Domnitorii fanarioți și elemente ale iluminismului în

activitatea lor

Proiect realizat de Gal Andrei clasa a 8-a A

Fanarioții erau membri de vârf ai populației orășenești grecești din

cartierul Fanar aflat în Constantinopol. Ei proveneau în majoritate din elitele
bizantine care au avut un important rol economic și politic în Imperiul
Otoman. Datorită culturii lor vaste, cunoașterii limbilor străine, demnitatea de
mare dragoman (înalt dregător al porții care era însărcinat cu relația
diplomatică dintre Poartă și occident) a fost deținută exclusiv de fanarioți.

Poarta Otomană, nemaiavând încredere in domnii aleși din rândul

boierilor locali, trece la numirea directă în scaunele de la Iași și București a
unor domni din rândul grecilor din cartierul Fanar pentru a-și asigura controlul
riguros asupra celor doua principate române. Se instaurează astfel în Moldova
(1711) și în Țara Româneasca (1716) regimul fanariot care va marca o limitare
severă a autonomiei acestor principate și o creștere însemnată a obligațiilor
lor față de Imperiul Otoman.
 Pricipalele caracteristici ale regimului fanariot sunt
- domnia era cumpărata, domnii fiind numiți direct de către Poartă

- domnii scurte de maxim 7 ani, domnii fiind deseori mutați dintr-o țară în alta

- pătrund elemente grecești în Sfatul domnesc și cresc obligațiile financiare

față de Poartă (tribute. Peșcheș, mucarer)

- monopolul Porții asupra comerțului

Mulți dintre domnitorii fanarioți au contribuit la o mai bună organizare a

principatelor și au impus reforme inspirate de ideile iluministe.

Constantin Mavrocordat(1711-1769), cel mai important domn

al epocii fanariote din Țările Române. Deține recordul absolut de domnii - 6
Țara Românească și 4 în Moldova - și, totodată, al timpului petrecut de un
domn fanariot in scaunul princiar (20 de ani și o lună). El rămâne în șirul
domnilor fanarioți și cel mai important, prin anvergura reformelor inițiate în
direcția modernizării vieții social-economice și administrative a celor două țări
române cât și în sfera raporturilor diplomatice cu lumea europeană.

El a gândit un program de reforme insiprat de filozofia iluministă și a

obținut aprobarea Porții pentru implementarea lui.

Reforma administrației

Domnitorul a introdus principiul salarizării funcțiilor în administrație.

Conducătorii județelor și ținuturilor erau numiți de către domnitori și primeau
salarii. Județele erau conduse de către ispravnici.

Reforma justitiei

A numit in fruntea justitiei boieri fara alte slujbe incercand o separare

fata de administratie. Limiteaza autoritatea clerului in chestiuni de judecata.
 Reforma militară

A desființat majoritatea unităților militare, menținând doar unități în

capitală și reședințele de ținuturi și care aveau mai mult funcția de apărare a
ordinii interne.

Reforma fiscală

A desființat dările multiple și a introdus un impozit unic, plătit de capul

familiei în 4 rate anuale. Se pastreaza scutirea de dări a boierilor și clerului.

Reforma socială

Cea mai importantă reformă rămâne eliberarea țăranilor aserviți, care

devin liber juridic dar rămân dependenți economic. Ei erau obligați la
efectuarea unui număr de zile de claca fata de proprietar (12 zile pe an în Țara
Românească și 24 de zile/an în Moldova).

Erudit reprezentativ pentru perioada Iluminismului timpuriu, mare

iubitor al științelor și literaturii, Constantin Mavrocordat s-a ocupat de
promovarea învățămantului în limbile româna, greacă și latină precum și de
susținerea activităților tipografice.

Scarlat Callimachi a ocupat scaunul domnesc atât în Moldova cât și în Țara

Românească. S-a născut în familia domnului Alexandru Callimachi și a Elenei
Ghica. Primele sale domnii au fost în vreme de restriște pentru Moldova, din
cauza războiului ruso-turc desfășurat între anii 1806-1812, încheiat cu cedarea
Basarabiei Imperiului Rus (1812). Lui Scarlat Callimachi i se datorează
elaborarea primului cod de legi din Moldova, codicele Callimachi publicat în
1817 în limba greacă. Tot în timpul acestuia s-au pus bazele învățământului
academic în limba română.
 În perioada epocii fanariote, numeroase teritorii aparținând
principatelor, sunt cedate imperiilor Habzburgic și Țarist, în urma conflictelor
armate:

Transilvania ajunge sub stăpânire habsburgică după războiul austro-otoman,

prin pacea de la Karlowitz în 1699

Banatul şi Oltenia trec sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, prin pacea de la

Passarowitz în 1718

Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic în urma războiului ruso-

otoman în 1775

Basarabia este cedată Rusiei Țariste în urma războiului ruso-otoman în 1812

 Concluzie

Fanarioții au fost promotori ai modernizării politice, ei înfăptuind

reforme sociale, politice și economice (eliberarea șerbilor, separarea puterilor
în stat, reducerea fiscalității). Fiind oameni culți, vor vor sprijini dezvoltarea
culturii și vor încurajapătrunderea celei francize în țările noastre. Numirea în
ambele țări ale aceluiași domn, a dus la pregătirea unirii prin adoptarea
acelorași măsuri, ele dezvoltându-se uniform, apropiindu-se de cerințele
Europei.

Bibliografie

Enciclopedia Ilustrata de Istorie Universală Readers Digest

www.istoriacontemporana.info

www.istorie-edu.ro

www.materialedeistorie.com