Variantă pregătire BAC( Teme 2 și 3)

SUBIECTUL I
Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:
A. „Pentru aprecierea nivelului de dezvoltare a societății românești dintre Carpați și Dunăre [...] o
deosebită importanță o prezintă Diploma prin care regele Ungariei Bela al IV-lea dăruia în 1247
Cavalerilor Ioaniți Țara Severinului. [...] Din Diplomă [...] reiese că principalele ramuri ale
economiei erau: agricultura, creșterea vitelor și pescuitul. Pentru agricultură și stadiul ei de
dezvoltare un indiciu îl constituie mențiunea în diplomă a semănăturilor și morilor. Numărul
acestora va fi fost destul de mare și, prin urmare, agricultura destul de dezvoltată ca să merite o
mențiune specială în diplomă. Datorită condițiilor naturale optime, creșterea vitelor și oilor ocupa
un loc important în economia vremii [...]. Se menționează existența de cnezate și voievodate
românești, care, deși dependente de regatul maghiar, se bucurau de o oarecare autonomie în
cadrul ierarhiei lui administrative. [...] Din Diplomă rezultă că formațiunile politice de la sud de
Carpați existau cu mult înainte de 1247. Cât privește voievodatul lui Litovoi în Țara Severinului și
al lui Seneslau, în «Cumania» (Muntenia), se preciza că ei vor stăpâni în acele locuri, așa cum au
stăpânit și mai înainte. [...] Diploma din 1247 reflectă un stadiu avansat de organizare a
formațiunilor statale românești. [...] Pe lângă mențiunea unor episcopate și arhiepiscopate [...],
găsim date despre existența unor cete militare, care constituiau aparatul războinic al cnezilor
români.”
(Șt. Ștefănescu, Istoria medie a României)
B. „Ioaniții primeau de la regele Ungariei «întreaga Țară a Severinului, împreună cu cnezatele lui
Ioan și Farcaș până la râul Olt cu excepția țării cnezatului voievodului Litovoi». Numităși țara
Lytua, această ultimă formațiune politică rămânea, pe mai departe, pe seama românilor «așa cum
au stăpânit-o aceștia și până acum» [...]. Principalele condiții ale contractului încheiat între cavaleri
și rege erau stabilite în felul următor: suveranul urma să primească jumătate din foloasele,
veniturile și slujbele din Țara Severinului și din cele două cnezate menționate, ale lui Ioan și
Farcaș, cealaltă jumătate urmând să revină cavalerilor ioaniți [...]. Voievodului din «țara Lytua» îi
erau impuse obligații militare în folosul cavalerilor; reciproc, aceștia din urmă se îndatorau, pe cât
le va fi stat în putință, să îi ajute pe români. [...] În condiții similare celor stabilite pentru «Țara
Severinului» și «țara Lytua» cavalerilor ioaniți le era concedată «toată Cumania, de la râul Olt și
munții Transilvaniei..., în afară de țara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care am lăsat-o
acelora, așa cum au stăpânit-o și până acum.»”
(I. A. Pop, I. Bolovan, Istoria României)
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi, din sursa B, un spațiu istoric primit de cavalerii ioaniți.
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa A.
3. Menţionaţi doi conducători ai formațiunilor locale din spațiul românesc la care se referă atât
sursa A, cât și sursa B.
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că românii au îndatoriri
militare față de ioaniți.
5. Scrieţi, din sursa A, două informaţii care se află într-o relaţie cauză-efect, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect).
6. Prezentaţi două fapte istorice desfășurate în spațiul românesc extracarpatic, în secolul al XIV-
lea.
7. Menţionaţi o caracteristică a unei instituții centrale din spațiul românesc în secolul al XVIII-lea.

SUBIECTUL al II-lea
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Succesorul lui Bogdan, fiul său Lațcu (1369 - 1377), a intrat în legătură directă cu papalitatea care
îi recunoaște titlul de duce al Moldovei [...]. Mai mult decât atât, Lațcu a obținut din partea papei
Urban V un scaun episcopal, cu sediul în reședința sa, orașul Siret desprins din dioceza Haliciului
și așezat în dependență directă de papalitate. [...] Cu domnia lui Petru I (cca. 1377 - cca. 1392),
Moldova face pași hotărâți în direcția afirmării internaționale și a organizării statale. Îndepărtându-
se de Ungaria [...], Petru se apropie de Polonia, aderând la noua și puternica grupare de forțe
constituită în răsăritul Europei odată cu crearea uniunii polono-lituaniene. În 1387, el depune
omagiul regelui Vladislav Jagiello, inaugurând astfel principala direcție de politică externă a
Moldovei timp de un secol. În cadrul noii legături externe pe care a stabilit-o cu regele Poloniei,
domnul Moldovei i-a acordat și un împrumut de 3000 ruble, garantat de acesta prin concedarea
temporară a orașului Halici și a ținutului înconjurător, act care s-a aflat la originea unui îndelungat
conflict teritorial între cele două țări. Eliberat de presiunea ungară în timpul crizei de succesiune și
a luptei pentru putere prin care a trecut Regatul Ungar după moartea regelui Ludovic, Petru I
creează o mitropolie ortodoxă cu sediul la Suceava, unde se mută dealminteri și reședința
domnească. Deși conflictul dintre domn și Patriarhia din Constantinopol în problema dreptului de
a-l numi pe titularul noului scaun mitropolitan a amânat ani în șir instalarea unui mitropolit canonic,
Moldova și-a asigurat sursa proprie de legitimare a puterii, etapă însemnată a consolidării
independenței țării.”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi statul medieval românesc, precizat în sursa dată.
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată.
3. Menţionaţi, din sursa dată, doi conducători politici.
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la acțiunile conducătorilor români în plan
religios.
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la relațiile statului român cu Polonia,
susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia autonomiile locale au
contribuit la întemeierea statului medieval românesc de la sud de Carpați. (Se punctează
prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi
concluzia.)
SUBIECTUL III
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Acordul încheiat cu Basarab i-a atras lui Carol Robert critici vehemente din partea forțelor din
rândurile nobilimii care îi erau ostile și care subliniau marea putere pe care o concentrase în
mâinile sale conducătorul Țării Românești. Câțiva ani mai târziu, împins de aceste forțe, regele
Ungariei a încercat să suprime noul stat pentru a restaura dominația regatului său la sud de
Carpați. Folosind prilejul favorabil ivit în 1330, când un corp de oaste al Țării Românești a fost
înfrânt, alături de oastea țarului bulgar de la Târnovo și de tătari, la Velbujd, de către sârbi, Carol
Robert a decis să întreprindă o mare campanie împotriva Țării Românești pentru a-l înlătura pe
Basarab, în locul căruia intenționa să numească un dregător regal; realizarea acestui țel ar fi
însemnat destrămarea statului românesc [...] și readucerea teritoriilor dintre Carpați și Dunăre sub
controlul regatului ungar, ca în primele decenii ale secolului al XIII-lea. În septembrie 1330, oastea
ungară, în fruntea căreia se afla regele Carol Robert, a ocupat cetatea Severin și ținutul
înconjurător – vechi obiect de litigiu între cele douățări – pe care le-a concedat [...] unuia dintre
sfetnicii săi.”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
B. „Apariția și persistența timp de secole a două state românești în teritoriile dintre Carpații
Meridionali și Orientali, Dunăre și Marea Neagră a fost precumpănitor rezultatul situației
geopolitice a centrului și estului Europei [...]. Întinderea spre răsărit a Țării Românești sub Basarab
și sub fiul său, Nicolae Alexandru, spre gurile Dunării și la Marea Neagră [...], cuprinderea de-a
lungul Carpaților Orientali a unei părți însemnate a teritoriului viitoarei țări a Moldovei, părea să
deschidăperspectiva constituirii unui singur stat românesc în afara lanțului carpatic. Intervenția
hotărâtă a regelui Ludovic I în Moldova, cu intenția de a subordona și chiar de a domina țara, a
avut drept rezultat consolidarea voievodatului românesc de la răsărit de Carpați, mai întâi sub
egida Ungariei, apoi în opoziție față de ea. [...] Moldova lui Bogdan și a succesorilor săi și-a apărat
independența, în colaborare cu Polonia care [...] și-a manifestat puternic tendința de expansiune
spre Marea Neagră și gurile Dunării. Cuprinse în aria de expansiune a două forțe rivale – regatul
ungar și regatul polon – Țara Româneascăși Moldova au evoluat ca state separate; cea dintâi în
raporturi de colaborare sau antagonism cu Ungaria, cea de-a doua cu Polonia, situație care s-a
consolidat tot mai mult în ultimele decenii ale secolului al XIV-lea și în secolul următor.”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi cetatea precizată în sursa A.
2. Precizaţi, din sursa B, o informație referitoare la Moldova.
3. Menționaţi statul medieval românesc și conducătorul acestuia, la care se referă atât sursa A, cât
și sursa B.
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că statele medievale
românești stabilesc relații politice cu Ungaria și cu Polonia.
5. Scrieţi o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect).
6. Prezentaţi două fapte istorice referitoare la organizarea instituțională a spațiului medieval
românesc.
7. Menţionaţi o caracteristică a autonomiilor locale atestate în spațiul românesc în secolele al IX-
lea – al XI-lea.
SUBIECTUL al IV-lea
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Progresele expansiunii turcești [...] au sporit presiunea otomană la Dunăre și au creat o
amenințare directă pentru independența Țării Românești. În confruntarea militară care se anunța,
Vlad [Țepeș] s-a decis să preia inițiativa. Declanşarea războiului antiotoman a fost precedată de o
amplă acţiune politică destinată să asigure consolidarea autorităţii domneşti, prin limitarea forţei
politice şi militare a marii boierimi, prin crearea unei puternice armate şi prin sprijinirea negustorilor
localnici. [...] Conflictul dintre domn şi marea boierime [...] a îmbrăcat forme violente, domnul
suprimând o mare parte a adversarilor săi. [...] În 1459, Vlad a refuzat plata tributului, iar în iarna
anului 1461-1462 a atacat şi nimicit garnizoanele otomane de pe ambele maluri ale Dunării, de la
Zimnicea până la gurile fluviului. Riposta otomană s-a manifestat prin organizarea unei expediţii
conduse de însuşi sultanul Mahomed al II-lea, aflat [...] în fruntea celor mai puternice oştiri de la
cucerirea Constantinopolului. Vlad a aplicat tactica clasică a domnitorilor români: retragerea,
pustiirea teritoriului care urma să fie străbătut de inamic şi lupta de hărţuială. Astfel, în noaptea de
16 iunie 1462, Vlad a săvârşit un atac nocturn asupra taberei sultanului [...]. Ocuparea capitalei -
oraşul Târgovişte - abandonată de domn, nu a adus decizia politică şi militară aşteptată de sultan,
astfel că în iunie a început retragerea armatei otomane, care sub loviturile forţelor româneşti a
intrat în debandadă. Victoria lui Vlad Ţepeş nu putea fi definitivă atât timp cât efortului militar
românesc nu i se asociau forţele coalizate ale statelor creştine. În vara anului 1462, turcii au reluat
încercarea de asupune Ţara Românească [...].”
(A. Oţetea, Istoria poporului român)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi capitala Țării Românești, precizată în sursa dată.
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată.
3. Menţionaţi domnitorul Țării Românești și o cauză a izbucnirii conflictului cu otomanii, la care se
referă sursa dată.
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la măsurile prin care domnitorul şi-a
consolidat autoritatea politică.
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la consecințele declanșării
expediției militare conduse de Mahomed al II-lea, susţinându-l cu două informaţii selectate din
sursă.
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia românii participă la conflicte
militare în secolul al XIV-lea. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)
SUBIECTUL al V-lea
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre spațiul românesc în contextul relațiilor
internaționale din secolele al XV-lea – al XVIII-lea, având în vedere:
- precizarea unei instituții centrale din spațiul românesc, în secolul al XV-lea;
- menţionarea a două acțiuni diplomatice desfășurate de reprezentanți ai instituțiilor centrale din
spațiul românesc extracarpatic în secolul al XV-lea și a câte unei trăsături a fiecăreia dintre aceste
acțiuni;
- prezentarea unei acțiuni diplomatice din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, referitoare la
spațiul românesc;
- formularea unui punct de vedere referitor la implicarea românilor în relațiile internaționale din a
doua jumătate a secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea şi susţinerea acestuia printr-
un argument istoric.
Notă! Se puncteazăşi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea
relaţieicauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată