MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării
Specialitatea Jurnalism și Științe Mediatice

NOILE MEDIA DIN REPUBLICA MOLDOVA: EVOLUȚIE ȘI

PERSPECTIVE

TEZA DE LICENȚĂ

Conducător științific:
dr., conf. univ.

Autor:

Chișinău, 2022
 CUPRINS

ADNOTARE ……………………………………………………………………………
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………
Capitolul 1. NOILE MEDIA ÎN ERA NOILOR TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE:
ABORDĂRI CONCEPTUAL TEORETICE
1.1. Noilor media. Din istoricul apariției .………………………………………………………….
1.2. De la mijloacele de informare în masă tradiționale la platformele digitale de informare:
ascensiune și provocări …......................................................................................
CAPITOLUL 2: PORTALURILE DE ȘTIRI: DIEZ.MD, AGORA.MD, UNIMEDIA.MD:
ANALIZĂ COMPARATIVĂ ………………………………………
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ..............................................................................................
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................
ANEXE .............................................................................................................................................

2
 ADNOTARE
Autor: ??????. Noile mediadin Republica Moldova: evoluție și perspective. Teză de licență,
la specialitatea 571 – Jurnalism și Științe Mediatice, Chișinău, 2022.
Structura tezei: Lucrarea constă din introducere, două capitole, concluzii generale și
recomandări, bibliografia din ?? de titluri, ?? pagini de text de bază.
Cuvinte-cheie: mass-media, noile media, spațiul virtual, internet, realitate virtuală, forme
de reflectare, tirajare, audieță.
Scopul şi obiectivele tezei: Scopul lucrării constă în identificarea metodelor și mijloacelor
prin care new media reflectă realitatea conform funcțiilor de bază a comunicării de masă în
general și în Republica Moldova în particular, dar și de a demonstra efectele, atât pozitive cât și
negative, pe care le provoacă schimbarea formelor media tradiționale și înlocuirea lor treptată cu
formele media noi. Gradul de realizare a scopului propus este marcat de următoarele obiective:
prezentarea de ansamblu a abordărilor conceptual-teoretice referitoare la evoluția fenomenului
studiat; expunerea și descrierea noilor forme de reflectare a realității generate de new media în
era informațională; constatarea gradului de implementare a tendințelor new media în produsele
instituțiilor autohtone și stabilirea perspectivelor acestora în condițiile realității Republicii
Moldova.
Noutatea și originalitatea științifică: Teza vine să consolideze într-o anumită măsură
teoriile și modelele existente ale fenomenului new media, redate dintr-un punct de vedere
original și nou. Lucrarea de față vizează nu doar descrierea noilor forme de reflectare a realității
în lume, ci și modul în care acestea au evoluat pe parcurs și au generat perspectivele dezvoltării
ulterioare a new media în viitor. Originalitatea lucrării este caracterizată de analiza mai multor
instituții media naționale, cu un auditoriu destul de mare, care nu a mai constituit obiectul unei
cercetări până acum, și se referă la utilizarea new media în difuzarea informațiilor de ultimă oră.
Importanța teoretică a lucrării: Ținând cont de insuficiența lucrărilor privind
implementarea și influența new media asupra practicilor jurnalistice din Republica Moldova,
studiul dat prezintă o cercetarea ce sintetizează o parte dintre cele mai importante studii în
domeniu care din diferite perspective analizează cele mai importante aspecte ale subiectului dat.
Valoarea aplicativă a lucrării: Din perspectivă practică și aplicativă lucrarea pune un
accent deosebit pe analiza cantitativ-calitativă a o serie de portaluri web a instituțiilor media
naționale care reprezintă toate elementele sistemului mass-media, presa scrisă, agenție de știri,
televiziune și portaluri native, care s-au impus prin activitatea constantă și adaptarea rapidă la
noile condiții de muncă, dar și prin categoriile de public pe care au reșit să și le facă fidele.

3
 ANNOTATION
Author: ???. media from the Republic of Moldova: evolution and perspectives.
Bachelor's thesis, specialty 571 - Journalism and media processes, Chisinau, 2022.
Thesis structure: The paper consists of an introduction, two chapters, general conclusions and
recommendations, a bibliography of ??? titles, ?? pages of basic text.
Keywords: media, new media, virtual space, internet, virtual reality, forms of reflection,
circulation, audience.
The actuality and importance of the problem addressed: The aim of the paper is to identify
the methods and means by which new media reflects the reality according to the basic functions of
mass communication in general and in the Republic of Moldova in particular, but also to demonstrate
the positive and negative effects of changing forms. traditional media and their gradual replacement
with new forms of media. The degree of achievement of the proposed goal is marked by the
following objectives: the overall presentation of the conceptual-theoretical approaches regarding the
evolution of the studied phenomenon; exposing and describing the new forms of reflection of the
reality generated by new media in the information age; ascertaining the degree of implementation of
new media trends in the products of domestic institutions and establishing their perspectives in the
conditions of the reality of the Republic of Moldova.
Purpose and objectives of the paper: The thesis comes to consolidate to a certain extent the
existing theories and models of the new media phenomenon, rendered from an original and new point
of view. This paper aims not only to describe the new forms of reflection of reality in the world, but
also how they have evolved over time and generated the prospects for the further development of
new media in the future. The originality of the paper is characterized by the analysis of several
national media institutions, with a fairly large audience, which has not been the subject of research so
far, and refers to the use of new media in disseminating the latest information.
The novelty and scientific originality: Taking into account the insufficiency of works on the
implementation and influence of new media on journalistic practices in the Republic of Moldova,
this study presents a research that summarizes some of the most important studies in the field that
analyze the most important aspects of this topic.
The degree of research of the investigated topic: From a practical and applied perspective, the
paper places special emphasis on the quantitative-qualitative analysis of a series of web portals of
national media institutions that represent all elements of the media system, print media, news agency,
television and native portals, which have prevailed through the constant activity and the rapid
adaptation to the new working conditions, but also through the categories of public that they
managed to make faithful.

4
 INTRODUCERE

Actualitatea temei. Fenomenul de New Media și influența lui asupra practicilor

jurnalistice este o temă actuală, atât sub aspect teoretic cât și cu referință la activitatea practică
jurnalistică. Tema aceasta, Noile Media continuă să fie actuală, deoarece relațiile umane și cele
de activitate profesională se schimbă permanent sub influența noilor tehnologii comunicaționale.
Astfel, întroducând corectivele lor și în perceperea valorilor etice și morale care sunt proprii
societății la un anumit punct al dezvoltării sale, societatea, oamenii fiind și ei într-o mișcare
continuă, producând noi valori și standarde profesionale. De aici și interesul pentru studierea
acestei teme în cadrul unei teze de licență în domeniul jurnalismului. Cu atât mai mult, că
activitatea mass-media, așa cum s-a încetățenit de-a lungul secolelor, nu se limitează doar la
activitatea radioului, televiziunii, presei scrise ci mai nou și a New mediei, dar și la alte domenii
ce țin de comunicarea de masă.
Astfel, voi încerca să aflu care sunt motivele pentru care Internetul are un asemenea efect
asupra mass-mediei, ce aduce el în plus în peisajul mediatic. Teza este rezultatul unui număr de
opinii și presupuneri al căror proces de validare este o necesitat de cercetare aprofundată în
domeniul jurnalismului în special cel online. De aici una dintre provocările majore ale încercării
mele, care a constat în colectarea unei cantități suficiente de informație relevantă din fiecare
dintre aceste domenii ca să ne permită formularea unui răspuns echilibrat la principala întrebare
conținută în ipoteza noastră inițială, noile media din Republica Moldova evoluție și perspective.
Mediul online a cunoscut în ultimii ani o evoluție deosebit de spectaculoasă la nivel
mondial. Astfel, toate mijloacele de comunicare în masă au fost nevoite să se racordeze la noile
mijloace tehnologice pentru a putea rămâne pe piață. Atât instituțiile media, partidele politice cât
și cetățenii obișnuitți au fost beneficiarii direcți ai noului trend comunicațional, astfel încât a
devenit necesară studierea mecanismelor de funcționare ale noilor media.
Prin intermediul Internetului, am intrat într-o adevărată lume cybernetică, configurând
realităţi secunde sau virtuale. Noile media sunt un termen-umbrelă, care incumbă tehnologii
diverse înglobând blogurile, podcasturile, jocurile video, lumile virtuale, enciclopediile de tip
wiki, dar şi orice dispozitiv mobil, televiziunile interactive şi chiar site-urile şi e-mail-ul,
încurajând totodată formarea de comunităţi virtuale şi reţele sociale.
Studiul despre noilor media în ultimii ani a devenit o preocupare importantă pentru
comunitatea științifică. Dată fiind noutatea și natura interdisciplinară a domeniului, nu există
încă o abordare coerentă din punct de vedere teoretic, fiecare cercetător sau grup de cercetătorri

5
încercând să explice fenomenele new media folosind uneltele specifice domeniului său de
activitate.
Suportul teoretico-ştiinţific și metodologic al lucrării are la bază principii generale şi specifice
de studiu pentru ştiinţele socio-umanistice, în primul rând cele ce vizează suportul metodologic
multidimensional, adecvat ştiinţei contemporane, atât la nivel teoretic, cât și practic:
- principiul ştiinţific: informaţiile sunt prezentate în baza documentelor şi literaturii de
specialitate şi ţinând cont de logica lor intrinsecă;
- principiul obiectivităţii: în analiza şi formulării anticipate a concluziilor;
- principiul abordării sistemice şi a dialecticii: faptele şi procesele au fost studiate în
succesivitate, urmărindu-se cauzele şi efectele lor;
- analiza comparativă, în contextul examinării detaliate a site-urilor instituțiilor media
tradiționale din spațiul virtual, dar și a portalurilor informative ca și forme native;
- analiza calitativă, din perspectiva analizării conținutului acestora.
Astfel, am consultat articolele și cărți mai multor autori împlicați și cu o tangență în
domeniul ales - Noile Media. O carte actuală și cu informații utile ar fi „Mass media astăzi” de
Popa Dorin, are marele merit de a deschide drumuri noi și de a oferi perspective obiective și
incitante cartea „New Media” de Dorina Guțu, la fel și în „Curente și tendințe în jurnalismul
contemporan” de Ilie Rad am găsit informație utilă și actual, un impact pozitiv a avut și cartea
„Jurnalismul tradițional și New Media” de Ilie Rad, o carte foarte utilă „Comunicarea digitală.
Provocări și perspective” de Alina Nechita Vengan. La fel am studiat și multe articole ale
specialiștilor și cercetătorilor de la noi: M. Tacu, L.Rusu, V. Moraru, care își fondează studiile
lor mai mult pe activitatea profesională a jurnaliștilor și mass-media, astfel, studiile și articolele
științifice ale specialiștilor amintiți mai sus mi-au ajutat să stabilesc gradul de cercetare a
problemei abordate în teza mea de licență, dar și mi-a facilitat lucrul asupra părții teoretice a
studiului întreprins.
De asemenea, trebuie să menţionăm că lucrarea se bazează preponderent pe utilizarea studiul
calitativ al materialelor cu clare, distinse și precise cazuri de noile media. Acestea vor fi
analizate, sistematizate, clasificate, sintetizate. În lucrearea de faţă documentarea este prezentă
ca o tehnică indispensabilă prin care se descrie cunoaşterea ştiinţifică existentă la un moment
dat. În lucrare a fost folosită şi ca tehnică secundară, în scopul studiului. Analiza infоrmaţiilоr
din presă a avut ca finalitate evidenţierea caracterului de fenomen al noilor media. Grila de
analiză a acestor noi dispositive de comunicare permite selectarea datelor privind: volumul
audienței, tematica și cantitatea conținuturilor difuzate în mediul on-line, frecvența postării

6
mesajelor, nivelul de interactivitate a comuncicării, determinat prin posibilitatea instruirii
fluxului multidirecțional de informații.
Ipoteza tezei:
1. Noile media sunt derivate ale progresului tehnologic din domeniului comunicării în masă;
2. Unele forme ale noile media sunt elemente ale comunicării din Republica Moldova.
Astfel, de remarcat încadrarea acestei lucrări în direcția de cercetare tehnorealistă, orientată
spre argumentarea impactului pozitiv al noilor media și rolul acestor mijloace de comunicare on-
line în construirea unei analize comparative dintre sursele mass-media și noile media.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul lucrării constă în identificarea metodelor și mijloacelor
prin care new media reflectă realitatea conform funcțiilor de bază a comunicării de masă în
general și în Republica Moldova în particular, dar și de a demonstra efectele, atât pozitive cât și
negative, pe care le provoacă schimbarea formelor media tradiționale și înlocuirea lor treptată cu
formele media noi. Gradul de realizare a scopului propus este marcat de următoarele obiective:
- prezentarea de ansamblu a abordărilor conceptual-teoretice referitoare la evoluția
fenomenului studiat;
- expunerea și descrierea noilor forme de reflectare a realității generate de new media în
era informațională;
- constatarea gradului de implementare a tendințelor new media în produsele instituțiilor
autohtone și stabilirea perspectivelor acestora în condițiile realității din Republicii
Moldova;
- analiza tehnicilor și formelor de reflectare a realității pe portalurile instituțiilor media:
agora.md, unimedia.info, diez.md.
Noutatea temei investigate. Teza vine să consolideze într-o anumită măsură teoriile și
modelele existente ale fenomenului new media, redate dintr-un punct de vedere original și nou.
Lucrarea de față vizează nu doar descrierea noilor forme de reflectare a realității în lume, ci și
modul în care acestea au evoluat pe parcurs și au generat perspectivele dezvoltării ulterioare ale
new media. Originalitatea lucrării este caracterizată de analiza mai multor instituții media
naționale, cu un auditoriu destul de mare, și se referă la utilizarea new media în difuzarea
informațiilor de ultimă oră. În rezultatul investigării empirice a fost argumentat rolul noilor
media în schimbarea practicilor tradiționale jurnalistice și formulate recomandările privind
modul de eficientizare a introducerii tendințelor mondiale în practica mass-media și respectarea
rigorilor jurnalistice în realizarea materialelor specifice spațiului virtual mediatic.

7
Structura lucrării. Teza cu titlul „Noile media din Republica Moldova: evoluție și perspective”
cuprinde introducerea, două capitole care descriu conținutul de bază al cercetării, concluzii,
recomandări, bibliografie.
În introducere este prezentată actualitatea temei de cercetare, suportul teoretico-științific
și metodologic al lucrării, ipoteza tezei, sunt precizate scopul și obiectivele, noutatea științifică a
studiului, importanța teoretică, valoarea aplicativă și structura lucrării.
Primul capitol, „Noile media în era noilor tehnologii informaționale: abordări conceptual
teoretice” cuprinde repere introductive asupra temei abordate şi prezintă partea teoretică ce
elucidează aspectele conceptuale şi indici ai noilor media, dar şi activităţile jurnaliştilor în
procesul de reflectare a noilor media.
Al doilea capitol „Portalurile dee știri: diez.md, agora.md, unimedia.info: analiză
comparativă” prezintă gradul de implementare a conceptului de new media în spațiul media
autohton, evoluția înregistrată până la moment, dar și perspectivele fenomenului în condițiile
realității și a posibilităților de dezvoltare.
Studiul se încheie cu o serie de concluzii referitor la tema cercetată ce rezumă rezultatele
obținute atât la nivel teoretico-practic, dar și aplicativ, a cercetării efectuate. Este prezent și un
compartiment constituit din recomandări practice, care ar putea îmbunătăți calitatea materialelor
jurnalistice, astfel încât acestea să corespundă tendințelor actuale.

8
 Capitolul 1. NOILE MEDIA ÎN ERA NOILOR TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE:
ABORDĂRI CONCEPTUAL TEORETICE

1.1. Noilor media. Din istoricul apariției

Schimbările provocate de internet sunt uneori comparate cu cele aduse de inventarea

tiparului. În ambele cazuri, descoperirile tehnologice au generat noi modalități de distribuire ai
informației. Accesul la cunoaștere a devenit mai facil și mai ieftin, ceea ce a condus la educația
în masă, la dezvoltarea economiei și chiar la revoluții sociale.
Începutul secolului XXI a fost marcat de noi schimbări în dezvoltarea structurilor
informaționale și de comunicare, care au un impact imens asupra sistemelor media. Accesul la
internet și telefonia mobilă sunt elemente cheie în noile tendințe observate în sistemele media în
primii ani ai noului secol. Cele mai importante aspecte care au determinat dezvoltarea mass-
media și anume digitalizarea (digitalizarea), globalizarea și convergența cu internetul, care a
devenit principalul factor integrator. Astăzi, inovațiile importante s-au făcut cunoscute:
telefoanele mobile au început să își demonstreze potențialul de integrare și convergență, datorită
cărora este posibil să devină un nou element important al spațiului informațional - spre deosebire
de sau în plus față de Internet. Televiziunea globală a deschis oportunități de concurență în
domeniul publicității și al relațiilor internaționale, în special în domeniul economiei și finanțelor.
Istoria sistemelor de comunicare depinde de cel puțin șase factori principali - nevoile de
informații, strategiile și tehnologiile de comunicare, nevoile societății, politicii, economiei și
culturii [39].
Astfel, Noile media, este un termen al secolului XXI. Sintagma „new media” este o
apariţie relativ recentă a ultimilor ani. Contează mai puţin pentru demersul propus dacă peste un
secol va rămâne cunoscută sub acest nume sau va fi redenumită. În schimb, scopul acestei
cercetări este de a evidenţia modul în care tendinţe internaţionale despre „nou” şi „vechi” în
materie de media se aplică în spaţiul românesc, cu accent asupra posibilelor diferenţe între
generaţii.
Opţiunea pentru această temă e motivată de interesul venit din perspectiva istoriei
comunicării şi a relaţiilor publice; cunoaşterea mijloacelor de comunicare este o condiţie sine -
qua-non pentru înţelegerea societăţii actuale şi a schimbării, conform lui Marshall McLuhan,
pentru că: „(...) toate media, de la alfabetul fonetic la computer, sunt extensii ale individului, care
determină schimbări profunde şi de durată ale lui şi care îi transformă mediul înconjurător” [28].
Totuși, din perspectiva relaţiilor publice, pentru a comunica eficient, trebuie să-ţi cunoşti
9
publicul, respectiv canalele şi mijloacele adecvate, prin care mesajul poate ajunge la grupul-ţintă.
Mai mult decât atât, specialiştii în domeniu evidenţiază importanţa adecvării comunicării la noile
media şi utilizarea lor ca: „mijloc strategic de interacţionare cu publicurile, prin intermediul
căruia să adune din mediul exterior informaţii care să influenţeze procesele de decizie
organizaţionale” [3. p. 229].
În acest context, în volumul se evidenţiază caracteristicile noilor media, care se pot
transforma cu uşurinţă într-o grilă de evaluare aplicabilă diferitelor mijloace de comunicare
apărute recent şi despre care se nasc numeroase confuzii. Una dintre principalele caracteristici
este posibilitatea de a opera cu un volum imens de informaţii. Prin codare, informaţia este
stocată, ocupând astfel spaţiu digital şi fiind transmisă cu o viteză nemaiîntâlnită până la această
categorie a mijloacelor de comunicare. Interactivitatea este o altă trăsătură definitorie a noilor
media, care, conform autorilor, derivă din manevrabilitatea informaţiilor sau a datelor [4, 23]. De
asemenea, conectivitatea prin intermediul reţelelor, dar şi trăsături mai tehnice, precum
densitatea informaţiilor, sunt alte elemente definitorii ale noilor media.
Astfel, se identifică o serie de particularități ale noilor media şi unde se vorbeşte despre o
adevărată mediamorphosis, prin care se înţelege: „transformarea mijloacelor (media) de
comunicare, îndeobşte determinată de interacţiunea complexă dintre nevoile resimţite, presiunile
politice şi concurenţiale şi inovaţiile sociale şi tehnice”. În explicaţia pentru conceptul propus de
Fidler se observă accentuarea convergenţei dintre tehnic şi uman, ceea ce transformă subiectul
„new media” într-unul despre schimbare – cu numeroase implicaţii şi de o amploare
surprinzătoare chiar şi pentru autori – aşa cum remarcă Fidler (2004), dar şi Kim Veltman în
Understanding new media (2006), care susţine că: „(...) revoluţia noilor media, despre care
majoritatea persoanelor consideră că se referă doar la computer şi la Internet, nu este nici de
departe numai atât: este vorba despre o reorganizare a întregii cunoaşteri” [18, p.7].
E bine știut că din perspectiva teoriei comunicării, noile media presupun numeroase
transformări care ar face subiectul unei alte cercetări decât cea de faţă. Totuşi, o scurtă
prezentare a relaţiei new media - modele şi teorii ale comunicării se impune pentru o mai bună
analiză a subiectului.
Studiind tema abordată în cazul noilor media, pot fi aplicate atât modele ce aparţin „şcolii
proces” [7, p. 269 p.], cât şi „şcolii semiotice” [8, p.250]. Astfel, ar exista însă anumite aspecte
ce pot fi atribuite noilor media, precum: feedback-ul, posibilitatea participării active a unui
număr nelimitat de persoane, oportunitatea de a comunica prin intermediul a diferite mijloace
concomitent.

10
 În această ordine de idei, termenul de noi media, poate însemna multe lucruri, el se referă
la schimbările din comunicația electronică, care au avut loc la apariția tehnologiei digitale în
1980. Primul termen pentru acest nou concept a fost digital media, după cum subliniau Andrew
Dewdney şi Peter Ride, în cartea lor The New Media Handbook, „problema cu termenul de
digital media era faptul că avea tendinţa să privilegieze tehnologia în sine, în deficitul aspectului
de mediu” [5, p. 20].
Electronic media, este un alt termen care ar putea fi folosit în acest context, afirmă
aceeaşi autori. Termenul de electronic media grupează tehnologii de comunicaţie ale secolului al
XIX-lea, precum telegraful, telefonul, radioul, televizorul şi mai târziu, computerul. Ulterior a
fost propus un alt termen, acela de new media, considerat de aceeaşi autori mai potrivit, pentru
că „New Media relevă mai mult despre conceptul contemporan de cultură şi contextele
practicilor media decât relevă despre un simplu nou set de tehnologii. Relaţia dintre tehnologie,
cultură şi practici media trebuie privită ca o legătură la fiecare nivel, de la invenţie, la progres
tehnologic, la valoarea de întrebuinţare” [37].
Astfel, termenul new media este unul nou ce caracterizează orientarea tehnologică a
ultimelor două decenii în domeniul informaticii, şi acest concept este uşor de asociat cu următorii
termeni: internet, tehnologie, conţinut, colaborare, comunicare, interactivitate, noutate,
comunitate, experienţă. Tot new media este produsul comunicației tehnologice, care vine
împreună cu computerele digitale.
Înainte de 1980 media se referea în primul rând la print și la modelele analoage ca: ziare,
televiziune, cinematografie și radio. Acum, avem radioul digital, televiziunea și cinematografia
digitală, până și presa tipărită a fost transformată de noile tehnologi digitale.
Totodată, termenul new media poate nu este termenul ideal pentru atâtea ramuri
tehnologice, dar este singurul, care este recunoscut internațional și asociat cu transformările
tehnologice în comunicație. Care sunt diferențele majore între media digitală și cea analogică?
Astfel, digital media întrece tehnologia analogică, pentru că poate fi ușor transferată în diferite
platforme media, poate fi ușor manipulată și poate fi stocată. În al doilea rând, informația digitală
este la fel ușor de manipulat, iar rezultatul poate fi reprodus fără pierdere de calitate. Materialele
digitale depășesc sistemele analoage în termeni de viteză, calitate și performanță. Internetul, cu
rădăcinile sale în 1950 și 1960, nu este nou în sine.
Astfel chiar dacă ne considerăm sau nu, ca fiind parte din peisajul New Media, ceea ce
este nou în legătură cu ea, nu poate fi atribuit întru totul progreselor tehnologice, ar trebui să
luăm în considerare ceea ce este nou pentru societate când vorbim despre New Media? O
întrebare des ce ne vom pune-o, va fi - Ce facem noi cu New Media și ce face ea cu noi? Acum
11
putem comunica cu lumea în moduri de neimaginat acum câteva sute de ani, datorită acestui
fapt, viața și cultura noastră au fost schimbate. O parte a transformării culturale este New Media
și revoluția digitală, care are același efect ca presa tipărită. Revoluția digitală este un termen
recent dar care se va întâlni des, și care subliniază efectele expansiunii și scăderii în costuri a
computerelor și telecomunicației. Astfel, odată cu mijloacele digitale, lumea și-a schimbat modul
de gândire despre sine și despre planeta pe care locuim. Datorită acestui fapt, cultura digitală este
asociată cu schimbările rapide ale societății.
Astfel, New Media, se referă la o arie întreagă de schimbări în producția media, aceste
schimbări sunt: tehnologice, textuale, culturale și convenționale. Termenii luați în considerare
cei mai importanți, când vorbim de noile medii digitale sunt: interactiv, hipertextual, virtual,
networks (rețele) și simulation (simulare).
New Media este un ,,termen umbrelă”, care înglobează tehnologii diverse. Unii specialişti
sunt de părere că pot fi considerate New Media atât blogurile, podcasturile, jocurile video, lumile
virtuale, enciclopediile de tip wiki, dar şi orice dispozitiv mobil, televiziunile interactive şi chiar
site-urile şi email-ul. Sunt şi păreri conform cărora blogurile şi lumile virtuale îşi au mai degrabă
locul mai degrabă în categoria social media, deoarece ele încurajează formarea de comunităţi
virtuale şi reţele sociale.
În ciuda diferenţelor, o serie de cercetători au identificat două caracteristici comune
majorităţii definiţiilor date pentru New Media:
 difuzarea informaţiei către un număr, teoretic, infinit de receptori, în moduri
personalizate, în funcţie de specificul categoriilor vizate;
 deţinerea unui control egal asupra informaţiei atât al emiţătorilor cât şi al receptorilor [23,
p. 23- 25].
Astfel utilizatorii de internet au învăţat să folosească noile media şi să le includă în vieţile lor
personale şi profesionale. Noile media şi-au făcut simţite prezenţa în mai toate domeniile vieţii
sociale din aproape întreaga lume. Mai mult, în cazul tinerilor, devine din ce în ce mai valabilă
fraza că aceştia nu folosesc noile media, ci le trăiesc.
Astfel, noile media se referă la formele inovatoare de interacțiune dintre oameni și
tehnologie, la relația dintre oameni și instrumente de comunicare folosite în mod creativ pentru a
îndeplini nevoile elementare de informare, comunicare și relaționare. Alți specialiști consideră că
New Media sunt mijloacele de comunicare ce se bazează pe canale digitale precum internetul,
televiziunea digitală, hârtia electronică, telefonia digitală. ,,Noile media se referă la rezultatul
convergenței dintre sistemul mediatic tradițional (televiziune, radio, presa scrisă),
telecomunicații, tehnologia digitală și sistemele informatice și computerizate” [18, p.7 ]. Alte
12
definiții sunt chiar și mai vagi, considerând că New Media reprezintă toate textele, sunetele,
imaginile și formele grafice transformate de computer. Prin urmare, New Media reprezintă mai
mult decât Internetul sau versiunea online a cotidianelor.
,,Ca şi în cazul web 2.0, noile media nu se referă la tehnologii complet noi, apărute recent, ci
la tehnologii care existau de ceva vreme şi care, printr-un mod creativ de utliizare şi prin
multiple îmbunătaţiri, au intrat în atenţia opiniei publice, captând popularitatea uriaşă de care se
bucură astăzi. Scopurile new media: - difuzarea informaţiei către un număr, teoretic, infinit de
receptori, în moduri personalizate, în funcţie de specificul categoriilor vizate; - deţinerea unui
control egal asupra informaţiei atât al emiţătorilor, cât şi al receptorilor” [37]. New Media oferă
publicului posibilitatea de a trece de la statutul de simplu receptor la cel de emițător, de
comunicator. Informațiile răspândite prin internet nu trebuie să treacă de gatekeeperi, cum este
cazul informațiilor care devin știri în media clasică (ziare, radio și tv). Actualitatea și viteza de
fluxului informativ capătă o noua dimensiune, informația fiind accesibilă teoretic din fiecare colț
al lumii, mijloacele tehnice permițând cu ușurință anumite transmisiuni live.
La moment, lumea în care trăim este dornică de informaţie, iar noile media au grija să-i
alimenteze continuu această sete, stimulându-i curiozitatea, curiozitate de multe ori sterilă, dacă
nu chiar malefic într-o formă sau alta, New Media este omniprezentă în societate, întinzându-şi
influenţa direct sau indirect asupra tuturor. Omul modern, omul de masă, [4, p. 23] este supus
unui bombardament continuu de informații care-l depersonalizează, îl face să-şi piardă conștiinţa
de sine prin patru moduri:

2. Deşi disponibilitatea produselor New

1. Dezvoltarea New Media a sporit mult
capacitatea de a transmite mesaje (în
cazul nostru cu caracter negativ) pe mari
întinderi de spatiu şi timp şi de a
reintroduce aceste mesaje într-o
multitudine de locuri particulare.
Media serveşte la îmbogăţirea şi
accentuarea organizării reflexive a
sinelui, în acelaşi timp ea face această
organizare reflexivă tot mai dependentă
de sistemele asupra cărora individul are
relativ puţin control.

4. Dezvoltarea mijloacelor noilor media

creează ceea ce numim
3. Disponibilitatea sporită a materialelor
cvasiinteracţiunea mediată. Cei ce
simbolice mediate nu doar îmbogăţeste
privesc la televizor sau primesc alte
procesul formării sinelui: ea poate avea
mesaje socotesc aceste materiale ca
şi un efect de dezorientare.
nişte resurse care fac parte din
proiectele lor de formare a sinelui

13
 Totodată, impactul noilor media asupra publicului a stârnit controverse printre specialiştii
în domeniul comunicării. Unii acuză noile media de pervertirea valorilor culturale ale publicului,
de stimularea creşterii ratei delicvenţei, de dirijarea maselor către superficialitate şi de
descurajarea creativităţii. Alţii, dimpotrivă, subliniau faptul că noile media demască păcatul şi
corupţia, încurajează libertatea de exprimare, propagă un anumit grad de cultură printre oameni
[15, p. 132].
Pentru Diderot, gazetele erau niște hârtii, o hrană pentru ignoranți. Pentru Voltaire,
gazetele nu erau decât niște povestiri despre nimicuri. Totuși în 1787, Burke, a numit presa ca
fiind a patra putere în stat. Ceea ce este și în zilele noastre, în era internetului. Însă schimbările
provocate de internet sunt uneori comparate cu cele aduse de inventarea tiparului. Amintim că în
1991 a fost făcut public apariția World Wide Web (www), iar 1992 erau deja conectate peste un
milion de calculatoare. Toate descoperirele tehnologice au generat noi modalitați de distribuirea
informației. Accesul la informație a devenit mai facil și mai ieftin, ceea ce a dus la educația în
masă, la dezvoltarea economiei și chiar la revoluții sociale, iar în iulie 2016, o rezoluție ONU a
declarat că accesul la internet este un drept uman de bază.
Webul a fost conceput ca o resursă electronică de informații pentru oamenii de știință, dar
a fost rapid descoperit și utilizat de către întreaga comunitate conectată la internet. N-a trecut
mult timp până când companiile media, întreprinderile, organizațiile și persoanele fizice s-au
implicat în web. În 1993 apar primele browsere, capabile să regăsească date, să determine natura
acestora și să le afișeze pe ecran. Cât de mare este world wide webul? Este dificil de răspuns, dar
potrivit World Wide Web Size se estimează că există (august 2018) 4,42 miliarde de pagini, în
timp, ca și o comparație, creierul uman deține aproximativ 100 de miliarde de neuroni, scrie
Kevin Kelly în cartea sa din 2010, What Technology Wants (Ce vrea tehnologia) [28].
Lansate încă din anii 1980, serviciile de informare online furnizează abonaților informații
și divertisment. Pentru a mări constant numărul de abonați, companiile online oferă facilități
speciale, precum o navigare comodă pe web, filtre de conținut, mesagerie instantanee, jocuri,
pagini web personale, camere virtuale de discuții, elemente de conținut exclusive cum ar fi
interviurile online.
În cartea sa, Paul Bradshaw, The Online Journalism Handbook (Manual de jurnalism
online) amintește despre 41 de momente cheie în istoria apariției jurnalismului online și anume
subliniem câteva, apariția în 1991 a webului de care am amintit deja, lansarea în 1997 a
portalului BBC online, apariția în 1999 a platformelor de blogging, iar în 2004 lansarea
Facebook, un site web de tip rețea de socializare din Internet, creat de către Mark Zuckerberg

14
pentru a oferi posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și persoane încă necunoscute
[27].
Ideea este că rolul noilor media în societatea contemporană este greşită. Mesajele transmise
de mass-media şi interpretarea acestora sunt supradeterminate cultural şi reprezintă simbolic
structura de valori a societăţii. Vasile Dâncu subliniază în cartea Cultură şi comunicare de masă
că, prin asumarea modelelor propuse de mass-media, individul "încearcă să îndepărteze
imaginile dezagreabile, inhibante, oferind posibilităţi de construcţie a dimensiunii pozitive, a
identificării personale, omul depunând toate eforturile pentru a-şi construi o imagine de sine
fundamental favorabilă. Acest lucru este posibil deoarece individul se gândeşte pe sine în
imagini" [1, p.47]. Astfel, noile media au o influenţă incontestabilă asupra modului de viaţă
contemporan, cu precădere în cazul tinerilor.
Spre deosebire de vechile media, unde publicul consumă ceea ce i se livrează, mijloacele
noi oferă nu numai posibilitatea şi libertatea de a selecta informaţia, dar şi de a o manevra, de a
interveni asupra ei – caracteristică extrem de preţuită de către reprezentanţii noii generaţii: „The
Net Geners nu iau doar ceea ce li se oferă. Ei sunt iniţiatori, colaboratori, organizatori, cititori,
scriitori, autentificatori(...). Ei nu doar observă; ei participă. Ei cercetează, discută, dezbat, se
joacă, cumpără, critică, investighează, ridiculizează, imaginează, caută şi informează” [21, p.
207].
Această trăsătură are drept consecinţă faptul că specialiştii în relaţii publice trebuie să fie
mult mai atenţi la modul în care publicul utilizează mijloacele de comunicare, astfel încât să le
selecteze pe cele adecvate grupului-ţintă: „Cunoscând unde se află audienţa noastră în orice
moment va avea o influenţă dramatică asupra a ceea ce dorim să le spunem”. Astfel, la ideea lui
Rob Brown, am putea completa că informaţiile despre audienţă vor influenţa nu numai mesajul
ci şi alegerea mediului.
În acest context este important și experimentul făcut de Brian Fetherstonhaugh, CEO-ul
OgilvyOne Worldwide, atunci când a dorit să descopere consumul media în rândul tinerilor, a
reuşit acest lucru prin intermediul fiicei sale adolescente şi al prietenilor ei. Rezultatele
proiectului Allison Diaries l-au surprins prin faptul că membrii noii generaţii nu cumpără ziare
tipărite, ci privesc TV online, evitând astfel reclamele, comportament observat şi de John
Palfrey, care detaliază: „Nu înseamnă că (n.n. digital natives) nu citesc ştirile, ci doar că le obţin
prin noi modalităţi şi într-o varietate de formate” [10, p.16].
Totodată conform raportului State of the News Media 2010, elaborat de Pew Research
Center SUA, pentru prima oară în anul 2010, în SUA numărul de abonați de presă online a
depășit numărul de abonați de presă tipărită. Pentru consumatorii de știri, internetul a însemnat o
15
creștere a numărului de surse de știri disponibile. Cele mai vizitate sunt site-urile de știri
generale precum (Yahoo! News, Google News, HuffingtonPost, CNN, New York Times, Fox
News, NBC News) dar totodată publicul are la dispoziție site-uri specializate, care conțin
informații despre subiecte de interes mai restrâns: știri din domeniul automobilistic, știri
medicale, știri din călătorii, literatură și cărți, culinărie, religie etc. Internetul a ajuns cel mai
aproape de a împlini profeția lui McLuhan legată de ideea satului global. Ne gândim la media ca
la mijloace de comunicare în primul rând: presa, radioul, televiziunea. McLuhan se gândește la
media ca la o extensie a corpului sau a minții umane. Precum hainele prelungesc pielea, casa
prelungește mecanismul de reglare a temperaturii corpului așa și orice tehnologie este o
prelungire, o extensie a corpului uman. Această extensie este ca un păienjeniș de o imensitate
neîntâlnită până acum, avem un acces la media globală, la orice post de radio și TV cu difuzare
prin internet, indiferent în ce țară este locat. Cei care doresc să citească ziare sau reviste din alte
țări dispun acum de o gamă variată. În afara ziarelor americane cu o audiență internațională,
precum New York Times și The Wall Street Journal, ziare din Franța (Le Monde), Germania
(Die Welt), Marea Britanie (The Times), Japonia (Asahi Shimbun), Austalia (Sidney Morning
Herald), Romania (Adevărul), Rusia (Kommersant) și din multe alte țări oferă versiuni online.
De asemenea, poșta electronică a făcut posibilă transmiterea mesajelor pe glob în decurs
de numai câteva secunde. Multe grupuri de știri sunt dedicate informațiilor despre evenimente
internaționale și alte culturi, iar oamenii de pe întreaga planetă au pagini web care pot fi accesate
direct. Numele de World Wide Web este ideal pentru acest sat global. Share (distribuie), like (îți
place), comment (comentează), join (alătură-te), search (caută), online au intrat în ultimii ani în
rândul expresiilor de zi cu zi, la fel petrecerea timpului pe internet, pe rețele de sociale ca
Facebook, Twitter, LinkedIn, pe bloguri sau motoare de căutare, precum Google ori pe site-uri
cu conținut generat de useri (utilizatori), precum Youtube, sunt activități obișnuite și frecvente.
Antonio Momoc, subliniază în cartea sa Comunicarea 2.0 că telefonul mobil conectat la
internet nu mai este un accesoriu specific unui grup social sau o afișare ostentativă a statutului, ci
un mijloc cotidian de informare, de relaxare sau de comunicare (precum radioul sau televizorul).
Noile tehnologii și participarea de masă pe internet au oferit companiilor și guvernelor
oportunitatea de a afla o cantitate uriașă de informații despre proprii cetățeni, despre obiceiurile
și preferințele lor și de a folosi aceste informații în scopuri politice și populiste. Dacă pesimiștii
se luptă pentru apărarea dreptului la viață privată, opimiștii semnalizează că datorită internetului
crește participarea crescândă a indivizilor în regimuri autoritare și nu numai. În acest context,
scepticii insistă pe consecințele unui dialog al surzilor, când toți vorbesc și nimeni nu ascultă,
specific acum mediului online, pe fragmentarea în comunități ale căror membri nu mai
16
împărtășesc valori și experiențe comune, specific erei jurnalismului tradițional. Filosofi ca
Gramsci cred că în societatea burgheză de consum proprietarii mass-media sunt cei care impun
ideile dominante în societate. În acord cu această perspectivă, media de comunicare clasică
(print, radio, televiziune) ar reprezenta mai degrabă punctul de vedere al patronilor și ar susține
interesele socioeconomice ale celor de la putere. Tehnofilă fiind, susțin parțial acestă părere și
mă aliniez afirmației că old media se află sub controlul patronilor, iar mesajele sunt filtrate de
gatekeeperi (ad litteram, păzitori de porţi), în schimb new media sunt necontrolate de puterea
economică sau politică, iar userii (utilizatorii) își pot apăra, susține și exprima direct propriile
opinii. Pe de altă parte, să nu neglijăm și afirmația, că new media sunt și ele, la rândul lor, afaceri
sau companii patronate de acționari sau proprietari interesați de faptul, ca businessul lor să
funcționeze, să producă trafic online, audiență, vânzări sau bani din publicitate. Rețelele sociale,
ca mijloace aflate în proprietate privată ar putea comunica, la rândul lor, ideile clasei dominante,
ale proprietarilor lor [35].
Jozeph R.Dominick, în cartea sa, Ipostazele comunicării de masă, trece în revistă toate
ipostazele prin care a trecut și trec old și new media. Fiindcă specificul lucrării de față pune
accent pe tot ce înseamnă online vom face referință anume la presa online. Respectiv, potrivit lui
Jozeph R.Dominick, profesor la College of Journalism and Mass Comunication, University of
Georgia, industria presei cotidiene continuă să facă experimente pentru a găsi cea mai bună
modalitate de a integra o prezență pe internet cu edițiile tradiționale pe hârtie. Temându-se că
unele companii care activează online precum Yahoo!, ar putea să le fure toți cititorii și spațiul
publicitar, numeroase ziare s-au înghesuit să-și facă versiuni online, care de fapt erau niște
versiuni simplificate ale variantei tipărite.
Astfel, ziarele şi revistele rămân simboluri pentru plăcerea de a citi „ca pe vremuri” şi
apanajul unui anumit lifestyle, ceea ce nu le exclude din viaţa unui tânăr, în care pot impreună cu
succes alături de variantele online.
Noile media mai propun o problemă spre dezbatere: veridicitatea informaţiilor. Datorită
accesului larg la crearea de conţinut în mediul online (aşa-numitul user generated content), dar şi
a inflaţiei de surse care postează informaţii în WWW, gradul de neîncredere a crescut vertiginos.
Prin urmare, selectarea şi evaluarea datelor este esenţială: „Generaţia Net ştie să fie sceptică
oricând se află online. (...) Crede dar cercetează ar fi un motto potrivit pentru tinerii de astăzi”.
[14, p. 207].
Bineînțeles, New Media înseamnă și în jurnalism, o schimbare a paradigmei. Unii au lăudat
această stimulare/mobilizare a creativității în mediile de socializare. Cetățenii Internetului fac
ceva, ies din starea de neimplicare, actul creativ devine posibil, accesibil; liber, cum s-a spus,
17
dincolo de eterogenitatea interpelărilor și diversitatea opiniilor acest schimb de mesaje, căzând
sub protecția anonimatului, subminează însă calitatea și credibilitatea jurnalismului. S-au
înmulțit “scriitorii de Internet” (jurnalist, blogger, forumist), tabloidizarea sacrificând, sub
standardul raitingului, standardele profesionale. Universul digital oferă, așadar, o periculoasă
libertate „fără margini”, cu efecte patologice, bulversând, scria Serge Tisseron, identitatea
socială și relațiile, adâncind prăpastia dintre viața adevărată și viața online [16, p. 300].
La începutul anilor 2000, dezvoltarea noului canal de comunicare – Internetul, apariția
unor noi dispozitive de comunicare mult mai mobilă (smartphoane, netbook-uri, tablete) și
accesul la diverse conținuturi multimedia au modificat raportul dintre mass-media, opinia
publică și domeniul politic. În primă instanță remarcăm facilitarea transmiterii informațiilor
politice datorită opțiunilor interactive ale tehnologiilor Web, integrarea noilor media în
strategiile de comunicare ale candidaților, renovarea conceptelor participare politică și consultare
a opiniilor cetățenilor, controlul cvasi-permanent al activității instituțiilor politice reprezentative.
În acest context, Benoit Sillard a menționat că noile media și Internetul au bulversat
procesul de formare a opiniilor publice: noile mijloace de comunicare permit cetățenilor să se
exprime direct, să comenteze actualitățile, să identifice probleme și să formuleze soluții concrete.
Astfel, are loc constituirea unui spațiu public extins, care este în același timp și local și
internațional, orientat spre posibilitatea participării la dialog a fiecărei persoane conectate la
rețeaua globală și a transmiterii și preluării informațiilor de un număr mare de utilizatori. În atare
condiții, Internetul devine „a cincea putere politică, capabilă să supravegheze derivele puterii
politice” [26]. Conferind cetățenilor mai multă libertate de exprimare, noile mijloace de
comunicare au modificat condițiile de exercitare a puterii, cunoscute în perioadele anterioare.
Prin urmare, asistăm la un proces de tranziție de la democrația opiniilor impuse la o democrație a
opiniei libere.
Noile media au modificat nu doar domeniul constituirii şi exprimării opiniei publice, dar
şi cel de studiere a fenomenului dat, îmbogăţindu-l cu noi metode precum sondajele de opinie
on-line sau procedeele de investigare a audienţei din spaţiul numeric prin cuantificarea şi analiza
automată, în timp real, a utilizatorilor. În acest caz, ţinându-se cont de avantajele şi dezavantajele
aplicării diverselor procedee de studiere a audienţei noilor media, a fost realizată o tipologizare a
noilor metode de cercetare din domeniu în trei categorii de bază:
1. metode de investigare a audienţei şi a opiniei publice în regim on-line;
2. metode tradiţionale, utilizate în regim off-line;

18
 3. metode mixte de cercetare, constituite din îmbinarea unor procedee de investigare on-line
şi cele de investigare off-line (utilizate cu precădere din 2000 pentru a servi la realizarea
unor obiective diverse).
Dintre acestea cele mai accesibile sunt aplicaţiile web de determinare a numărului de
vizitatori ai platformelor on-line, anchetele realizate prin intermediul poştei electronice,
sondajele de opinie on-line. Noile tehnologii permit citirea de pe browser a unui şir de
caracteristici, importante pentru investigarea publicului şi a opiniei publice on-line, precum:
locul, data sau frecvenţa accesării informaţiilor postate. Confruntarea acestor date cu elementele
structurale ale unor forme ale noilor media, inclusiv tematica informaţiilor difuzate prin noile
canale de comunicare, este practicată deseori de cercetători pentru determinarea preferinţelor
publicului on-line în materie de produs mediatic. Astfel de cercetări scot în evidenţă contribuţia
noilor media la fortificarea „ideii politicii, înţelese ca proces comunicaţional” [19, p.48].

1.2. De la mijloacele de informare în masă tradiționale la platformele digitale de informare:

ascensiune și provocări

Ziarele au fost de-a lungul secolelor folosite de civilizaţii pentru a transmite ştiri şi
informaţii către populaţie. La mijlocul secolului XIX ziarele devin principala sursă de informare
pentru cetăţeni. Între anii 1890-1920, cunoscută şi ca ,,anii de aur” al mediei tipărite cum ar fi
William Randolph Hearst, Joseph Pulitzer şi Lord Northcliffe construiesc mari imperii de
edituri. Odată cu apariţia radioului (1920) şi a televiziunii utilizarea ziarelor a scăzut la jumătate,
dar nu a dus la dispariţia lor ci la modernizarea lor ca format: apar ziarele color, apar primele
fotografii în ziare (1880), ştirile devin scurte şi la subiect. Apariţia radioului şi a televiziunii s-a
dovedit a nu fi o ameninţare pentru ziare, ele doar au ajutat ca ziarele să devină mai performante.
Rămâne de văzut dacă Internetul o să ajute ziarele sau va rămâne o ameninţare la adresa lor.
Aceaste îmbunătăţiri aduse ziarelor contribuie la menţinerea lor ca şi mijloc de informare
important în rândul cetăţenilor [27, p. 236-238].
E bine știut că, noile media este un concept nou care caracterizează orientarea
tehnologică a ultimelor două decenii în domeniul informaticii, şi acest concept este uşor de
asociat cu următorii termeni: internet, tehnologie, conţinut, colaborare, comunicare,
interactivitate, noutate, comunitate, experienţă.

19
 Un produsul al comunicației tehnologice ar fi Noile media, care vine împreună cu
computerele digitale. Înainte de anii 1980 media se referea în primul rând la print și la modelele
analoage ca: ziare, televiziune, cinematografie și radio. Acum, avem radioul digital, televiziunea
și cinematografia digitală, până și presa tipărită a fost transformată de noile tehnologi digitale.
New Media poate nu este termenul ideal pentru atâtea ramuri tehnologice, dar este
singurul, care este recunoscut internațional și asociat cu transformările tehnologice în
comunicație. Care sunt diferențele majore între media digitală și cea analogică? Digital media
întrece tehnologia analogică, pentru că poate fi ușor transferată în diferite platforme media, poate
fi ușor manipulată și poate fi stocată. În al doilea rând, informația digitală este la fel ușor de
manipulat, iar rezultatul poate fi reprodus fără pierdere de calitate. Materialele digitale depășesc
sistemele analoage în termeni de viteză, calitate și performanță. Internetul, cu rădăcinile sale în
1950 și 1960, nu este nou în sine. Ceea ce este nou, sunt serile de rețele computerizate conectate
la sateliți wireless, cablurile optice și rețelele, care au făcut ca modelul tradițional de comunicare
să fie modificat.
Chiar dacă ne considerăm sau nu, ca fiind parte din peisajul New Media, ceea ce este nou
în legătură cu ea, nu este atribuit întru totul progreselor tehnologice, ar trebui să luăm în
considerare ceea ce este nou pentru societate când vorbim despre New Media? Ce facem noi cu
New Media și ce face ea cu noi? Datorită faptului, că acum putem comunica cu lumea în moduri
de neimaginat acum câteva sute de ani, datorită acestui fapt, viața și cultura noastră au fost
schimbate. New Media și revoluția digitală, este o parte a transformării culturale, care are același
efect ca electrificarea sau presa tipărită. Revoluția digitală este un termen recent, care subliniază
efectele expansiunii și scăderii în costuri a computerelor și telecomunicației. Odată cu mijloacele
digitale, lumea și-a schimbat modul de gândire despre sine și despre planeta pe care locuim. În
particular, cultura digitală este asociată cu schimbările rapide ale societății.
New Media, se referă la o arie întreagă de schimbări în producția media, aceste
schimbări sunt: tehnologice, textuale, culturale și convenționale. Încă din 1980, un număr de
concepții au definit caracteristicile termenului New Media. Termenii luați în considerare cei mai
importanți, când vorbim de noile medii digitale sunt: interactiv, hipertextual, virtual, networks
(rețele) și simulation (simulare). New Media este un ,,terment umbrelă”, care înglobează
tehnologii diverse. Unii specialişti sunt de părere că pot fi considerate New Media atât blogurile,
podcasturile, jocurile video, lumile virtuale, enciclopediile de tip wiki, dar şi orice dispozitiv
mobil, televiziunile interactive şi chiar site-urile şi email-ul. Sunt şi păreri conform cărora
blogurile şi lumile virtuale îşi au mai degrabă locul mai degrabă în categoria social media,
deoarece ele încurajează formarea de comunităţi virtuale şi reţele sociale.
20
 În ciuda diferenţelor, o serie de cercetători au identificat două caracteristici comune
majorităţii definiţiilor date pentru New Media:
 difuzarea informaţiei către un număr, teoretic, infinit de receptori, în moduri
personalizate, în funcţie de specificul categoriilor vizate;
 deţinerea unui control egal asupra informaţiei atât al emiţătorilor cât şi al
receptorilor [28].
Un studiu realizat în iunie 2008 de către Agenţia de Monitorizare a Presei şi IMAS arată
în raportul aferent studiului ,,Evoluţia nivelului de competenţă în mass-media” următoarele
rezultate: cititorii actuali de presă din România aleg ediţiile tipărite ale ziarelor în proporţie de
80%, 7% din ei nu le cumpără, iar mai mult de jumătate alocă mai puţin de 10 lei pe lună
cumpărării presei. Tinerii cu vârste cuprinse între 15-20 de ani, mai ales din mediul urban, sunt
însă cei mai fideli cititori de ediţii online ale publicaţiilor (aproape trei sferturi dintre
respondenţii cuprinşi în acest interval de vârstă declară că navighează pe Internet aproape zilnic),
doar 58% alegând să citească varianta tipărită a publicaţiilor.
În rândul publicului adult presa scrisă şi Internetul se află pe ultimul loc în privinţa
încrederii, după televiziune şi radio. Situaţia este opusă la categoriile de vârstă cuprinse între 15
şi 20 de ani unde Internetul a fost plasat pe primul loc al încrederii, urmat de televiziune, radio şi
pe ultimul loc aflându-se presa scrisă. 47% care folosesc calculatorul au conexiune de Internet
acasă, iar tot acelaşi procentaj declară că a folosit Internetul în ultimele 3 luni. 83% din
respondenţi care au folosit Internetul în ultimele 3 luni au accesat pagini de Internet de acasă.
45% din respondenţi sunt de acord în mică sau foarte mică măsură cu cenzura pe Internet sau
consideră că acesta nu ar trebui să existe.
Ponderea celor care consultă publicaţiile în format tipărit este mai mare decât a celor
care consultă publicaţiile online, dar bugetul alocat presei scrise este unul redus. Studiul
prezentat mai sus ne răspunde la prima întrebare de cercetare şi anume: Au pierdut ziarele din
popularitate odată cu apariţia lor în mediul online, a Internetului? cu un răspuns negativ. Este
unul dintre puţinele studii care demonstrează contrariul, anume că presa scrisă încă este utilizată
mai des decât presa online.
Prezentarea succintă a evoluţiei ziarului de la primele apariţii ne conduce la mediul online.
Ziarele ajung să se confrunte cu Internetul fiind obligaţi să se transforme în ziare online pentru a
rămâne în tendinţele publicului. După ce am prezentat evoluţia presei scrise urmează să
prezentăm evoluţia presei online. David Shedden a realizat primul timeline al new medie-i.
Ziarul The Columbus Dispatch din Ohio devine primul ziar care trece şi pe varianta online în
1980. Primul ziar online a apărut în 1995 sub numele de ,,The American Reporter” creat de
21
editorul Joe Shea. După aceste momente de bază ale presei online urmează apariţia a tot mai
multor ziare pe Internet ajungând să numărăm în ziua de azi sute de mii de apariţii de ziare
online.
Epoca modernă consemnează istorii succesive ale principalelor mijloace de comunicare
în masă. Fiecare mijloc a debutat furtunos, a strălucit pe cerul mediatic, după care s-a retras,
lăsând locul altui mijloc, mai promiţător. Aşa s-au întâmplat lucrurile cu cartea, cu presa scrisă,
cu filmul, cu radioul. Ultima sosită, televiziunea, străluceşte şi domină vizibil câmpul mediatic.
Deja suntem martorii apariţiei unui alt mijloc extrem de atractiv şi de util - Internetul. Înlocuirea
unui mijloc din poziţia de lider al comunicării nu a dus la dispariţia sa, ci doar la un gen de
reordonare a câmpului media, la un tip de coexistenţă a tuturor mijloacelor de comunicare în
masă. Aşa se face că, astăzi, presa scrisă, radioul, filmul, televiziunea se împletesc şi edifică un
adevărat mediu de informaţii, de reprezentări de care nu ne dăm neapărat seama, dar care
exercită o presiune continuă, alcătuind, de fapt, atmosfera pe care o respirăm în fiecare moment.
Dacă în presa scrisă puteam vorbi de un număr limitat de surse de informare, Internetul
este nelimitat. Informaţia pe Internet poate fi găsită în ediţiile online ale unor ziare care există şi
în print, în ediţii exclusiv online ale unor publicaţii şi în numeroasele bloguri afiliate fiecărei
publicaţii sau care există independent de orice publicaţie. Până acum, televiziunea era cea care
oferea libertatea de a alege, prin mânuirea telecomenzii. Acum însă Internetul face mai mult de-
atât - oferă libertatea cititorului de a-şi construi singur propriul traseu.
O parte dintre redactorii unor cotidiane de renume din ţară sunt îngrijorati şi indignaţi de
faptul că revistele/ziarele online vor ajunge să dezvolte o afacere pe seama informaţiilor oferite
de presa scrisă, adică pe munca jurnalistilor. Probabil că în viitor, presa scrisă va deveni o anexă
a celei online, iar în final va dăinui cea care prezintă mai multe avantaje. Principalul avantaj de
care beneficiază o informaţie online este faptul că poate fi prezentată prin intermendiul celor tre
suporturi: audio, video si scris. E mult mai ușor pentru cititor să asimileze o informaţie
prezentată în imagini şi în sunete decât să o citească din paginile unui ziar. Comoditatea şi lipsa
timpului cu care se confruntă majoritatea oamenilor reprezintă un plus adus presei online.
Care sunt însă diferenţele dintre un ziar online şi unul tipărit? Prima diferenţă ar trebui
să o facă limbajul, care ar trebui să fie mult mai îngrijit, astfel mult mai literar în presa scrisă
decât în mediul online, care este caracterizat de viteza, de eficienţă şi de flexibilitate. În afară de
limbaj ar fi însăşi conţinutul, care pare să fi devenit mai “neserios”, lejer, plin de poze şi cu texte
cât mai scurte şi în presa scrisă, unde ştirile şi conţinutul scris era pe primul loc. În mediul online
este ceva normal, mai ales că are suport şi pentru video.

22
 Presa online nu are spaţiu limitat de stocare. În pagina online a unui ziar, nu ai limitări
de pagini, nu ai limitări de spaţiu pentru poze. Articolele pot fi astfel, în mediul online, mai
complete, susţinute de legături către alte publicaţii, către alte păreri pe această temă, către studii
de caz, cât pot fi deasemenea susţinute şi de mai multe imagini şi filmări. Informaţiile în presa
online, ajung deasemenea mai rapid la cititor.
Majoritatea publicaţiilor zilnice au un termen limită până la care pot trimite la publicare
varianta finală a ziarului, pe când această limitare nu există în online, publicaţia putând fi adusă
la curent cu ultimele noutăţi în orice moment din zi şi din noapte. Presa online are marele avantaj
de a permite interacţionarea între cititorii articolelor prin intermediul comentariilor pe care le pot
lăsa fie la anumite articole fie pe forumurile de discuţie, special create pe diverse teme din presa
zilnică. Se încurajează astfel crearea comunităţilor şi împărtăşirea opiniilor într-un mediu online,
neutru, unde ai ocazia să discuţi despre un subiect nu doar cu colegul de serviciu sau vecinul, ci
cu toţi oamenii dintr-o ţară sau chiar de pe planetă, după caz.
Dacă în presa scrisă puteam vorbi de un număr limitat de surse de informare, Internetul
este nelimitat. Informaţia pe Internet poate fi găsită în ediţiile online ale unor ziare care există şi
în print, în ediţii exclusiv online ale unor publicaţii şi în numeroasele bloguri afiliate fiecărei
publicaţii sau care există independent de orice publicaţie. Până acum, televiziunea era cea care
oferea libertatea de a alege, prin mânuirea telecomenzii. Acum însă Internetul face mai mult de-
atât - oferă libertatea cititorului de a-şi construi singur propriul traseu.
Presa tradiţională consumă mai multe resurse, de mai multe tipuri, şi implicit costă. Presa
online este ecologică şi este aproape gratuită. Un mare avantaj pentru viitor pentru presa online
este că aceasta este ecologică: nu consuma hârtie sau cerneală şi nici nu are nevoie de atâtea
resurse umane, ci practic, odată ce site-ul web există. Astfel, pentru presa tradiţională trebuie să
faci minimul efort de a te duce până la un punct de presă, să scoţi din buzunar o anumită sumă de
bani, în funcţie de publicaţie, şi eventual apoi, să ai grijă să reciclezi ziarul. Jurnalismul a fost
susţinut până acum de existenţa acestui cerc vicios în care audienţa plătea pentru ştirile pe care le
dorea, vânzătorii de publicitate plăteau să atingă un anumit target, iar agenţia de presă din care
plătea jurnaliştii, iar societatea beneficia astfel de informaţii. Presa în online a rupt acest cerc,
acum fiind nevoie de mult mai multă creativitate şi mai multe idei ca să se poată menţine acelaşi
suport pe care s-a făcut jurnalism de calitate atât timp.
“Unde pierde presa scrisă? La partea de publicitate. Din nou aceasta pierde teren în fața
online-ului care din nou are o capacitate mai mare de stocare şi de redare a publicităţii, care nu e
doar un print, ci poate fi un clip video sau audio. Dezvoltarea presei online este percepută de
mulţi ca un fel de apocalipsă a printului prin efectele negative pe care le are asupra acestuia din
23
urmă: tabloidizarea presei de calitate, deprofesionalizarea breslei, dispariţia presei de autor” [8,
p. 29].
Oamenii au nevoie şi de opinie, nu numai de informaţie. Acesta este şi avantajul presei
scrise în comparaţie cu presa online, unde e mai complicat să stai şi să citeşti un articol de
opinie. Acolo se află informaţia scurtă, livrată rapid, care pune la curent cititorul cu ceea ce are
nevoie.
Diferenţa dintre cititorul de print şi cititorul de online este că primul nu va cumpăra trei
ziare pentru o informaţie, în timp ce al doilea va verifica zece site-uri ca să priceapă despre ce e
vorba. Şefii ziarelor uită acest lucru atunci când fac strategiile versiunilor online ale publicaţiilor.
O altă problemă este că se uită un aspect foarte important când vine vorba de New Media: oricât
de bun ar fi un jurnalist în domeniul print, în online există întotdeauna o concurenţă acerbă. Când
vine vorba de New Media, viteza nu e totul. Contează modul în care tratezi informatia contează
corectitudinea, contează unghiul de abordare.
Perioada de aur a presei scrise a trecut și nu se va mai întoarce. Într-o piață media din ce
în ce mai aglomerată, ziarele tipărite își văd amenințat modelul de organizare. Scăderea
numărului de cititori aruncă publicațiile tradiționale într-un cerc vicios din care ieșirea este greu
de găsit. Din orice perspectivă am privi, ajungem până la urmă la bani. De o lungă perioadă de
timp, veniturile jurnalelor tipărite se bazează pe două componente principale: publicitatea și
vânzarea ziarului (la chioșc și prin abonamente). Procentul reprezentat de publicitate variază
destul de mult.
Efectul cumulat al acestor transformări este o scădere a calității materialelor. Pentru a
complica problema și mai mult, jurnalele tipărite trebuie acum să se lupte pentru banii din
publicitate nu doar cu televiziunea, ci și cu presa online. Firmele își vor face reclamă acolo unde
există public.
Astfel, putem afirma că Internetul cu siguranţă a adus o mare schimbare în ceea ce
priveşte circulaţia ziarelor, rapiditatea transmiterii unui mesaj, unei ştiri, unei noutăţi. Există, se
pare, o bătălie continuă între clasicul ziar de hârtie şi multitudinea de portaluri care reunesc într-
o pagină web toate ştirile şi publicaţiile. Este până la urmă o bătălie între stiluri de viaţă: între a
răsfoi paginile unui ziar abia imprimat, a savura mirosul de hârtie şi cerneală şi a sorbi o cafea
dimineaţa, sau tipicul omului care prima oară când se trezeşte, renunţă la romantismul dimineţii,
porneşte computerul şi verifică online ultimele noutăţi, şi ştiri.
New Media nu este responsabilă de criza actuală a presei, doar a accentuat-o, pe hârtie sau
pe ecran, jurnalismul are nevoie, înainte orice de altceva, de a efectua o revoluție, de a recrea o

24
presă post Internet, concepută pentru cititori, și nu pornind de la dorințele companiilor care fac
publicitate [9, p. 247].
În ultimul timp mai multe ziare din străinătate au renunţat la varianta tipărită şi publică doar
ediţii online. Deşi unii nu susţin ideea de publicaţie online, existând în acest sens argumente pro
şi contra.
A fi proprietarul unui ziar online înseamnă a fi în pas cu New Media şi cu evoluţia
mijloacelor de informare în masă. Astăzi, mult prea puţină lumea se abonează la un ziar, mai
degrabă făcându-şi un abonament la o companie de Internet. Iar fluxul informaţional care abundă
paginele net, nu-i lasă indiferenţi pe cititori şi accesează măcar o dată o ştire, un reportaj sau un
alt material jurnalistic pentru a se documenta vis-a-vis de un subiect de interes general. Pe de altă
parte, puţina răbdare şi nevoia de a găsi informaţii a cititorilor i-a făcut pe reporterii şi redactorii
online să scrie.
Ca urmare, după cum spune Mike Ward în cartea sa „Journalism online” presa
electronică are avantajul de a fi imediată, cu posibilităţi multiple de punere în pagină, folosirea
elementelor multimedia, platformelor flexibile de distribuţie, arhivarea, construcţia şi receptarea
nonliniară a conţinutului, interactivitatea şi existenţa link-urilor. „Pe Web, există potenţialul
pentru a aduce la zi informaţiile, ştirile din showbiz şi orice altă pagină simultan şi repetat, minut
cu minut, pentru a oferi atât cele mai noi ştiri, cât şi bârfele despre pop staruri. Un singur site de
ştiri poate publica zeci de variante aduse la zi, pentru fiecare articol, la fiecare câteva minute”
[17 p. 21-26].
Astfel, cum un site de Web este compus dintr-o multitudine de pagini, Internetul are un
avantaj uriaş în comparaţie cu alte medii: spaţiu virtual nelimitat. În presa scrisă, jurnaliştii se
confruntă cu limitele impuse de numărul limitat de pagini şi de spaţiul alocat fiecărui domeniu şi
articol. În radio şi televiziune, timpul este factorul limitator. Paginile de Web sunt legate între
ele, dar pot fi citite şi independent, ceea ce, potrivit statisticilor, măreşte cantitatea şi lărgeşte aria
continuţului informativ, precum şi potenţiala audienţă.
Folosirea elementelor multimedia este un alt factor care ne face să alegem varianta
electronică a unui ziar. De ce? Fiindcă site-urile de Web pot oferi o întreagă varietate de
elemente: text, componente audio şi video, elemente grafice şi mici programe care pot fi folosite
pe Internet, cum ar fi formularele sau chiar jocurile online, ce pot adăuga valoare articolelor.
Carole Rich, dă un exemplu grăitor pentru modul în care astfel de elemente pot completa un
articol jurnalistic: „Să presupunem că scrieţi un articol despre sistemul de impozitare în
comunitatea dumneavoastră. Un calculator sau formular interactiv care le permite cititorilor să

25
vadă cum îi afectează sistemul de impozitare ar putea constitui o componentă foarte utilă a
articolului” [22, p. 281].
Mai mult decât atât, aşa cum niciun alt mediu nu permite, un ziar online oferă
consumatorilor posibilitatea de a recepta informaţia în mod activ. După prof. Stephen J.
Farnsworth de la George Mason University o publicaţie online permite cititorilor să
interacţioneze cu furnizorul informaţiei (spre exemplu prin e-mailuri trimise jurnaliştilor, în care
cititorii oferă propria lor perspectivă asupra articolelor, sau chiar inserează noi informaţii).
Consumatorii au, de asemenea, posibilitatea de a comunica între ei, prin pagini de mesaje de la
cititori sau forumuri virtuale, unde pot discuta pe marginea ştirilor şi reacţiona la ceea ce scriu
jurnaliştii. Totodată, consumatorii au ocazia de a se transforma în furnizori de informaţie,
mulţumită site-urilor de Web care încurajează utilizatorii să-şi publice propria viziune asupra
actualităţii şi să impună subiecte pe care le consideră relevante [23, p.23-25].
Atunci când citesc un articol într-un ziar, când urmăresc un reportaj TV sau când ascultă o
emisiune radio, consumatorii trebuie să recepteze conţinutul aşa cum a fost acesta conceput şi
ambalat de jurnalişti. Receptorii nu au de ales, trebuie să parcurgă informația aşa cum au fost
aceasta a fost formulată. Singurul mod în care se pot implica activ în receptare este să renunţe la
citit, să oprească aparatul sau să schimbe postul. Internetul, pe de altă parte, dă jurnaliştilor
posibilitatea de a formula informaţiile într-un mod care să permită utilizatorilor să selecteze ceea
ce este relevant pentru ei şi să consume informaţia în orice ordine doresc. Potrivit lui David
Weaver „utilizatorilor le place să deschidă articolele sau sa navigheze către subiectele
tangenţiale, în propria lor marjă de timp” [31].
Ziarul online este un lucru de viitor, de evoluţie şi care oferă diferite avantaje în comparaţia
cu ziarul tradiţional. E un mod absolut sigur de a câştiga mai rapid şi sigur cititorii fideli prin
rapiditatea difuzării informaţiei şi posibilităţilor de stocare a ei în propriul PC, interactivitate,
actualizare, spaţiul nelimitat, dar şi relaţiilor care pot fi stabilite dintre redactori şi publicul ţintă
şi/sau societăţi care se abonează gratuit sau îşi plasează publicitatea pe site.
Noile media sunt într-o continuă schimbare. Dacă acum câteva decenii puteam să spunem
că noile media reprezintă televizorul şi radioul, în momentul de faţă când spunem noile media ne
gândim la Internet şi la mediul virtual. Deşi sunt abordări ale teoreticienilor şi oamenilor din
domeniul comunicarii care susţin că noile media sunt reprezentate de toate canalele mediatice
(televizor, radio, presa scrisă, Internet), acest termen are o relevanţă doar în cazul în care este
folosit, atunci când te referi la Internet. Oricât de mult se va tehnologiza presa în mileniul trei,
dispariția ei nu este de întrevăzut. De ce? Un răspuns îl dă același neobosit David Randall: “Fie
că informația vine pe hârtie, pa calea undelor, prin cablu de fibră optică, prin liniile telefonice,
26
prin satelit sau prin transfer cerebral, cineva trebuie să o filtreze, să o cerceteze, să o testeze, să
o pună la îndoială și să încerce să relateze în mod corespunzător rezultatele acestui proces. Și
cine va fi cel mai potrivit aici? Tehnicianul universal, cercetătorul universal, politicianul
universal? Sau jurnalistul universal? Dar cu atât mai mare va fi răspunderea celui ce va
practica această informație – precum și a celui care o va mântui, a celui ce se va folosi de ea ”
[24, p. 238].
Ziariştii din presa tradițională au câteva motive „legitime” să simtă acest complex de
superioritate. Întâi, pregătirea profesională propriu-zisă. Adică şcoală serioasă, făcută la
universitate sau la maeştri, ce se întinde pe durata a 3-4 ani. În acest timp, viitorul jurnalist învață
să studieze şi să reflecte diversitatea de perspective şi opinii asupra realității, să ghicească
particularitățile comunicării cu oamenii în formă scrisă, verbală sau non-verbală, să țină cont de
specificul fiecărui tip de instrument mass-media – ziar/radio/TV. Urmează apoi activitatea de
ziarist – alergătură din redacții pe teren şi înapoi, migală în culegerea informațiilor, respectarea
sensibilităților, prevederile
Într-un articol publicat în 2002, autoarea Zizi Papacharissi (prof. în cadrul
Departamentului de Comunicare de la Universitatea Illinois din Chicago) face analiză
amănunțită a impactului pe care internetul îl poate avea asupra societății. Autoarea Zizi
Papacharissi, profund interesată de impactul pe care tehnologia new media îl are asupra
socialului și a politicului continuă, prin intermediul acestui articol, să vorbească despre
potențialul tehnologiei de a schimba societățile prin intermediul discuțiilor politice online și dacă
aceste discuții pot duce mai apoi la o societate mai democratică. Articolul este împărțit în mai
multe părți: retorica utopică ce înconjoară tehnologiile new media, sfera publică, accesul la
informații, globalizarea sau tribalizarea, comercializarea, și ultima parte aduce în discuție, o
sferă virtuală. Autoarea articolului vorbește despre impactul pozitiv pe care internetul îl poate
avea asupra societăților, aceasta considerând că activitatea online va stimula și dorința cetățenilor
de a fi parte integrantă în deciziile politice. Foarte important pentru a înțelege mai bine ideea
articolului este să ținem cont de distincția pe care autoarea o face între spaţiul public și sfera
publică. Aceasta explică faptul că, fiind un spațiu public, internetul contribuie la deliberările
politice, pe când sfera publică este cea care facilitează discuțiile pentru promovarea schimbului
democratic de idei și opinii [31].
Prin urmare, dacă spațiul virtual sporește discuțiile atunci sfera virtuală este și ea
responsabilă pentru sporirea democrației. Persepectivele utopice în ceea ce privește internetul
vorbesc de comunicarea politică mediată de calculator ca fiind responsabilă de înrădăcinarea
democrației, iar anonimatul oferit de internet este responsabil de schimbul de idei neinhibat.
27
Spațiul virtual poate fi, în același timp, public dar și privat și, tocmai de aceea, este atrăgător
pentru cei ce doresc să se reinventeze. Ceea ce autoarea constată însă, e faptul că spațiul virtual
poate extinde canalele noastre pentru comunicare dar nu poate să afecteze natura comunicării în
sine. Asta pentru că oamenii vor tinde să folosească internetul după tiparul tradițional fără a avea
o contribuție în crearea unei noi culturi. Valoarea sferei virtuale constă în aceea că ajunge să
cuprindă întreaga speranță, speculațiile și visele legate de ceea ce ar putea fi [35].
Un alt articol demonstrează că între citirea de texte online şi cele în format hard-copy nu
este nici o diferenţă. Studiul a fost efectuat pe 50 de studenţi de la diferite universităţi de turism.
Studenţilor le-a fost dat să citească un articol de cercetare în limba engleză luată dintr-un jurnal
online. Jumătate din ei (25) au citit articolul în format online, iar cealaltă jumătate au citit
articolul în format hard-copy. Rezultatele au dezvăluit că mediul online nu afectează deloc
comprehensiunea citirii textelor. Totuşi 64% din studenţi au declarat că hyperlink-urile din
textele online le-au ajutat să înţeleagă mai bine textul şi că preferă formatul online decât cel
tipărit. Concluzia fiind accea că citirea de texte online sau e-ziare nu afectează deloc ziarele în
format hard-copy, neexistând nici o diferenţă între a citi texte online sau tipărite.
Astfel, concluzia la întrebările de cercetare în urma studiului realizat de Agenţia de
Monitorizare a Presei şi IMAS şi articolelor studiate este că în prezent presa tipărită încă îşi
păstrează autoritatea fiind în formatul acesta mai accesibil unor categorii de oameni, iar presa
online este într-o continuă dezvoltare, dar bazat totuşi pe forma tradiţională. Interesant este că
deşi am aşteptat un răspuns afirmativ la întrebările noastre de cercetare, s-a dovedit contrariul în
urma analizei articolelor (ca şi în exemplele lui Gentzkow cu radioul, filmele): presa online nu
reprezintă o ameninţare la adresa presei tipărite, nu există nici o diferenţă între a citi texte online
sau tipărite, nu există diferenţe între redactarea textelor online şi între cele scrise pentru a fi
tipărite. Un singur articol prezintă presa online ca o ameninţare la adresa presei scrise (articolul
din The Futurist), dar mai bine zis prezintă dezvoltarea rapidă a ziarelor în mediul online [36].
Mass-media, atât cele tradiționale, cât și noile media, au un rol aparte în societate, oferind
oportunități diferiților actori, inclusiv de a contribui la consolidarea coeziunii sociale. Acestea au
un potențial enorm de răspândire a informațiilor, oferind posibilitatea de a comunica și de a face
schimb de informaţii în diferite limbi, exprimând punctele de vedere ale diferitelor minorități și
grupuri din societate. Astfel, vocile acestora pot să ajungă la un auditoriu majoritar cât mai larg
pentru a-l ajuta să înţeleagă mai bine minoritățile și să accepte diversitatea.
Structura audienței devine o informație tot mai necesară pentru ca un ziar, site sau
televiziune să se poată menține pe piața media. Și asta pentru că datele despre audiență
determină menținerea sau eliminarea unor programe din grila posturilor de radio și televiziune,
28
racolarea unor noi moderatori, schimbarea formatului anumitor emisiuni, a orele de difuzare sau
a tipologia reclamei etc.
Evoluţia Internetului a fost una foarte rapidă şi neaşteptată, și acest lucru se va întâmpla
şi de acum încolo. Evoluţia Internetului este incontrolabilă. Există o tendinţă tot mai mare ca
oamenii să se refugieze în mediul virtual. Fie că e vorba doar de comunicare, fie că e vorba de o
relaţie de prietenie sau de o afacere, oamenii de astăzi, şi în special tinerii aleg să îşi petreacă
timpul şi să-şi realizeze activităţile prin intermediul mediului virtual. Acest mediu a căpătat tot
mai multă popularitate, câştigând teren în faţa canalelor mass-media clasice.
Trăind în secolul XXI nu mai putem ignora inovațiile comunicaționale și progresul
tehnologic. În secolul în care oamenii au acces la o mulțime de informații nu mai putem ascunde
ceea ce este de interes public.
Mass-media se bucură de încrederea publicului, și a societății, ele find investite cu
multiple funcții sociale, ceea ce determină ca media să fie alternativă funcţională la instituţiile
puterii simbolice. Mass-media tradiţionale (presă, radio, televiziune) sunt mijloace decomunicare
a mesajelor către mai mulţi auditori, aceștia find doar receptori deoarece reacţia lor rămane
necunoscută direct. Noile media sunt reţele de interacţiune între utilizatorii lor, stimulează
intervenţia directă a publicului faţă de conţinutul transmis, susţin dialogul între utilizatori și se
bazează pe conţinutul generat de utilizator [41, p.278].

29
 BIBLIOGRAFIE

1. Dâncu Vasile. Cultură şi comunicare de masă, Prelegeri şi note de curs. Cluj-Napoca,

2000, 47 p.
2. Eminescu Mihai. Publicistică literară: Convorbiri literare, Curierul de Iași, Timpul,
Fântâna Blanduziei. București: Humanitas, 2018, 534 p.
3. Guțu Dorina. New Media. București: Editura Tritonic, 2007, 229 p.
4. Ibidem p.23
5. Ibidem. p.20
6. MoraruV. Mass media vs politica. Chişinău: CEP USM, 2001. 206 p.
7. Negroponte Nicholas. Era digitală. București: Editura All, 1999, 269 p.
8. Popa Dorin. Mass-media astăzi, Editura Institutul European. Iași, 2002, 250 p.
9. Rad Ilie. Jurnalismul tradițional și New Media. București: Editura Tritonic, 2014, 247 p.
10. Robert Scoble, Shel Israel. Conversaţii libere. Despre cum reuşesc blogurile să schimbe
comunicarea dintre companii şi clienţi. București: Nemira, 2008 , 16 p.
11. Roger Fidler. Mediamorphosis. Să înţelegem noile media. Cluj, Editura Idea
Design&Print, 2004, 240 p.
12. Rusu L. „Noile media: aspecte definitorii” în Valori ale Mass-mediei în epoca
contemporană. Volumul VI. Coordonatori: Stepanov G., Tacu M. Chișinău: CEP USM,
2016, 255 p.
13. Tacu M. „New media: de la web 1.0 la web 4.0” în Valori ale Mass-mediei în epoca
contemporană. Volumul VI. Coordonatori: Stepanov G., Tacu M. Chișinău: CEP USM,
2016, 255 p.
14. Tisseron Serge. Lumea virtuală: avataruri și fantome. Traducere din franceză de Alina
Bodnaru. București: Editura Trei, 2013, 207 p.
15. Thompson John Brookshire. Media şi modernitatea: o teorie socială a mass-media,
Bucureşti: Editura Antet. 2002, 132 p.
16. Vingan Alina Nechita. Comunicarea digitală. Provocări și perspective. București: Editura
Eikon, 2014, 300 p.

În limba engleză :

17. Bradshaw Paul and Rohumaa Lisa. The Online Journalism Handbook: Skills to Survive
and Thrive in the Digital Age. London: Routledge, 2011. 224 p.

30
 18. Brown Rob. Public Relations and the social web. How to use social media and web 2.0 in
communications. Kong Page, London&Philadelphia. 2009, 7 p.
19. Hans Peter, John Adams. Social versus Traditional Media. The News Journal, 15 august
2012. p.48
20. Kim Veltman. Understanding new media: augmented knowledge&culture. Calgary,
University of Calgary Press, 2006
21. Lăzăroiu Gheorge. Multimedia, Cyberjournalism and the Texture of Reality.
New York: Denbridge Press, 2008. p.207
22. McGraw-Hill. Media: a guide to research, writing and design on the Internet. London:
1999, 28 p.
23. Mishne, G. și de Rijke, M. Language Model Mixtures for Contextual Ad Placement in
Personal Blogs, 5th International Conference on Natural Language Processing, 2006, pp.
23- 25,
24. Modele ale orientării/ „şcolii proces”: modelul lui Shannon & Weaver (1949), modelul
lui Gerbner, modelul lui Laswell (1948), modelul lui Newcomb (1953), modelul lui
Westley şi McLean (1957), modelul lui Jakobson (1960) – de tranziție între cele două
orientări. 238 p.
25. Modele ale orientării„şcolii semiotice”: Modelele lui Ch. Peirce, Ogden şi Richards. 36 p.
26. Nicholas Gane, David Beer, New media: the key concepts, Oxford/New York, Berg,
2008, 7 p.
27. Randall D. Jurnalistul Universal. Iaşi, 1998, pp. 236-238
28. Zizi Papacharissi. Journalism and Citizenship (New Agendas in Communication Series)
29. Ward Mike. Journalism online. Focal Press. New York, 2002, pp.21-26

Sursele electronice în limbile română, rusă, engleză :

30. Marshall Mc. Luhan,“The Playboy Interview: Marshall McLuhan”, în Playboy Magazine,
March 1969 (vizitat 22.11.2021 )
http://www.nextnature.net/2009/12/the-playboy-interview-marshall-mcluhan/.
31. James E. Grunig, „Paradigmele relaţiilor publice globale în era digitalizării”. Partea I
(http://www.pr-romania.ro/articole/pr-20/617-paradigmele-relatiilor-publice-globale-in-
era-digitalizarii-partea-i.html. (vizitat 21.11.2021 )
32. https://gallery.mailchimp.com/3b23f363248206ce95682f791/files/8414d1a3-ed25-4cd9-
92c4-a9ab21e6b61a/Gramatic_Social_Media_Report_2018.pdf (vizitat 20.11. 2021)

31
33. http://www.selenis.ro/Ce-se-intampla-cand-pr-ul-intalneste-blogul.html (vizitat
19.11.2021)
34. http://www.rebeccablood.net/essays/weblog_history.html (vizitat 17.11.2021)
35. http://printreranduri.eu/2013/10/sfaturi-pentru-studentii-la-comunicare-episodul-2-
crenguta-rosu-dc-communication#more-13421(vizitat 19.11.2021)
36. http://clickio.ro/2007/01/internet/10x10-bune-practici-pe-blog-in-public-si-in-viata/
(vizitat 18.11.2021)
37. https://rm.coe.int/internet-handbook-ro/16809f0b11 (vizitat 19.11.2021)
38. https://www.dw.com/ro/presa-tradi%C5%A3ional%C4%83-vs-mediile-noi/a-3061346
39. Știri RFC (tranzactionarea-criptomonedelor.site)
40. https://ru.scribd.com/doc/257211962/11-Conceptul-de-New-Media-pdf
41. Paul Dobrescu,Alina Bărgăoanu, Mass media şi societatea, București:
Comunicare.ro, ediţia a doua revăzută și adăugită, București, 2003, p. 278.
42.

32