Autonomii și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX-XVIII)

Subiectul I ( 30 de puncte)

Citiţi cu atenţie sursele istorice de mai jos:

A. …conducătorul ales, care a asumat titlul de mare voievod; titlul exprima atât funcția primordial
militară(…) uns de mitrolpolit, marele voievod adoptă odată cu coroana,semn al suveranității, și titlul de
domn (authentis în titulatura greacă),care a conservat în limba română semnificația de dominus atribuit
împăraților romani din epoca târzie a imperiului, cea a dominatului. Prin ungere, domnii deveneau
conducători politici ,,din mila lui Dumnezeu ’’(Dei gratia în latină, bojiiu milostiu din textele slave);
afirmare de suveranitate atât externă, în raport cu puterile vecine, cât mai ales internă, față de toți supușii,
inclusiv pătura stăpânlor de moșii din rândurile cârora proveneau.(…) Introducerea în titulatura domnilor
înaintea numelui lor a cuvântului Io, prescurtare de la Ionnes, ,,cel ales de Dumnezeu’’, afirmă răspicat
sursa divină a puterii domnești. Această calitate, domnii o dobândeau prin ceremonia religioasă a ungerii
și încoronării care le transfera harul divin și confirma sprijinul divinității pentru puterea lor. (Mihail
Bărbulescu, Istoria României)

B. Dar crearea Mitropoliei Țării Românești în cooperare cu Bizanțul mai însemna și înfruntarea altui aspect
al politicii lui Ludovic de Anjou: prozelitismul catolic. Conferind bisericii ortodoxe din țara sa o
organizare superioară, obținută de la Patriarhia din Constantinopol, care coordona efortul de îndiguire a
progreselor catolicismului în lumea ortodoxă. Nicolae Alexandru a pus stavilă încercării lui Ludovic de a
smulge Țara Românească confesiunii răsăritene și de a o converti la catolicism sub controlul ierarhiei
ecleziastice a regatului său. Înființarea Mitropoliei Țării Românești în 1359 a dat țării în același timp un
izvor de legitimare a puterii domnului autocrat, în legătură cu una din cele două surse de de legitimare ale
lumii europene medievale, și o organizare ecleziastică în opoziție directă cu tendințele prozelitismului
angevin. Prin acest act, Nicolae Alexandru a desăvârșit instituțional emanciparea Țării Românești de sub
tutela regatului angevin, proces inițiat cu arma în mână de către tatăl său.
(Șerban Papacostea, Geneza statului în Evul Mediu românesc)

Pornind de la aceste surse , răspundeți la următoarele cerințe:

1. Numiți instituția precizată în sursa A.

2. Precizați secolul în care se desfășoară evenimentele descrise de sursa B.
3. Menționați domnitorul din sursa B și respectiv instituția pe care a creat-o.
4. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că Nicolae Alexandru a
desăvârșit instituțional emanciparea indtituțională a Țării Românești de sub tutela regatului angevin.
5. Selectaţi , două informați aflate în relația cauză –efect, selectate din sursa B.
6. Menționați două atribuții ale domnului precizate în sursa A.