-20:00, voluntarii campaniei vor
împărți pliante și afișe în toate orașele, comunele și satele din județul Alba pentru a informa
comunitățile despre desfășurarea campaniei. Cetățenii interesați de mai multe informații pot
adresa întrebări voluntarilor sau pot suna la numărul de telefon afișat pe pliantul primit.
Membrii campaniei Lacrimi și speranțe vor susține activitățile de desfășurare în ceea ce
privește violența domestică asupra femeilor în perioada 18-22 Noiembrie 2019, la postul de

30
televiziune Alba Carolina TV, între orele 18:00-18:30. Programul de desfășurare a activităților
campaniei este următorul:

Data Ora Locul Activitatea

Prezentarea fenomenului de violență
domestică și a tipurilor de violență întâlnite
18.11.2019 18:00-18:30 Alba Carolina TV
în familie. Prezentarea cauzelor și efectelor
fenomenului de violență domestică
Prezentarea serviciilor de specialitate și
19.11.2019 18:00-18:30 Alba Carolina TV autorităților pentru prevenirea și
combaterea violenței domestice
Vizionarea unui film documentar unde
actorul principal este femeia, victimă a
20.11.2019 18:00-18:30 Alba Carolina TV violenței domestice, care cu ajutorul
serviciilor de specialitate a reușit să aibă o
viață liniștită, lipsită de violență
Prezentarea a tot ceea ce ține despre
21.11.2019 18:00-18:30 Alba Carolina TV adăpostul oferit victimelor violenței
domestice
Convorbirea în direct prin telefon cu
persoanele în cauză, sub anonimat, și
22.11.2019 18:00-18:30 Alba Carolina TV
răspunderea întrebărilor adresate prin e-
mailul campaniei
Tabelul 1. Programul de desfășurare a campaniei
4.4. Considerații generale privind Adăpostul Lacrimi și speranțe
Pe lângă programele de specialitate cu privire la consilierea victimelor violenței în
cadrul familiei, acestea necesită și susținere necondiționată privind locul unde s-ar putea
reabilita. De cele mai multe ori victima violenței domestice, femeia, este nevoită să părăsească
domiciliul împreună cu copiii acesteia. Astfel încât, gravitatea cazului crește prin expunerea la
riscul de abandon al copiilor sau creșterea numărul de persoane fără locuință.
Adăpostul Lacrimi și speranțe, indiferent de cum este structurat, se impune într-un mod
clar în următoarele situații:

31
 • Femeia a fost nevoită să fugă de furia agresorului, părăsind domiciliul singură sau
însoțită de copii;
• Femeia, victimă a violenței domestice, uneori este alungată de către agresorul ei din
casă fără să aibă în posesia ei actele de identitate sau bunuri materiale și financiare;
• În urma evaluării cazului de către intervenient se stabilește faptul că victima nu are nicio
variantă unde poate înnopta sau locui la vreo rudă sau alți apropiați;
• Femeia victimă ia decizia de a se întoarce la domiciliu, pe care l-a părăsit tot din motive
de violență asupra ei, dar agresorul refuză să o mai primească sau este în continuare
violent;
• Femeia victimă a violenței domestice a plecat de la domiciliu de mai mult timp și a
locuit împreună cu alte rude, apropiați sau chirie, și din motive obiective nu mai poate
locui în aceleași condiții;
• Victima violenței domestice, femeia, nu este localnică și provine din localități limitrofe
sau chiar din alt județ.
Adăpostul destinat găzduirii victimelor violenței în familie este o locuință/ casă protejată
care funcționează ca o entitate de sine stătătoare. Este organizată și gestionată în regim de
locuință protejată cu adresă necunoscută, deservită de personal profesional și administrativ,
pregătit în domeniul lucrului cu victimele violenței.
4.4.1. Tipuri de adăpost
a) Tip rezidențial – perioada de găzduire de la câteva luni, în conformitate cu prevederile
legii 217/2003, până la 6 luni.
Victima violenței domestice, femeia, însoțită sau nu de copii este acceptată în cadrul
adăpostului la recomandarea serviciului de consiliere psiho-socială, pe baza evaluării cazului.
Primirea în adăpost se face în baza unui contract pe o perioadă determinată, agreată de comun
acord de părțile contractante, în funcție de nevoile și potențialul de refacere și recuperare psiho-
emoțională și socio-profesională ale clientei. Victima poate locui singură sau împreună cu copiii
acesteia în adăpost pe toată perioada contractului, dar dacă situația cere prelungirea
contractului, acesta se poate prelungi în funcție de disponibilitatea serviciului și în conformitate
cu regulamentul propriu de funcționare.
b) De urgență – pentru cazurile care necesită protecție mediată, dar de scurtă durată (ore/
zile).
Primirea victimei în incinta adăpostului se face la solicitarea directă din partea acesteia
sau la solicitarea unor instituții publice (spre exemplu: poliție, spital, protecția copilului, etc. )
contactate de către victimă. Șederea în adăpost este în funcție de nevoile de moment impuse de
32
situația în criză. Adăpostirea se face în condițiile respectării regulamentului de funcționare
internă a serviciului.
4.4.2. Servicii pentru femeile victimă ale violenței domestice
Consilierea individuală
În timpul consilierii individuale trebuie evaluată toată gama de griji și nevoi a femeii și
totodată stabilite prioritățile. Rolul specialistului este de a discuta cu ea toate opțiunile
disponibile și de a ajuta-o în atingerea scopurilor. Pentru fiecare victimă se dezvoltă câte un
plan individual de consiliere în funcție de nevoile fiecăreia. O relație de încredere oferă un
spațiu sigur în care victima să exploreze violența și abuzul pe care le-a suferit și să poată da un
sens experiențelor trăite. Femeile au nevoie de suport în luarea deciziilor, să fie sprijinite în
procesul de capacitare și în procesul de întărire a încrederii de sine și autodefinire.
Consiliere juridică și asistență în instanță
Consilierea juridică și asistența în instanță constau în informarea femeilor despre
posibilitățile de acționare în instanță, însoțirea lor pe tot parcursul demersului juridic (divorț,
încredințarea copiilor, partaj, condiții de muncă, etc), reprezentarea în instanță. Scopul urmărit
este cunoașterea posibilităților legale și suportul de exercitarea drepturilor.
Asistență socială
De cele mai multe ori femeile care apelează la serviciile unui adăpost pentru victimele
violenței domestice se confruntă cu greutăți financiare, și în primă fază au nevoie de asistență
financiare de urgență constând în alimente, haine, produse igienico-sanitare etc. Cel mai
important lucru pe care se pune accent încă de la sosirea sa în adăpost este starea de sănătate
fizică, aceasta fiind îndrumată către serviciile medicale specializate de care are nevoie, respectiv
către Institutul de Medicină Legală. Asistența socială include evaluarea nevoilor și resurselor
de care dispune clienta, informarea ei despre drepturile și posibilitățile de obținere a unor
beneficii sociale și de la alte agenții. Asistarea socială a femeii pe parcursul șederii acesteia la
adăpost este adaptată la nevoile actuale ale femeii. Dacă la început caracterul de urgență al
situației a definit suportul de care a avut nevoie, ulterior căutarea unui loc de muncă, rezolvarea
situației școlare ale copiilor, supravegherea copiilor va deveni prioritară.
Servicii pentru copiii victimelor violenței domestice
Într-o familie unde violența își face apariția, de cele mai multe ori copiii sunt martori ai
vizibilității ei. Copiii văd, aud dar și trăiesc violența. Acești copii înfruntă și alte riscuri pe lângă
faptul de a fi martori evenimentelor traumatice, cum ar fi: de a fi vătămați în mod direct în
timpul actului de violență, de a fi neglijați sau chiar riscul de a-și pierde unul sau ambii părinți.
Tote acestea pot afecta bunăstarea, stabilitatea și siguranța lor. Copiii au nevoie de stabilitatea

33
și siguranța oferite de către personalul specializat al adăpostului la fel de mult ca și mamele lor.
Prin urmare, copiii victimelor violenței domestice primesc servicii specializate de suport în
cadrul adăpostului.
4.4.3. Etapele muncii cu clientele în adăpost
A. Intrarea în adăpost
În momentul în care victima ajunge la adăpost, aceasta se simte rușinată, speriată
neajutorată, se autoînvinvovățește pentru situația în care au ajuns. Sentimentul cel mai des
întâlnit din partea femeilor victime ale violenței domestice în prima zi din cadrul adăpostului
este cel ce teamă, teama că partenerul lor, agresorul, le va căuta și le va găsi. De multe ori,
femeile agresate se tem că se vor lăsa înduplecate de partenerul lor, în momentul în care vor
comunica, ca acesta va încerca să le convingă să se întoarcă acasă, prin cuvinte frumoase și
promisiuni deșarte.
După o perioadă de timp petrecută în adăpost, acestea încep să prindă curaj, să ia
controlul asupra propriei vieți fără teama că cineva le va spulbera intimitatea. Obișnuirea cu
noua viață de cele mai multe ori se datorează ședințelor de consiliere, dar în incinta unui adăpost
pentru victimele violenței domestice sprijinul pentru victimă vine și din partea celorlalte victime
care locuiesc acolo. Odată cu trecerea timpului în adăpost, fiecare femeie prinde curajul de a
vorbi deschis despre problemele sale, astfel încât ajung în situația în care nu se mai gândesc la
agresiunile prin care au trecut, ci se ajută una pe cealaltă.
Încă de la începutul prezenței unei victime în incinta adăpostului se stabilesc principalele
nevoi, cum ar fi: nevoile de bază- hrană, îmbrăcăminte, igienă, odihnă; securitate fizică și
stabilizare emoțională; întărire- reconstruirea încrederii în oameni, lume, în sine.
Consilierea este considerată activitatea integrantă a muncii cu femeile în adăpost.
Aceasta se petrece pe tot parcursul șederii acestor în adăpost, nu doar într-un cadru specific, ci
în orice altă interacțiune a femeii cu personalul, fie în incinta adăpostului, fie când este însoțită
pentru rezolvarea unor probleme administrative.
Principala temă a unui consilier aflat într-o ședință de consiliere cu o victimă a violenței
domestice este de a o ajuta pentru a-și restabili controlul asupra propriei vieți. Pentru ca acest
aspect să fie posibil, consilierul trebuie să-i asigure victimei sentimentul de încredere, faptul că
tot ceea ce ei comunică o să fie sub confidențialitate. Pe parcursul consilierii, se clarifică situația
în care se află victima, inclusiv abuzurile pe care aceasta le-a suferit, dar de cele mai multe ori,
victima nu conștientizează întreaga gamă a actelor abuzive la care a fost supusă, încercând să
își atribuie vina pentru cele întâmplate. După o examinare mai amplă a situației în care se află
victima, se pot stabili cu exactitate trăirile ei din momentul părăsirii adăpostului și a mutării la

34
adăpost. Cele mai des întâlnite trăiri sunt: teama și anxietatea, de agresor și de amenințările din
partea lui, de izolare, de singurătate, de a-și crește singură copiii, de necunoscut; furia; vina,
remușcarea; rușinea; neajutorarea; mila; disperarea și tristețea privind în amintiri. Victima
violenței domestice are nevoia să se simtă înțeleasă, susținută emoțional, încurajată și mai ales
securizată.
B. Căutarea stabilității
În această etapă victima este indecisă. Îi este dor de casă, de viața pe care o aveau înainte
de intrarea în adăpost, îi este dor până și de partenerul de viață chiar dacă îi este în același timp
și agresor. Sentimentul de dor de partener este într-o continuă contrariere cu sentimentul de ură,
îl urăsc pentru toate momentele în care a făcut-o să sufere și pentru toate agresiunile la care a
supus-o, atât pe ea cât și pe copii, dacă este cazul. Dacă femeia își menține decizia de separare,
atunci trebuie să simtă durerea separării în relație pentru a conștientiza și pentru a-și putea
începe munca privind viața sa personală în legătură cu stabilitatea emoțională, stabilitatea
financiară și administrativă.
Odată ce victima a trecut peste revocarea evenimentelor traumatice și perioada de
separarea de viața pe care a avut-o înainte, aceasta începe să lucreze la propria sa reconectare
la viața din fiecare zi. Momentele traumatice prin care a trecut vor deveni amintiri conștiente
de pericolul la care a fost supusă, iar izolarea în cele din urmă se transformă în reconectare
socială. Trauma, afectează fiecare aspect al funcționării umane.
Dacă femeia decide să intenteze un proces de divorț, aceasta va primi tot sprijinul
personalului specializat din cadrul adăpostului. Aceasta are nevoie să se simtă în siguranță și să
fie la curent cu toate deciziile luate. Consilierul femeii victimă a violenței domestice va facilita
colaborarea acesteia cu avocatul sau juristul în cauză.
C. Pregătirea de plecare din adăpost
În funcție de timpul pe care victima l-a petrecut în cadrul adăpostului, victimele violenței
domestice, femeile, trec prin diferite stări. Odată cu trecerea timpului se liniștesc și devin mai
încrezătoare în propriile lor forțe, cred în posibilitatea începerii unei noi vieți, după propriile
nevoi.
În momentul în care femeia se simte pregătită să părăsească adăpostul, principalele
nevoi sunt: identificarea unei noi locuințe adecvate pentru ea și copiii ei, resursele financiare
pentru a-și putea întreține familia, sprijin emoțional și social, siguranță.

35
 4.4.4. Consilierea copiilor
Copiii care sunt expuși violenței domestice pot trăi multe evenimente de abuz, unele în
mod direct, nemijlocit, altele ca martori prezenți la actele de violență dintre părinții lor, spre
exemplu:
o Îl aud pe agresor vorbind urât, cu injurii, jigniri și amenințări la adresa mamei lor/
victimei adulte;
o Observă răni, vânătăi, sângerări la victima adultă, durere și suferință provocată de
acțiunile agresorului;
o Trec prin experiențe neașteptate, tulburătoare, ca urmare a încercărilor femeii de a-I
proteja sau a se proteja: ieșiri precipitate la momente nepotrivite, mutări, stat în diverse
locuri de refugiu, stat/ umblat pe străzi, sunt lăsați pe la diverse rude, vecine sau alte
persoane etc.;
o Aud țipetele victimei și implorări pentru ajutor;
o Văd, sunt martori, la sosirea echipajelor de poliție și/sau ambulanță, cu toată agitația și
tensiunea creată;
o Sunt duși la spital pentru examinare;
o Sunt folosiți ca pioni sau spioni de către agresor în tentativele de a controla victima;
o Pot fi forțați să participe la abuzarea victimei- să-i spună cuvinte injurioase sau
degradante, să facă anumite acțiuni care deservesc agresorului;
o Încearcă să intervină în timpul unui atac violent;
o Pot fi răniți fizic sau bătuți dacă intervin între victimă și agresor.
În cele mai multe cazuri, solicitarea unei admiteri într-un adăpost este făcută de către
mamă, aceasta fiind acompaniată de către copiii ei.
Copiii care locuiesc la adăpost împreună cu mamele lor, pot întâmpina anumite
dificultăți emoționale și fizice, de pildă:
❖ Stare de criză recentă;
❖ Slăbirea sau destrămarea strategiilor de coping normale și a sistemelor de suport;
❖ Necesitatea de acomodare rapidă la o situație nouă de viață;
❖ Condiții de trai dificile, ce pot include lipsa intimității și emoțiile intensive manifestate
de ceilalți rezidenți ai adăpostului;
❖ Lipsa de disponibilitate emoțională și/ sau fizică a mamelor.
Oprirea violenței domestice exercitate asupra copilului se face, în primul rând, prin
găsirea unui adult care să fie în rol de îngrijitor non-abuziv de încredere care să-și asume

36
responsabilitatea de abuzuri ulterioare, atât timp cât este nevoie. Această persoană va fi
implicată în găsirea soluțiilor optime pentru rezolvarea situațiilor.
În general, ședința de consiliere se face cu adultul responsabil. Dacă părinții nu își asumă
responsabilitatea, atunci va trebui să fie implicată o rețea de protecție formată din toți
specialiștii care lucrează cu copilul.
Existența a cel puțin unei consiliere individuală în adăpost este indispensabilă, deoarece
trebuie stabilite nevoile pe care le are și de a-i sprijini în problemele specifice cu care se
confruntă. Într-un cadru suportiv, copiii sunt sprijiniți să dezvăluie situații de abuz, să
recunoască, să-și exprime sentimentele, să dea glas nevoilor lor.
Copiii nu au întotdeauna nevoie de consiliere formală, uneori ei doresc doar să
întâlnească un adult într-un cadru informal. Posibilitatea de a petrece timp cu cineva dispus și
bucuros să îi asculte, poate constitui o experiență pozitivă pentru ei, care să le ofere o trăire
nouă și bună despre sine în contact cu alți oameni.
4.5. Monitorizarea și evaluarea planului de intervenție:
Criteriu Întrebare Răspunsuri Surse de culegere a
datelor pentru
confirmare
Relevanța În ce măsură se Obiectivele propuse Autoritățile
îmbunătățește situația au fost realizate în specializate din
beneficiarilor? totalitate în urma localitățile județului
participării Alba;
victimelor ale Partea administrativă
violenței domestice a Adăpostului
la Campania Lacrimi Lacrimi și speranțe
și speranțe și a
integrării lor la
Adăpostul Lacrimi și
speranțe
Eficiența Sunt utilizate toate În urma planului de În urma campaniei
resursele astfel încât să se intervenție au fost femeile și-au arătat
obțină beneficii maxime? utilizate toate interesul pentru a
resursele propuse afla cât mai multe
informații despre
drepturile victimelor
violenței domestice
Eficacitatea Vor fi atinse obiectivele cu Obiectivele propuse Specialiștii din carul
activitățile propuse? în cadrul planului de Adăpostului Lacrimi
intervenție au fost și speranțe
atinse cu activitățile
din cadrul aceluiași
plan

37
 Impactul Ce schimbări pe termen Diminuarea Partea administrativă
lung vor avea loc în fenomenului de a Adăpostului
situația beneficiarilor? violență domestică. Lacrimi și speranțe
Care sunt consecințele Femeile nu mai
anticipate? tolerează agresiunile
partenerilor de viață.
Sustenabilitatea Cum va fi continuată/ Femeile victime ale Partea administrativă
susținută intervenția după violenței domestice a Adăpostului
încheierea finanțării? pot apela cu Lacrimi și speranțe
încredere, pe termen
nedeterminat la
Adăpostul Lacrimi și
speranțe pentru
sprijin
Tabelul 2. Monitorizarea și evaluarea planului de intervenție
În urma desfășurării campaniei Lacrimi și Speranțe în județul Alba, s-a constatat că
numărul cazurilor violenței domestice asupra femeilor raportate la autorități s-au redus cu un
procent majoritar. Femeile au înțeles că violența asupra lor nu are scuze și datorită campaniei
informative despre fenomenul violenței domestice, au ajuns la concluzia că există mijloace și
modalități pentru a preveni sau a combate violența la care sunt supuse. Putem spune de
asemenea că Adăpostul Lacrimi și speranțe a fost de mare ajutor pentru victimele care au decis
să părăsească căminul conjugal și a renunța la ideea de vinovăție. În urma unui sondaj venit din
partea autorităților și serviciilor specializate pe domeniul violenței domestice, putem constata
faptul că, Campania Lacrimi și Speranțe a avut un impact pozitiv asupra comunității din județul
Alba și că obiectivele propuse au fost îndeplinite cu succes. Putem spune de asemenea că
Adăpostul Lacrimi și speranțe a fost de mare ajutor

38
CONCLUZII FINALE
Violența afectează un număr mare de femei, fără a ține cont de vârstă, mediul de
proveniență și statutul socio-economic. Cele mai vulnerabile femei sunt cele care provin din
mediul rural, acest lucru este condiționat de mai mulți factori, spre exemplu: nivelul de studii
scăzut, lipsa veniturilor economice, dependența de soț/concubin, lipsa sprijinului suficient din
partea apropriaților și familiei, precum și lipsa centrelor de adăpost pentru victimele violenței
domestice. Într-o situație mai dificilă sunt femeile care au suferit concomitent toate formele
violenței domestice din partea soțului sau concubinului.
Violența din partea soțului sau a concubinului este răspândită larg în toate grupurile de
vârstă; pe parcursul vieții, ea crește odată cu vârsta. Cu cât mai mult timp femeile sunt într-o
relație conjugală sau de concubinaj bazată pe violență, cu atât mai mari sunt șansele de survenire
a cazurilor de violență asupra femeii.
Principala scuză pentru violență este consumul de alcool în mod frecvent și în cantități
mari, dar putem observa și cazuri în care se găsește drept scuză a agresiunilor consumul de
etnobotanice, gelozia și lipsa de atenție abuzivă către partener.
Informația în ceea ce privește fenomenul de violență domestică asupra femeii, este un
lucru esențial în viața unei femei pentru a-i schimba mentalitatea în legătură cu acceptarea
agresiunilor din partea partenerului sau învinovățirea pentru actele de violență la care sunt
supuse, indiferent de ce vârstă ar avea. Daca informația primită este una adevărată atunci, cu
mult mai ușor fenomenul de violență domestică asupra femeilor poate fi prevenit sau eliminat
cu ajutorul serviciilor de specialitate.
Violența domestică asupra femeii este un fenomen des întâlnit în județul Alba, având
drept urmări efecte negative asupra victimelor, care în general necesită intervenție de
specialitate pe plan medical și psihologic.

39
ANEXA 1:

40
 BIBLIOGRAFIE

1. Beldianu I., Tonk G., Simon A. (2003), Adăpostul pentru femei și copii, o agenție de bază a
intervenției în cazurile de violență domestică/ suport de curs pentru organizarea și funcționarea
adăposturilor
2. Chelcea, S. (2004), Metodologia Cercetării Sociologie- Metode Cantitative și Calitative, Ed.
Economică, București
3. King G., Keihane R., Verba S (2000), Fundamentele cercetării sociale, Ed. Polirom, Iași
4.Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse – Agenția Națională pentru Protecția
Familiei,, Ghid de intervenție în cazurile de intervenție socială, publicat cu sprijinul Fondului
ONU pentru Populație- UNEPA
5.Muntean, A. (2003), Violența-Aspecte psihosociale, Ed. Polirom, Iași
6. Rațiu A.M., Hizo-Miloș L.S. (2016), Violența Domestică-Aspecte Generale, Ed. Napoca
Star, Cluj Napoca
7. Rădulescu, Sorin M. (2001), Sociologia violenței (intra) familiale: victime și agresori în
familie, Ed. Lumina Lex, București
8. Roboson C. (2002), Real World Research, U.K., Blackwell Publisher, Oxford
9. Yin R. K. (2005), Studiul de caz, Ed. Polirom, Iași
10. http:/www.politiaromana.ro/violenta_domestica.htm, accesat la data de 26.02.2020
11. http:/www.gallup.com/topic/country_rou.aspx, accesat la data de 26.02.2020
12. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=3070, accesat la data de 07.03.2020
13. http://www.cpe.ro/wp-content/uploads/2016/03/Violenta-in-familie-si-la-locul-de-munca.-
Cercetare-nationala.pdf, accesat la data de 07.03.2020
14.https://violentaimpotrivafemeilor.ro/statistici-privind-violenta-in-familie-aproape-noua-
mii-de-cazuri-de-lovire-sialte-violente-si-80-de-violuri-in-familie-in-primele-6-luni-ale-
anului/, accesat la data de 12.03.2020
15. https://violentaimpotrivafemeilor.ro/violenta-in-familie-in-2017-conform-datelor-oficiale-
ale-politiei/, accesat la data de 12.03.2020

41