Variantă BAC

Subiectul I
Citiți cu atenție sursele de mai jos:
A.„După o tinerețe zbuciumată, care i-a permis în schimb acumularea unei foarte bogate de viață și i-a
grăbit maturizarea politică, Vlad Țepeș a avut parte de trei domnii în Țara Românească, adică în toamna
anului 1448, în perioada cuprinsă între anii 1456 și 1462, precum și în noiembrie-decembrie 1476. (...)
După suprimarea tatălui său (Vlad Dracul) de către Iancu de Hunedoara, în toamna anului următor, 1448,
Vlad Țepeș a reușit să ocupe tronul Țării Românești cu ajutorul turcilor, doar pentru scurtă vreme, deoarece
întoarcerea lui Vladislav al II-lea din lupta de la Kossovo, el a fost silit să se refugieze în Moldova, unde
domnea Bogdan al II-lea. Aici s-a împrietenit cu viitorul domn Ștefan cel Mare, împreună cu care a plecat
apoi în pribegie în Transilvania, intrând amândoi în anturajul lui Iancu de Hunedoara. Înainte de a pleca la
lupta pentru apărarea cetății Belgrad, Iancu i-a încredințat lui Țepeș mijloacele necesare pentru a apăra
sudul Transilvaniei în absența sa în această regiune. Profitând de aceste mijloace, de împrejurările externe
ce-i erau favorabile și având sprijinul unei părți a boierimii muntene, Vlad Țepeș a reușit să ocupe din nou
tronul Țării Românești, în iulie sau august 1456 (înainte de 20 august, când Vladislav al II-lea a fost ucis).
Conștient că numai o domnie puternică în interiorul țării poate asigura cu succes lupta pentru apărarea
suveranității, Țepeș și-a exprimat acest program politic încă de la începutul acestei domnii, când scria
brașovenilor că numai un domn tare și puternic... poate să obțină pacea pe care și-o dorește; când este
fără putere, unul mai tare va veni asupra lui și va face cu el ce va pofti”.
(Academia Română, Istoria Românilor)
B.„Ca și Ștefan cel Mare în Moldova, Vlad Țepeș a moștenit în Țara Românească obligațiile asumate față
de Imperiul Otoman de către domnii anteriori și pe care a trebuit să le respecte în primii ani, când nu putea
înfrunta puternicul imperiu fără o pregătire prealabilă. Principala obligație era haraciul, care se cifra la
10.000 de galbeni anual. Țepeș a rupt relațiile cu Poarta numai atunci când și-a considerat asigurate atât
stabilitatea domniei, cât și sprijinul lui Matia Corvin, devenit rege al Ungariei la 24 ianuarie 1458 și cu care
voievodul avea să se înrudească prin căsătorie (1462). (...) Refuzul lui Țepeș de a plăti tributul în anul 1459
a stârnit mânia sultanului, care a încercat să-l înlăture prin vicleșug. (...) Vlad Țepeș a aflat însă de cursa
care i s-a întins, astfel încât în momentul în care a fost atacat, având și el trupe așezate în ascuns, a reușit
să-i învingă pe turci, după o luptă în care i-a luat prizonieri pe cei mai mulți din tabăra turcească. (...)
Cucerind apoi cetatea Giurgiu, cel mai important cap de pod turcesc spre Țara Românească, foarte probabil
în prima lună a anului 1462, voievodul a întreprins apoi o campanie fulgerătoare la sudul Dunării, menită a
preîntâmpina ofensiva otomană care amenința Țara Românească. (...) Scrisoarea adresată de voievod lui
Matia Corvin dă cifra totală de 23.884 de oameni uciși în timpul incursiunii. (...) În aceeași scrisoare din 11
februarie 1462, Vlad Țepeș solicita în mod insistent ajutor, menționând că a încălcat pacea cu turcii nu
pentru un interes propriu al său, ci pentru păstrarea întregii creștinătăți, căci dacă vom ajunge, ferească
Dumnezeu, la sfârșit nefericit și va pieri țărișoara aceasta a noastră (...) va fi spre paguba întregii
creștinătăți”.
(Academia Română, Istoria Românilor)
Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe:
1) Numiți domnitorul muntean precizat în sursa A, a cărui domnie a fost precedată de cea a lui
Vladislav al II-lea.
2) Precizați secolul la care se referă sursa B.
3) Numiți cele două state românești, menționate atât în sursa A, cât și în sursa B.
4) Scrieți litera corespunzătoare sursei care susține că domnitorul român a refuzat să îndeplinească
obligațiile financiare ale țării față de Imperiul Otoman, fapt ce a declanșat conflictul cu turcii.
5) Scrieți, din sursa A, două informații care se află în relație cauză-efect, precizând rolul fiecăreia dintre
aceste informații (cauză, respectiv efect)
 6) Precizați două acțiuni militare desfășurate în spațiul românesc în Evul Mediu și/sau la începutul
modernității.
7) Menționați o asemănare între conflictele militare în care au fost implicați domnii români în perioada
medievală.

Subiectul al II-lea
Citiți cu atenție sursa de mai jos:
„ Pierderea Țării Românești și reconstituirea unui front antiotoman la Dunăre era o primejdie prea gravă
pentru dominația Porții în Peninsula Balcanică pentru a fi tolerată de sultan. Pentru a scoate din luptă
Moldova, Mehmed al II-lea a fost silit să organizeze la începutul anului 1475 o mare expediție sub
comanda beglerbegului Rumeliei, Soliman Eunucul. Speranța sultanului a fost însă înșelată: la Vaslui,
într-o vale îngustă, unde superioritatea numerică otomană nu putea fi exploatată, Ștefan a prins în cursă
și a nimicit marea oaste trimisă de Mehmed împotriva sa (10 ianuarie 1475). (...) Înțelegând
inevitabilitatea unei noi ofensive otomane, Ștefan a început îndată după victorie să pregătescă noua fază
a luptei. Solii trimise în toate direcțiile, în Polonia și Ungaria, la Veneția și la Roma, în Hanatul Crimeii
și la Caffa, au încercat să lărgească coaliția antiotomană pentru a da Moldovei posibilitatea să înfrunte în
condiții mai bune noul atac al lui Mahomed al II-lea. În iulie 1475, punând capăt conflictului lor, Ștefan
și Matias Corvin au încheiat un tratat de alianță antiotomană care punea pe baze noi raporturile dintre
cele două țări. La rândul său, sultanul, pentru a da mai multe șanse de reușită noii confruntări în curs de
pregătire cu Moldova, a organizat în prealabil o mare expediție în Crimeea, în urma căreia Caffa și
întregul sistem de colonii genoveze din nordul Mării Negre au intrat sub dominația otomană. Fapt mai
grav, hanatul tătar din Crimeea se supune acum sultanului, devenind un stat vasal Porții Otomane.
Moldova era prinsă în cleștele coaliției turco-tătare. În iunie 1476, Mehmeed al II-lea a intrat în fruntea
unei oști, imense pentru acea vreme, care depășea 100.000 de oameni. Sosirea sa fusese precedată de
raiduri devastatoare ale tătarilor din Crimeea, respinși de Ștefan, cu prețul unei mari dispersiuni de forțe.
Încercarea domnului de a opri înaintarea sultanului spre Suceava, capitala țării a fost zdrobită de
invadatori pe Valea Pârâului Alb, la locul numit Războieni, unde a căzut în luptă o parte însemnată a
elitei ostășești a țării (26 iulie 1476). Dar rezistența îndârjită a cetăților, dintre care niciuna nu a putut fi
cucerită, l-a împiedicat pe sultan să tragă beneficii politice din victoria sa”.
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

Pornind de la această sursă răspundeți la următoarele cerințe:

1. Numiți statul cu care Moldova a încheiat o alianță antiotomană în iulie 1475, precizat în sursa dată.
2. Precizați, pe baza sursei date, o acțiune întreprinsă de sultanul otoman înaintea campaniei sale de
represalii împotriva Moldovei.
3. Menționați cele două state românești la care se referă sursa dată.
4. Menționați, din sursa dată două informații referitoare la demersurile diplomatice întreprinse de domnul
moldovean în vederea apărării țării sale în fața unui iminent atac turcesc.
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la expediția lui Mahomed al II-lea în
Moldova, susținându-l cu două informații selectate din sursă. (10 puncte)
6. Argumentați printr-un fapt istoric relevant, afirmația potrivit căreia un domnitor, ca reprezentant al
instituției centrale, se implică în relațiile internaționale din secolul al XVI-lea, prin acțiuni diplomatice.
Subiectul al III-lea
Elaborați, în aproximativ două pagini un eseu despre Țările Române între diplomație și conflict în Evul
Mediu, având în vedere:
- menționarea unei cauze a implicării Țărilor Române în conflicte medievale și precizarea a doi domnitori români
care au participat la aceste conflicte cu caracter militar;
- menționarea a două modalități prin care Țările Române au luptat pentru menținerea autonomiei în această
perioadă și a unei tactici militare utilizată de domnitorii români;
- prezentarea unei inițiative internaționale antiotomane din secolul al XVI-lea la care au aderat și Țările Române
și precizarea unui domnitor din acest secol care a dus o politică în acest sens;
- formularea unui punct de vedere referitor la rolul domnilor români în menținerea autonomiei în raport cu
Imperiul Otoman în perioada Evului Mediu și susținerea acestuia printr-un argument istoric.

SUBIECTUL al IV-lea
Citiţi cu atenţie sursa de mai jos:
„Cronicarii şi istoricii străini ai secolelor XVI-XVIII fac interesante catalogări-aprecieri privitoare la
personalitatea magnifică a celui care a fost Mihai Viteazul. [...] Deşi în majoritatea lor aceşti istorici,
cronicari şi scriitori reprezentau interesele marilor puteri ale timpului cu care Mihai Viteazul s-a confruntat
direct, fie pe câmpul de luptă, fie pe plan diplomatic, ei nu au putut ţine sub tăcere prestigiul deosebit al
voievodului român datorat meritelor sale, marilor lui calităţi de strateg militar şi abil diplomat, eroismului
pe câmpul de luptă, dârzeniei de care a dat dovadă, înfruntând nu numai Imperiul Otoman, ci şi Casa de
Austria ori Regatul polonez. Cronicarul silezian Baldasar Walther [...] consemna cu admiraţie calităţile de
excepţie ale eroului cărţii sale, prestigiul şi renumele pe care acesta şi-l dobândise [...]. Istoricul slovac
Timon Samuel consemnează într-un stil elogios victoria obţinută de Mihai în bătălia de la Călugăreni:
<Sinan, voind să le aducă Ţărilor Române distrugere şi pieire, a trecut în ţară (Valahia), pe la cetatea
Giurgiu, cu o armată de aproape două sute de mii de oameni. Mihai, cu oastea adunată, temându-se de o
luptă cu duşmanii în câmp deschis, a hotărât să-i hărţuiască şi să-i obosească pe aceştia. În această regiune se
află o pădurice de sălcii deasă, în care calea este oprită de multe râuri şi mlaştini > [...]. Datorită tacticii
adecvate Mihai iese biruitor în pofida disproporţiei de forţe care îi era în dezavantaj. [...] Bătălia de la
Şelimbăr (18/28 octombrie 1599), intrarea în Alba Iulia, jurământul de supunere al principalelor cetăţi
transilvănene surprind şi uluiesc. Strălucita victorie de la Şelimbăr, proeminenta personalitate a lui Mihai
Viteazul determină practic unificarea, sub acelaşi sceptru, a <Daciei> din nordul şi sudul Carpaţilor
Meridionali. Alba Iulia îi face o primire triumfală. Istoricul flamand Hieronymus Ortelius, contemporan
desfăşurării evenimentelor, subliniază, implicit, că înscăunarea lui Mihai Viteazul ca voievod al
Transilvaniei nu a însemnat un act de forţă, ci dimpotrivă actul politic respectiv a întrunit acordul deplin al
principalelor cetăţi transilvănene”.
(Lucian Giura, Mihai Viteazul în conştiinţa europeană)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiți un istoric precizat în sursa dată.
2. Precizaţi un spațiu istoric la care se referă sursa dată.
3. Menţionaţi un conflict militar și o caracteristică a acestuia, la care se referă sursa dată.
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informații referitoare la înscăunarea lui Mihai Viteazul ca voievod în
Transilvania.
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la reflectarea personalității lui Mihai Viteazul
în scrierile din secolele al XVI-lea–al XVIII-lea, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia românii participă la conflicte militare
în secolul al XV-lea, în cadrul relațiilor internaționale. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia).
SUBIECTUL al V-lea

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre autonomii locale și instituții centrale în spațiul
românesc în secolele IX-XVIII, având în vedere:
- menționarea a două autonomii locale din spaţiul românesc intracarpatic, atestate în secolele al IX-lea –
al XIII-lea, și a unei asemănări dintre ele;
- precizarea unei autonomii locale din spațiul extracarpatic atestată în secolele al XIII-lea – al XIV-lea și a
unui fapt istoric în legătură cu un reprezentant al acesteia;
- menționarea unui stat medieval din spațiul românesc extracarpatic și prezentarea unei instituții centrale
a acestuia în secolele al XIV-lea – al XVI-lea;
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția unei instituții centrale din spațiul românesc în secolul
al XVIII-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea eseului, evidenţierea relaţiei cauză-
efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea

eseului în limita de spaţiu precizată.

SUBIECTUL al VI-lea
Citiți, cu atenție, sursa de mai jos :
,,Regele [ Carol Robert de Anjou, în 1330] a cuprins Zeurinul (Severinul) și fortăreața lui, le-a
încredințat toate numitului Dionisie împreună cu demnitatea de ban. Făcându-se aceasta, Basarab a trimis la
rege o solie vrednică de toată cinstea ca să-i spună regelui că îi acordă 7.000 de mărci de argint, că lasă
Severinul, că plătește tributul și trimite la curtea sa pe unul dintre feciori... Regele, auzind acestea, cu mintea,

trufașă, a izbucnit față de soli cu următoarele vorbe, zicându-le: Să spuneți așa lui Bazarad, că el e păstorul
oilor mele și eu, din ascunzișurile sale de barbă îl voi scoate. Regele a ajuns pe o cale oarecare cu toată
oastea sa, dar calea aceasta era cotită și închisă de ambele părți ale râpei foarte înalte, și pe unde această cale
era mai largă, acolo românii în mai multe locuri o întăriseră împrejur...Iar regele și toți ai săi, negândindu-se
în adevăr la așa ceva, mulțimea nenumărată a românilor sus pe râpe a alergat din toate părțile și a aruncat
săgeți asupra oastei regelui care se găsea pe fundul unei căi adânci, ce nici nu se putea numi cale, ci mai
degrabă un fel de corabie strâmtă... Și a fost aici un cumplit dezastru, căci au căzut o mulțime de ostași, de
principi și de nobili și numărul lor nu se poate socoti, din ziua a șasea, în preziua sfântului Martin și după
aceea în cea următoare...”
(Cronica pictată de la Viena)

1. Numiți un spațiu istoric precizat în sursa data. 2 puncte

2. Precizați secolul în care se desfășoară evenimentele istorice precizate în sursa dată. 2 puncte
3. Numiți un conducător politic și menționați o acțiune a acestuia din sursa dată. 6 puncte
4. Menționați, pe baza sursei date, două informații referitoare la condițiile pe care și le asumă voievodul față
de regele maghiar. 6 puncte
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la tactica de luptă folosită de voievodul român,

susținându-l cu două informații selectate din sursă. 10 puncte

6. Argumentați printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia autonomiile locale au contribuit la
crearea statului medieval sud-carpatic in secolul al XIII lea. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric
relevant
și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)