Regimul Fanariot

În 1711(Moldova) și în 1716(Țara Românească), Poarta decide să nu mai încredințeze tronurile băștinașilor, dar să
numească din rândurile fanarioților.

Cauză imediată- trecerea lui Dimitrie Cantemir de partea Rușilor în 1711, care a determinat pierderea încrederii de
către otomani

Cauză îndelungată-

 Otomanii doreau să se expande mai departe în Europa, iar problema cu principatele i-au determinat să atribuie
conducători fanarioți în loc să-i transforme în pașalâc, care era să impulsive lupta antiotomană din principate și să
deterioreze relațiile cu Polonia și Imperiul habsburgic.
 În luptele cu Polonia și imperiul Habsburgic era nevoie de un conducător ce era să apare spatele otomanilor în acel
timp.
 Prin această metodă puteau înlătura contactul dintre domnii pământeni și puterile vecine creștine pentru a
înlătura suzeranitatea otomană.
 Domnii fanarioți aveau funcția de a asigura Poarta cu surse materiale și a preveni o eventuală răscoală
antiotomană.

Etapele regimului

I perioadă 1711-1768 Conducătorii erau credincioși Porții

II perioadă 1768-821 domnii fanarioți încep să acționeze împotriva Poartei făcând alte servicii secrete altor țări. Se
intensifică contradicțiile dintre fanarioți și boierime.

Regimul fanariot a limitat autonomia Principatelor.

Domnii erau clasificați pe ranguri, pe un termen de 3 ani.

Este abandonată practicarea de alegere a domnului de către boieri, mai apoi confirmată de către sultan.

Dacă domnul nu îndeplinea anumite cerințe acesta era exilat.

Domnii știind că vor conduce pentru o mică perioadă căutau să se îmbogățească cât mai mult.

În această perioadă scade puterea militară a principatelor, domnii nu mai aveau oastea prop. ci numai o gardă
domnească. Acest lucru era un dezavantaj în cazul unor atacuri străine.

Consecințele regimului

Au crescut obligațiile financiare ale Principatelor ( tributul, plățile oficiale, cadourile, mitele).

Pentru încoronare domnii promiteau o sumă mai mare decât celălalt domn, Porții. Astfel Poarta câștiga mult în acei 3
ani de guvernare.

Prestațiile în natură șu muncă au crescut în condițiile de război pe care le purtau otomanii.

Otomanii considerau Principatele Cămara imperiului, aceștia aveau prioritate la cumpărarea cerealelor. Considerat ca
fiind un monopol asupra comerțului. Acest lucru frâna dezvoltarea economică a Principatelor.

Odată cu numirea fanarioților drept domni aceștia nu aveau o baza socială care să-i suporte, astfel sprijinul lor
principal venea din partea fanarioților greci, erau în continuă creștere.

Astfel pentru ai atrage pe boieri și pe biserică de partea lor, aceștia acordau un șir de privilegii (scutiri de impozite)

Regimul fanariot a însemnat o reducere substanțială a relațiilor externe a Principatelor, numai încheiau tratate secrete
sau de alianță antiotomană.

domnitori ce erau împotriva acțiunilor otomane.

Mavrocordat se opunea organizării raialelor la Hotin

Grigore Ghica se opunea anexării Bucovinei de către Habsburgi.

Poarta nu avea relații directe cu Statele Europene, astfel Principatele reprezentau un mijloc de relații diplomatice.
Acest lucru le-a permis domnilor să folosească aceste relații în scopuri personale de a-și consolida domnia