Fişa de lucru 1

Răstimpul domniilor pământene din anii 1822-1828 au marcat o etapă importantă în istoria Principatelor
Române, aflată în multe privinţe sub semnul dezideratelor revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. Cei doi
domnitori, unul,Grigore D.Ghica, aparţinând marii boierimi, al doilea, Ioniţă S. Sturdza, aparţinând boierimii
mici şi mijlocii, au încercat să procedeze la reforme menite să pună capăt abuzurilor din domeniul fiscalităţii,
administraţiei şi justiţiei, să îmbunătăţească, cât de cât, starea ţărănimii în raport cu boierimea.
Tendinţele reformatoare similare sunt observate şi în Moldova, în timpul domniei lui Ioniţă Sandu Sturdza,cu
atât mai mult cu cât acesta s-a lăsat influenţat în politica sa internă de rolul pe care îl joacă în viaţa socială
categoria boierilor mici şi mijloci, în condiţiile în care marii boieri se aflau refugiaţi peste hotare.
Din rândurile acestei categorii sociale au apărut o serie de proiecte şi memorii de reforme, venind în
întâmpinarea intereselor specifice ale boierimii mici şi mijlocii, solicitând accesul lor în funcţiile publice, alături
de marii boieri, dar propunând totodată reorganizarea instituţiilor de stat în interesul întregii societăţi. Cel mai
important dintre acestea a fost aşa –zisa constituţie a cărvunarilor, de fapt, un proiect de constituţie, redactat
foarte probabil de Ionică Tăutu, propunea aplicarea principiului modern al separării puterilor în stat, invoca
principiul egalităţii în faţa legii pentru toţi locuitorii, dreptul participării, fără discriminări sociale, la funcţiile
publice, pe bază de merite.
Pornind de la acestă sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Precizaţi secolul la care se referă sursa.
2. Precizaţi pe baza sursei categoria socială care a elaborat memorii şi proiecte de reformă.
3. Precizaţi un proiect politic menţionat în sursă.
4. Selectaţi din sursă două revendicări cuprinse în memorii şi proiecte de reformă.
5. Selectaţi, două informaţii aflate în relaţia cauză –efect din sursa.

Fişa de lucru 2
„Perioada cuprinsă între 1711 (pentru Moldova), respectiv 1716 (pentru Țara Românească) și 1821 poartă
numele în istoria Moldovei și Țării Românești de epoca fanario ților. Prin această denumire se desemna în
genere originea domnilor, mai toții din mahalaua Fanarului a Constantinopolului. S-a considerat că ocuparea
tronurilor Moldovei și a Țării Românești de către domnii de origine grecească ar fi fost determinată de trădarea
pământenilor - Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu - care ar fi făcut ca Poarta otomană să nu mai
aibă încredere în domnii de țară.
Ei nu au fost totuși numiți doar dintre greci- români, albanezi, bulgari au ob ținut și ei firmanul de domnie
din partea sultanului. Orientarea tot mai vizibilă de la sfâr șitul secolului al XVII-lea a unora dintre domnii -
Șerban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Dimitrie Cantemir (1710-1711) - spre
Imperiul Habsburgic sau Rusia a determinat Poarta otomană să ia măsuri de a- și asigura conducători devota ți
în Țările Române, avant-posturi ale apărării Imperiului otoman. Trimi țând pe tronul celor două țări române ști
domni fanarioți, Poarta otomană le încredința acestora un rol diplomatic de seamă; ei aveau misiunea de
observatori și de informatori ai Înaltei Por ți, interesată în ob ținerea de știri cu privire la mi șcările care se
petreceau în culisele diplomației Austriei și Rusiei”.
1. Identificați anii instalării domniilor fanariote în Moldova și Țara Românească ?
2. Menționați proveniența domnilor fanarioți?
3. Precizați secolul în care au domnit fanarioții în Țările Române.
4. Menționați calitatea Domnului în secolul al XVIII-lea.
5. Identificați misiunea domnilor fanarioți.
 Fişa de lucru 3
„Potrivit unui memoriu din 1772 al boierilor munteni cheltuielile pricinuite de domina ția otomană Țării
Românești erau în preajma războiului ruso-turc din 1768- 1774 de aproape 2.000.000 lei anual. În timpul
Congresului de la Focșani (27 iulie – 24 august 1772) delega țiile de boieri din Țara Românească și Moldova
au prezentat împuterniciților Rusiei, Austriei și Prusiei memorii referitoare la „capitula țiile” Principatelor
Române cu Poarta Otomană; erau descrise legăturile politice și economice între păr ți, fiind men ționate
tratatele care au fixat obligațiile reciproce; se arăta modul în care clauzele acestor tratate au fost violate de
otomani.
Încălcând ahid-name-urile( „vechile tratate”, „în țelegerile”) cu Țările Române, Poarta otomană dispunea tot
mai mult de teritoriul Moldovei și Țării Românești, ca de un teritoriu al Imperiului otoman. În 1718 prin pacea
de la Passarowitz turcii au cedat pentru prima oară unei puteri străine- Austriei – o parte din teritoriul statului
Țara Românească, provincia din dreapta Oltului (Oltenia), care a rămas sub stăpânire austriacă până la Pacea
de la Belgrad (1739). În 1775 turcii au cedat Austriei parte de nord a Moldovei (Bucovina), iar în 1812, partea
de est a Moldovei (Basarabia), deși- potrivit ahid- name- urilor – Imperiul otoman nu putea ceda ceea ce nu-i
aparținea.
1.Desprindeți o caracteristică a domniilor fanariote.
2.Menționați teritoriile pierdute de Țările Române în secolul al XVIII-lea.
3.Identificați acțiunile întreprinse de boierimea pământeană pentru recâ știgarea puterii politice.
4. Desprindeți din text înțelesul termenului „ capitula ții”.

Fişa de lucru 4
„În epoca fanariotă s-a agravat domina ția otomană. Obliga țiile Țărilor Române au cunoscut propor ții ce
depășeau uneori limita suportârii lor. Aceasta se datora atât caracterului prădalnic al stăpânirii otomane,
accentuat în condițiile adâncirii crizei în care se afla Imperiul însu și, cât și poftei de înavu țire rapidă a clasei
politice interne. Sărăcind populația producătoare de bunuri prin numeroase dări și abuzuri, împiedicând
punerea în valoare a bogățiilor țării, frânând dezvoltarea produc ției de mărfuri și cu ea ridicarea negustorimii
locale, dominația otomană în forma agravantă a regimului turco- fanariot, se dovedea tot mai mult o stavilă în
calea progresului economic, social și cultural. Haraciul la care erau obligate Țările Române a cunoscut o
permanentă creștere, la fel și peșcheșurile. Aceasta făcea ca numai o mică parte din veniturile Țărilor Române
să poată fi folosită pentru nevoile interne; cea mai mare parte se îndrepta spre capitala Imperiului otoman.
Poarta otomană urmărea ca, prin impunerea pe tronul Țării Române ști și al Moldovei a unor domni străini
de interesele și aspirațiile poporului român, să integreze Principatele Române cât mai deplin în sistemul
economic și chiar administrativ otoman
Numirea domnului în scaun se făcea în schimbul unei mari sume de bani, domnul fiind numit de obicei pe
trei ani. Unii domni ajungeau să cârmuiască chiar cinci ani, al ții de-abia 2 sau 3 luni. În fiecare an, domnul
trebuia să- și reînnoiască domnia, plătind o taxă, mucarerul.
Deși mult știrbită, autonomia Țărilor Române s-a păstrat și în epoca fanariotă. Oastea Țărilor Române,
restrânsă ca număr și în unele perioade practic desfiin țată- redusă la garda domnească și la mici unită ți, care
să asigure ordinea internă-, n-a intrat în structurile militare ale Imperiului otoman. Cele două țări și-au păstrat
organizarea lor internă. Schimbările care se produceau în regimul proprietă ții, ca și în sistemul de organizare
statală și administrativă au determinat creșterea preocupării pentru întocmirea și editarea unor coduri de legi:
Pravilniceasca condică din 1780 și Legiuirea Caragea (1818) în Țara Românească, Sobornicescul hrisov din
1785 al lui Alexandru C. Mavrocordat și Codul Calimach (1816-1817) în Moldova au însemnat pa și importan ți
pe cale modernizării legiuirilor, a tendinței de separare a justi ției de administra ție.
Prezentați obligațiile domnilor fanario ți fa ță de Poarta otomană.
Precizați trei caracteristici ale domniilor fanariote.
Identificați trăsăturile pozitive ale domniilor fanariote.