În cadrul Conferinței de pace de la Paris, i-au fost impuse unele prevederi dezavantajoase României

 Preluarea unor datorii care trebuia să le plătească Austro-Ungaria

 Dreptul marilor puteri de a supraveghea protecția acordată minorităților
 România va primi 1% din despăgubirile de război

Consecințele marii uniri

 Mărirea suprafeței teritoriale de la 137 la 300 de mii

 Mărirea populației de la 7 la 18 milioane
 Creșterea numărului unităților teritoriale

Curentele politice române

Neoliberalismul

 burghezia îi revenea rolul decisiv în stat, evoluția societății trebuie să se facă treptat, respectând echilibrul social.
 statul trebuia să se implice doar în cazuri excepționale, precum când anumite monopoluri împiedica
dinamicitatea pieței
 accentuau rolul industriei în modernizarea economiei

Țărănismul

 Curent ca răspuns al exploatării țăranilor de către moșieri

 Gospodăria țărănească trebuia să fie baza vieții economice și sociale
 Considerau că agricultura trebuia protejată de capitalism
 Economia să fie bazată pe agricultură
 Erau deschiși pentru învestirea capitalului străin fără restricții

Unificarea politică

 A fost adoptată votul universal, pentru bărbați, astfel democratizând societatea românească
 Conducerea administrativă locală rămânea prezent în provinciile unificate până în 1920
 În parlamentul României au intrat reprezentanții tuturor provinciilor unificate.

Constituția din 1923

 Prin acest act România era declarată stat național unitar și indivizibil, iar forma de guvernare era monarhie
constituțională
 Aceasta prevedea libertatea presei, învățământului, de proprietate
 Este prezent principiul separării puterilor
 Puterea legislativă era de către rege și reprezentanța națională
 Puterea executivă era a regelui exercitat prin guvern, numea și revoca miniștrii, putea dizolva parlamentul, șef de
armată, desemna pre-ministrul
 Puterea judecătorească era independentă
 Puterea militară trebuia să apare integritatea și independența României sub guvernul
 Serviciul militar era obligatoriu
Legile de unificare

Unificarea monetară 1920

Reforma agrară legiferată 1917-1921 (trecerea unor pământuri moșierești în proprietatea statului, care a condus la
proteste sociale)

Reforma financiară 1921 – sistem unitar de impozitare

Legea privind comercializarea și controlul întreprinderilor economice ale statului 1924 – lărgirea posibilității de asociere a
statului cu întreprinderi independente și supunerea acestora sub control cenzorial.

Legea energiei 1924 – cetățenilor și întreprinderilor române li se vor acorda posibilități de utilizare a energiei hidraulice,
cu respectarea normelor legale.

Legea minelor 1924 – bogăția de orice natură a subsolului sunt proprietatea statului

Legea învățământului primar și secundar 1924 & 1928 – unificarea învățământului primar și secundar pe tot teritoriul
României (erau înainte germane, ungare etc.)

Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române 1925 – unificarea tuturor eparhiilor, salarizarea clerului

Legea pentru unificare administrativă 1925 – încheierea stării de conducere provizorie, participarea cetățenilor la
conducerea locala, formarea unităților de baza numite comune și județ

Democratizarea societății românești

 Separarea puterilor
 Votul universal
 Pluripartitism
 Protejarea drepturilor și libertăților cetățenești
 Diversificarea presei
 Dispare sistemul rotativ guvernamental
 Centrul de interes al politicienilor devine mediul rural, unde trăiau 80% din populație

După moartea lui Ferdinand vine rege Mihai care era minor, puterea regală este preluată de către Regență, care este
lipsită de putere politică

În locul său vine regele Carol al II-lea în 1930, care instaurează un regim autoritar și încearcă să suprime partidele
democratice. Acesta în 1938 prin lovitura de stat instaurează regimul monarhic autoritar, care durează până în 1940
când vine la putere generalul Antonescu

Parlamentul era format din Adunarea Deputaților și Senat

Deputații erau în mare parte a partidelor liberale sau național-țărăniste

Din 1934 rolul acestuia descrește, prin care guvernul putea adopta legi, iar mai apoi parlamentul putea doar să le
editeze. Totodată regele abuza de posibilitatea de dizolvare a parlamentului.

Prin legea persoanelor juridice din 1924, s-a stabilit obligația tuturor organizațiilor publice de a se înregistra la tribunale

După unire, ca urmare a introducerii votului universal și integrarea în stat a noilor provincii a crescut rapid numărul de
partide politice.

Mai apoi însă partidele de opoziție încep să se unească să poată face față Partidului Național Liberal.
Este constituit Partidul național Țărănesc care conducea o campanie împotriva celui național liberal, ajungând la putere
în 1928

În perioada crizei economice 1929-1933, partidele suferă probleme interne iar regele încearcă să conducă singur statul
care se sfârșește cu eșec

În acea perioada Europa se confrunta cu problema ascensiunii forțelor de extremă dreapta și instaurarea regimurilor
autoritare, astfel încât partidele democratice din România devin presate din partea regelui Carol al II-lea. Iar în alegerile
parlamentare niciun partid nu a putut să câștige majoritatea voturilor.

După lovitura de stat din 1938, toate partidele sunt dizolvate

Pluripartitismul românesc a înflorit în ani 1918-1928

Existau diferite ideologii partidiste, precum cel țărănesc sau cele ale minorităților etnice precum, cel german, maghiar
sau evreiesc .

Însă cel mai desemnat partid a fost cel Național liberal

Popularitatea acestuia decăzut în special în urma conducerii nesatisfăcătoare a campaniilor militare din 1916. Însă faptul
că deținea o vastă experiență politică, în frunte cu Brătianu și influenței asupra regelui Ferdinand , partidul național
liberal a dominat viața politică a României în primul deceniu interbelic.

În urma unirii multe partide din provincii au aderat la partidele existente, la partidul țărănesc au aderat partidul țărănesc
din Basarabia și alte partide din Bucovina și Transilvania. Iar mai apoi au fuzionat partidul național și cel țărănesc formând
partidul național țărănesc sub conducerea lui Iuliu Maniu.

Au apărut și partide de extremă. Precum Partidul comunist din România, care era coordonat de către internaționala
comunistă. Politica acestuia cuprindea instaurarea puterii clasei muncitoare și împărțirea statului român în fostele
provincii. Guvernul concluzionând că partidul dorea dezintegrarea statului român, l-a scos din lege

Un alt partid extrem de dreapta era Liga apărării Național-Creștine, care propunea desființarea sistemului întemeiat pe
partide, instaurarea unui regim autoritar.

La semnarea tratatului de pace cu Austria ce prevedea încorporarea Bucovinei, guvernul lui Brătianu a refuzat să
semneze din cauza condițiilor dezavantajoase, mai apoi abdicând.

Din nevoia formării unui alt guvern, au loc primele alegeri parlamentare după unire, în care nu câștigă nici-un partid.
Fiind nevoi de o coaliție, s-a format guvernul de coaliție format din mai multe partide din fiecare provincie.

La putere vine guvernul lui Alexandru Averescu 1920-1921 care a realizat reforma agrară, a semnat pacea de la Trianon,
tratatul de pace de la Paris, alianța cu Polonia, Mica înțelegere 1921.

Brătianu revine la guvern, care adoptă noua constituție

După moartea sa vine la putere Vintilă Brătianu care dorea să obțină împrumut extern pentru stabilizare monetară, însă
în urma presiunilor din partea opoziției (partidul național țărănesc) și a protestelor acesta demisionează.
La putere vine pentru prima oară guvernul național-țărănist, condus de Iuliu Maniu

Acesta a realizat stabilizarea monetară, a aluat împrumuturi externe și a renunțat la unele bunuri statale.

Au loc multe proteste, unde intervine forța militară.

Pentru a îmbunătăți imaginea față de populație, aceștia îl cheamă să vină Carol să fie proclamat rege.

Au loc confruntări între puterea regală și guvern, unde Carol căuta să se implice direct în viața politică.

Din cauza crizei, guvernul decide reducerea salariilor angajaților cu 10%, cea ce a condus la tensiune politică.

Din cauza datoriilor externe, este desemnat un controlor al consiliului financiar al societății națiunilor, care cere creșterea
impozitelor.

Este semnat planul de la Geneva, prin care economia românească este pusă sub control străin, care introdus o altă
taxare, conducând la intensificarea mișcărilor sociale.

În aceste condiții guvernul renunță la plătirea datoriilor externe. Iar din cauza nemulțumirii sociale acesta este
determinat să demisioneze.

Partidele politice au avut și ele crize interne. 1929-1933

Partidul Național Țărănesc se împarte în două grupări unul condus de Stere și altul de Grigore Iunian

De partidul poporului, se desprinde o grupare formând Partidul național agrar

În acest fond de criză, i-a amploare Legiunea Arhanghelul Mihail, care a creat o putere politică numită Garda de Fier.
Aceștia doreau desființarea regimului democratic și colaborarea cu Germania și Italia

1933-1937

Este dizolvată Garda de fier, care mai apoi au asasinat șeful guvernului care ia scos din cursa electorala.

Noul guvern condus de Gheorghe Tătărescu, conduce o politică de intervenție a statului în economie care este opusă
ideologiei pieței libere, dar devine efectivă în acea perioadă, România având una dintre cele mai înalte ritmuri de
dezvoltare economica din Europa.

În componența partidului național liberal au loc crize interne între Brătianu și generația noua din partid condusă de
Gheorghe Tătărescu

Partidul național țărănesc, era de partea regelui și era de partea desființării mișcării legionare. Pe când Iuliu Maniu
conduce o campanie împotriva regelui și tendințelor sale autoritare..

În 1935 are loc fuziune între Legiune și partidul național creștin, care avea o politică de dreapta și antisemită

În Partidul German, creste influența ideilor național hitleriste

Partidul comunist, devine acum legal și conduce o politică antifascistă, la care au aderat toate partidele democratice.

Mișcarea legionară, acum își poate desfășura legal activitatea.