Test

Autonomii locale și instituții centrale în spațiul

românesc (secolele IX-XVIII)

Subiectul I 30 puncte
Citiți cu atenție textele de mai jos:
A. ,,Introducerea în titulatura domnilor înaintea numelui lor a
cuvântului Io, prescurtarea de la Ioannes, „cel ales de Dumnezeu”
afirmă răspicat sursa divină a puterii domnești. Această calitate,
domnii o dobândeau prin ceremonia religioasă a ungerii și
încoronării [...]. Domnia era ereditară în familia domnitoare, regulă
adoptată probabil odată cu constituirea statelor și a cărei aplicare a
dat naștere dinastiilor celor două țări [...]: descendența lui Basarab
în Țara Românească și cea directă sau indirectă a lui Bogdan în
Moldova [...]. Principala afirmare a puterii centrale și a tendinței ei
de a controla efectiv teritoriul țării s-a manifestat, firește, în domeniul
stăpânirii pământului, cea mai de seamă sursă de avuție și putere.
În ambele principate, domnii stăpâneau, pe lângă domeniul propriu,
întinse teritorii care țineau de prerogativa domniei: teritoriul care nu
se afla în mâinile stăpânilor de pământ laici și ecleziastici, pământ
pustiu [...]; teritoriu orașelor în care puteau institui târguri și
iarmaroace, importantă sursă de venituri percepute prin taxe:
întinderi mari de terenuri și păduri rezervate în general pentru
vânătorile domnești.”
(M.Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P.
Teodor, Istoria României)
B. „Indiciul cel mai sigur al gradului înalt de dezvoltare a puterii
domnești a fost remarcabila forță militară a Țării Românești și
Moldovei [...] și excepționala eficacitate a politicii lor externe. Sub
Mircea cel Bătrân, Țara Românească cunoaște cea mai mare
întindere teritorială pentru că domnului nu numai că și-a consolidat
stăpânirile din Transilvania, obținute ca feude din regalității ungare,
dar a cuprins și Dobrogea sub autoritatea sa. Forța militară a lui
Alexandru cel Bun i-a permis domnului să împiedice imixtiunea
puterilor străine, îndeosebi a Regatului Ungar, care, prin Tratatul de
la Lublau, încheiat între Sigismund de Luxemburg și Vladislav
Jagiellp, preoconizase împărțirea țării între Ungaria și Polonia
(1412). Domnul Moldovei și-a consolidat legătura cu Polonia
datorită sprijinului eficace pe care i l-a acordat în două rânduri
împotriva cavalerilor teutoni: la Grunwald (1410) și la Marienburg
(1422). Consolidarea și afirmarea celor două țări s-a reflectat pe
plan extern: cardinalii reuniți în 1408 la Pisa pentru a pregăti un
1
conciliu general, cu participarea lumii ortodoxe, s-au adresat și
domnilor Țării Românești și Moldovei, situându-i îndată după
împăratul Bizanțului în ierarhia politică a Orientului.”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K.Hitchins, Ș. Papacostea, P.
Teodor, Istoria României)
Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele
cerințe:
1. Numiți un domnitor român precizat în sursa B. 2 p.
2. Precizați, din sursa A, o informație referitoare la caracterul
ereditar al domniei. 2 p.
3. Menționați două state medievale la care se referă atât sursa
A, cât și sursa B. 6 p.
4. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei
care susține că puterea conducătorului era de origine divină. 3 p.
5. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații
selectate din sursa B, precizând rolului fiecăreia dintre aceste
informații (cauză, respectiv efect). 7 p.
6. Prezentați două fapte istorice referitoare la o altă instituție
centrală a Țărilor Române în secolele XIV-XV, în afara celei la care
se referă sursele A și B. 6 p.
7. Menționați o caracteristică a războaielor purtate de domnitorii
români în secolele XIV-XVI. 4 p.

Subiectul al II-lea 30 puncte.

Citiți cu atenție sursa de mai jos:
„Constituită în principat autonom sub suzeranitate turcească,
pe măsura consolidării și extinderii dominației otomane în Ungaria,
Transilvania s-a bucurat de un statut superior față de cel al Țării
Românești și al Moldovei. Deosebirea de statut se explică în primul
rând prin poziția principatului; presiunea habsburgică mult mai
directă și mai amenințătoare în Transilvania i-a silit pe turci să-și
modereze pretențiile față de această țară. În același sens a acționat
și puterea mai mare a principatului, care cuprindea nu numai
Transilvania propriu-zisă dar și Banatul, până în 1552, și un șir de
comitate la apus și la nord, denumite Partium. Autonomia
principatului s-a manifestat în primul rând prin dreptul Dietei de a-l
alege pe principe, care era doar confirmat și învestit cu însemnele
puterii de către Poarta Otomană. Împreună cu instituția supremă a
puterii, țara își conservă și întregul ei sistem tradițional de
guvernământ. Ca și domnii Țării Românești și ai Moldovei, principii
Transilvaniei întrețineau reprezentanți permanenți la Istanbul. Și sub
raportul obligațiilor materiale, statului principatului Transilvaniei era
superior față de cel al Țării Românești și al Moldovei. Tributul impus
2
principatului, inițial de 10 000 florini, a sporit în 1575, la suma de 15
000 de florini. Mult mai reduse erau și peșcheșurile și prestațiile în
produse ale principatului. Deși îngrădiți de supravegherea Porții
Otomane, principii Transilvaniei au inițiative de politică externă și în
afara sistemului otoman de interese. Contactele [politice] repetate
ale principilor cu Habsburgii și legăturile lor cu Polonia au limitat
simțitor dependența principatului de Poarta Otomană, sub raportul
politicii externe.
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea. P.
Teodor, Istoria României)
Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele
cerințe:
1. Numiți principatul la care se referă sursa dată. 2 p.
2. Precizați secolul în care se desfășoară evenimentele istorice
prezentate în sursa dată. 2 p.
3. Menționați puterea suzerană și o obligație politică a
principatului față de aceasta. 6 p.
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la
obligațiile economice ale principatului. 6 p.
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor
la rolul principelui în relațiile internaționale, susținându-l cu două
informații selectate din sursă. 10 p.
6. Argumentați, printr-uin fapt istoric relevant, afirmația conform
căreia înfăptuirea statului medieval Țara Românească a fost urmată
de obținerea independenței față de Ungaria. 4 p.

Subiectul al III-lea 30 puncte

Elaborați în aproximativ două pagini, un eseu despre Formarea
statelor medievale românești, având în vedere:
- menționarea a două autonomii locale românești situate la sud
de Carpați, în secolele XI-XIII, și precizarea unui izvor istoric care
să le ateste;
- prezentarea unui fapt istoric din procesul de centralizare
statată desfășurat în Moldova.
- menționarea a două instituții centrale dintr-un stat medieval
românesc situat în spațiul intracarpatic.
- formularea unui punct de vedere referitor la importanța
constituirii statelor medievale românești și susținerea acestuia
printr-un argument istoric.

3
4