MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării
Departamentul Comunicare și Relații Publice

COMUNICAREA PERSUASIVĂ ȘI PROPAGANDA : ABORDĂRI

TEORETICO-PRACTICE
Teză de licență de cercetare

Conducător științific: ANDREEVA

STELUȚA,
dr., conf. univ.

Autor: Stavila Galina

Chișinău, 2022
 CUPRINS

ADNOTARE ..................................................................................................................................4
INTRODUCERE.............................................................................................................................7

CAPITOLUL I. PERSUASIUNEA ȘI PROPAGANDA OPINIILOR ȘI

COMPORTAMENTELOR...........................................................................................................11

1.1 Persuasiunea: teorii, strategii, tehnici..................................................................................11

1.2. Propaganda sub aspect topologic (generalist și specializate).............................................19

1.3. Persuasiunea și Propaganda în comunicare........................................................................26

CAPITOLUL 2. COMUNICAREA PERSUASIVĂ ȘI PROPAGANDA - STARE

ACTUALĂ ȘI PERSPECTIVELE DIN REPUBLICA MOLDOVA...........................................36

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI...............................................................................................54

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................58

2
 ADNOTARE
Autor:ANDREEVA STELUȚA. Comunicarea persuasivă și propaganda: abordări
teoretico-practice. Teză de licență la specialitatea 571. 01 – Comunicare și Relații Publice.
Chișinău, 2022.
Structura tezei : introducere, două capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie
din 32 de titluri, 57 de pagini text bază.
Cuvinte-cheie : comunicarea persuasivă, mass-media, propagandă, propagandă în
comunicare, comunicarea în masă, presa, manipularea, publicații, era tehnologiilor, starea
actuală, perspectivele din Republica Moldova.
Scopul lucrării constă în a analiza în ce măsură se reflectă comunicarea persuasivă şi
propaganda la momentul actual și perspectivele din Republica Moldova.
Obiectivele lucrării : Analiza rolului, locului și a funcțiilor comunicării persuasive și de
propagandă, determinarea rolului comunicării publice în situaţiile de criză ; evaluarea valenţelor
mesajului mediatic despre propagandă, peruasiune din Republica Moldova ; identificarea
gradului de vizibilitate a Republicii Moldova în mass-media și rețelele sociale, stabilirea
imaginii care a fost creată de acestea în statele vecine - pozitivă, negativă sau neutră.
Noutatea și originalitatea științifică. Studiul de faţă elucidează atât funcția comunicării
persuasive şi propaganda din Republica Moldova de evidenţierea particularităţilor, riscurile unei
abordări părtinitoare dar şi dificultăţile cu care se confruntă comunicare publică din Republica
Moldova. Prin analiza diferitor materiale, enunțarea directă a cazurilor și prin consultarea
părerilor unor experți dar şi prin sublinierea cazurilor, vom încerca să conferim originalitate
lucrării. De asemenea în procesul de execuţie se va ţine cont şi se vor sublinia punctele slabe ale
comunicării persuasive şi propagandei din Republica Moldova și cauzele acestora pentru că nu
își îndeplinește rolul bine știut de înlăturare și prevenire apersuasiunii și propagandei opiniilor și
comportamentelor mediatice. La fel vom ţine cont de impactul propagandei politice în rețelele
sociale. Vom vedea că o mare parte din actorii implicaţi în cazuri de propagandă nu doar că nu
au fost pedepsiţi dar au rămas în funcţiile ocupate sau, chiar mai rău, au fost înaintaţi în funcţie.
Astfel, o presă democrată, sinceră și credibilă este o platformă stabilă, puternică și sănătoasă dar
dacă îi vine în colaborare instituţiile de control atunci riscurile în care se implică jurnaliştii.
Semnificația teoretică tezei: rezidă în oferirea unei viziuni integratoare asupra aspectelor
referitoare la comunicarea persuasivă şi propaganda la momentul actual și perspectivele din
Republica Moldova. Lucrarea elucidează caracteristicile altor materiale de presă ce nu trebuie să-
şi facă loc în mas-media. Un element important, ce se vrea cu titlul de noutate în lucrarea de faţă,

3
îl constituie reflectarea stării actuale a comunicării persuasive şi propaganda: stare actuală și
perspectivele din Republica Moldova.
Valoarea aplicativă a lucrării: Rezultatele studiului pot fi luate în calcul la elaborarea
şi la realizarea unor ştiri de calitate de către jurnalişti. Materialul investigat în lucrare poate fi
aplicat în procesul didactic al Departamentelor Jurnalism si Ştiinţe ale Comunicării ale USM,
ULIM şi ale altor instituţii de profil, în procesul cercetărilor ştiinţifice ale studenţilor, iar pentru
lucrătorii din domeniu comunicării și mass-media, lucrarea poate furniza informaţii utile pentru
activităţile zilnice.

4
 ADNOTARE
Author: ANDREEVA STELUȚA. Persuasive communication and propaganda: theoretical-
practical approaches. Bachelor's thesis in specialty 571. 01 - Communication and Public
Relations. Chisinau, 2022.
Thesis structure: introduction, two chapters, general conclusions and recommendations,
bibliography of 32 titles, 57 pages of basic text.
Keywords: persuasive communication, media, propaganda, propaganda in communication, mass
communication, press, manipulation, publications, technology age, current situation,
perspectives in the Republic of Moldova.
The aim of the paper is to analyze the extent to which persuasive communication and
propaganda are reflected at the present time and the perspectives in the Republic of Moldova.
Objectives of the paper: Analysis of the role, place and functions of persuasive and propaganda
communication, determining the role of the media in crisis situations; evaluation of the valences
of the media message about propaganda, persuasion in the Republic of Moldova; identifying the
visibility of the Republic of Moldova in the press, establishing the image that was created by the
newspapers from the neighboring states - positive, negative or neutral.
Scientific novelty and originality. The important scientific issue is related to the
conceptualization of persuasive communication and propaganda in the Republic of Moldova,
highlighting its peculiarities, characteristics and characterization of its evolution. Thus, the
presentation of the basic rules and characteristics of; diachronic research of persuasive
communication and propaganda in the context of the media; highlighting language differences
used in press materials; identifying the role of propaganda and persuasion in the network of print
or audio-visual media at the present time and its perspectives.
The theoretical significance of the thesis: lies in providing an integrative view on issues related
to persuasive communication and propaganda at the present time and perspectives in the
Republic of Moldova. The paper elucidates the characteristics of other press materials that do not
have to make room in the media. An important element, which is intended as a novelty in this
paper, is the reflection of the current state of persuasive communication and propaganda: current
situation and prospects in the Republic of Moldova.
The applicative value of the paper: The results of the study can be taken into account when
developing and producing quality news by journalists. The material investigated in the paper can
be applied in the teaching process of the Journalism and Communication Sciences Departments
of USM, ULIM and other specialized institutions, in the process of scientific research of

5
students, and for communication and media workers, the paper can provide information useful
for daily activities.

6
 INTRODUCERE
Omul este o fiinţă socială şi ca atare trăieşte în diverse grupuri sau asocieri în cadrul
cărora membrii acţionează într-o anumită manieră dependentă de comportamentul celorlalţi.
Această interacţiune este esenţa vieţii sociale şi stă la baza întregii ordini sociale.
În prezent dispozitivile electronice reprezintă un factor important, care contribuie la
educația atât a tinerei generații, cât și a adulților, prin intermediul cărora se realizează difuzarea
informației și comunicarea în masă. Astfel, în fiecare zi asimilăm informații mai mult sau mai
puțin voluntar, devenind astfel, subiecți activi sau inactivi ai comunicării de masă. Programele de
știri, prezentate mai mult sau mai puțin obiectiv, reclamele, filmele, documentarele sau orice alt
gen de emisiune radio sau tv, ne pot influența comportamentul social și emoțional, în mod voit
sau inconștient. Atunci când este bine orientată și susținută logistic, comunicarea devine un act
de influență sau chiar un act de putere.
Actualitatea temei investigate. Trăim într-o eră a comunicării generalizate, multilaterale,
scrise şi orale, care solicită slujitorilor presei un efort constant pentru a asigura o circulație
optimă a informației. Rapiditatea şi chiar instantaneitatea comunicării şi difuzării sunt preocupări
de maximă importanţă pentru fiecare ziar, post de radio, televiziune în lupta pentru câştigarea
primului loc în transmisia evenimentului, a noutății.
Este bine ştiut că mass-media deţine puterea a patra într-un stat şi totodată este denumită
„câinele de pază al societăţii”. A patra putere, presa reprezintă garanţia funcţionarii corecte a
puterilor constituţionale ale statului (executivă, legislativă şi judecătorească), pe care le
supraveghează. Prin sintagma metaforică trebuie înţeles că presa are puterea de a urmări modul
în care este respectată constituţionalitatea statului de drept, putere pe care o transferă, prin
informare, cetăţenilor, pentru a-i ajuta să se împotrivească abuzurilor de tot felul.
Mass-media secolului al XXI-lea reprezintă un instrument puternic, prin care se pot reflecta
echilibrat, dar şi modifica, distruge, ameliora sau înrăutăţi anumite realităţi dintr-un stat. De
aceea este foarte important ca în situaţiile de criză presa să acţioneze rapid, să le reflecte
imparţial şi echidistant. Este necesar acest lucru fiindcă în situaţiile de criză societatea civilă este
acea care lectureză presa pentru a se informa şi astfel îşi crează o opinie despre evenimentele
care au avut loc. Locuim un stat suveran, independent şi democratic şi nu ar fi corect ca cetăţenii
să fie greşit informaţi despre anumite evenimente care au loc într-un stat. Totodată reflectarea
unei situaţii de criză echidistant şi imparţial evită crearea de panică în rândul populaţiei. De
aceea am hotărât să scriu teza de licență despre propagandă, persuasiune cu tema „Comunicarea
persuasivă şi propaganda: abordări teoretico-practice”.

7
 Suportul teoretico-ştiinţic şi metodologic al lucrării îl constituie metodele generale de
cunoaştere şi investigare a fenomenelor sociale şi politice. Pentru a atinge obiectivele propuse în
capitolul II al cercetării noastre, am selectat ca metodă de studiu, analiza de conţinut, deoarece
aceasta este o tehnică ce permite mânuirea unei cantităţi mari de text. În studiul de caz am
analizat toate materialele ce vizează Comunicarea persuasivă şi propaganda, despre starea
actuală și perspectivele din Republica Moldova În baza acestei metode am analizat atât
cantitativ, cât şi calitativ materialele din acest domeniu. Cele două dimensiuni - cea calitativă şi
cea cantitativă - se completează reciproc pentru a asigura bogăţia şi aprofundarea informaţiilor
textual.
Am utilizat şi Metoda comparativă care a contribuit la examinarea diferitelor tratări a unor
evenimente. Inducţia şi deducţia, analiza şi sinteza au format suportul în evaluarea practicilor şi
politicilor de aplicare a Republicii Moldova în promovarea imaginii de ţară în statele vecine cum
ar fi România şi Rusia.
În lucrearea de faţă documentarea este prezentă ca o tehnică indispensabilă prin care se
descrie cunoaşterea ştiinţifică existentă la un moment dat. Așadar cercetarea are la bază principii
generale şi specifice de studiu, în primul rând cele ce vizează suportul metodologic
multidimensional, adecvat ştiinţei contemporane:
- principiul obiectivităţii: evitarea subiectivismului în analiza şi aprecierea evenimentelor,
faptelor şi formulării anticipate a concluziilor;
- principiul abordării sistemice şi a dialecticii: faptele şi procesele au fost studiate în
succesivitate, urmărindu-se cauzele şi efectele lor.
Ipoteza tezei constituirea comunicării persuasive şi propaganda ca activitate mediatică cu
identitate distinctă implică multiple perspective, și anume: funcțiile; direcțiile de activitate;
tehnologiile de colectare a informațiilor, de producere și de distribuire a produselor mediatice;
potențialul lui de abordare a problemelor din societate; rolul lui în reflectarea realității și în
conturarea comportamentelor.
Scopul şi obiectivele cercetării.
Scopul lucrării de faţă constă în documentarea cu privire la analiza factоrilоr care generează
Comunicarea persuasivă şi propaganda, despre starea actuală și perspectivele din Republica
Moldova
Obiectivele propuse sunt următoarele:
- Inventarierea unоr modele de explicaţie teоretică asupra factоrilоr cauzali a fenomenului
comunicării persuasive și propagandă;
- Relevarea tipologiei atitudinii comunicării persuasive și propagandă;
8
 - Prezenarea obstacolelor cu care se confruntă comunicarea persuasivă și propaganda din
Republica Moldova pentru a fi mai transparente;
- Analiza de către mass-media a factоrilоr sociali și a comunicării persuasive cu descrierea
elementelоr specifice acestоra;
De asemenea, studiul are ca scop analiza, cercetarea, compararea și formularea concluzii
asupra rolului pe care îl are comunicarea persuasivă și propaganda în comunicarea publică.
Astfel în lucrarea de faţă vor fi efectuate anumite analize ale mass-mediei în televiziune,dar și pe
rețelele sociale. Aceste obiective reprezintă doar o parte a cercetării respective, deoarece
fenomenul ce se cere investigat este foarte complex şi depinde în mare măsură de context şi
variabile individuale, greu de surprins în cercetări structurate.
Noutatea temei investigate. Problema ştiinţifică importantă ţine de conceptualizarea
comunicării persuasive şi propaganda din Republica Moldova de evidenţierea particularităţilor,
caracteristicilor acesteia dar şi de caracterizare a evoluţiei ei.
Caracterul inovaţional al lucrării se regăseşte în special în:
 prezentarea normelor şi caracteristicilor de bază ale;
 cercetarea diacronică a comunicării persuasive și propaganda în contextul mass-mediei;
 reliefarea diferenţelor de limbaj utilizate în materiale de presă;
 identificarea rolului propagandei și persuasiunii în reţeaua surselor de informare a
presei scrise sau audio-vizuale la momentul actual și perspectivele acesteia.
Importanţa teoretică a lucrării. Importanţa teoretică a lucrării rezidă în oferirea unei
viziuni integratoare asupra aspectelor referitoare la comunicarea persuasivă şi propaganda la
momentul actual și perspectivele din Republica Moldova. Lucrarea elucidează caracteristicile
altor materiale de presă ce nu trebuie să-şi facă loc în mas-media. Un element important, ce se
vrea cu titlul de noutate în lucrarea de faţă, îl constituie reflectarea stării actuale a comunicării
persuasive şi propaganda: stare actuală și perspectivele din Republica Moldova.
Valoarea aplicativă a lucrării. Rezultatele studiului pot fi luate în calcul la elaborarea şi
la realizarea unor ştiri de calitate de către jurnalişti. Materialul investigat în lucrare poate fi
aplicat în procesul didactic al Departamentelor Jurnalism si Ştiinţe ale Comunicării ale USM,
ULIM şi ale altor instituţii de profil, în procesul cercetărilor ştiinţifice ale studenţilor, iar pentru
lucrătorii din domeniu comunicării și mass-media, lucrarea poate furniza informaţii utile pentru
activităţile zilnice.
Structura tezei: În Introducere sunt expuse actualitatea temei investigate, scopul şi obiectivele
tezei, se concretizează baza metodologică a cercetării. De asemenea, în acest compartiment este

9
elucidată noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute, importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a
lucrării. Teza este structurată în două capitole, după cum urmează: Capitolul I (nivelul teoretic)
şi Capitolul II Studiu de caz (nivelul practic). Primul capitol este compus din trei subcapitole 1.1
Persuasiunea: teorii, strategii, tehnici; 1.2 Propaganda sub aspect tipologic (generaliste şi
specializate); 1.3 Persuasiunea şi propaganda în comunicare.
Capitolul II al tezei conţine un studiu de caz, intitulat: Comunicarea persuasivă şi
propaganda- stare actuală din Republica Moldova.
În partea finală a tezei sunt expuse concluziile generale şi recomandările ce ar contribui,
în opinia noastră, la îmbunătăţirea și a noilor perspective în comunicarea persuasivă şi
propaganda la momentul actual.

10
 CAPITOLUL I. PERSUASIUNEA ȘI PROPAGANDA OPINIILOR ȘI
COMPORTAMENTELOR
1.1 Persuasiunea: teorii, strategii, tehnici

La început, lumea avea acces la informație prin intermediul tiparului, apoi radioul a
permis ca informația să fie receptată într-o arie și mai largă cu o viteză uimitoare. Televiziunea a
dus acest proces la apogeu, telespectatorul fiind martor la scrierea istoriei, în direct, prin
intermediul camerelor de luat vederi.
În secolul vitezei, cel mai de preţ bun era şi continuă să rămână informaţia. Nu de puţine
ori s-a afirmat că informaţia înseamnă putere. De prea multe ori informaţia a fost folosită cu
bună ştiinţă în scopuri care contravin eticii morale, în goana unor personaje avide după faimă,
putere şi control al maselor. Hitler, Stalin, Mao sau Ceauşescu sunt exemplele cele mai grăitoare.
Ei au rămas în istorie prin cruzimea de care au putut da dovadă, dar şi prin abilitatea cu care au
putut manipula atât de uşor milioane de oameni.
Instrumentele care au făcut posibile aceste fapte sunt radioul, televiziunea sau ziarele.
Metodele utilizate sunt dezinformarea, discreditarea şi propaganda. Popoare întregi au fost
manipulate. Mijloacele de informare domină viaţa de zi cu zi. Prin intermediul acestora indivizii
sunt informaţi cu privire la evenimentele actuale, le sunt conturate opiniile şi, în unele cazuri ele
determină evoluţii la nivel mondial.
Persuasiunea a fost definită prin anii 60 ai sec. XX de către profesorii de teoria
comunicării Winston Brembeck și William Howel ca “o îcercare conștientă de a schimba
gândurile și acțiunile, manipulând motivațiile oamenilor în raport cu țeluri predeterminate”.
[19, p.24]
Două decenii mai târziu aceiași autori califică persuasiunea drept “o comunicare prin care
se intenționează să se influențeze opțiunea”. Kenneth Burke, critic și teoretician literar, definește
persuasiunea ca “folosire artistică a limbajului ambiguității”. Și actualimente, persuasiunea
înregistrează diferite moduri de difinire: Astfel reprezentând “registrul cel mai dificil al
activității de comunicare, examenul cel mai sever” ea urmărește “schimbarea opiniei unei
persoane sau audiențe și, implicit, modificarea atitudinii și comportamentului lor” [4, p.99].
Ca și argumentare, persuasiunea este o formă de comunicare instrumentală. Cei care
argumentează sunt, în egală măsură, persoane care încearcă să ne convingă de ceva.
În dicționar de sociologie, Persuasiunea, reprezintă activitatea de influențare a atitudinilor
și comportamentelor unor persoane în vederea producerii unor schimbări care sunt în acord cu

11
scopurile sau interesele agenției inițiatoare (persoane, grupuri, instituție sau organizație politică,
socială, culturală, comercială etc.) [4, p.429].
Persuasiunea este procesul prin care îi determinăm să gândească sau să acționeze într-un
anumit fel. De fiecare dată când urmărim o reclamă TV, când citim un panou publicitar sau
ascultăm un discurs politic, cineva încearcă să ne influențeze convingerile sau comportamentul.
În mare parte, capacitatea noastră de a-i convinge pe ceilalți se bazează pe limbajul pe care îl
folosim. Filosoful grec Aristotel a descries trei forme de dovezi retorice, adică modalități de a
susține un argument persuasive. El a explicat că mesajele persuasive pot fi susținute prin apeluri
la etos, patos și logos [6, p. 176-177].
La rândul său, R.B. Cialdini – recunoscut psiholog al persuasiunii – consideră că “actul
persuasiv este posibil în condițiile existenței și funcționării a ceea ce a numit comportamente
umane automate (pe cât de inerente, pe atât de necesare)” [2, p. 82]. Întrucât nu dispunem – într-
un mediu de viață complex și cu înfluențe extraordinar de complicate – de timpul, energia și
capacitatea de a recunoaște și analiza toate aspectele legate de fiecare persoană, eveniment,
relație și situație pe care le întâlnim, în multe situații comportamentale stereotipe sunt cea mai
eficientă formă de comportament. Acest comportament “se dezvoltă, de obicei, pe baza unor
principii psihologice sau stereotipuri pe care am învățat să le acceptăm”, precizează Cialdini.
Sunt, ar spune alți psihologi, niște condiționări dobândite încă din copilărie. Există oameni care
știu să folosească cu pricepere și în mod obișnuit aceste “arme de influențare automată” pentru a
obține ceea ce vor.
Persuasiunea este, pe cât de importantă, pe atât de inevitabilă, în a-i determina pe oameni
să încerce, să accepte, să înțeleagă și, în final, să adopte modalități noi de a gândi, de a crede, de
a se comporta. De aceea, poate, puterea de a influența a devenit cea mai importantă facultate de
comunicare. Există, în lumea de azi, multe chei ale succesului, ale realizării de sine, dar potrivit
lui K. Hogan “abilitatea de a-i convinge pe alții este cheia principală a bogăției, iubirii și fericirii.
Desigur, și a puterii. Forța de a-I influența pe ceilalți și mediul în care trăiesc le dă indivizilor
“șansa de a face salturi semnificative pe scara vieții” [10, p.16-17].
În viziunea lui Gh. Mihai, obiectul de studiu al persuasiunii este “problema neunivoc
soluționată sau teza neunivoc înțeleasă”, căreia i se caută soluția în procesul persuasiv
Principiile, criteriile, tipurile persuasiunii au fost dezvoltate în numeroase studii ale diferitor
autori: Jean-Noel Kapferer [13, p.247], Kenneth Burke, ca să numim doar câteva. Natura socio-
comunicativă a persuasiunii impune tehnici modern axate pe dimensiunile psihologice,
lingvistice, semantice, psihologico-sociale, sociologiceale mesajului, care s-au justificat în
practică și care contribuie la atingerea obiectivelor funcționale în campaniile persuasive. Întreg
12
acest arsenal este orientat spre reducerea rezistenței psihologice a destinatarului; captarea și
menținerea atenției auditoriului; atingerea gradului maximal de comprehensiune nu doar prin
argumentare; convingerea auditoriului și modoficarea comportamentului său.
Potrivit dicţionarului explicativ, persuasiunea este „acţiunea sau puterea de a convinge pe
cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru”, însă, problematica lucrării date este
de-a face cunoscute anumite trăsături ale actului persuasiv în mai multe domenii de activitate
societală. Persuasiunea, vorbind rudimentar, reprezintă un factor esenţial întru supravieţuirea
individului în cadrul unei comunităţi, societăţi. Necesitatea de-a convinge, de-a persuada, este
una necesară, în viaţa de zi cu zi a fiecăruia, totodată, însă, persuasiunea este arma forte în cadrul
politicii şi a mass media, două aspecte esenţiale ale existenţei unui sistem social [31].
Charles U. Larson, în deplin accord cu K. Burke, extinde și aprofundează definiția
persuasiunii, considerînd-o “crearea împreună a unei stări de identificare între sursă și receptor,
ca urmare a utilizării simbolurilor”. În această definiție persuasiunea nu e focalizată pe sursă, pe
mesaj sau receptor, ci pe toate acestea în mod wgal. Deci, persuasiunea se produce numai dacă
există cooperare între emițător (sursă) și destinatar (receptor). Astfel, orice nuanță de manipulare
este desconsiderată, accentual fiind plasat pe cooperare și consensualizare. Din aceste definiții
reiese că persuasiunea, ca și retorica, este un process modificator de atitudini, credințe, opinii sau
comportamente. Deseori chiar se pune semnul egalității între persuasiune și retorică.
Unii autori definesc persuasiune ca pe un proces modificator de atitudini, credinte, pareri
sau comportamente ce are la baza existenta cooperarii intre sursa si receptor. Plecand de la
adevarul ca persuasiunea este un proces de influentare alti autori o definesc astfel: persuasiunea
este crearea impreuna a unei stari de identificare intre sursa si receptor [12, p.26].
Din conținutul acestor definiții se desprind cuvintele-cheie „cooperare” și
„autopresuasiune”. Sursa și receptorul cooperează pentru a crea un proces persuasiv. Ideea de a
crea împreună procesul persuasiv înseamnă că ceea ce se petrece în mintea receptorului este la
fel de important ca și intenția sursei sau conținutul mesajului. Dintr-un anume punct de vedere,
orice persuadare presupune autopersuasiune – arareori suntem persuadați dacă nu luăm parte
efectiv la acest proces.
Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa facă
sau sa aleagă un lucru. Este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee, incercand sa
convinga auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor tipuri de
argumente decât cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de „necesitatea” sau
„importanta” aparenta a acţiuni sau lucrului respectiv. [34]

13
 Jean Noel Kapferer vede persuasiunea ca pe “un proces format dintr-o serie de operaţii
psihice: expunerea la mesaje, transformarea în imagini a stimulilor senzoriali, acceptarea/
respingerea conţinutului mesajului, trecerea de la atitudine la comportament, menţinerea de
durată a schimbării atitudinal-comportamentale.” În “Tratat de psihologie socială”, profesorul
Dumitru Cristea defineşte “persuasiunea ca fiind o modalitate organizată şi dirijată conştient de
influenţare a unei persoane sau grup, apelând la o argumentaţie logică, susţinută afectiv şi
motivaţional, în scopul impunerii unor idei, opinii, atitudini sau comportamente care, iniţial nu
erau acceptate sau agreate de către cei vizaţi.
Astfel, Persuasiunea constituie una dintre principalele forme de exercitare a influenţei
sociale, permiţând compararea raţională a opiniilor şi adoptarea unor noi concepţii şi atitudini
care se dovedesc superioare, pe fondul respectării dreptului la opţiune al interlocutorilor”.
Persuasiunea, ca orice altă formă de influenţă psihosocială, implică o formă de
comunicare în urma căreia se obţine o schimbare de atitudine şi comportament.
Caracteristicile canalului de comunicare afectează semnificativ eficienţa mesajelor
persuasive. Comunicarea verbală directă se dovedeşte deosebit de eficientă în cele mai multe
cazuri, datorită implicării personale a comunicatorului şi destinatarilor, pe fondul existenţei unor
feedback-uri prompte, care permit corecţii dinamice în structurarea şi transmiterea mesajului în
funcţie de reacţia auditoriului.
Din rândul mijloacelor indirecte de comunicare, cele mai eficiente canale se dovedesc a fi
televiziunea, radioul, presa scrisă.
Totuși, Persuasiunea nu conţine intenţionalitate negativă (nu ascunde fapte, ci le
evidenţiază doar pe cele favorabile); ea ţine de forţa argumentării, de puterea de convingere a
vorbitorului, de maniera în care acesta este capabil să-şi pună într-o lumină cât mai favorabilă
ideea susţinută.
Datorită structurii sale complexe şi a limbajului specific, care îmbină forţa cuvântului cu
aspecte ale limbajului nonverbal (mimica, expresivitatea mişcării etc.) televiziunea are cel mai
persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare în masă [25, p.120].
Într-o societate în care se utilizează într-o măsură tot mai mare mijloacele de comunicare
în masă, apar întrebări privind rolul şi modul de funcţionare ale acestor sisteme impresionante de
transmitere a informaţiei.
Criticile s-au concentrat mai ales asupra persuasiunii, întrucât vizează atitudinile şi
comportamentele, adică afectează în mod direct domeniul privat al fiecărui individ, domeniul de
exprimare a propriei sale personalităţi, domeniul diferenţierii sale, într-un cuvânt, libertatea sa.
Persuasiunea a devenit una dintre cele mai controversate teme, după cum o dovedeşte creşterea
14
numărului de dezbateri asupra publicităţii, asupra marketingului politic, asupra controlului
informaţiei. [11, p.57]
Deși, persuasiunea cooperantă poate surveni în circumstanțe insolite (în timpul unei
polenici aprinse, în timpul unei revolte etc.), trei împrejurări par a spori șansele de succes ca
receptorii cu discernamant să fie convinși pe cale rațională și morală.
În primul rând, doar dacă ambele persoane implicate au șanse egale de a persuada și dacă
fiecare are aproximativ aceeași abilitate, cât și acces la mijloacele de comunicare. În cazul în
care se exercită o constrângere numai asupra uneia dintre părți, în vreme ce cealaltă are libertatea
persuasivă, destinatarii vor împărtăși un punct de vedere unilateral și părtinitor.
În al doilea rând, ambele părți trebuie să își dezvăluiască scopurile pe care le urmăresc.
Fiecare parte aduce la cunoștință auditoriului adevăratele sale țeluri și felul în care intenționează
să le atingă. De cele mai multe ori, acest criteriu este respectat numai parțial. Dacă cei
persuadați, nu ar cunoaște scopurile ascunse ale agenților persuasivi, vor fi mai atenți la mesaj,
se pun în gardă și devin receptori mai responsabili.
În al treilea rând, existența unor receptori critici – receptori capabili să testeze afirmațiile
făcute și probele prezentate. Aceștia culeg informații cât mai multe, din toate sursele, și se abțin
de a trage vreo concluzie până când nu dețin date suficiente. Dacă ar exista astfel de receptori,
primele două criterii ar fi minimale și s-ar putea ajunge la o persuasiune responsabilă. Astăzi,
mai mult ca oricând, trebuie să învățăm să recepționăm critic toate mesajele care încearcă să ne
convingă și să ne transforme în susținători ai vreunui oportunism interesat doar de câștigul
material, de obținerea capitalului politic sau religios.
Persuasiunea se deosebește de argumentare prin aceea că aceasta operează atât la nivelul
afectiv, cât și la nivelul rațional, în timp ce, argumentarea operează numai la nivel rațional.
Astfel, Persuasiunea se realizează în condițiile în care se ține cont de caracteristicile de
receptivitate și reactivitate ale persoanelor influențate. Este o activitate de convingere bazată pe o
astfel de organizare a influențelor încât să ducă la adoptarea personală a schimbării așteptate,
fiind opusul impunerii sau forțării unei opțiuni [11, p.279].
În cartea „Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale”, Tim
O'Sullivan, scrie: „Asocierea istorică cea mai obişnuită a termenului de propagandă se face cu
timpurile de război sau de criză. În aceste situaţii mass media sunt mobilizate în încercări adesea
legate de afecte, de mare întindere şi sistematice, de a promova anumite opinii şi atitudini
referitoare la anumite probleme. Propaganda este, deci, cel mai bine explicată ca fiind forma
specifică a persuasiunii în masă (implicând producerea şi transmiterea unor texte şi mesaje

15
structurate specific), desemnată să producă sau să încurajeze anumite reacţii ale audienţei de
masă [17, p.279].
Astfel, în cazul comunicării politice, atât emiţătorul, cât şi receptorul sunt, în mod egal,
câştigători. Acest fapt conduce la ideea de interactivitate a persuasiunii politice, care este
caracterizată de către în felul următor: „un proces complex, continuu, interactiv, în cadrul căruia
emiţătorul şi receptorul sunt legaţi prin simboluri verbale şi non-verbale, prin care emiţătorul
încearcă să influenţeze receptorul şi să schimbe ceva la nivelul atitudinii sau a
comportamentului”, (concluzia fiind că, oamenii vor fi receptivi la campania de persuasiune a
receptorului, atât timp, cât li se oferă anumite avantaje). În acest caz, atât emiţătorul, cât şi
receptorul sunt într-o legătură de interdependenţă.
Mijloacele prin care se poate efectua manipularea sunt diferite. „Din cauza complexităţii
proceselor de comunicare şi a naturii subiective a raporturilor dintre cei care comunică, este
uneori greu de făcut distingerea dintre persuasiune şi manipulare. Nu se poate afirma categoric
că persuasiunea ar apela doar la raţiune, în timp ce manipularea doar la afectivitatea celui
manipulat, care ar fi astfel, subjugat scopurilor manipulatorului. În timp ce, în cazul persuasiunii,
convingerea celui ce recepţionează mesajul ţine de reacţia lui afectivă, specifică faţă de
argumentele emiţătorului de mesaj, în cazul manipulării, subiectul (cel manipulat) este împins de
eroarea prin maniera înşelătoare, în care i se comunică mesajul, maniera subordonată a unui
mesaj ascuns. Manipularea produce efecte asupra individului sau grupurilor în grade diferite,
deoarece oamenii au capacitatea de a verifica, aprecia, interpreta şi evalua [15, p.57].
Ne confruntăm zilnic cu persuasiunea, într-un mod sau altul. Comercianții de produse
alimentare doresc să le încercăm cele mai noi produse, în timp ce studiourile de filme vor să le
vedem ultimele blockbuster-uri. Deoarece persuasiunea este o componentă generalizată a vieților
noastre, ne va fi mai ușor să observăm modul în care surse externe ne influențează.
Având în vedere importanța influențării, tehnicile de persuasiune au fost studiate și
observate din timpuri străvechi, însă psihologii au început să efectuez studii propriu-zise asupra
acestor tehnici undeva la începutul secolului al 20-lea. Scopul persuasiunii este să convingă
publicul țintă să incorporeze argumentul persuasiv și să adopte această nouă atitudine ca parte a
sistemului propriu de valori [30].
Tehnici de persuasiune. Acestea sunt doar câteva dintre tehnicile efective de persuasiune.
Alte metode include uzul recompenselor, a pedepselor, expertize pozitive sau negative, apelul la
moralitate și multe altele.

16
 1. Creează o nevoie. Una dintre metodele de persuasiune implică crearea unei nevoi sau
apelul la o nevoie deja existentă. Acest tip de persuasiune apelează la nevoile fundamentale
ale unei persoane : de adăpost, dragoste, stimă de sine, auto-actualizare.

2. Apelul la nevoi sociale. O altă tehnică foarte eficientă se referă la nevoia persoanelor de
a fi populare, prestigioase sau asemenea celorlalți. Reclamele de la TV oferă multe
exemple ale acestui tip de persuasiune, cei din fața televizoarelor fiind încurajați să
achiziționeze produse pentru a fi “în rând cu lumea” sau pentru a fi asemenea unei
persoane cunoscute și respectate. Reclamele de la TV sunt o sursă încredibilă de
exemplificare a persuasiunii, luând în considerare faptul că televizorul se află pe primul
loc ca opţiune de petrecere a timpului liber, fiind preferat de 90% dintre moldoveni.

3. Folosește cuvinte pline de înțeles și multe imagini. Persuasiunea face uz adesea de

cuvinte convingătoare și imagin relevante. Comercianții sunt conștienți de puterea
cuvintelor pozitive, motiv pentru care multe slogane de promovare sună în genul “Nou și
Îmbunătățit!” sau “Natural 100%”.

Cercetătorii care au analizat persuasiunea din punct de vedere cantitativ au căutat să

găsească o explicație pentru modul cum se produce și funcționează. Se consideră că persuasiunea
e un proces ce presupune cinci etape, interdependente:
 atenția – urmărirea mesajului interlocutorului; așadar agentul persuasiv are ca prim
obiectiv captarea atenției partenerului său;
 comprehensiunea – înțelegerea mesajului interlocutorului; așadar este essential ca agentul
persuasiv să își adapteze discursul la interlocutor;
 acceptarea mesajului – etapa decisivă și esențială pentru continuarea sau abandonarea
procesului; agentul persuasiv își va canalize eforturile în vederea comunicării aceluiași mesaj
coerent în sine, prin toate mijloacele: imagine proprie și a receptorului, mesaj clar și la obiect,
canal de transmitere a mesajului – eliberat de factori perturbatori și receptorul;
 fixarea în memorie – aducerea în prim-plan a mesajului atunci când e nevoie; așadar,
reluarea, reiterarea și reformularea mesajului în context adecvate;
 acțiunea sau schimbarea comportamentului – ultima fază a persuasiunii, când se
înregistrează, de fapt, producerea schimbării.
În ceea ce ne privește, nu vom insista asupra etapelor mecanismului de persuasiune,
pentru că în negocierile comerciale nivelul intenției persuasive este mai degrabă local decât
global. De asemenea, această intenție poate fi recunoscută la nivelul instrumentelor utilizate în

17
cadrul negocierii, al relației dintre negociatori, al identității participanților, deoarece mesajul
general este de-a “nu ucide solul”, căci stabilirea unei relații este mai importantă decât rezultatul
unei negocieri. Așadar, persuasiunea constituie un mijloc complementar, o alternativă cu
character deschis, la care apelează negociatorii într-un moment precis al negocierii, de obicei,
atunci când argumentarea eșuează.
Tehnicile de persuasiune, se bazează pe tendințe ale comportamentului uman care duc la
generarea unui răspuns pozitiv la o cerere venită din partea cuiva:
 reciprocitatea
 contrastul
 validarea social
 așteptarea
 asocierea
1. Tehnica reciprocității
o Când cineva îți dă ceva, reacționezi imediat prin dorința de a-i da ceva în schimb.
o Nu e nici un secret: atunci când cineva ne-a oferit ajutorul, ne simțim obligați să ne
revanșăm față de persoana respectivă, oferindu-i ajutorul atunci când ne este solicitat.
2. Tehnica contrastului
 Când două lucruri sunt relative diferite unul față de celălalt, ni se vor părea și mai
diferite dacă le plasăm alături în spațiu și timp.
3. Tehnica Validării Sociale
Este demonstrat că ceea ce este evident atunci cand luăm o decizie în mod independent, devine
mai puţin evident atunci când trebuie sa luăm decizia în prezența altora, iar aceștia văd lucrurile
diferit.
4. Tehnica Așteptării
Comportamentele pe care le așteptăm din partea noastră și a celorlalți au șanse mai mari să
se manifeste în realitate. Atunci când crezi (ești aproape sigur) că "clientul" va cumpăra de
la tine, cel mai probabil o va și face.
5. Tehnica asocierii
Oamenii preferă să spună DA celor pe care îi plac. Ori celor în care au încredere. Ori celor pe
care-i respectă. Este mai greu să refuzi oferta cuiva pe care-l cunoşti şi, într-o oarecare măsură, îl
apreciezi. Pe de altă parte, ai încredere în acesta, căci nu e un străin, nu? Tindem să agreăm
produsele, serviciile sau ideile care sunt susținute de alți oameni pe care îi simpatizăm sau
respectăm. În consecință, cresc substanțial șansele să achiziționăm acele produse promovate de
oamenii care ne plac. În politică, actori, sportive sau oameni de știință sunt considerați "achiziții"
18
foarte importante pentru partidele în care intră. Ei aduc un plus de imagine pentru că partidul
respectiv se asociază cu imaginea"vedetei" [26].

1.2. Propaganda sub aspect topologic (generalist și specializate)

Termenul de "propagandă" provine din latinescul "propaganda", adjectiv verbal care

semnifică ceea ce trebuie sa fie răspândit, propagat. Doar utilizarea sa apoi de către Biserică în
sintagma "congregation de propaganda fide" îi atribuie dubla vocaţie: ideologică şi
metodologică."[23]
În DEX noțiunea de propaganda este explicată astfel, PROPAGÁNDĂ, propagande, s.
f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a
unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. –
Din fr. propagande. [21]
Ca manipulare a convingerilor şi comportamentului populaţiei prin folosirea de simboluri
şi discursuri, propaganda a fost un fenomen dominant al secolului al XX lea. Termenul a
dobândit o conotaţie depreciativă datorită implicaţiilor utilizării propagandei de către regimurile
totalitare. Prima definiţie, a propagandei i-a aparţinut lui Harold Lasswell în cartea “Tehnicile
propagandei în războiul mondial” publicată în 1927 [19].
Institutul de Analiză a Propagandei, înfiinţat în 1937 la Cicago, a formulat o altă definiţie
a acestui fenomen, inspirată din opera lui Harold Dwight Lasswell, care spunea că propaganda,
în general, este management de atitudine colectivă prin manipularea unor simboluri
semnificative. Această definiţie notează că propaganda constă în exprimarea opiniilor sau a
acţiunilor efectuate în mod deliberat de către indivizi sau grupuri, cu scopul de a influenţa
opiniile sau acţiunile altor persoane sau grupuri pentru scopuri prestabilite prin manipulări
psihologice [20].
Propaganda îşi are însă începuturile în negura istoriei. Încă din zorii conştiinţei umane, a
fost şi a rămas în firea oamenilor această nevoie de a se convinge, influenţa, persuada, însela,
minţi unii pe alţii. Hotarul dintre convingere, influenţare, înşelare, persuasiune şi minciună este
foarte ușor de trecut. Depinde doar de interesele sau, altfel spus, de motivaţiile individului.
Morala dominantă în epocă, sau în locul respectiv, joacă un rol important în balansul opţiunilor
dintre convingere şi minciună. Doar atunci, când nu reuşeşte “prin vorbe”, omul “civilizat şi
educat” recurge la forţă, violenţă, război. Chiar şi în faza războiului, a confruntării violente,
metodele “paşnice” enumerate mai sus nu sunt uitate, ci, doar adaptate noii stări de lucruri.
19
Acesta este terenul fundamental de confruntare pe care l-a identificat și teoretizat Sun Tzu acum
2500 de ani și dincolo de care tot ce se poate adăuga este doar un nou decor pentru aceleaşi
personaje, dar în haine diferite.
Sun Tzu nu avea la dispoziţie noţiunea de propagandă, nicidecum pe cele de război
psihologic sau de dezinformare, utilizate si teoretizate astazi cu prea multă siguranţă, dar
învăţăturile lui Sun Tzu pot fi uşor revendicate de strategii militari, precum şi de politicieni,
pentru că se bazează pe eterna natură umană, pe tăriile şi slăbiciunile ei, pe bunul simţ încă
nealterat de tehnologii, concepte şi orgolii [18, p.94].
În societăţile moderne, propaganda politică are un rol esenţial în informarea, dar şi în
manipularea maselor, cărora li se prezintă o anumită imagine, care, nu o dată înlocuieşte
realitatea. Cetăţenilor lise cultivă o anumită imagine care, realizată cu profesionalism, pare a fi
realitatea însăşi. Aceştia ajung să creadă într-o asemenea imagine şi nu-şi mai pun problema dacă
ea este sau nu veridică. Toate acestea trebuie întelese în contextul perioadei de afirmare a
maselor, a mass mediei şi mai ales a revoluţiilor. Aşa cum revoluţiile nu pot fi înfăptuite fără
participarea nemijlocită a maselor, tot aşa propaganda a fost necesară liderilor revoluţionari
pentru a declanşa, şi apoi pentru a menţine, spiritul şi energia psihică revoluţionară în rândul
mulţimilor. Alături de discursurile publice, mass-media epocii respective a fost vehiculul preferat
de transport al mesajelor şi al revoluţiilor dinspre lideri spre mase.
Obiectivul politic revoluţionar şi necesitatea desemnării mesajelor aferente acestuia au
fost miezul si, respectiv, motivaţia primelor demersuri propagandistice îndreptate asupra maselor
cu ajutorul mass-media. Cine au fost primii propagandişti? Întâietatea cronologică a demersurilor
propagandistice se dă între Marea Britanie şi Franţa. Istoricul britanic Philip Taylor consideră, că
regele Henric al VIII-lea a fost primul planificator al unor campaniideliberate de propagandă
politică sponsorizate de stat. Regele Anglieia iniţiat ieşireaAngliei de sub autoritatea catolică a
Papeişi convertirea englezilor la Biserica Anglicană în baza Actului de supremaţie semnat de el
în 1534 [28 p. 104-107]. La acea dată, termenul de propagandă nici nu apăruse încă. Aurmat,
apoi, anul 1622, când Papa Grigore al XV-lea [6] a pus bazele, prin bula Indiscutabili divinae de
la 6 ianuarie, instituint Congregatio de Propaganda Fide (Congregaţiapentru propagarea
credinţei), ulterior, în 1982, titulatura fiind schimbată în Congregatia pentru evanghelizarea
popoarelor [7]. Noucreata instituţie a Sfântului Scaun – condusă de un cardinal-prefect al
propagandei, mai având alături şi alţi treisprezece cardinali, doi episcopi şi un secretar – avea
misiunea de a sprijinirăspândirea catolicismuluiîn teritoriile non-catolice din lume. De
menţionat, că activitatea congregaţiei continuă neîntrerupt până în zilele noastre. Acest moment

20
este semnificativ în istoria propagandei, deoarece marchează apariţia primei instituţii oficiale
scopul principal al căreia este propagandistic [8].
"Propaganda", precum îl găsim în Larousse, reprezintă "o acţiune organizată în scopul
răspândirii unei opinii, unei religii sau unei doctrine". Termenul a căpătat repede uzualitate în
limba vorbită datorită întrebuinţării acestuia în împrejurări conflictuale sau de către regimuri
totalitare, desemnând o acţiune de prozelitism în exterior şi un instrument de menţinere a ordinii
în interior. În ultimii ani, termenul de propagandă tinde sâ fie totuşi mai puţin folosit, fiind
înlocuit cu termeni precum: comunicare, informare, persuasiune; astfel încât aceştia din urmă nu
implică judecata de valoare şi tind să înglobeze dezvoltarea mijloacelor de comunicare.
"În contextul revoluţiei ruse de la 1917, Lenin distinge funcţia propagandistului care se
adresează câtorva sute de militanţi cărora trebuie să le câştige încrederea, de funcţia de agitator,
care implică şi componenta emoţională, care fiind mai eficientă, poate mobiliza zeci de mii de
oameni. Această teorie se înscrie într-o epocă de artă productivă, în care cercetările moderne în
domeniul propagandei privilegiau producţia tipografică şi fotografia, şi în care publicitatea,
aflată în stadiu incipient, nu apărea decât ca o pictură propagandist a omului modern (Arvasov)."
Spre deosebire de propaganda comunistă, cea fascistă şi nazistă a realizat un adevărat
sistem de guvernământ bazat pe promovarea figurilor exemplare, a şefilor carismatici şi
coeziunii morale prin empatic. Aici este momentul istoric în care propaganda devine
instituţionalizată. După cum afirma S. Tchakotin, "propaganda este un sistem biologic, acţionând
în conformitate, cu principii, corespunzând celor patru pulsiuni fundamentale: conativă,
nutritivă, sexuală şi parentală [7]. Plecând de la acest punct, el măsoară influenţa propagandei
asupra maselor potrivit ecuaţiei: 10% reprezintă cei care rezistă "violului psihic" şi 90% sunt cei
care ii cad victime.
Propaganda se serveşte şi de mijloace precum radio, cinema, manifestări publice şi
televiziune. Odată cu investiţiile majore în domeniu, propaganda devine sistem de guvernare,
încredinţat cadrelor profesioniste şi destinat atât consumului interior, cât şi exportului. Puterea
imaginilor pc care contează propaganda în vremea celor două războaie mondiale constituie un
catalizator pentru violenţă şi conflict, precum o susţine şi J.P. Gourevitch: "Retorica propa-
gandistică a sistemelor fascist şi comunist nu cunoaşte decât adoraţie sau desfiinţare. Şef contra
şef. Stalin sau Hitler. Simbol contra simbol. Aici - secera şi ciocanul, drapelul roşu şi imaginea
sculpturală a liderului, acolo - crucea fascistă şi mulţimea care ridică un braţ. Strigăt contra
strigăt. "Heil Hitler" sau "Zdravia jelaiu". Actualitatea explodează în imagini şocante: oraşe
devastate, partizani executaţi, copii asasinaţi [8]. La celălalt pol se află Laurent Gerveau care
afirma că "nu au existat schimbări semnificative între 1919 şi 1954, din punctul de vedere al
21
mijloacelor propagandei. Acesta are în vedere trei acţiuni imperative: teorizează, manipulează,
convinge!" [9]
Ulterior, perioada postbelică a însemnat sfârşitul propagandei sub forma cunoscută
anterior. Aceasta a trebuit să suporte o metamorfoză fundamentală pentru a ţine piept fluxului de
informaţie adus de noile tehnologii emergente pe piaţă. Afişele alegorice, falsele comunicate de
presă şi radio îşi pierd toată credibilitatea. Propaganda îşi pierde din agresivitate şi trece de la
comunicarea conflictuală la una contractuală, de la metaforă la explicaţie, de la tehnologii de
imprimare la audiovizual. "Concluzia survenită în urma unei explicaţii are şanse de două ori mai
mari de convingere decât una sugerată" [10]. Precum se anunţă încă de la finele „Războiului
„ rece", lumea intră în epoca "telecraţiei". Potrivit lui Jean-Paul Gourevitch, "diferitele suporturi
ale comunicării nu s-au substituit unele pe altele, ci s-au teleportat în spaţiu-timp, ajungând la
tendinţa de a se suprapune. În epoca talk-show-rilor politice, a show- rilor de sfârşit de campanie
politică şi a piratajului pe Internet, noi continuăm să lipim afişe, să distribuim pliante şi să ţinem
adunări."
Pentru ca indivizii să "îmbrăţişeze" o anumită ideologie, este necesar ca masa pe саге o
formează să fie cât mai "plată". Propaganda caută să anuleze diferenţele dintre indivizi, şi apoi
pe un teren "nivelat" să implementeze modelele comportamentale prevăzute de ideologia pe саге
o promovează. Astfel, apoi ajunge să controleze masele şi, implicit, să le mobilizeze în vederea
realizării unor obiective.
Potrivit lui Garth S. Jowett, "controlul informaţiei cunoaşte mai multe mijloace
complementare: ascunderea informaţiei, cenzura, comunicarea informaţiei la o dată prestabilită
pentru mai mult impact mediatic, manufactura/falsificarea informaţiei, comunicarea informaţiei
unor audienţe selectate şi distorsiunea/denaturarea informaţiei"[29, p.22]. În acest context,
informaţia nu doar mobilizează sau ţine sub control masele, în funcţie de caz, ci, distribuită în
mod selectiv grupurilor de influenţă, are scopul de a menţine legitimitatea activităţii unor
organizaţii, instituţii, regimuri.
Propaganda este, de cele mai multe ori, asociată cu manipularea opiniei publice. Michael
Mitchel oferă patru forme pe care le îmbracă opinia publică:
 o opinie populară, generalizată pe post de suport pentru o instituţie;
 modele prestabilite de adeziune sau de identificare la un grup;
 preferinţele publicului pentru anumiţi lideri;
 opinii susţinute vehement de către majoritate, privind probleme publice şi chestiuni de
actualitate.

22
 Mitchel asociază managementul opiniei publice executat de propagandă cu un "pahar ce
acumulează şi focalizează căldura difuză care se acumulează în masele populare, concentrând-o
asupra unei probleme specifice, până îşi atinge punctul de fierbere: al contestaţiilor, al revoltelor
şi, în cele din urmă, al revoluţiilor" [14].
În cartea sa "Propagandes silencieuses", Ignacio Ramonet afirmă că "nemulţumirile
legate de industria culturală sunt fundamentate pe 3 prognoze:
 că propaganda va reduce omul la constituentul unei mase compacte şi va împiedica
dezvoltarea firească a unor indivizi emancipaţi, capabili să disceamă şi să ia decizii proprii;
 că va înlocui în psihicul cetăţenilor legitima aspiraţie la autonomie şi conştiinţa de sine cu
un conformism şi cu o pasivitate periculos de regresive;
 că va confirma, în sfârşit, faptul că oamenii îşi doresc, de fapt, să fie fascinaţi, distraţi şi
îndepărtaţi de problemele actuale reale, induşi în eroare în speranţa confuză că un fel de
satisfacţie hipnotizantă îi va face să uite pentru o clipă lumea absurdă, crudă şi tragică în care
trăiesc" [17].
De altfel, nu este în întregime falsă predicţia lansată de Ignacio Ramonet,
întrucât în lumea intens mediatizată în care trăim uităm, de fapt, că mijloacele
audiovizualului sunt controlate de trusturi, în care investesc mari firme, cu interese
proprii, legate de Internet, telefonie, informatică, energie, publicitate, sport,
sistemul bancar etc. Un astfel de exemplu îi poate constitui fuziunea marilor firme
America Online cu Time-Warner-CNN-EMI sau fuziunea firmei Vivendi cu
Havas-Canal Plus şi Universal-Seagram. Aceste grupuri gigantice, aceşti moguli
multimedia nu se limitează doar la producerea de filme şi programe TV, dar
editează cărţi, reviste, ziare, CD-uri, casete video, jocuri. Departe chiar de a se
limita la sectorul industriei culturale, ele propun tot felul de servicii: vânzări prin
corespondenţă, informaţii bancare, bursă, meteorologie, călătorii etc.; posedă, în
acelaşi timp, licenţă în telefonie, în brand-uri muzicale, canale de televiziune,
echipe de fotbal, basket, agenţii de publicitate, studiouri cinematografice, fară să
mai reamintim producţia tipografică, staţiile radio etc.
Aceste noi conglomerate ale industriei culturale, datorită resurselor pe care le deţin,
dispun acum de mijloace colosale în domeniul cercetării de piaţă, precum şi în echipamente
tehnologice, astfel încât să-şi permită să fabrice produse perfect suprapuse pe cererea universală
şi să stimuleze cererea, menţinând-o la un nivel optim.
De ce propaganda este atât de importantă în lumea actuală? Din raţiuni pur financiare.
Dacă în domeniul media se câştigă mai mult decât în orice industrie, se doreşte un singur lucru:
23
obţinerea profitului pe un termen cât mai lung. "Fidelitatea" consumatorului însă poate fi
obţinută strategic, ca pe un câmp de luptă: odată consumată etapa cuceririi, trebuie instaurată
dominaţia.
Un individ este cu atât mai bine dominat, cu cât rămâne mai inconştient - aici este
momentul în care intervine persuasiunea şi propaganda. Încă din anul 1940, Aldons Huxley
afirma că "un stat cu adevărat totalitar este acela care îşi va instaura dominaţia asupra unei
populaţii de sclavi pe care ar fi inutil să-i mai constrângă, pentru că aceştia îşi iubesc condiţia de
asupriţi." [5, p.99]
În epoca postmodernistă, mijloacele de propagandă sunt atât de subtile, încât nimic nu
aminteşte de constrângerea violentă şi de ameninţarea cu pedeapsa, care a însoţit termenul atâtea
secole. Marketingul a devenit cu atât mai sofisticat, cu cât aspiră să vândă nu o marcă, ci o
identitate, nu un statut social, ci o întreagă personalitate. Într-o societate de consum "a avea"
devine "a fi". Acelaşi Aldons Huxley susţine că "într-o epocă atât de tehnologizată pericolul vine
nu atât din partea unui adversar cu o expresie ameninţătoare, ci din partea unui chip surâzător şi
dulceag. Iată de ce, în prezent trebuie sâ evităm cucerirea psihicului nu atât prin forţă, cât prin
seducţie. Nu prin ameninţarea cu pedeapsa, ci prin propria sete de plăcere.
În luna iulie 1999, în războiul din Serbia pe lângă metodele clasice de luptă, au fost
aplicate şi posibilităţile reţelei de comunicaţii, atât de o parte, cât şi de cealaltă a frontului, unde
s-a constatat un aprig război al informaţiilor în mediul Internet.
Se spune că adevărul este prima victimă într-un război - o declaraţie trebuie să fie prea
banală, să fie adevărată şi prea generală pentru a fi neadevărată. În cazul menţionat, părţile s-au
străduit sâ facă: cunoscute „adevărurile" lor pentru public, cu intenţia de a influenţa asupra
cursului războiului.
Încercarea de a comunica fiind parte într-un conflict, face parte inevitabil din propagandă.
Uneori, sarcina propagandei este de a promova adevărul, însă de multe ori nu acesta este scopul.
În cazul menţionat, criza din Kosovo a demonstrat următoarele: Web-ul poate conţine informaţii
şi opinii prea diverse pentru a fi folosite pentru propagandă. În al doilea rând, atât timp cât este
permis să funcţioneze Internetul într-o ţară, liderii acesteia nu pot spera să controleze toate
formele de comunicare şi exprimare. Internetul poate fi contragentul unei campanii de
propagandă.
Propagandistul trebuie sa cunoască "terenul psihologic" al indivizilor din cadrul
publicului-ţintă, în scopul de a utiliza idei preconcepute existente sau în curs de dezvoltare.
Astfel, "ura, foamea, mândria sunt pârghii de propagandă mai bune decât dragostea şi
imparţialitatea." [12, p.57] Trebuie, de asemenea, să fie, utilizate curentele predominante de
24
gândire într-o societate. O campanie de propagandă nu poate crea sentimente, poate însă
remodela ceea ce există deja. Propaganda trebuie să fie mai atentă şi să vizeze pe cei indecişi din
societate. Propaganda trebuie să conţină unele elemente de adevăr. Însă adevărul va fi precar şi
va fi inclus în propagandă doar atât, cât este necesar.
Deci care a fost marea schimbare în materie de propagandă în ultimii, să zicem, 20 de ani
"în mod esenţial, două lucruri: apariţia Internetului şi noua ofensivă culturală americană",
precum afirmă Ignacio Ramonet în "Propagandes silencieuses". Istoricul francez Francois Caron,
professor emerit la Sorbona, afirmă că Intemetul a condus la "o adevărată revoluţie industrială, a
treia de până acum". O revoluţie industrială, e necesar să înţelegem, nu reprezintă doar apariţia
unei tehnologii noi, ci a uneia care bulversează fundamental modalitatea noastră de producţie şi
consum. Potrivit lui Ignacio Ramonet, "lumea a cunoscut deja două revoluţii industriale:
 prima - odată cu invenţia motorului cu aburi de către James Watt în 1776;
 a doua - odată cu prima centrală electrică deschisă în 1882 de către Thomas Edison, în
S.U.A.;
 a treia-odată cu apariţia Internetului.
Internetul oferă noi instrumente de propagandă care facilitează manipularea. Modelele
mai noi de propagandă răspândită pe Internet sunt:
 banerele de publicitate de pe site-uri;
 reclamele de publicitate;
 blogerurile - pagini personale ale utilizatorilor Internet;
 flash mob-urile.
Reclama unui site sau a unei companii pe Internet se face cu ajutorul banerelor. Un alt
fenomen cunoscut pe Internet se numeşte blogging.
Blogul este o pagină personală Web în care administratorul acestuia poate include cele
mai diverse informaţii. Cu un blog, oricine poate crea o opinie mass-media proprie, poate scrie
orice, fară să se teamă de cenzură. Mai multe personalităţi marcante, persoane publice şi simpli
utilizatori ai Internetului şi-au creat bloguri. Prin intermediul blogurilor, conducători de ţări, de
companii, lideri de partide pot influenţa opinia publică. În acelaşi timp, există şi altă faţă a
blogurilor. Blogurile se consideră ca fiind o revoltă a Reţelei împotriva surselor de informaţii
centralizate. De exemplu, bloggerii din ţara noastră au creat o opinie eronată şi au influenţat
rezultatele preselecţiei la Eurovizion 2010.
O altă metodă de propagandă pe Internet este Flash Mob. Flash Mob-ul este o acţiune
organizată pe Internet şi are ca rezultat o acţiune spontană în care câteva zeci, sute sau chiar zeci

25
de mii de oameni se adună pentru câteva minute pentru o acţiune comună. Cu ajutorul acestui
mod de propagandă, la 6 aprilie 2010 s-a adunat tineretul protestatar şi a depus lumânări la
monumentul lui Ştefan cel Mare „Pentru decesul democraţiei". Despre manifestaţiile respective
au ştiut toţi, de aceea ceea ce a urmat, a fost manipularea maselor de către persoane bine instruite
şi cu un scop bine determinat.
Un instrument eficient pentru companiile de publicitate sunt cookie-urile. Cookie-urile
sunt utilizate pentru a urmări activitatea unui utilizator pe un site sau pe mai multe site-uri (în
cazul cookie-urilor „third party" sau a aşa-numiţilor „Web bugs"). Urmărirea în cadrul unui site
este făcută în scopul obţinerii unor statistici de utilizare. În special, companiile de publicitate
urmăresc activitatea utilizatorilor în cadrul mai multor site-uri pentru a afla mai exact interesele
lor, putând să decidă, astfel, ce reclame să trimită la un anumit moment unui anumit utilizator.
Având profilul consumatorului bine determinat, pot oferi argumentele bune, bine motivate şi
fapte exacte care pot avea un impact imediat asupra utilizatorilor site-urilor din întreaga lume.
Cu toate că impactul Internetului asupra utilizatorilor este foarte mare, Web-ul nu poate fi
controlat mult timp, nici nu poate convinge pe termen lung oamenii să acţioneze într-un fel sau
altul, fiindcă există dezbateri asupra celor mai diverse idei şi opinii. Şi deoarece continuă să
crească şi să se extindă, Intemetul poate fi antidotul final al propagandei.

1.3. Persuasiunea și propaganda în comunicare

Fie direct, fie indirect, primim în permanență mesaje care să ne influențeze gândurile,
opiniile, convingerile, atitudinile și comportamentele. În același timp, căutăm, la rândul nostru să
influențăm, fie direct, fie indirect, explicit sau implicit, dar cât mai profund, opiniile, percepțiile,
convingerile, valorile comportamentele celorlalți. Practic “persuasiunea există pretutideni, nu
numai în viața noastră privată, dar și în interacțiunile noastre cu mediul social. Trăim într-o lume
liberă, dar invadată de persuasiune. Toate actele noastre de comunicare interpesonală au efecte
persuasive, mai mult sau mai puțin constrângătoare”. Am putea spune că esența comunicării
umaneeste realizarea persuasiunii; că un gest de comunicare care nu influențează, care nu
modifică sau nu adduce alte repere cognitive ignorate sau subapreciate de interlocutori nu este un
gest de comunicare deplin, dus până la capăt. Comunicarea se împlinește și își justifică rostul
prin persuasiune.
Există o conexiune, fără îndoială, între persuasiune, propagandă şi manipula, şi aceasta
este comunicarea, iar pe noi ne interesează mai ales comunicarea prin mijloace de informare de
26
masă. În altă ordine de idei, persuasiunea, propaganda şi manipularea sunt realităţiînrudite, bine
definite, dar şi deosebite între ele. La prima vedere pare că cele trei noţiuni sunt sinonime, scopul
lor fiind convingerea, determinarea şi de ce nu, într-o anumită măsură, înşelareaascultătorului.
Nu este aşa. Toate folosesc comunicarea. Totuşi, există şi deosebiri semnificative între ele. Pe de
o parte, persuasiunea este un scop şi o tehnică oricărei comunicării. Pe de altă parte propaganda
are un subiect preferat şi urmăreşte crearea de adepţi, în timp ce manipularea este de-a dreptul o
înşelare de regulă conştientă, voluntară şi sistematică. Uneori manipulareaeste inconştientă şi
involuntară, chiar şi bine intenţionată, dar aşa cum natura premiselor conducela o anume natură a
concluziei în silogism şi manipularea conţine inerent o doză de înşelăciuneîn sensul că ascunde
scopul său real, în timp ce, persuasiunea şi propaganda sunt de regulă, acţiuni cu mare
transparenţă, care îşi afirmă scopul deschis. Fără a dori să epuizăm aceste relaţii, vom
încerca în cele ce urmează să aducem în discuţie pe rând conceptul de persuasiune, de
propagandă şi pe cel de manipulare, pe terenul comun al comunicării, din dorinţa de a
dovedirealţia dintre aceşti termeni, şi de ce nu, de a provoca o atitudine mai critică şi
constructivă faţă de comunicare.
Încă de la naşterea „am fost învăţaţi cum să pronunţăm cuvintele şi cum să înşirăm aceste
cuvinte în propoziţii, dar nimeni, niciodată, nu ne-a învăţatcum să comunicăm eficient cu
ceilalţi”1 şi mai ales nimeni nu ne-a învăţat cum să deosebim între real şi credibil, ceea ce
constituie premisa principală care favorizează manipularea [1, p.81].
Trăind într-o lume hipermediatică şi astăzi ne bazăm mult pe credibilitatea şi
integritatea presupusă a mediilor de informare, cărora le acordăm prea uşor o prezumţie de bună
intenţie, iar dispariţia barierelor tehnice de comunicare, graţie dezvoltării fără precedent a
mijloacelor de informare în masă, a făcut ca pământul să fie astăzi nu numai un „sat global"
(Marshall McLuhan), ci şi un „sat electronic" în spaţiul căruia informaţia, în diversele ei forme,
reală,trunchiată, parţială sau falsificată circulă în mare viteză.
În fiecare zi asimilăm informații mai mult sau mai puțin voluntar, prin mass-media,
devenind astfel, subiecți activi sau inactivi ai comunicării de masă. Programele de știri,
prezentate mai mult sau mai puțin obiectiv, reclamele, filmele, documentarele sau orice alt gen
de emisiune radio sau tv, ne pot influența comportamentul social și emoțional, în mod voit sau
inconștient. Atunci când este bine orientată și susținută logistic, comunicarea devine un act de
influență sau chiar un act de putere.
Influența trebuie înțeleasă ca fiind capacitatea de a convinge făcându-se apel la rațiuni
pozitive pentru a putea genera conformare la sugestiile influențatorului.

27
 Mass-media poate să inducă și să influențeze publicul prin mesajele transmise acestuia, atent
selecționate și prelucrate, cu scopul ca publicul să se conformeze acestora. Conformitatea
comportamentală, presupune acceptarea de către public a influenței, în speranța obținerii unui
răspuns de la sursă, eventual sub forma unei recompense simbolice, însă poate reprezenta și
tendința publicului de a se supune direct sau indirect prin acțiuni sau inacțiuni, normelor
dominante, fără ca aceasta să corespundă cu adevărat concepțiilor sau valorilor personale [2,
p.81].
Dorința de integrare a unui individ în cadrul unui grup cu diferite înclinații, cu valori mai
mult sau mai puțin apropiate valorilor împărtășite de acesta, îl pot influența în a accepta și
conforma mesajelor mass-media care sunt atribuite a corespunde valorilor respectivului grup.
Scopul comunicării de masă este acela de a influența, uneori decisiv, alteori pentru moment,
motivațiile și atitudinea comportamentală și socială a publicului larg.
Influența mass-media prin comunicare se poate realiza de fiecare dată la nivelul
receptorilor individuali prin trei forme principale ale procesului de influențare, respectiv acordul,
identificarea și internalizarea sau adoptarea acestora.
Acordul reprezintă acordarea conștientă a influenței mesajului. Chiar dacă pot exista
discrepanțe între ideile transmise de mass-media și ideile pe care un individ le poate avea cu
privire la un anumit fenomen, la o stare de fapt, el poate adera rațional la conținutul mesajului
pentru o mai lungă sau scurtă durată, întrucât în mesajul transmis de către mass-media, acesta
poate să regăsească anumite elemente despre același fenomen care, în mod circumstanțial, au dus
la acordul lui.
Identificarea are la baza asumarea valorilor care sunt promovate de sau prin mass-media
și, pe cale de consecință, duce direct sau indirect la imitarea comportamentului promovat de
către mesajul însușit. Această adoptare, prin identificare, presupune o proiecție a mesajului peste
realitatea noastră adoptând comportamente, auto-identificându-ne cu personaje mai mult sau mai
puțin reale, imitându-le sau cumpărând anumite bunuri de mic sau larg consum, chiar dacă
acestea ne sunt sau nu necesare, ca o consecință a mesajelor subliminale promovate prin
reclamele comerciale.
Internalizarea sau adoptarea mesajului ca și mecanism de influențare, constă în
capacitatea mass-media de a asimila mesajele transmise cu valori și semnificații culturale și
sociale general admise de către întreaga societate, astfel că individul sau grupurile de indivizi ca
întreg, adoptă unanim poziția comunicatorului, întrucât recunosc mesajul receptat ca aparținând
unui sistem de valori general recunoscut de către societate și care corespunde sistemului de
valori propriu [3, p.54-55].
28
 Propaganda poate fi definită ca și încercarea sistematică și deliberată de a forma
percepții, prin manipularea cogniților în scopul redirecționării comportamentului acestora pentru
obținerea unui răspuns ce coincide intereselor propagandistului. Percepția se dorește a fi
denaturată astfel încât, prin mesajul transmis, influențarea să atingă potențialul maxim raportat la
reacția publicului țintă. Propaganda servește întotdeauna unui grup de interese, partid politic,
aparat guvernamental, care pe această cale încearcă să obțină, fie legitimitate, fie acceptul tacit
din partea societății în implementarea unor măsuri mai mult sau mai puțin populare.
Persuasiunea percepută ca fiind efortul voluntar de a influența comportamentul social și
emoțional al celuilalt, folosind comunicarea, cu circumstanța că, în acest caz, receptorul are
întotdeauna un anumit grad de libertate.
Deosebirea dintre propagandă și persuasiune o reprezintă gradul de libertate semiotică și
psihologică a receptorului. Propaganda, pe de o parte, încearcă să țină receptorul captiv prin
mesajele pe care la transmite, nelăsându-i posibilitatea de a alege sau a folosi și alte surse de
informare cu privire la zona de interes a propagandistului. Accesul liber la alte surse de
comunicare poate conduce la o informare corectă și la o opinie independentă și total diferită față
de opinia ce s-a dorit indusă prin tehnica propagandistică, iar pe această cale propaganda
eșuează.
Persuasiunea, pe de altă parte, implică o marjă de negociere semnificativă cu privire la
semnificația mesajelor dintre emițător și receptor, mărind considerabil libertatea de informare
din alte surse a receptorului, însă punând accentul pe anumite zone comune și de interes.
Propaganda și persuasiunea se pot manifesta într-un mod cu totul specific, în special în relația
mass-media, lumea politică și societate. Relația dintre puterea politică și societate oferă un cadru
larg de clarificare a influenței diferențiate a propagandei de persuasiune.
Manipularea celor guvernați apare ca urmare a faptului că instituțiile publice se bazează
pe autoritatea ce le este validată și legitimată de credința benevolă a celor ce sunt guvernați, și că
de esența puterii politice este nu numai luarea de decizii vitale pentru societate luată ca întreg,
dar și asigurarea realizării și implementării acestor decizii prin conformarea guvernaților.
Acceptarea convenției de a trăi într-un anumit stat și sub o anumită formă de guvernare
dă posibilitatea unei autorității politice să manipuleze prin mai multe metode universal acceptate
ca paradigme:
a) Constrângerea prin constituții, legi, ordonanțe guvernamentale, decrete prezidențiale,
considerate instrumente de reglare și autoreglatorii pentru societate, obligând membrii acesteia la
supunere și acceptare.

29
b) Convingerea ca demers persuasiv, sau managementul opiniei publice. Suveranitatea opiniei
publice se fondează pe cunoașterea problematicilor sociale și se formează prin preluarea
opiniilor celor interesați de interesele publice.
c) Influențarea prin intermediul împărțirii bunurilor materiale, a funcțiilor publice, a distincțiilor
sau privarea de toate acestea.
Persuasiunea are și o funcție pozitivă, implicând responsabilitate din partea receptorilor
mesajului transmis.
Mecanismul, dar și argumentul esențial al valorizării pozitive a persuasiunii provine
tocmai din faptul că este destinat în a ajuta la reducerea numărului de alternative între care ne
suntem și de a alege în fiecare moment și fiecare împrejurare.
Soluția de răspuns nu stă neapărat în refuzul persuasiuni, ci în modul de învățare a recepta
selectiv persuasiunile la care suntem ca și subiecți ai acesteia.
Ca atare, pentru o persuasiune pozitivă, trebuie să existe o asumare a eticii persuasiunii și
a comunicării de către cei care folosesc persuasiunea socială, precum și conștientizarea de către
receptori a tehnicilor și a strategiilor folosite de către agenții persuasiunii.
Utilizarea manipulatoare a retoricii ca o formă de „privare de libertate” a publicului:
Argumentarea, comunicarea și retorica întotdeauna se bazează pe o etică a comunicării ce
se raportează întotdeauna pe trei planuri:
a) Verosimilul, un argument care este diferit de certitudinea credinței care este lăsată în afara
discuției;
b) Coerența opiniei expuse, precum și a argumentației;
c) Libertatea publicului de a adera sau nu la discurs.
Opinia și comunicarea retorică argumentativă se deosebesc de informația simplă care vizează a fi
reprezentarea unică a faptelor, realităților și datelor certificate ce pot fi univoc demonstrabile,
conducând inerent la reducerea semnificativă a incertitudinii.
Întotdeauna rațiunea argumentativă este diferită de manipulare, deoarece argumentarea se
desfășoară pe două paliere: al cadrajului și la legăturii. Cadrarea cuprinde procedee
argumentative prin care se construiesc universuri de opinii și valori ce sunt comune atât
locutorului, cât și interlocutorilor, iar palierul legăturii face trimitere la relația consonantă dintre
argumentele utilizate și opiniile propuse.
Retorica conține trei motivații cu privire la aderarea la o opinie argumentată:
1. Rezonanța publicului cu privire la argumentele ce fac trimitere la cunoscut și familiar, raportat
la idei, sistem de valori sau chiar simboluri comune.

30
2. Interesul sau modalitatea prin care publicul este capacitat în legătură cu nevoile sau dorințele
acestuia.
3. Curiozitatea bazată pe principiul câștigării bunăvoinței altora, îmbogățirii cunoștințelor sau
pur și simplu plăcerea de a descoperii.
Plecând de la cele trei moduri de cadrare bazate pe principiul autorității, al presupozițiilor
comune, precum principiul efectului de comunitate, putem identifica cu ușurință modalitățile de
recadrare folosite cu preponderență ca procedee de manipulare, cum ar fi: redefinirea propice a
realului, descrierea avantajoasă sau dezavantajoasă, completă sau incompletă, precum și analogia
și asocierea.
Putem defini manipularea prin retorică ca o privare de libertate a auditorului pentru a-l
ține captiv și a-l obliga printr-o constrângere specifică să adere sau să adopte o opinie sau un
anumit tip de comportament, și este caracterizată de trei elemente comportamentale ale
oratorului: minciuna organizată, privarea de libertate a auditoriului pentru a învinge rezistența
acestuia, strategia disimulată sau ascunsă, mesajul fiind invizibil și nedecriptabil pentru
auditoriu. Tehnicile de manipulare prin metoda retoricii nu înseamnă pur și simplu doar
argumentație și influențare, ci este necesar a se impune un mesaj printr-o operațiune discursivă
invizibilă[4]. Manipularea comunicațională de tip retoric este un fel de pătrundere prin efracție și
prin tehnici de disimulare în spiritul auditoriului pentru a-i determina modificarea
comportamentului social și emoțional.
Putem recunoaște ușor mecanismele, proceselor de manipulare principale ale manipulării
de tip retoric, pentru că ele identifică rezistența auditoriului, maschează demersurile oratorului
pentru a învinge rezistența, precum și blocarea auditoriului lovind continuu tăcerea și reflexia
auditoriului, cadențând secvențe rapide și continui ale mesajului subliminal.
Manipularea retorică utilizează două categorii de resorturi, manipularea afectelor și
manipularea cognitivă.
Manipularea afectelor se face prin apelarea la sentimente, cum ar fi: seducția
demagogică, seducerea prin stil, teamă și autoritate, și amalgamul afectiv, sau prin efectul
fuzional: repetiția, hipnoza sau sincronizarea și implicit simțul tactil.
Manipularea cognitivă are la bază procedee de manipulare a conținutului mesajului prin:
cadrajul mincinos, recadrajul abuziv, cuvintele capcană, stereotipurile mentale sau glumele,
naturalizarea realului, deformarea imaginii, cadrajul constrângător și manipularea experimentală.
Tehnicile de manipulare clasică a informației folosite de un orator prin discurs, după R.
Mucchielli, sunt:

31
1. Selectarea informațiilor adevărate, una câte una, alese în aceeași intenție, acumulate spre a
crea un efect nou.
2. O jumătate de informație, parțial adevărată, prin amputarea unui fragment de adevăr.
3. Melanj bine dozat de informații adevărate și informații tendențioase false, astfel ca adevărul
unora să facă ca și celelalte informații să pară adevărate.
4. Comentariul schimbat sau orientat, pentru a schimba semnificația unei informații adevărate.
5. Contextul orientat sau schimbat pentru a denatura sensul unei informații adevărate.
6. Informația incidentă cu scop tendențios, folosită fără a părea că i se atribuie o importanță
deosebită, în cursul unei informări generale având cu totul alt obiect.
7. Amplificarea până la superlativ a unei informații minore favorabile diminuând la minim
efectul informațiilor nefavorabile.
8. Repartiția inegală a lungimii și punerii în valoare a două informații complementare, în
avantajul celei pe care se vrea a fi promovată.
9. Cosmetizarea unei informații tendențioase cu un fapt real, care este făcut să reliefeze un cu
totul al aspect față de cel inițial.
10. Folosirea unei știri absolut tendențioase, absolut false, pentru a cărei verificare auditorul nu
poate dispune de mijloacele de autenticitate.
Oratorul ce urmărește manipularea folosește argumente falsificate și adevăruri parțiale,
impregnează mesajul cu elemente emoționale adecvate subconștientului și inconștientului,
impune sentimentul că spune adevărul prin suspendarea posibilelor întrebări, iar în locul
explicării problemelor în vederea înțelegerii acestora inoculează percepția înțelegerii directe, fără
efort, prin analogii și stereotipuri sau clișee a problemelor propuse de oratorul manipulator.
Folosind aceste tehnici, manipulatorul încearcă să inducă sentimentul că deține adevărul absolut
și că interpretarea proprie asupra acestuia este întotdeauna cea corectă.
Termenul propagandă are azi o conotaţie evident peiorativă pentru marele public. De
aceea se evită folosirea acestui termen în analizarea acţiunilor unor partide de către ele însele.
Mai există o definiţie a propagandei, poate cea mai „pozitivă“: propagare de cultură din unghi
partinic. Nu trebuie să considerăm acest partizanat numai în zona politică. Există un partizanat
civic sau social, unul economic şi chiar unul ecologic.
Toţi apelăm la tehnici de propagandă atunci când vrem să convingem. În mod conştient
sau inconştient, folosim mijloace de influenţare a celuilalt. Rareori argumentele pot convinge în
stare pură, pentru că, aşa cum spuneam mai devreme, ele sunt însoţite de mesaje relaţionale.
Construirea unui sistem logic de argumente este la fel de importantă ca însoţirea lui de o „haină“

32
de mesaje relaţionale care să deschidă calea (să lumineze drumul) elementelor capabile să-I
schimbe celuilalt modul de a percepe un anumit lucru.
Pentru a fi considerată propagandă, trebuie să fie „instituţionalizată”. Adică să presupună
existenţa unui sistem care să acţioneze pentru propagarea ideilor. Acesta ar presupune: 1. o
structură instituţională specializată (Ministerul Propagandei în Germania Nazistă, CIA în SUA,
Direcţia V în Securitatea comunistă); 2. o ideologie şi o scară de valori; 3. mijloace specifice şi
metode clare de transmitere a mesajelor. De aceea, este esenţial să cunoaştem sursa informaţiei
cuprinse în mesaj, modul de construire a mesajului şi canalul de comunicare.
Uneori, jurnalismul propagandistic este făţiş şi crud. Ziariştii sofisticaţi şi pricepuţi,
desigur, fac toate eforturile pentru a evita acest tip de jurnalism. Ei fac propagandă în moduri
mai subtile, eficiente. În loc să integreze propriile valori şi judecăţi în jurnalism în moduri uşor
de recunoscut, ei apelează la subterfugii, îndeplinindu-şi scopurile prin selectivitate tactică şi
accentuare. Şi în loc să-şi exprime ei înşişi un punct de vedere, o poziţie sau o opinie personală,
ei îi lasă pe alţii să vorbească pentru ei. Ei citează selectiv, în funcţie de scopul pe care doresc să-
l atingă. Înclinaţiile propagandistice ale ziariştilor fac dificil ca publicul să ştie când li se spune
adevărul. Nimănui, desigur, nu i se spune întreg adevărul în jurnalism. Adevărul pus în moara
jurnalismului iese afară în bucăţi, incomplet şi cernut prin sistemul de valori subiectiv al
ziaristului, astfel încât adevărul este ceva „pătat” când este exprimat de ziarişti. Trebuie să ne
amintim citatul celebru al lui Jefferson, în care îi scria unui prieten că „însuşi adevărul devine
suspect când este pus în acel vehicul poluat (presa)”. Nu susţin că ziariştii sunt singurii care
participă la propagandă. Toţi facem acest lucru. Chiar şi academicienii care, ca şi ziariştii,
proclamă idealul neutralităţii şi căutarea imparţială a adevărului. Savanţii îşi afirmă teoriile
favorite şi scot în evidenţă figurile lor politice favorite; ei îşi citează cel mai adesea aliaţii
ideologici şi se asigură că studenţii lor nu intră deloc sau foarte puţin în contact cu ideile
adversarilor lor ideologici. S-a spus că poţi să zici care sunt politicile şi valorile profesorilor
observând pe cine citează şi uitându-te la notele de subsol şi notele bibliografice din publicaţiile
lor.
În cazul celor din publicitate, relaţii publice, politicieni şi evanghelişti, te aştepţi în mod
normal la propagandă; nimeni nu contestă că aceşti oameni nu susţin ceva, nu încearcă să
„vândă” ceva. Nu există nici o ipocrizie aici. Academicienii şi ziariştii, totuşi, afirmă că ei nu îşi
urmăresc interesul personal. Sunt specialiştii care sunt supuşi corectitudinii, echilibrului, unei
perspective echilibrate şi dorinţei de a ajunge la adevăr. Publicul lor nu se aşteaptă la
propagandă.

33
 Specialiştii transmit propaganda altora şi o iniţiază pe a lor proprie. Probabil trei pătrimi
din conţinutul mass-media (poate şi mai mult, luând în considerare publicitatea) conţine
propagandă în legătură cu o cauză, idee, politică, instituţie, partid sau persoană.
Publicitatea este și ea o formă de manipulare. Ziarele, radiourile, televiziunile, au nevoie
de bani pentru a supraviețui, bani care, se zice, provin din reclame. Firmele, la rândul lor, au
observat impactul pe care îl are mass-media în promovarea unui produs sau serviciu. Recent, s-a
descoperit însă că enervarea are o mare 'forță de captare a atenției' și că persoanele enervate prin
intermediul reclamei, devin clienți de bază ai societății comerciale respective. Agențiile de
publicitate utilizează diferite strategii, unele chiar ciudate la prima vedere, căci „scopul scuza
mijloacele”.
Mass-media este o unealtă cu două tăișuri. Pe de o parte, formează, pe de altă parte
deformează. Politicienii de la noi se pare că înțeleg din ce în ce mai bine acest lucru și se
folosesc de presă pentru a câștiga alegători. Dar, asta nu se întâmplă numai la noi și numai
acum. Mari conducători din toate timpurile au folosit tehnici de manipulare, unii pentru a rămâne
la putere (liderii comuniști), alții pentru a controla populația. Până și Napoleon acordase atenție
mijloacelor de informare din acea vreme, care i-au oferit avantaje în fața inamicilor săi. A rămas
celebra afirmația sa: 'Trei ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete [24].
Ne confruntăm zilnic cu persuaniunea, într-un mod sau altul. Comercianții de produse
alimentare doresc să le încercăm cele mai noi produse, în timp ce studiourile de filme vor să le
vedem ultimele blockbuster-uri. Deoarece persuasiunea este o componentă generalizată a
vieților noastre, ne va fi mai ușor să observăm modul în care surse externe ne influențează.
Având în vedere importanța influențării, tehnicile de persuasiune au fost studiate și
observate din timpuri străvechi, însă psihologii au început să efectuez studii propriu-zise asupra
acestor tehnici undeva la începutul secolului al 20-lea. Scopul persuasiunii este să convingă
publicul țintă să incorporeze argumentul persuasiv și să adopte această nouă atitudine ca parte a
sistemului propriu de valori.
Tehnici de persuasiune. Acestea sunt doar câteva dintre tehnicile efective de persuasiune.
Alte metode includ uzul recompenselor, a pedepselor, expertize pozitive sau negative, apelul la
moralitate și multe altele.
1. Creează o nevoie. Una dintre metodele de persuasiune implică crearea unei nevoi sau apelul la
o nevoie deja existentă. Acest tip de persuasiune apelează la nevoile fundamentale ale unei
persoane: de adăpost, dragoste, stimă de sine, auto-actualizare.
2. Apelul la nevoi sociale. O altă tehnică foarte eficientă se referă la nevoia persoanelor de a fi
populare, prestigioase sau asemenea celorlalți. Reclamele de la TV oferă multe exemple ale
34
acestui tip de persuasiune, cei din fața televizoarelor fiind încurajați să achiziționeze produse
pentru a fi “în rând cu lumea” sau pentru a fi asemenea unei persoane cunoscute și respectate.
Reclamele de la TV sunt o sursă încredibilă de exemplificare a persuasiunii, luând în considerare
faptul că televizorul se află pe primul loc ca opţiune de petrecere a timpului liber, fiind preferat
de 90% dintre moldoveni.
3. Folosește cuvinte pline de înțeles și multe imagini. Persuasiunea face uz adesea de cuvinte
convingătoare și imagin relevante. Comercianții sunt conștienți de puterea cuvintelor pozitive,
motiv pentru care multe slogane de promovare sună în genul “Nou și Îmbunătățit!” sau “Natural
100%” [25].
Așadar, persuasiunea constituie un mijloc complementar, o alternativă cu character
deschis, la care apelează negociatorii într-un moment precis al negocierii, de obicei, atunci când
argumentarea eșuează.
Relația dintre publicitate și mass-media este una de influență reciprocă. Publicitatea este
„cel mai important factor structural de influență pentru mass-media”, cu toate că normele de
reglementare politică, înțelegerea profesiei jurnalistice și activității de natură editorială sunt luate
în considerare. Dar, de asemenea, mass-media influențează și publicitatea, când de exemplu, prin
intermediul mijlocului de comunicare denumit revistă cresc cheltuielile pentru planificarea și
selecția mass-mediei. [18, p.94]
Literatura de specialitate grupează modalităţile sub care se poate desfăşura o campanie de
publicitate după numeroase criterii: în funcţie de obiect, de mijlocul de transmitere a mesajului,
după aria geografică, finanţator, tipul mesajului, orizontul de timp în care se aşteaptă efectul sau
natura pieţei. Clasificarea formelor de publicitate nu are numai o importanţă academică.
Înţelegînd mai bine fiecare categorie în parte se poate alege mai bine cel mai potrivit mijloc de
transmitere a unui mesaj publicitar în contextul unor condiţii date. În continuare vom prezenta
succinct criteriile mai sus menţionate.
Prin urmare, putem conchide, că propaganda este un fenomen important alsistemului
internaţional actual şi că există premisele necesare evoluţiei şi dezvoltării sale. Chiar dacă la
începutul mileniului al III-lea, instituţii oficiale sau politici de stat dedicate expres propagandei
nu mai reprezintă o realitate pregnantă, fenomenul propagandei rămâne prezent în viaţa politică
şisocială a societăţii omeneşti, dar în forme mult mai sofisticate, eufemistice şi subtile, generate
de capacităţile tehnologice ale erei informaţionale [15, p.57].

35
 CAPITOLUL 2. COMUNICAREA PERSUASIVĂ ȘI PROPAGANDA - STARE
ACTUALĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

Relațiile umane, în genere, reprezintă, în integralitatea lor, interacțiuni comunicaționale.

Comunicarea, definită în cel mai simplu mod, constă într-un proces complex de transmitere a
informațiilor, ideilor și opiniilor de la un individ la altul, de la un grup social la altul. Relațiile și
interacțiunile dintre oameni sunt de natură comunicațională, având o dimensiune simbolică, fiind
imposibile fără utilizarea sistemelor de semne și a codurilor pentru transmiterea și receptarea
mesajelor.
Organizarea și funcționarea societății ar fi de neconceput în absența comunicării și a
proceselor de comunicare. Coexistăm unii pentru alții și interacționăm doar în măsura în care
comunicăm între noi, trimitem și receptăm semnale, codificăm sau decodificăm mesaje.
Mesajele pot modifica informația celui care le primește, dar în același timp îi poate modifica
însăși comportamentul, iar la rândul ei, reacția comportamentală a receptorului poate influența,
într-un mod perceptibil sau imperceptibil, emițătorul [7, p.278].
Astăzi universul material și spiritual din care facem parte este dominat de informație, și
nici o schimbare, nici o modificare care ar conduce la o nouă situație, la o nouă relație, nu se
produce fără impactul ei direct. Piața produselor și serviciilor informaționale cunoaște în prezent
o dezvoltare din cele mai profitabile, iar businessul informațional, după cum ne demonstrează
experiența țărilor dezvoltate, s-a transformat într-o preocupare din cele mai avantajoase și cu
perspectivă.
Fără schimbul de informație nu se crează nimic. Informația te poate ridica pe culmile
Everestului, dar tot ea te poate dezonora; informația te poate ajuta, te poate sprijini, dar tot ea te
poate dezorienta; informația îți poate sugera o soluție optimă, dar tot ea te poate provoca la
acțiuni greșite. Aceste chestiuni devin semnificative pentru mijloacele de comunicare în masă, a
căror primă misiune este cea de informare, mass media dispunînd de o gamă lărgită de
posibilități de a colecta și de a transmite relatări, date sau mesaje.
Mai multă informație înseamnă mai multe cunoștințe, iar cunoștințele nu se construiesc
decât pe o temelie informațională [19, p. 429].
36
 Specialiștii în securitate arată că comunicarea este instrumentul de bază folosit în
desfășurarea unor acțiuni de agresiune informațională. Prin intermediul unor instituții de presă se
creează și se întreține din exterior o imagine deformată asupra politicii și situației interne din
statul vizat, opinia publică fiind astfel intoxicată. Prin aceste acțiuni se urmărește: destabilizarea
internă, declanșarea unor confruntări interne pe motive diverse (religioase, etnice, economice,
ș.a.), care să justifice o eventuală intervenție militară din exterior; stimularea acțiunilor
destabilizatoare ale unor grupări extremiste interne; demobilizarea cetățenilor; diminuarea
încrederii cetățenilor în capacitatea instituțiilor statului de a rezolva problemele cu care se
confruntă societatea. [16, p. 265]
Comunicarea prin mass-media independentă este „motorul democratizării” unei societăți.
Mass-media din Republica Moldova a fost calificată de către organizațiile naționale și
internaționale de specialitate ca fiind „parțial liberă și parțial independentă”, din motive de
„politizare și oligarhizare stridentă a mass-media”. Spațiul mediatic din Republica Moldova este
dependent, pe de o parte, de factorul extern, fiind influențat de conținutul unor posturi de radio și
televiziune, ziare și platforme multimedia din Federația Rusă (Pervyi canal, NTV, Ren TV, RTR,
Komsomolskaya pravda, Sputnik, etc); pe de altă parte este prezentă dependența internă
financiară și politică. Resursele interne limitate destinate presei și lipsa transparenței în ceea ce
privește finanțarea presei reduc substanțial șansele instituțiilor mediatice independente să reziste
în timp și să se manifeste ca o forță redutabilă de apărare a intereselor publice. De această
situație profită de obicei forțele politice care încearcă să influențeze politica editorială a
instituțiilor media, problemă menționată și în ultimul raport al organizației internaționale
Reporteri fără Frontiere, care a calificat mass-media din Republica Moldova drept o armă în
mâinile politicienilor și oamenilor de afaceri.
În Republica Moldova, televiziunea publică a pierdut constant teren, în termeni de
audiență, personal și influență, de-a lungul ultimilor două decenii, pe măsură ce factorul politic a
hărțuit personalul editorial și tehnic, prin constrângeri administrative și financiare. Instabilitatea
de la nivelul managementului și lipsa unor investiții capitale a redus simțitor șansele televiziunii
publice de a se menține în topul audiențelor și de a conta, astfel, în sensul protejării spațiului
informațional.
E bine știut că mass-media din Moldova se confruntă cu o provocare majoră prin faptul
că sunt supuse influenței politice, concentrate în mâinile câtorva oligarhi și lipsite de
transparență în ceea ce privește proprietatea mass-media.
În pofida existenței unei game largi de mijloace de informare în masă, inclusiv
televiziuni, radio, platforme online și ziare, există foarte puțină diversificare de opinii, în timp ce
37
calitatea mass-media rămâne scăzută. Pe durata ultimilor ani, jurnaliștii independenți au fost
supuși presiunii politice crescânde din partea instituțiilor de stat, accesului restricționat la
evenimente publice, și amenințărilor verbale și fizice
Astfel, Legislaţia din Republica Moldova privind mass-media este în proces de continuă
îmbunătăţire. În pofida existenţei unui anumit număr de norme nearmonizate cu standardele
europene și a unui teren larg pentru perfecţionare, în general, nu legislaţia este un obstacol în
calea libertăţii presei, ci aplicarea tendenţioasă a acesteia, unele practici administrative, presiuni
sau realităţi economice dificile.
În prezent, peste șase ani de la expirarea datei limită la care „cel puțin 70% din numărul
de frecvențe să fie oferite serviciilor de programe transmise în limba de stat” (română), grilele de
emisie ale patru din cele cinci posturi de televiziune care se află în Top 5 din punctul de vedere
al audiențelor, potrivit AGB Nielsen Media Research: Prime TV, RTR Moldova, NTV Moldova
și Canal 2 (în acest Top 5 se regăsește și postul public Moldova 1), sunt dominate de programe
rusești. Aceste programe figurează în documentele prezentate spre aprobare CCA ca programe
retransmise sau, cel mai des, ca „producție proprie”.
O perioadă îndelungată Moldova a fost “un stat capturat de interese oligarhice.”
Conținutul mediatic intern trebuie monitorizat de către instituțiile de reglementare care să
sancționeze cazurile de manipulare identificate. Aceeași abordare trebuie aplicată și în cazul
programelor de origine străină, de calitate îndoielnică, retransmise de către radiodifuzorii aflați
în jurisdicția Republicii Moldova. Totodată, trebuie încurajate și sprijinite inițiativele de creare a
conținuturilor mediatice corecte și imparțiale, care pot reprezenta o alternativă viabilă și eficientă
în lupta contra propagandei și a derivatelor acesteia. Sunt acțiuni oportune care necesită atât
implicarea corespunzătoare a mass-media, cât și a factorilor decidenți avizați, pentru a scoate din
zona insecurității spațiul mediatic autohton.
Moldova e un stat european, dar revenirea Moldovei în sânul familiei europene este un
drum foarte anevoios și am avut impresia că la un moment dat Moldova a avut un semnal foarte
pozitiv din partea Uniunii Europene. Și dacă se repeta câteva cicluri electorale această
determinare, acest progres, eu cred că Moldova astăzi se afla într-o altă situație, mult mai bună,
dar am avut acest furt al miliardului, am avut mai multe istorii care nu au arătat cel mai pozitiv
aspect al Moldovei și Moldova se modernizează greu, dar este un factor regional, până la urmă.
Dacă o să vă uitați și la alte state, tot timpul are loc un val. Deci, este un val de reforme, de
modernizare și după asta este un reflux. În momentul refluxului se întâmplă înrăutățirea în mai
multe aspecte și, dacă există noroc și voință, în anumite chestii rămân poziții bune; s-a făcut ceva

38
bun și a rămas ceva bun. În alte aspecte s-a întors la ceea ce am avut vechi. Și noi tot nu suntem
o excepție, mergem așa: doi pași înainte și unul înapoi.
Astfel, la moment, în Republica Moldova nu sunt proiecte, care să înțeleagă că nu vei
obține respectul cetățeanului cu toate televiziunile din lume, cât timp nu se respectă deliberat
drepturile omului și nu este promovată buna guvernare, bazată pe incluziune și democrație.
Precum nu poți să fii concomitent și mecenat, și haiduc, cu mâinile până la cot în buzunarul
cetățenilor.
În Republica Moldova există o inundare extinsă cu știri false și propagandă. Monopolul
oligarhic pe piața mass-media din Moldova provoacă preocupări serioase. Sursele mass-media au
un rol extrem de important în acest exercițiu democratic în termeni de informare, sau, vice-versa,
manipulare a opiniei publice. Lipsa jurnalismului de calitate în Moldova reprezintă o altă
problemă cu impact negativ asupra consumatorilor media. Produsele media afiliate nu sunt cu
adevărat informative, fiind destul de politizate.
Jaful banului public, izgonirea tinerilor din această țară falimentară și umilirea bătrânilor
nu mai pot fi tolerate. Creșterea nivelului de trai al cetățenilor este principala resursă de
combatere a politicilor revanșarde ale Kremlinului și principalul combustibil al integrării
europene. Cei care fură banul public și distrug economia națională sunt principalii inamici ai
civilizației europene, ei sunt agenții unui regim ticălos, criminal, pe care l-au instalat bolșevicii
detașați de Kremlin.
Creșterea nivelului de trai al cetățenilor este și o condiție indispensabilă a soluționării
diferendului transnistrean, un vechi generator de insecuritate la hotarele Uniunii Europene. Aici
riscă să ajungă acest stat falimentar, chiar dacă mai ieri era considerat o poveste de succes a
Parteneriatului Estic.
Lipsa jurnalismului de calitate în Moldova reprezintă o altă problemă cu impact negativ
asupra consumatorilor media. Produsele media afiliate nu sunt cu adevărat informative, fiind
destul de politizate.
Astfel, Campaniile televizate ale lui Dodon sunt niște inginer de fentat oamenii. Dodon a
promovat sistemul electoral mixt, şi-a desenat circumscripţii electorale, şi-a tras imperii media
de propagandă şi se pregătește să rămână la putere pentru mulţi ani de acum înainte.
În lumea civilizată la baza transferului democratic al puterii în stat stă sufragiul universal,
însă Dodon, în fond, acţionează prin a schimba mai întâi regulile de joc în favoarea lui deoarece
are suportul unui electorat nostalgic, conjuncturist şi minoritar.
Astfel, că nişte trişori de bâlci, au promovat sistemul electoral mixt, şi-au desenat
circumscripţii electorale cum le place mai bine, şi-au tras imperii media de propagandă şi,
39
practic, se pregătesc să rămână la putere pentru mulţi ani înainte. Iar campaniile lor televizate de
împroşcat alegătorii cu macaroane, orez şi reportaje siropoase fac parte din cele mai josnice
inginerii de fentat oamenii.
Moldova e un stat european, dar revenirea Moldovei în sânul familiei europene este un
drum foarte anevoios și am avut impresia că la un moment dat Moldova a avut un semnal foarte
pozitiv din partea Uniunii Europene. Și dacă se repeta câteva cicluri electorale această
determinare, acest progres, eu cred că Moldova astăzi se afla într-o altă situație, mult mai bună,
dar am avut acest furt al miliardului, am avut mai multe istorii care nu au arătat cel mai pozitiv
aspect al Moldovei și Moldova se modernizează greu, dar este un factor regional, până la urmă.
Dacă o să vă uitați și la alte state, tot timpul are loc un val. Deci, este un val de reforme, de
modernizare și după asta este un reflux. În momentul refluxului se întâmplă înrăutățirea în mai
multe aspecte și, dacă există noroc și voință, în anumite chestii rămân poziții bune; s-a făcut ceva
bun și a rămas ceva bun. În alte aspecte s-a întors la ceea ce am avut vechi. Și noi tot nu suntem
o excepție, mergem așa: doi pași înainte și unul înapoi.
Ca manipulare a convingerilor şi comportamentului populaţiei prin folosirea de simboluri
şi discursuri, propaganda a fost un fenomen dominant al secolului al XX-lea. Termenul a
dobândit o conotaţie depreciativă datorită implicaţiilor utilizării propagandei de către regimurile
totalitare.
Propaganda îşi are însă începuturile în negura istoriei. Încă din zorii conştiinţei umane, a
fost şi a rămas în firea oamenilor această nevoie de a se convinge, influenţa, persuada, însela,
minţi unii pe alţii. Hotarul dintre convingere, influenţare, înşelare, persuasiune şi minciună este
foarte usor de trecut. Depinde doar de interesele sau, altfel spus, de motivaţiile individului.
Morala dominantă în epocă, sau în locul respectiv, joacă un rol important în balansul opţiunilor
dintre convingere şiminciună. Doar atunci când nu reuşeşte “prin vorbe”, omul “civilizat şi
educat” recurge la forţă, violenţă, război. Chiar şi în faza războiului, a confruntării violente,
metodele “paşnice” enumerate mai sus nu sunt uitate, ci, doar adaptate noii stări de lucruri.
O lege anti-propagandă era necesară și binevenită, însă aceasta pare să lase loc pentru
abuzuri din partea difuzorilor. Televiziunile moldovene care retransmit emisiuni informative din
Rusia au găsit un truc prin care pot ocoli și unele ocolesc deja așa numita lege anti-propagandă
adoptată de guvernare tocmai pentru a împiedica asemenea retransmisiuni. La această concluzie
au ajuns câțiva activiști la aproape o săptămână de la intrarea legii în vigoare. „E greu să găsești
țară în care întreaga agendă de politică externă în spațiul televizat să fie dominată de un stat
străin”, o spun experții de la comunitatea WatchDog, care au publicat un studiu proaspăt despre

40
influența mediatică a Federației Ruse și felul în care aceasta modelează comportamentele
electorale în Republica Moldova.
„În cea mai mare parte, dezinformarea este în mediul online. Eu cred că un factor care
favorizează fenomenul creșterii este și din cauza că mediul online nu este reglementat. Aici nu
sunt puse anumite restricții, apar site-uri false peste noapte, cu informații false distribuite intens
atât pe site-urile obscure, cât și pe paginile de socializare.”
Cel mai bun instrument împotriva manipulării informaționale rămâne a fi gândirea critică
și așa-zisa „igienă informațională”, adică un consum responsabil al știrilor, cum remarcă Lilia
Zaharia.
Experții comunității Watch Dog susțin că se așteaptă la o scădere treptată a influenței
opțiunii pro-ruse și o creștere a celei pro-europene în rândul cetățenilor Republicii Moldova, dar
asta e pe termen lung. În opinia lor, dacă se aplica legea mai devreme, măcar în cazul televiziunii
Pervîi Kanal, retransmis de holdingul media al liderului democrat Vlad Plahotniuc, inițiativa
anti-propagandă ar fi putut avea efect la alegerile parlamentare din toamna acestui an [32].
Aș remarca că, situația la moment din Republica Moldova este cât se poate de
preocupantă. Și, în acest context, merită să privim către reacțiile internaționale, dar și către unele
luări de poziții din România.
Să ne amintim că 16 aprilie 2021, majoritatea parlamentară alcătuită din Partidul
Socialiștilor și Partidul Șor (după numele unui fel de baron local din orașul Orhei) plus un grup
de foști deputați ai Partidului Democrat al oligarhului Vladimir Plahotniuc, au votat o declarație
prin care acuză Curtea Constituțională de” uzurparea puterii în stat”.
Astfel, ei au au votat anularea hotărârii prin care au numit anterior președintele Curții și
au desemnat un nou judecător în cadrul instanței constituționale.
La fel toate acestea, drept represalii pentru verdictul Curții de a valida dizolvarea
Parlamentului, decisă de președintele Maia Sandu și convocarea de alegeri anticipate, după ce
adunarea legislativă a eșuat de două ori în încercarea de a învesti un guvern. Tot în aceeași zi,
Curtea Constituțională a Republicii Moldova a suspendat hotărârile adoptate de Parlament. Iar
Înalta Curte a fost sesizată de către Partidul Acțiune și Solidaritate, al Maiei Sandu.
Aastfel, Uniunea Europeană a criticat “atacul flagrant” asupra ordinii constituționale a
Republicii Moldova. “Voturile și declarațiile de vineri sunt o încercare de a submina statul de
drept”, a precizat Înaltul Reprezentat al UE pentru Afaceri Externe și Politică de securitate, Josep
Borrell, într-un comunicat de presă.
Declarația vine după ce Maia Sandu a avut la data de 16 aprilie 2021, convorbiri
telefonice de urgență cu cei doi lideri ai instituțiilor europene, în legătură cu situația politică din
41
Republica Moldova. Și președintele Consiliului European, Charles Michel, și-a exprimat
sprijinul față de Maia Sandu.
Situația a provocat, de asemenea, îngrijorarea Comisiei de la Veneția care a cerut părților
reținere, a îndemnat la dialog și a reamintit că în legea fundamentală a Republicii Moldova nu
există instituția votului de încredere în privința Curții Constituționale, ale cărei decizii trebuie
respectate.
Fără îndoială, încleștarea politică din Republica Moldova nu poate fi desprinsă de
evoluțiile generale din regiune, cu o Rusie aflată în încercarea de a-și menține controlul asupra
fostelor republici sovietice.
Altfel, o să rămânem cu atitudinea persoanei despre care se spune că ar fi creierul AUR,
omul de afaceri Dorin Lulea, fondatorul, în acte, al formațiunii, potrivit mai multor articole din
mass media. Într-o declarație preluată de mai multe medii online, acesta a pus semnul egalității
între Maia Sandu și cei care au atentat la Curtea Constituțională – socialiști declarat pro-ruși,
alături de oamenii unor partide oligarhice.
Acest procedeu, al relativizării, este unul des întrebuințat propaganda rusească. ”Nu
suntem diferiți de voi, suntem la fel și facem exact ce faceți și voi” - este adeseori poziția
Kremlinului atunci când i se reproșează acțiuni agresive. Se pare că fondatorul AUR și-a însușit
foarte bine lecția propagandei rusești.
Astfel, Investigația „Adoptă un troll”, antidot la distribuirea știrilor false și contra
„postacilor”, Împotriva comentatorilor de buzunar remuneraţi de partide sau moguli şi oligarhi
pentru răspândirea de știri false în mediul virtual. Un grup de activişti civici şi bloggeri
moldoveni au lansat campania „Adoptă un troll” prin care îşi doresc să deconspire reţelele de
aşa-zişii postaci, angajaţi de politicieni pentru a distribui falsuri în mediul on-line. Aceştia sunt
acitivi mai ales pe reţelele de socializare Facebook şi Odnoklassniki. Iniţiatorii colectează
şi fonduri pentru a-i recompensa pe cei care vor fi gata să ofere informaţii despre cine se află în
spatele trolilor şi cum funcţionează aceştia.
Trolli sunt numiți comentatorii de buzunar remuneraţi de partide sau moguli şi oligarhi
pentru răspândirea de știri false în mediul virtual, pentru comentarii denigratoare la postări ale
politicienilor indezirabili, ori pentru articole care să clatine încrederea în aceşti politicieni. Trolii
mai sunt folosiţi alteori şi pentru inducerea senzației de susținere a unor acțiuni întreprinse de
guvernare. Fiind însă cusut cu ață albă, elanul lor artificial îi dă de gol, iată de ce trolilor de
regulă le este rezervat rolul de piranha, peştele vorace cu dinții foarte ascuțiți.
Fenomenul a căpătat răspândire la scară globală. Reţeaua de socializare
Facebook estimase anterior că aproape 126 de milioane de persoane pe Facebook şi 20 de
42
milioane pe Instagram au fost expuse la mesaje false produse de aşa numita Agenţie de Cercetare
a Internetului de la Sankt-Petersburg, bănuită că ar fi, de fapt, o fermă de troli, ce ar avea legături
directe cu guvernul rus.
Mediul on-line din Republica Moldova nu este o excepţie. Anticipând că numiţii postaci,
angajaţi politic şi plătiţi să distribuie falsuri în mediu online, se vor activiza mai ales în ajunul
parlamentarelor aşteptate la toamnă, activistul civic Dumitru Alaiba şi bloggera Vlada Ciobanu
au iniţiat campania „Adoptă un troll”. La modul practic, aceştia speră să colecteze 4000 de
dolari, bani cu care ar putea „încuraja” trolii să-i deconspire pe cei care-i plătesc. Vlada
Ciobanu se arată optimistă că informatorii nu se vor lăsa aşteptaţi, însă dincolo de asta crede că
importantă este şi implicarea civică pentru o cauză mai puţin canonică:
„Noi vorbim aici despre curăţirea spaţiului public, despre încurajarea dezbaterilor
sănătoase, despre libertatea de exprimare care acum este sub atac din cauza acestor troli plătiţi
care promovează agende secrete. După ce mobilizăm acest grup de oameni, adunăm banii şi deja
avem 10%, ceea ce e un pas înainte, aşteptăm să ne contacteze anumiţi troli cu anumite dovezi,
care să ne povestească cum funcţionează sistemul. Noi suntem doar cei care încearcă să
mobilizeze oamenii în jurul unui subiect care nouă ni se pare, unu, provocator, şi doi, dificil.
Foarte rar în Republica Moldova noi încercăm să ne mobilizăm şi să adunăm fonduri pentru
subiecte care sunt mai dificile: ca transparenţa, corupţia, libertatea de exprimare.”
Pentru a nu fi acuzaţi de subiectivism, iniţiatorii promit să implice în campanie şi
jurnalişti de investigaţie care să verifice informaţia oferită de trolii racolați să deconspire
metodologia şi rețelele. Verificarea minuțioasa a informațiilor oferite e necesară ca să nu fie traşi
pe sfoară oamenii care vor participa la finanţarea iniţiativei. O altă intenţie a lor e să
„zguduie” liniştea postacilor care, spune activistul civic Dumitru Alaiba, sunt prea comozi şi nu
conştientizează ce deserviciu fac acestei societăţi distribuind falsuri şi contribuind la
manipularea consumatorilor de ştiri: „Efectul acestei campanii, da, o să-i facă pe cei care dau
ordine mult mai paranoici, o să-i sperie puţin faptul că, poate, este pentru prima dată când ei, şi
nu vorbim de politicieni dar de adjuncţii lor, executorii, şefuleţii de la mijloc, poate este prima
dată când ei ar putea să se gândească că pot deveni „superstaruri” în aşa lumină şi este o chestie
pe care ei trebuie s-o ia în calcul de azi înainte şi, da, trebuie să-şi facă griji pentru imaginea lor.
Un efect mai probabil al campaniei este şi faptul că industria asta o să dispară încetişor, pentru că
oamenii o să se simtă mai descurajaţi, ceea ce tot este bine.”
Iniţiativa „Adoptă un troll” nu este singura acțiune de scoatere la lumina a postacilor
plătiţi. În vara lui 2016, Victor Spînu alături de câţiva colegi au creat aplicaţiaTrolless care
depistează profilurile dubioase de pe Facebook. De când au lansat ideea, au depistat peste două
43
mii de profiluri false. Trollii sunt acum într-o stare de stand-by, însă în ajunul alegerilor
parlamentare se vor activiza, anticipa Victor Spînu într-un recent interviu pentru postul nostru de
radio: „Devine tot mai greu să întreţii un profil fake şi să-l faci să ajungă la mii de oameni. În
acelaşi timp, Facebook şi alte reţele socializare au început mai multe acţiuni pentru combaterea
fenomenului de trolling şi fake news, dar în perioada imediat următoare, perioada pre-electorală,
chiar ne aşteptăm la creşterea numărului lor şi, probabil, o să fie şi investiţii mai mari din partea
persoanelor rău-intenţionate pentru ca să transforme trollingul într-un efect major, pentru că ei
vor avea o greutate destul de mare în alegerile următoare.”
Falsurile din mediul on-line au mobilizat şi instituţiile de presă să lanseze proiecte de
combatere a dezinformării. Asociaţia Presei Independente a creat iniţiativa „StopFals” care
dezvăluie ştirile şi articolele false din presă, iar Centrul pentru Jurnalism Independent de mai
mulţi ani organizează în şcoli ore de educație mediatică în cadrul cărora elevii sunt instruiți cum
să deosebească informaţiile veridice din presă de falsuri informatice şi dezinformarea
manipulatorie. Care ar fi antidotul împotriva fenomenului de trolling şi a adepţilor săi?
Dezvoltarea gândirii critice, crede cercetătorul media Victor Gotişan. În condiţiile în care opt din
zece moldoveni utilizează internetul, e de datoria fiecăruia să trateze cu scepticism informaţiile
distribuite în mediul on-line: „Când vom ajunge să avem o capacitate de a identifica care
informaţie este falsă şi care este adevărată, atunci vom putea, bineînţeles să deconspirăm şi, de
fapt, să ignorăm respectivii indivizi care încearcă să manipuleze. Cum poate fi edificată gândirea
respectivă critică? Sunt mai multe posibilităţi. Una dintre cele mai bune, dacă nu chiar cea mai
bună, este educaţia mediatică. De exemplu, Germania are un astfel de curs atât şcolar cât şi
universitar, Canada, Norvegia, Finlanda. De ce nu ar fi şi la noi posibil? Există un proiect
realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent însă este un proiect pilot care se implementează
în 20 de instituţii şcolare şi, respectiv, din câte îmi dau seama şi potrivit rapoartelor, este unul de
succes şi va fi extins.”
În ultima perioadă, politicienii moldoveni au devenit foarte activi pe reţelele sociale,
utilizând aceste platforme pentru a-şi promova imaginea şi a interacţiona cu potenţialii alegători.
Unii dintre ei însă au recurs la diverse şiretlicuri pentru a-şi umfla numărul de like-uri. Presa de
la Chişinău a descoperit, de exemplu, că preşedintele Igor Dodon a primit peste şapte mii de like-
uri din India, iar primarul de la Orhei, Ilan Shor, se pare că are o comunitate de peste 18 mii de
fani în Indonezia.
"Fenomenul propagandei și al știrilor false este recunoscut drept pericol atât de
autoritățile Republicii Moldova, de societatea civilă, precum și de guvernele altor state
occidentale. În acest context, este greu de înțeles afirmația precum că "în Parlament jurnaliștii nu
44
prea intră de acum" din spotul elaborat de Centrul pentru Jurnalism Independent - FHI 360 cu
suportul financiar al USAID și difuzat la mai multe posturi de televiziune cu sloganul "Accesul
la informație este garantat prin lege! Nu accepta încălcarea acestui drept".
Urmând mesajul spotului, Secretariatul Parlamentului subliniază că numai anul trecut au
fost eliberate 368 de legitimații de presă, care asigură accesul jurnaliștilor în Parlament. Conform
statisticii, pentru anul trecut, au fost difuzate de 5 ori mai multe comunicate și anunțuri de presă
decât anul trecut, au fost editate cca 10 mii GB de foto și 3 mii GB de produs video.
După implementarea cu succes a transmisiunilor live din sala de plen, din 2017 sunt
asigurate transmisiunile live din Sala de presă și Sala Europei, inclusiv ședințele Parlamentului,
ședințele de lucru și dezbaterile publice din Sala Europei, toate declarațiile de presă ale
deputaților și conferințele de presă, organizate în sediul Parlamentului.
Totodată, în Parlament, funcționează sistemul electronic e-Petiții, elaborat cu suportul
PNUD Moldova, care monitorizează procesele de gestionare a petițiilor, asigurând accesul la
informație în termenii stabiliți de lege pentru toți locuitorii Republicii Moldova. Anul trecut au
fost înregistrate peste 3700 de petiții și adresări verbale.
În iunie 2017, cu suportul Proiectului Comun al Uniunii Europene și Consiliului Europei
"Promovarea libertății și pluralismului mass-mediei în Republica Moldova", Președintele
Parlamentului a creat grupul de lucru pentru îmbunătățirea legislației mass-media. În acest grup,
voluntar, s-au înscris experți, jurnaliști și ONG-uri media, iar două proiecte cadru elaborate în
cadrul grupului, au fost promovate în Parlament, conform angajamentelor asumate de Andrian
Candu la momentul constituirii platformei.
De asemenea, pentru facilitarea muncii jurnaliștilor, a fost publicat Ghidul pentru
jurnaliștii parlamentari. Acest material a fost realizat pentru a oferi suport jurnaliștilor în
activitatea lor și creșterea transparenței instituției prin prezentarea mecanismelor de comunicare,
a facilităților pentru presă și a datelor de contact ale persoanelor autorizate să ofere informații.
Regretăm admiterea unei informații false, despre pretinsele interdicții de acces în Parlament,
într-un material video "posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin
intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională USAID".
Dacă sunteți utilizatori de rețele sociale este aproape imposibil să nu fi fost martorii unui
material mascat de propagandă rusă. În ultimii ani, Rusia și-a construit armate digitale cu care a
reuși să întoarcă internetul împotriva vesticilor care l-au inventat.
De la promovarea unor idei menite să submineze valorile occidentale, la acțiuni
coordonate de hacking, războiul digital dus de Rusia are deja consecințe la nivel european și
mondial. Gândite să funcționeze în mai multe limbi, Sputnik și televiziunea RT au fost construite
45
ca două dintre instrumentele cu care Kremlinul își susține favoriții din afara Rusiei, își spală
imaginea și atacă valorile vestice. Sunt gândite inteligent, fiindcă strecoară informații false
printre știri reale difuzate din studiouri profesioniste, sub un motto deștept: "pune-ți întrebări".
Pe lângă aceste canale, Rusia are numeroase alte instrumente care se insinuează subtil și
eficient în viețile cetățenilor: armate de troli, (ro)boți care propagă mesaje în mediile sociale,
bloguri sau vedete prietenoase cu regimului și cenzură coordonată la scară largă.
Sunt menite să atace valori occidentale, de la cele științifice la cele ideologice. Spre
exemplu, în ultima vreme militează pentru familia tradițională, împotriva refugiaților și folosesc
orice ocazie de a critica instituțiile vestice.
Varietatea de opțiuni și anonimitatea aduse de internet au fost deturnate la o magnitudine
pe care lumea liberă nu era pregătită să o confrunte. Iar rezultatele abia încep să se vadă.
Cum a început bătălia pe internet
Influențarea opiniei publice prin manipulare nu e nouă, dar apariția internetului a deschis
noi oportunități.
Prin 2011 a apărut un val de optimism legat de rețelele sociale, în contextul în care
Facebook și Twitter alimentau revolte populare în Orientul Mijlociu, într-un fenomen cunoscut
drept Primăvara arabă. Internetul părea un instrument al democratizării, o portavoce a oamenilor
cenzurați de propriile guverne, care puteau acum să se organizeze pe internet.
În același an, au izbucnit cele mai mari manifestații după anii 90 din Rusia. Cetățenii,
organizați în mare parte pe Facebook, acuzau fraudarea alegerilor care îl mențineau pe Putin la
putere (în rocada președinte-premier). Se pare că asta a convins Rusia să înceapă ofensiva asupra
internetului, privit ca un instrument prin care vesticii vor să dea jos de la putere elitele politice
din jurul Moscovei. Trolii și boții ruși invadează internetul
Ultimele falsuri ale propagandei pro-Kremlin referitoare la alegerile prezidențiale din
Republica Moldova au fost lansate exact în ultima săptămână de campanie. În acest scop, a fost
mobilizată „artileria grea” din mass-media rusă, acestea fiind posturile de televiziune „Pervîi
kanal” și NTV.
Pe 8 noiembrie, postul de televiziune „Pervîi kanal” din Rusia dedică un reportaj
special de 5 minute alegerilor prezidențiale de la noi, cu acest șapou: „Zi fără alegeri astăzi în
Republica Moldova”. În material se pune accent pe faptul că niciunul dintre candidați n-a reușit
să obțină o victorie din primul tur (cum elogios anunța Igor Dodon în Etulia), mai cu seamă
candidata pro-europeană Maia Sandu, „adepta a ceea ce se mai numește alegerea europeană”.
Astfel, chiar de la început, telespectatorului i se induce ideea falsă că opțiunea pro-europeană nu
s-ar bucura de popularitate în Republica Moldova.
46
 Desigur că problema legată de știrile false nu este una nouă. Probabil aceasta este una
dintre problemele eterne. Dar în contextul pandemiei, a incertitudinei, lipsei de cunoștințe, de
înțelegere și de explicații, situația a devenit mult mai complicată și a devenit una propice pentru
lansarea diferitor știri false. Cunosc că anume în mediul virtual apar foarte multe știri false sau
știri care este foarte dificil de a le verifica, fiind corecte doar parțial. În opinia mea, numai
cunoașterea, înțelegerea și explicarea acestor trei fundamente ale științei vor putea să contribuie,
într-o anumită măsură, la diminuarea impactului negativ al știrilor false. Pentru că sunt cazuri
cînd un eveniment este trecut în lista pseudo-evenimentelor. Sau un pseudo-eveniment este tratat
ca un eveniment pentru a distrage atenția și am văzut că în ultimul timp chiar și unele situri
respectabile, chiar și unele posturi TV, Radio, care pretind a fi echidistante și într-adevăr sunt,
însă, uneori nimeresc în capcana știrilor false. Iar atunci situația devine alarmantă. Pescarii
cunosc foarte bine, că într-o apă tulbure peștele se prinde mai ușor și mai mult.
Eu mă conduc în continuare de fundamentele studiilor clasice ale securității, pericolele
împărțindu-le în vulnerabilități, riscuri și amenințări. Și consider că înlăturarea amenințărilor,
adică a unui pericol real sunt foarte importante pentru a asigura securitatea persoanelor, societății
și statului.
Astăzi fenomenul fake-news-ului depășește cu mult noțiunea de știri false. Știrile false au
fost dintotdeauna. Probabil că au existat din cele mai vechi timpuri. Astăzi știrile false s-au
transformat într-un fenomen, care stratifică și propaganda, și agitația, și manipularea, și
dezinformarea directă. Astfel că noi avem de afacere cu un fenomen care a depășit cu mult
limitele și platformele sistemelor informaționale. Astăzi fenomenul de fake-news, prin efectele
distructive pe care le generează, afectează toate domeniile vieții umane.
Materialele promovate de canalele de propagandă sunt variate, de la fake news la știri
reale care sunt în concordanță cu direcția ideologică de la Kremlin. Ele încep prin a fi promovate
artificial, iar apoi utilizatorii de bună credință le preiau ca atare și le viralizează.
Recent a apărut o platformă de monitorizare a sute de conturi Twitter asociate
propagandei rusești: Hamilton. Conturile îmbină povești drăgălașe cu pisoi și eroi cu articole
manipulative.
De aceea este dificil pentru un utilizator obișnuit să le distingă de niște conturi obișnuite.
Dar analiza conținutului acestora arată clar că sunt orchestrate pentru a deturna aceleași discuții
în aceleași direcții.
Pe măsură ce a evoluat tehnologia, ritmul fabricării unor narațiuni convenabile rușilor a
crescut exponențial și se mulează în timp real pe subiectele de actualitate.
Un mesaj repetat devine un mesaj credibil.
47
 Iar evoluția tehnologiei pare să ofere mai multă muniție celor care o folosesc în scopul
manipulării. Recent a apărut capacitatea de a modifica imaginile video, exact așa cum se poate
altera realitatea dintr-o poză - practic poți pune alte cuvinte în gura unui vorbitor înregistrat
video. Tehnologia e în fază incipientă, dar perspectivele sunt înfricoșătoare, fiindcă suntem total
nepregătiți pentru asemenea arme de manipulare.
Hackerii pot devasta lumea modernă
Pe lângă războiul ideilor, Rusia adăpostește armate de hackeri, ale căror acțiuni pot
destabiliza mult mai rapid țintele.
Din toate timpurile, în toate sistemele de guvernare s-a făcut propagandă, chiar înainte de
a fi fost folosit acest termen, „Cu toate acestea, în lumea noastră globalizată, propaganda a
depășit granițele naționale sau audiențele definibile. Răspândirea crescândă a Internetului și
enorma sa mobilizare îl fac instrumentul perfect pentru difuzarea mesaje la nivel mondial, fără
restricții temporale sau geografice. Pe net mesajele pot fi citite la celălalt capăt al lumii, cât ai
clipi. Mai mult, Internetul permite utilizarea combinată a diferitelor mijloace de propagandă,
care până acum se utilizau separat (texte, videoclipuri și forumuri de discuții) și permite maselor
să-și exprime activ propriile opțiuni”.
Semnificația cuvântului „propagandă” s-a păstrat până în prezent: în sens figurat, a
face propagandă înseamnă a sădi idei care să se răspândească. Semințele (ideile) pot fi de bună
sau de proastă calitate, pot prinde rădăcini și câștiga teren dacă sunt atent îngrijite. Sigur,
contează și calitatea solului. Și el trebuie pregătit. Să trecem însă de la metaforă la definiția
formală a propagandei.
Propaganda „se referă la controlul opiniei prin simboluri semnificative sau, ca să vorbim
mai concret și mai precis, prin relatări, zvonuri, rapoarte, fotografii și la alte forme de
comunicare socială”. Atrage atenția în această definiție precizarea „prin simboluri
semnificative”: pumnul ridicat, timbrul vocii, punctarea frazelor, mimica etc. sunt simboluri
semnificative prin care se transmite paralingvistic semnale care indică atitudinea
propagandistului. Harold D. Lasswell detaliază: „Propaganda, în cel mai larg sens, este tehnica
de influențare a acțiunilor omului prin manipularea reprezentărilor”, care pot fi de natură
verbală, scrisă sau orală, picturală sau muzicală (ibidem). Pe bună dreptate, s-a reproșat că astfel
înțeleasă propaganda nu se mai distinge de alte forme de influențare socială, de exemplu de
educație, de publicitate sau de relațiile publice.
În epoca în care trăim ne confruntăm din ce în ce mai mult cu fenomenul de media de
socializare. Efectele rețelelor de socializare pe care oamenii își petrec zilnic ore întregi sunt
discutate pe larg. Pentru unii platformele de comunicare reprezintă un mediu anarhic în care,
48
potrivit lui Hobbes, Homo homini lupus est - Omul e lup pentru om. Pentru alții - aceste
reprezintă un mediu natural a lui Locke în care ești liber și fericit, dar care are nevoie de
amenajare.
Rețelele de socializare, pe de altă parte, reprezintă un mediu în care se pot răspândi tot
felul de minciuni și calomnii. Este imposibil uneori să distingem ce este corect și ce este greșit
pe rețelele de socializare.
Nu numai ideile ci și diverse elemente imorale, anormale și criminale se pot răspândi
într-un mod necontrolat pe media de socializare. Este un mediu în care pot fi realizate diverse
atacuri. Atrage atenție faptul că fondatorul rețelei Facebook, Zuckerberg, aplică banda adezivă
pe camera web și microfonul laptopului său pentru a se feri de hackeri.
Datorită faptului că prin intermediul rețelelor de socializare masele sunt accesate direct,
aceste pot deseori fi supuse unor manipulări directe. Această posibilitate este folosită de către
organizațiile și serviciile de informații care doresc să folosească masele pentru a-și atinge
propriile obiective. Am observat cum au fost masele manipulate în Turcia când au fost tăiați
câțiva copaci în parcul Gezi din Piața Taksim. Știm că mișcările din unele țări, cum ar fi
revoluția galbenă, portocalie și revoluția de catifea, sunt strâns legate de organizații
internaționale, cum ar fi Fundația pentru o societate deschisă - Open Society Institute.
Pentru că astăzi știrile false impune anumite atitudini și comportamente sociale, care
schimbă percepția lumii, vine să răspândească anumite doctrine pentru a obține mai mulți adepți,
impune anumite sisteme de valori, idei, concepții, care nu întotdeauna corespund realității. Aici
putem să spunem că fenomenul fake-news vine să facă bani, a devenit o industrie pentru mulți,
care stau pe rețelele de socializare și au făcut din aceasta o meserie. Fenomenul a ieșit din cadrul
mass-media și prin efectele pe care le generează, afectând profund toate fenomenele vieții, mai
ales domeniul politic, acolo unde se duc cele mai crâncene bătălii.
Când vorbim despre aspectele negative ale rețelelor de socializare, nu ar trebui uitați
trolii. O propaganda intensă poate fi inițiată prin intermediul conturilor anonime folosite pentru a
crea o agendă specifică sau pentru a discredita unele persoane sau organizații.
Ne confruntăm adesea cu situații post-truth în care adevărul își pierde sensul sub
influența trolilor iar imaginea creată înlocuiește adevărul. Rețelele de socializare pentru troli nu
sunt un mediu de socializare (un mijloc de comunicare) ci doar un instrument de atac.
“Pandemia nu s-a terminat!” Acesta este mesajul central al unei campanii video lansate
de Ministerul Sănătății din Republica Moldova, cu ajutorul OMS, menit să convingă scepticii să
se vaccineze. Depinde de fiecare dintre noi când și mai ales cum vom ieși din ea, continuă
mesajul, a cărui concluzie nu mai lasă loc de îndoială: Vaccinează-te și rămâi în viață!
49
 Astfel, în videoclip apar personaje precum un anatomopatolog, un gropar, un patron de
pompe funebre și un pacient internat în spital. Mesaje din videoclip: „Până acum, peste 7.000 de
moldoveni au murit de COVID. Tulpinile noi sunt mult mai agresive și mult mai contagioase.
Dar tu nu trebuie să-ți faci griji”. „În Chișinău, de exemplu, avem cel mai mare cimitir din
Europa. Aici îs destule locuri. Așa că nu-ți fă griji”. „Dacă vei avea noroc și vei avea doar o
formă ușoară, vei scăpa cu medicamente și mască de oxigen, dar asta numai în cazul în care vor
fi suficiente aparate și locuri disponibile în spitale”. „Doctorii vor ceda din cauza extenuării, dar
tu să nu-ți faci griji. Asta nu e problema ta. Să se descurce ei cumva”.
Propaganda este o formă de activitate umană perfect legitimă. Orice organizație, fie că
este vorba despre una socială, politică sau religioasă, care se întemeiază pe anumite principii pe
care intenționează să le aducă la cunoștința unui public, transmițându-le pe cale orală sau scrisă,
practică propaganda.
Adevărul nu poate fi ignorat, el trebuie transmis. Dacă cineva a descoperit un adevăr
valoros, el nu are doar meritul de a-l fi decoperit, dar și datoria de a-l face cunoscut. Și dacă își
dă seama – așa cum ar trebui să se întâmple fără întârziere – că pentru propagarea lui eficientă și
pe scară întinsă este nevoie de un efort organizat, va folosi presa sau tribuna drept cele mai bune
căi pentru transmiterea acelui adevăr unui număr cât mai mare de oameni. Propaganda devine o
acțiune imorală și reprobabilă doar atunci când autorii ei difuzează în mod conștient și deliberat
informații false sau atunci când sunt conștienți că efectele pe care le urmăresc prin propagandă
sunt în dauna binelui comun.
Tehnologiile informaționale și comunicațiile joacă un rol esențial în educarea publicului
larg și în schimbul de informații esențiale între guverne, comunitatea științifică și presa.
Principiile de deschidere și de interconectare care sunt în centrul internetului au permis ca acesta
să fie un instrument-cheie pentru exercitarea dreptului fundamental de acces și distribuire a
informațiilor. Acest drept este deosebit de important în momentele de incertitudine cauzate de
situații de urgență publică. Se consideră, și deja sunt unele studii, că diseminarea rapidă a
informațiilor de încredere – identificarea transparentă a cazurilor, schimbul de date, comunicarea
nepermisă și cercetarea revizuită de la egal la egal – este cea mai necesară în această perioadă de
incertitudine
Dezinformarea și informarea insuficientă nu sunt unicele care contribuie la criză, dar
există și diferite platforme online sau pagini personale, cum ar fi cele ale statelor sau ale liderilor
politici. De exemplu, liderii populiști încearcă, de obicei, să diminueze importanța problemei și,
prin urmare, nu iau măsuri rapide sau nu alocă resurse adecvate în timp util. Iar în contextul unei

50
crize de sănătate fără precedent, dezinformarea, precum știrile false cu privire la pandemie
reprezintă un risc grav pentru sănătatea publică, precum și pentru acțiunea publică.
Astfel în contextul combaterii dezinformării privind pandemia de COVID-19, și respectiv
asigurării securității naționale, statele adoptă anumite măsuri de propagandă guvernamentală,
cenzură și restricționare a accesului la informații (de ex. în SUA, UE, Republica Moldova etc.).
Cu toate acestea, măsurile respective nu sunt suficiente, căci spațiul liber pentru știrile false sau
lipsa informației din prima sursă, oficială și credibilă îi motivează pe cetățeni să utilizeze surse
alternative. Iar scopul dezinformării este răspândirea neîncrederii printre cetățeni față de
instituțiile naționale și internaționale. Plus, lipsa de informații duce adesea la o atitudine lipsită
de îngrijorare, care poate afecta negativ pregătirea pentru a face față acestor provocări. Impactul
pandemiilor sunt adesea intense, ceea ce poate afecta negativ bunăstarea mentală a populației.
Frica și anxietatea legate de epidemii și pandemii influențează, de asemenea, comportamentul
oamenilor din comunitate.
Situația se complică atunci când incertitudinea este exploatată de dezinformare sau
propaganda indiferent de caracterul acestora, intenționale sau neintenționale. Manipularea și
propaganda au un caracter complex, deoarece statele trebuie să facă față știrilor cu această
tematică, precum și știrilor care explorează spațiul mediatic vulnerabil în acest context,
promovând, în cazul Republicii Moldova, polarizarea societății. De aceea, în acest context, este
important de dezvoltat un proces adecvat de comunicare strategică, mai ales că este vorba de o
situație de criză.
Astfel, colaborarea dintre mass-media și instituțiile statului ar fi o soluție, pentru a
comunica o informație corectă, articulată, coerentă, astfel încât cetățenii să aibă încredere că ceea
ce se întâmplă și cum este gestionată situația este în regulă. Ori, în lipsa unei strategii, a unor
mesaje credibile, se pot evidenția anumite contradicții dintre oficiali, iar în aceste fisuri se
infiltrează cu succes „teoriile conspirației”, sau chiar se pot activa cultele religioase și companii
cu remedii fanteziste (de exemplu, apa miraculoasă de la Coral Group). Pentru a controla spațiul
informațional, cum ne sugerează practica altor state, instituțiile trebuie să implice în comunicarea
cu publicul, experți din domeniu care să explice clar starea lucrurilor. Pro activ și preventiv –
măsuri de consolidare a securității cibernetice, ca urmare a transferului vieții la nivel online.
Transformările secolului XXI au demonstrat că protejarea informațiilor extrem de
sensibile și a infrastructurii critice sunt cele mai importante aspecte ale securității informaționale.
Volumul de informații fără precedent face imposibilă cenzurarea permanentă. Protecția datelor și
disponibilitatea non-stop a sistemelor de comunicații au devenit probleme de supraviețuire în

51
secolul XXI. Spațiul cibernetic oferă oportunități enorme, dar aceasta implică, de asemenea
amenințări reale la adresa securității interne, a datelor, sistemelor electronice și a vieții private.
Există o multitudine de posibilități pentru a crea o dezinformare suficientă pentru a otrăvi
spațiul media și a împiedica oamenii să înțeleagă ce se întâmplă.
În perioada pandemiei, ne aflăm într-o situație fără precedent, pericolul știrilor false a
manipulării asupra securității informaționale au un impact păgubos pentru securitatea națională
și cea internațională. Dezinformarea și propaganda fac parte din șirul de amenințări și riscuri,
identificate în urma analizei mediului strategic de securitate, la nivel internațional, regional și
național, menționate în Strategia Națională de Apărare. Dezinformarea poate avea consecințe
grave asupra societății și democrației. Aceasta influențează modul în care se iau decizii în
context politic, economic, financiar și poate pune în pericol protecția mediului, a sănătății, a
securității personale, a securității naționale și internaționale.
Astfel, prin dezinformare are loc polarizarea societății pe diferite subiecte, cum ar fi
subminarea procesului de dezvoltare (procesul de integrare europeană) sau procesul democratic
punând la îndoială această direcție de dezvoltare. Prin urmare, se pune la îndoială posibilitatea și
pregătirea instituțiilor statului de a ține piept acestor riscuri și amenințări. Se dă impresia că
instituțiile statului nu întreprind suficiente măsuri pentru asigurarea securității, aceasta
influențând transparența în procesul decizional atât în domeniul securității naționale, cât și a
politicii externe. Astfel, fiind diminuată încrederea în instituțiile statului.
Metodele de răspândire a informațiilor false în condițiile pandemiei sunt diferite.
Informațiile mediului online transmise au scopul de a genera panică, tensiuni ori conflicte
sociale, a răspândi neîncrederea în scopul afectării unui grup țintă. Principalele informații oferite
de site-urile de tip ”fake-news” afectează securitatea informațională, sugerând că virusul
COVID-19 ar fi fost produs de oameni ca armă biologică creată de Occident, că populația va fi
cipizată și vaccinată forțat și multe altele. Astfel de informații au fost distribuite masiv în rețeaua
globală Internet de către anumite site-uri informaționale anonime.
Lupta împotriva propagandei și știrilor false la momentul actual constituie un factor
principal în procesul de asigurare a securității informaționale și necesită noi abordări şi soluții.
Știrile false sunt la fel de periculoase ca virusul. La baza dezvoltării societății actuale stă
comunicarea. Situația mondială curentă demonstrează că încă nu există o comunicare eficientă
din punct de vedere al acțiunilor majore, nici măcar în cadrul unui stat și nici între statele din
regiune.
Pandemia traversează granițele și amenință stabilitatea economică la nivel național,
regional și internațional. Evident că Republica Moldova nu a rămas imună în fața pandemiei, dar
52
și în fața infodemiei care a fost declarată de către Organizația Mondială a Sănătății. Devine tot
mai evident faptul că în perioada pandemică circulă o cantitate enormă de informații despre
COVID-19. Adesea această informație este neverificată și nesigură și nu oferă posibilitatea ca
cetățenii să înțeleagă, care este impactul acestei pandemii și ce este dezinformare și ce nu.
Dezinformarea afectează capacitatea cetățenilor în luarea deciziilor corecte, inducând
neîncredere, astfel grupul afectat este copleșit cu informații contradictorii. Aceasta presupune
consecințe grave, cum ar fi, amenințări la adresa siguranței cetățenilor, deteriorarea încrederii în
guverne și în mass-media, subminarea influenței globale. Riscul nesiguranței, dezinformarea sau
zvonurile afectează întregul proces epidemiologic, coeziunea socială, dar și răspunsul pe care ar
trebui statul să-l aibă în cazul pandemiei.
Este de remarcat faptul că contextul pandemiei a contribuit cu siguranță și la subminarea
reputației și încrederii cetățenilor în sistemul informațional, determinându-i astfel să se bazeze pe
anumite surse de informații alternative, care adesea nu sunt adevărate și nu sunt calificate pentru
a veni cu un răspuns sau o informație veridică. Este extrem de importantă înțelegerea acestor
dinamici și caracteristici ale sistemului informațional, inclusiv cel digital.

53
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Fie că este vorba de retorică sau de tehnici de persuasiune și propagandă, comunicarea

joacă un rol deosebit de important în transmiterea de informații către publicul larg. Atunci, când
audiem un discurs, putem să ne folosim de libertatea de alegere și de selecție a argumentelor
folosite, astfel încât, liberul nostru arbitru să nu poată fi influențat, nici măcar involuntar, de
către tehnicile de argumentație persuasivă ce tind să ne manipuleze.
Depinde numai și numai de noi, cum interpretăm un discurs, dacă îl lăsăm sau nu să ne
influențeze comportamentul social și emoțional. Folosind tehnici de recunoaștere a manipulării,
prin analiza argumentelor, aflarea adevărului în întregul lui, compararea sistemelor de valori,
precum și o analiză atentă a ideilor, putem recunoaște ușor zona de influențare a oratorului și
înlătura influența acestuia asupra gândirii noastre.
După cum spunea Bernays, Propaganda nu va muri niciodată - omul inteligent trebuie să
realizeze că propaganda este un instrument modern prin care poate lupta pentru scopuri
productive şi să ajute la instaurarea ordinii în faţa haosului [21, p.986].
Propaganda este difuzată mai ales prin mijloacele oferite de radio şi televiziune, prin
presa scrisă, dar şi prin acţiuni cu impact mediatic, cum sunt colocviile, seminariile, sesiunile
ştiinţifice sau dezbaterile. Putem vorbi despre existenţa unei acţiuni propagandistice tipice pentru
perioadele de război, după cum latura religioasă este bine reprezentată. Prin urmare, putem
conchide, că propaganda este un fenomen important al sistemului internaţional actual şi că există
premisele necesare evoluţiei şi dezvoltării sale. Chiar dacă la începutul mileniului al III-lea,
instituţii oficiale sau politici de stat dedicate expres propagandei nu mai reprezintă o realitate
pregnantă, fenomenul propagandei rămâne prezent în viaţa politică şi socială a societăţii
omeneşti, dar în forme mult mai sofisticate, eufemistice şi subtile, generate de capacităţile
tehnologice ale erei informaţionale.
Cu toate că impactul Internetului asupra utilizatorilor este foarte mare, Web-ul nu poate fi
controlat mult timp, nici nu poate convinge pe termen lung oamenii să acţioneze într-un fel sau
altul, fiindcă există dezbateri asupra celor mai diverse idei şi opinii. Şi deoarece continuă să
crească şi să se extindă, Intemetul poate fi antidotul final al propagandei.
Mult timp a fost indusă ideea că doar sistemele totalitare le sunt proprii practicile
manipulării şi propagandei. Odată cu prăbuşirea majorităţii acestor societăţi, fie că s-au numit
54
fascism, nazist, socialism sau comunism, lumea se aşteptă că vor dispărea şi armele lor secrete:
propaganda şi manipularea. Dar n-a fost aşa!
Am sperat apoi la ideea că propaganda şi manipularea pot reapărea doar în timpul
războaielor sau al crizelor naţionale. Dar nici aşa n-a fost!
Când nu am mai fost confruntaţi cu situaţii de criză, vigilenţa noastră s-a diminuat
considerabil şi am revenit la problemele cotidiene sau la cele personale, uitând sau ignorând
complet practicile manipulării şi propagandei.
Aproape că nu am observat că, trăind într-un secol în care comunicarea de masă e în cel
mai propriu înţeles al termenului ”de masă”, aceşti doi valeţi machiavelici ai comunicării, şi-au
făcut din nou apariţia, sub o formă mult cosmetizată. Propaganda şi manipularea şi-au rafinat
practicile şi metodele de penetrare, după cum şi canalele prin care îşi transmit mesajele s-au
diversificat şi o fac în continuare.
Concluzia pe care o putem trage acum în această perioadă este că nici o societate, de-a
lungul istoriei şi până în prezent, nu a renunţat la aceste practici indiferent de gradul de
democraţie sau treapta de dezvoltare pe care se va fi aflat acea societate. Şi trebuie să ne
obişnuim cu ideea că nici nu vor fi eradicate sau vor dispărea pentru că aceste practici par a fi
adânc înrădăcinate în firea umană şi, oricum, fac parte din arsenalul de practici, tactici,
instrumente folosite în lupta pentru accederea sau menţinerea la putere, pentru câştigarea unor
poziţii social-privilegiate sau material-înalte.
Rolul nostru în acestă nouă eră este să înţelegem cât mai bine aceste concepte, să
identificăm sursele şi intenţia lor şi mai ales modul în care ele ne pot afecta.
Ar trebui să ne punem cu toţii o serie de întrebări: cât de uşor putem fi convinşi? ce efect
pot avea asupra noastră? ce strategii sunt eficiente în cazul nostru? pe ce canale suntem
vulnerabili?
Abia după ce vom fi convinşi că putem răspunde acestor întrebări, vom putea crea o
strategie de apărare, o barieră de rezistenţă la atacul acesta. Omul zilelor noastre pare a fi o
victimă aproape sigură a propagandei, manipulării sau în cel mai bun caz al persuasiunii din
partea organizaţiilor politice, comerciale sau mass-media. Din acest motiv citatul care urmează
mi se pare extrem de relevant: “De câte ori deschidem radioul sau televizorul, de fiecare dată
când deschidem o carte, un săptămânal sau un cotidian, cineva încearcă să ne educe, să ne
convingă să cumpărăm un produs, să ne determine să votăm un candidat sau să fim de acord cu o
anumită versiune a ceea ce este drept, adevărat sau frumos”.
Astfel și Persuasiunea în negocierea comercială este un proces interactiv de influențare a

55
partenerului, în sensul determinării unui mod de acțiune avantajos pentru agentul persuasiv,
alternativ de ajungere la acord. Intervenind în general atunci când argumentarea se dovedește
insuficientă sau ca mijloc. Aplicația realizată pe corpus a avut ca obiect o cercetare calitativă a
persuasiunii, ce a integrat considerații despre cauzele și mecanismele de producere a acesteia, dar
mai ales mijloacele persuasive prin care s-a produs. Sensul producerii persuadării a fost
concordant cu rolurile sociale ale interactanților, anume: clientul beneficiar fiind cel ce încearcă
să-l convingă pe furnizor să-i acorde reducerea de preț, iar acesta din urmă rezistând
persuasiunii.
Materialele publicate de intituţiile media selectate pentru analiză au fost echilibrate
deoarece ambele surse au beneficiat de spaţiu aproximativ egal pentru a-şi expune opinia. Cel
mai des lipseşte impactul investigaţiilor jurnalistice. Fiecare dintre noi trebuie să poată face
distincţia între un mesaj onest ori unul care are rolul de a manipula.
Astfel, Persuasiunea este net superioară propagandei, acest lucru datorându-se eticii
fiecărei modalități în parte. În timp ce persuasiunea este o modalitate de induce a unei ideeu,
propaganda încearcă să schimbe modul de gândire a unei categorii sociale. Totuși Persuasiunea
este folosită în toate domniile de activitate, fiind ceva obligatoriu pentru multe companii pentru a
se putea menține pe piață. Propaganda se folosește în domenii precum crima organizată,
organizații terorist, organizațiile militare, dar este prezentă și în alte domenii de activitate. Deși
nu este foarte deontologică este utilizată datorită efectelor pe care le are la nivel cognitiv. De cele
mai multe ori propaganda acționează prin persuasiune. Pentru a se ajunge la apoi dorit și să i se
maximizeze randamentul trebuie să se sprijine și pe alte modalități de influență.
Cu toate că impactul Internetului asupra utilizatorilor este foarte mare, Web-ul nu poate fi
controlat mult timp, nici nu poate convinge pe termen lung oamenii să acţioneze într-un fel sau
altul, fiindcă există dezbateri asupra celor mai diverse idei şi opinii. Şi deoarece continuă să
crească şi să se extindă, Intemetul poate fi antidotul final al propagande
În continuare propunem şi recomandări:
1. Supravegherea evenimentelor cotidiene care pot influența existența cetățenilor, dar și
formarea unor false evenimente pentru sporirea audienței;
2. Identificarea principalelor probleme socio-politice;
3. Crearea unei platforme de dezbatere, pentru realizarea unei piețe libere a ideilor, pentru
exprimarea purtătorului de cuvânt, a liderilor de opinie, a formatorilor publice mai ales de
multe ori accesul la mijloacele de comunicare este extrem de dificil pentru minorități și
grupurile marginalizate;
4. Transmiterea diverselor elemente ale discursului politic;
56
5. Analiza activității oficialităților, a instituțiilor și a altor agenții publice, pentru a le face
răspunzătoare pentru actele lor;
6. Stimularea activismului cetățenesc, pentru depășirea apatiei în comportament și pentru a
impiedica înțelegerea superficială a proceselor politice, pe baza unor prejudecăți ce
functionează pe criterii emoționale sau simpliste;
7. Autonomia editorială, ce pune tentativelor de a vexa libertatea presei;
8. Un alt motiv major pentru instuționalizarea mass-media, pentru transformarea acesteia
dintr-o putere civică – expresie lărgită a libertății individuale de exprimare, într-o putere
idiologică este chiar apariția formelor democrației de masa;
9. Încurajarea și finanțarea creării de știri și programe de divertisment locale echidistante, în
special pentru vorbitorii de limbă rusă, dar și pentru vorbitorii de limbă română.
10. A se revedea ,,Legea pentru modificarea Codului Audiovizualului Republicii Moldova’’
(cunoscută sub denumirea de „legea antipropagandă”) în contextul înăspririi sancțiunilor
împotriva instituțiilor mass-media care continuă să difuzeze conținut propagandistic.

57
 BIBLIOGRAFIE
1. Albu, G. Comunicarea interpersonal. Aspecte formative și valențe psihologice. București:
Institutul European, 2008. 81 p.
2. Allan P., Alan G. Limbajul vorbirii. Bucureşti: Polimark, 1994. 2 p.
3. Connor J.O. Manual de NLP. Ghid practic pentru obținerea rezultatelor pe care le dorești.
Ediția a II- a. București: Curtea Veche Publishing, 2012, pp. 54-55.
4. Charles L. U. Persuasiunea: receptare și responsabilitate, trad. Odette Arhip, Iași:
Polirom, 2003. 279 p.
5. Dobrescu P., Bărgăoanu A. Mass media și societatea. București: SNSPA, 2002, 99 p.
6. Domenach, J.M., Propaganda politică. Iaşi: Editura Institutul European, 2004. 32 p.
7. Drăgan I. Comunicarea, paradigme și teorii. Volumul I. București: RAO International
Publishing Company, 2007. 278 p.
8. Idem, p. 279
9. Drăgan I. Comunicarea, paradigme și teorii, volumul II. București: RAO International
Publishing Company, 2007. 322 p.
10. Heyman R. Cum să vorbești cu adolescenții. București: Lucman, 2005. pp. 176-177
11. Ionescu-Ruxăndroiu L. Conversația. Structuri și strategii. București: ALL, 1995. pp. 16-
17
12. Jean N. K. Căile persusiunii. Modul de influențare a comportamentelor prin mass-media
și publicitate. Traducere de Lucian Luca. București: Comunicare.ro, 2002. 57 p.
13. Mihai Gh. Retorica tradițională și retorici modern. Bucuresti: All, 1998. 247 p.
14. Moraru S. Securitatea Națională a Republicii Moldova în contextul democratizării
societății: aspecte politicoinformaționale // Cu titlu de manuscris. Chişinău, 2015. 42 p.
15. Onel M. Controlul Social prin intermediul Mass-Media, 2011, 57 p.
16. Tim O'Sullivan. Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile cultural. Iaşi:
Polirom, 2001 265 p.
17. Stoica I. Informație și cultură. București: Tehnică, 1997. 13 p.
18. Sun T. Arta Războiului. Bucureşti: Antet, 2004. 94 p.
19. DEX- Dicționar de sociologieBucureștiȘPolirom, 1991, 429 p.
20. Brembeck W., Howel W. Persuasion. A means of social Control. New Jersey, 1952. 24 p.
21. Cole Robert, The political life of children. Bos-ton: Atlantic Monthly Press. 986 p.
22. Jacques Ellul, Propaganda: the Formation of Men's Attitudes. New York: Vintage Books,
1973.

58
23. Taylor P. M., Munition of the Mind. A History of Propaganda from the Ancient World to
the Present Day. Manchester : University Press, 1995, pp. 104-107
24. Thomson E. L A History of Propaganda. Sutton Publishing, 1999. 222 p.
25. Le Bon, Gustave: Psihologia mulțimilor București: Antet, 2002. 120 p.
26. http://www.referatele.com/referate/diverse/online19/MASS-MEDIA-SI-
PERSUASIUNEA-referatele-com.php (văzut: 21.11.2021)
27. http://www.e-psiho.ro/articole/tehnici-de-persuasiune.html (văzut: 11.12.2021)
28. https://pdffox.com/aspecte-ale-persuasiunii-n-negocierea-comerciala-pdf-free.html
(văzut: 20.11.2021)
29. http://www.referatele.com/referate/diverse/online19/MASS-MEDIA-SI-
PERSUASIUNEA-referatele-com.php (văzut: 21.11.2021)
30. https://www.clinicaoananicolau.ro/psihologia-persuasiunii/ (văzut: 18.11.2021)
31. https://zdocs.ro/doc/ce-intelegem-prin-persuasiune-rdpezqymxxpe (văzut: 19.11.2021)
32. https://ru.scribd.com/document/463197766/promovarea-vanzarilor (văzut: 21.11.2021)

59