https://lectiiistorie.wordpress.

com/2017/02/18/lectia-5-formarea-statelor-feudale-romanesti/

In Evul Mediu, ca de altfel si in celelalte perioade se observa o evolutie unitara

a românilor atat in plan economic, social, politic, si cultural.

Principala forma de organizare era obstea sateasca, din care se vor naste
romaniile populare adica formațiuni prestatale feudale românești, care desi se
numeau diferit (cnezate, voievodate, țări, jupanate, cobâle, ocoale, câmpuri)
reprezenta acelasi lucru.

Statele feudale românești s-au constituit in anumite conditii interne si externe

favorabile. Dintre premisele interne:
1. Cresterea demografica
2. Dezvoltarea economica
3. Adancirea diferentelor socialein interiorul obștii, care duce la aparitia
acelor cnezi, juzi, voievozi, care se vor situa in fruntea unor autonomii
locale si care vor initia actiuni politice de centralizare stradala.

Premisele externe favorabile procesului de centralizare (unire) a cnezatelor si

voievodatelor si formarea de state feudale mari (Transilvania, Tara
Românească, Moldova si Dobrogea) au fost pe de o parte slabirea puterii
tătarilor si anarhia militara din regatul maghiar dupa stingerea dinastiei
Arpadienilor (aproximativ 1308).

FORMAREA TĂRII ROMÂNEȘTI

Pentru realitățile de la sud de Dunare folosim Diploma cavalerilor Ioaniți, act

incheiat intre regele maghiar Bella al IV-lea si Rembaldus, perceptorul
Ioaniților, 2 iunie 1247. Acest act are o foarte mare valoare, oferindu-ne
informatii de ordin economic ( o viata economica infloritoare: pasuni, iazuri,
mori, turme de vite)

Din punct de vedere social Diploma Ioaniților vorbeste despre procesul de

ierahizare sociala in termenii: mai marii pamantului (majores terres = nobilii) si
rusticii (taranii).

Din punct de vedere politic Diploma Ioaniților vorbeste de existenta a 5

formatiuni prestatele românesti: voievodatele lui Seneslau si Litovoi
cnezatele lui Ioan si Farcaș

Banatul de Severin care va deveni marul discordiei dintre voievozii români si

regalitatea maghiara.

In schimbul colonizarii in Tara Banatului de Severin Ioanitii trebuia sa asigure

apararea zonei si sa raspandeasca crestinismul de rit catolic.

ETAPELE FORMARII TĂRII ROMÂNEȘTI

O prima incercare de anulare a raporturilor de vasalitate maghiara o realizeaza

Litovoi intre 1271-1275 ( Banatul de Severin fusese organizat de regalitatea
maghiara la 1230).

Intre 1277-1279 are loc un conflict armat in urma caruia Litovoi este ucis iar
fratele sau Bărbat este luat prizonier, rascumparat cu o mare suma de bani.
Acest eveniment demonstreaza:
1. transmiterea  ereditara a puterii de la Litovoi la Bărbat
2. existenta unei structuri politico-sociale conturate
3. o viata econimica prospera
4. existenta armatei condusa de voievod

Perioada urmatoare se leaga de descalecatul lui Negru-Voda sau Radu Negru

din Fagaras la 1290 sau 1291,

Ca urmare a tulburarilor din Transilvania(invazia mongola din 1284-1285), a

tendintelor de independenta a voievodului transilvanean, la Fagaras are loc
vizita regelui maghiar Andrei al III-lea la 1290-1291, prilej cu care acesta va
incerca sa consolideze privilegiile nobililor maghiari si a slabi autonomia
românilor din Fagaras. Din aceasta cauza Negru Voda descaleca de la Fagaras la
Campulung unind formatiunile politice din zona, capeteniile locale inchinandu-
se.

Desavarsirea intemeierii Tarii Românesti va avea loc in timpul lui Basarab

Intemeietorul (1310-1352)

Intre Basarab si regele maghiar Carol Robert d’Anjou (1308-1342) are loc
batalia de la Posada (9-12 nov. 1330), victorios Basab obtine:
 1. castigarea independentei Tarii Romanesti
2. se incheie procesul de formare al statului Tara Romaneasca care va
cuprinde: Banatul de Severin, Oltenia, Muntenia pana la Dunare si teritoriul
smuls tatarilor care ia numele de Barabia.
3. formarea statului feudal Tara Romaneasca va crea conditii favorabile
dezvoltarii economice, cresterii capacitatii de aparare in fata dusmanilor
(unguri, polni, turci).

Despre batalia de la Posada ne vorbeste un document intitulat „Cronica pictata

de la Viena” care relateaza despre faptele ungurilor pana la 1342, adica pana la
sfarsitul domniei lui Carol Robert d’Anjou, oprindu-se in mod deosebit asupra
momentului de la Posada. Cronica a fost scrisa la 1352 de Marcul Kalt.

Urmasii lui Basarab: Nicolae Alexandru (1352-1364), Vladislav Voda – Vlaicu

(1364-1376)

Nicolae Alexandru – fiul lui Basarab, asociat la domnie inca din timpul vietii
tatalui:

-isi ia titlul de domn autocrat de sine statator

– imbunatateste relatiile cu Ungaria actionand impreuna impotriva tatarilor

-a infiintat in 1359 Mitropolia de la Arges aducand aici pe Mitropolitul Iachint

de la Vicina

Vladislav Vlaicu – continua politica de intarire a statului

-pastreaza controlul asupra drumului comercial de la Brasov oferindu-le un

privilegiu comercial  in 1368

-organizeaza institutiile civile si ecleziastice ale statului

-infiinteaza a doua Mitropolie la Severin 1370 pentru combaterea influentei

catolicismului

-bate primele monezi – ducatii de argint cu numele sau si ccu insemnul

vulturului 1365
-in plan extern are relatii tensionate cu Ungariarecunoscand suveranitatea
regelui maghiar primind in schimb Severinul, Amlasul si Fagarasul ca feude,
fara a stirbi autonomia tarii.

-are loc primul atac turcesc la nordul Dunarii, atac respins de el.

FORMAREA MOLDOVEI

La rasarit de Carpati izvoarele narative externe vorbesc despre vlahi, valahi

(Cronica lui Nestor).

-despre existenta formatiunilor prestatale: campuri in depresiuni – Campul lui

Dragos

codrii: Hețeg, Lăpușnei, Orheiului

cobâle: la Neamt, Bacau, Vaslui

ocoale: ocolul Campulungului si Vrancei

-de asemenea existau si numeroase tari libere: Brodnicilor, Bolohovenilor,

Berlodnicilor, Sipenițului

Dimitrie Cantemir in lucrarea Descrierea Moldovei vorbeste de existenta unor

republici care nu puteau fi altceva decat statulețe mici.

Descalecatul lui Dragos (1345-1352-1353)

In timpul lui Ludovic d Anjou(1342-1382) pentru a anihila prezenta tatarilor au

fost organizate cateva campanii. La aceste campanii a participat si voievodul
maramuresean Dragos. Drept recompensa pentru participarea la aceste
campanii, Dragos va deveni coonducatorul unui statuleț de granita cu numele de
marca, cu centrul la Baia (principala capitala a Moldovei).

Dragos si urmasii sai Sas si Balc urmau sa recunoasca regalitatea maghiaradrept

suverana si totodata sa raspandeasca catolicismul.

Dependenta fata de regalitatea maghiara

Raspandirea catolicismului in Moldova, la care se adauga situatia din
Maramures (voievodul Bogdan intra in conflict cu regele maghiar Ludovic d
Anjou, in urma caruia lui Bogdan si alor sai ii sunt luate mosiile)

La est de Carpati au loc misccari speculate de Bogdan care intrand in conflict cu

regele maghiar see hotaraste sa treaca in Moldova impreuna cu ai sai. Intre
oștile maghiare si cele ale moldovenilor au loc numeroase batalii dar istoricii nu
au reusit sa le localizeze pana in prezent. Se stie in mod sigur ca in 1365 regele
maghiar il va recunoaste pe Bogdan si independenta Moldovei. Regele maghiar
urma sa participe la o cruciada antiotomana si nu isi putea permite sa mentina
armata in Moldova.

Moldova se va definitiva ca stat feudal de sine statator in vremea urmasilor lui

Bogdan: Lațcu, Petru I Mușat, Roman Mușat, Stefan Musat, numit cel Batran.

Dintre urmasi merita sa vorbim mai mult de Petru Musat care se va apropia de
Polonia careia ii recunoaste suveranitate:

-imprumuta regele polon Vladislav Iogelo cu 3000 de ruble primind drept gaj
Pocuția, care va deveni subiect de discutie intre cele doua state

-muta capitala la Suceava

-infiinteaza o Mitropolie care nu va fi recunoscuta de Patriarhia de la

Contantinopol (abia im timpul lui Alexandru cel Bun va fi recunoscuta 1401 )

-organizeaza cancelaria domneasca

-bate primele monezi de argint

-din timpul sau ateaza titulatura prin care urmasul sau Roman I Musat se va
intitula mare singur stapanitor al Moldovei de la munti la mare.

In timpul lui Roman Musat se uneste Moldova de Sus cu Moldova de Jos.

FORMAREA DOBROGEI

Si in Dobrogea, mai precis in teritoriul dintre Dunare si mare, ca pe intreg

teritoriul locuit de romani s-au constituit statulete mici: cnezate, voievodate,
jupanate, tari. Astfel in anul 943, o inscriptie de la Mircea Voda aminteste de
jupanatul lui Dimitrie, sec. 10. Tot pentru secolul 10 se vorbeste despre un sef
local Gheorghe, asa cum rezulta dintr-o inscriptie romaneasca descoprita in
inventarul unei biserici din complexul de la Bsarabi Murfatlari.

Intre 971-1204 bizantii organizeaza intre Dunare si mare tema Paristion sau
Paradunavon condusa de un strateg, de exemplu Teodor, strateg de Distra.

Pentru secolul 11 Ana Comnena in lucrarea Alexiada, comsemneaza existenta

unor sefi locali: Tatos cu centru la Dârstor, Sestlav cu centrul in NV Vicina,
Satza cu centrul la NE Prestlav

Tot Ana Comnena vorbeste de un sef local cu numele de Pudila in 1094

In secolul 13 intre Mangalia si Varna, la 1230, este consemanta Tara Cavarnei,

pentru ca la 1320 sau 1325 existand o puternica populatie crestina sa fie numit
un Mitropolit la Varna si Carbona.

1346 – documentele vorbesc despre un sef local cu numele de Balica care se

amesteca in razboiul civil din Impreiul Bizantin, ajutand cu un corp de oaste de
1000 de soldati pe Ana de Sovoia.

Dupa 1347 Dobrotici va strange si va uni teritoriile intr-un singur stat numit
Dobrogea. Acest lucru a fost posibil intrucat imparatul bizantin il va numi
despot echivaland cu independenta politica a statului.

Urmasul lui Dobrotic, Ivanca (Ivancul) bate moneda in 1386, incheie un tratat
comercial cu genovezii, dar in lupta impotriva turcilor cade, 1388, Dobrogea
fiind unita cu Tara Romaneasca in timpul lui Mircea cel Batran (1386-1418).

FORMAREA TRANSILVANIEI

Transilvania s-a format in 2 etape:

1. Etapa voievodatelor  sau ducatelor romanesti
2. Etapa de dupa cucerirea maghiara

Din secolul al 9-lea pe intreg teritoriul locuit de români, inclusiv si in

Transilvania s-au creat numeroase formatiuni prestatale feudale românesti care
se numeau voievodate sau ducate, cnezate, tari libere.
Pentru secolul 10 exista o lucrare maghiara numita Faptele ungurilor sau Gesta
Hungarorum, mai exact Cronica lui Anonimus care ne vorbeste despre existenta
romanilor si slavilor in Transilvania la venirea ungurilor (Anonimus – secretarul
regelui maghiar Bella al 3-lea ramas necunoscut; este cronica de curte scrisa la
cererea expresa a regelui sau a cercurilor conducatoare maghiare; este scrisa in
limba latina)

Vobeste despre:

-existenta romanilor si slavilor in Transilvania

-luptele duse de maghiari impotriva romanilor

-existenta celor 3 formatiuni prestatale romanesti: ducatul lui Gelu românul,

Menumorut si Glad

https://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/FORMAREA-STATELOR-MEDIEVALE-RO88.php

FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMANESTI

PREMISELE FORMARII STATELOR MEDIEVALE ROMANESTI

Odata cu desavarsirea procesului de formare a poporului roman si a limbii romane(secolele VIII-IX ) in

istoria ce se scria in spatiul Carpato- Danubian-Pontic incepe o noua etapa: constituirea statelor
medievale romanesti.

Formarea statelor medievale romanesti este, in primul rand, rezultatul actiunii mai multor factori
interni:formarea relatiilor feudale, necesitatea protejarii averii accumulate de diferitele paturi sociale,
a reglementarii relatiilor dintre aceste paturi, a apararii cailor comerciale internationale care
strabateau spatiul romanesc si a centrelor de comert intern(iarmaroace, asezari orasenesti), a
valorificarii economice a noilor terenuri etc.

Premisele interne au fost favorizate de anumite imprejurari externe. Astfel, in perioada care a urmat
dupa invazia tatarilor din 1241 a fost lichidata pentru o vreme hegemonia regatului maghiar la sud si
est de Carpati, ceea ce a permis formatiunilor statale romanesti din aceasta zona sa evolueze spre
intarirea propriei organizari interne si extinderea lor teritoriala.

Constituirea statelor medievale romanesti a decurs in cateva etape: unificarea teritoriala, formarea
structurilor sociale, a institutiilor centrale statale de guvernare si obtinerea independentei, recunoscuta
de tarile vecine.

Procesul de formare a statelor romanesti si-a gasit expresie in formula acceptata de istorici despre
evolutia sociatatii romanesti de la sat la stat. Aceasta formula explica esenta procesului care a avut la
baza consolidarea obstii satesti ( in frunte cu juzi sau cnezi) ca forma initiala de organizare sociala si
autoadminstrare in perioada de dupa retragerea legiunilor romane din Dacia.

Formatiuni statale incipiente romanesti.

VOIEVODATUL TRANSILVANIEI.

Cele mai vechi informatii despre voievodatele romanesti se refera la teritoriul Transilvaniei. Aceasta se
lamureste prin faptul ca dupa 896 ungurii au migrat din steeple nord-pontice in Panonia unde au venit
in contact cu romanii. Pe masura extinderii lor teritoriale in directia Transilvaniei, ei s-au ciocnit cu
formatiunile politice locale romanesti, in cronica maghiara” Gesta Hungarorum”( Faptele ungurilor),
scrisa de un notar anonim( numit de istorici Anonymus) al regelui Bela se vorbeste despre trei
voievodate romanesti: voievodatul lui Menumorut( in Crisana, cu centrul la Biharea), voievodatul lui
Gelu( pe podisul Transilvaniei, cu centrul posibil la Dabaca) si voievodatul lui Glad( in Banat, intre
Mures si Dunare , cu centrul la Cuvin). Faptele pe care le-a realizat Anonymus, referitor la atacul
maghiarilor asupra Transilvaniei, in prima jumatate al secolului al X-lea au importanta pentru ca arata
clar ca aceste atacuri nu au dus la cucerirea Transilvaniei, fiind opera unor triburi barbare sin u a unei
forte politice in stare sa infranga usor un popor sedentar de veacuri, bine organizat si care-si apara
fiinta si existenta cu pretul sacrificiului suprem.

Pana la finele secolului al XI-lea asa numita stapanire maghiara asupra Transilvaniei nu este atestata
de niciun document contemporan: hotarele ungare sau oprit dincolo de Poarta Muresului, pentru
destul de multa vreme si numai la finele acestui secol si la inceputul celui urmator a fost reluata lupta
pentru cucerirea “ Tarii de dincolo de paduri” , o denumire foarte semnificativa, data de niste oameni
care au privit-o din afara hotarelor ei, din afara padurelor.

Unul dintre aspectele cele mai relevante ale acestei realitati a constat in manifestarea voievodului
Transilvaniei ca o formatiune politico-statala autonoma, in raporturile cu Ungaria, iar, pe de alta parte,
pentru aproape intreaga etapa se consemneaza manifestarea elocventa a autonomiilor romanesti,in
raport cu incercarile maghiarilor de a uniformiza situatia, prin suprapunerea unor institutii si norme
peste realitatile romanesti proprii, o clasa feudala proprie, si-au mentinut autonomiile lor,randuite
dupa pricipiile dreptului romanesc.

Daca “tarile” romane situate in Transilvania au avut de infruntat expansiunea maghiara, apoi
formatiunile statale de la sud si est de Carpati s-au confruntat cu un nou val de migratori. Pe la
mijlocul secolului al XI-lea in spatiul romanesc s-au deplasat pecinegii, populatie de origine turanica,
apoi in secolul al XI-lea a urmat cumanii, un alt neam turanic.

Astfel, conform ultimelor viziuni ale istoricilor romani, asupra procesului de constituire a statelor
medievale romanesti, de rand cu traditia autohtona a Romaniilor populare, un anumit rol l-au jucat
influenta bizantino-subslava si prezenta migratorilor turanici. Cumanii au impiedicat expansiunea
Regatului maghiar de la sud si est de Muntii Carpati, oferind romanilor posibilitatea sa-si creeze
formatiuni statale proprii, care plateau tribut migratorilor.

FORMAREA TARII ROMANESTI

FORMAREA STATULUI FEUDAL DE SINE STATATOR “TARA ROMANEASCA

In secolul al XIV-lea ,s-a realizat prin unirea sub o singura conducere politica a tuturor formatiunilor
statale existente, si a cuprins un teritoriu vast, care a inglobat cu timpul intreaga Oltenie si Muntenia.
Formarea statului medieval Tara Romaneasca a cunoscut cateva etape . Formatiuni politice incipiente
– uniuni de obsti- au fost atestate in izvoarele slave sub denumirea de Vlasca, Codrii Vlasiei( Tara
Vlasiei) etc. adica tari ale romanilor.

Se considera formata Tara Romaneasca ca stat feudal de sine statator- la 1330, atunci cand, in urma
bataliei de la Posada .

Formarea statului feudal de sine statator Tara Romaneasca a fost un proces istoric cu un bine definit
sens geographic, process ce va continua si dupa aceea, in perioada consolidarii sale. Acest process a
inceput, ca o fireasca continuare a dezvoltarii pe un plan superior a organizarii statale din etapa
anterioara, cam pe la jumatatea sec. al XIII-lea, atunci cand au stabilit, sub loviturile tatarilor, statul
feudal maghiar sic el bulgar,si cu aceasta si influenta doar mai ales pretentiile lor asupra teritoriilor
noastre.

Importante, in legatura cu acest process istoric, sunt doua documente :

unul din 8 ianuarie 1285

si al doilea din 6 octombrie 1288 care relateaza faptul ca regale Ungariei , Ladislav al IV-lea –
Cumanul a rasplatit pe magistrul Gheorghe pentru ca a luptat impotriva voievodului roman Litovoi,
care impreuna cu fratii sai isi extinsese stapanirea peste un teritoriu asupra caruia ridica pretentii de
suveranitate regale Maghiar.

Prima incercare de unificare politica la sud de Carpati denota faptul ca evolutia societatii romanesti se
dezvolta in directia statului medieval unificat.

Crearea unui stat unificat era determinata de mai multi factori, in primul rand, era necesara
asigurarea securitatii drumului comercial, care lega Europa Centrala cu gurile Dunarii. Veniturile
captate de la asigurarea comertului pe acest drum au intarit forta economica a voievodatelor
romanesti. Procesul istoric de formare a Tarii Romanesti ca stat de sine stator a avut si un sens
geografic, si nu intamplator. Unirea sub o singura conducere ( centralizarea puterii) a formatiunilor
existente si apoi extinderea puterii s-a facut de la apus spre rasarit din dreapta oltului spre stanga lui;
regiunile olteniei asa cum se constata si din continutul diplomei Cavalerilor ioniti, au fost mai bine
dezvoltate din punct de vedere economic si social, au avut o anumita forta militara , in timp ce in
rasarit pustiau inca ultimile populatii barbare. In perioada ce-a urmat, dupa 1330, si pana la inceputul
secolului al XIII-lea domnitorii Tarii Romanesti au luat masuri in vederea consolidarii statului ( Basarab
s-a impacat cu Regele Ungariei si a obtinut recunoasterea statului sau. Nicolae Alexandru , urmasul
sau a sprijinit activitatea negustorilor veniti di Transilvania , a pus bazele Mitropoliei tarii ritul ortodox
la 1359. Vlaicu Voda, pe langa masurile economice a batut moneda proprie in urma tratatului din
august 1369 cu Regele Ludovic al Ungariei , pentru a nu ramane singur in fata pericolului otoman care
aparuse la Dunare , acceptat sa-I fie vassal primind in schimb recunoasterea Tarii Romanesti ca stat
de sine stator si doua feude in Transilvania; Fagarasul si Amlasul care vor face mult timp parte din
Tara Romaneasca.   

Formarea statului feudal Tara Romaneasca a Munteniei

Cele doua state romanesti: Muntenia si Moldova s-au format la inceputul sec. al XIV-lea, pe fondul
existentei unor conditii interne si internationale favorabile.
Pe plan extern, cele doua state romanesti au beneficiat de o conjunctura favorabila. Basarab I,
intemeietorul Tarii Romanesti a Munteniei , a reusit sa-si intinda stapanirea asupra teritoriilor din
sudul Carpatilor, fara se fie impiedicat de ambitiile regalitatii ungare.

La toate aceste conditii favorabile s-a adaugat existenta unor personalitati puternice, cu capacitate
organizatorica si militara ,asa cum a fost Basarab I, intemeietorul de tara si de dinastie in Tara
Romaneasca .

In Moldova, Bogdan I s-a impus ca un lider puternic, capabil sa intemeieze o tara.

Un alt factor important in geneza statului feudal Tara Romaneasca a Munteniei l-a constituit dominatia
mongola. Teritoriul Moldovei si Munteniei se afla sub controlul uneia dintre cele mai puternice
capetenii din Hanatul Hoardei de Aur:Hogai

Acesta a blocat expansiunea ungara de dincolo de linia Carpatilor, efectul cel mai important fiind
cooperarea militara romano-tatara, incununata cu Victoria de la Posada(1330). Biruinta de la Posada
este importanta pentru ca a facut dovada fortei noului stat, devenind astfel o realitate
politicoteritoriala pe harta Europei medievale.

INTEMEIEREA MOLDOVEI

In secolele IX-XIII, in spatiul situat intre Muntii Carpati si Nistru s-au desfasurat procese similare cu
cele din teritoriile dintre Carpati si Dunare. Cercetarile arheologice ne permit sa urmarim concentrarea
populatiei in jurul unor complexe teritoriale, aparate de fortificatii in mai multe zone pe cursul inferior
al Jijiei ,Bahluiului si Prutului, in regiunea dintre Prut si Barlad, pe teritoriul dintre Prut si Nistru- pe
valea Ciuhurului, in regiunea codrilor.

Constituirea statului moldovean a urmat, in liniile mari, modelul Tarii Romanesti a Munteniei,
deosebirea constand in faptul ca statul moldovean este opera unui conducator venit de peste munti.
In Moldova a fost o “descalecare” , intai a lui Dragos, apoi a lui Bogdan , coborati amandoi din
Maramures. Cat priveste personalitatea lui Dragos , date precise despre timpul in care a domnit
lipsesc.

Unii istorici insista ca voievodul maramuresan Dragos a fost impus la domnie de catre regele maghiar
dupa anul 1345, cand avusese loc campania sa la est de Carpati. Campania a fost reusita si
voievodatul din Valea Moldovei a devenit vassal al regelui. Ultima viziune este cea mai des acceptata
in istografia romaneasca .

O a doua etapa in constituirea statului medieval moldovenesc este legata de numele voievodului
maramuresan Bogdan din Cuhea. Dupa o lupta indelungata pentru pastrarea libertatilor romanilor din
Maramures, el a trecut muntii impreuna cu ceata sa militara , stabilindu-se in Moldova , de unde l-a
izgonit pe Bale, fiul lui Sas. Data la care s-a produs acest eveniment continua sa fie discutata de
istorici. Conform unei opinii evenimentul a avut loc la 1359, cand a fost concomitent respinsa si o
incercare a polonilor de a pune stapanire pe voievodatul moldovenesc.

Este cert faptul ca pe la mijlocul secolului al XIV-lea prin actiunea lui Bogdan a fost inlaturata
suzeranitatea regelui maghiar si voievodatul Moldovei a devenit stat independent . Chiar la inceputul
domniei sale Bogdan a unificat voievodatul din Valea Moldovei cu cel de la Suceava – Radauti, apoi cu
Tara Serpenitului , cu cetatile ei .

Tara Moldovei a mai inclus in componenta sa si “ culuarul unguresc”- o portiune de teritoriu la Curbura
Carpatilor , care unea stapanirile ungare cu gurile Dunarii si separa Moldova de Tara Romaneasca . La
sfarsitul secolului al XIV-lea teritoriul Tarii moldovei ajunge pana la Marea Neagra .
Prin Moldova trecea un drum comercial care unea Marea Baltica cu Marea Neagra . Acest drum, numit
apoi “drum moldovenesc”, era protejat de statul moldovean , care beneficia pe aceasta cale de
anumite avantaje economice.
In a doua jumatate a sec. al XIV-lea sub voievozii Petru si Roman din familia Musatinilor , statul
moldovean se extinde aflandu-si granitele intre Carpatii Rasariteni si Histru , pana la gurile Dunarii si
Marea Neagra .

IMPORTANTA ISTORICA A CONSTITUIRII STATELOR MEDIEVALE ROMAN

https://n3lys.wordpress.com/tag/formatiuni-prestatale/

În secolele 7-9, forma de organizare specific româneasca era reprezentata de obstiile satesti.
Obstea sateasca era o forma de comunitate umana caracterizata prin coexistenta proprietatii private cu proprietatea
obsteasca asupra pamântului si prin preponderenta legaturii teritoriale asupra celei de rudenie în cadrul asezarii.
În fruntea obstii se afla judele (atributii militare, fiscale, administrative, judiciare) sau cneazul.
Cu timpul, obstile s-au grupat în uniuni de obsti numite de Nicolae Iorga „romanii populare” din care vor lua nastere
cnezatele si voievodatele ca formatiuni politice.
Cnezatele erau formatiuni politice prestatale formate din mai multe obsti, iar voievodatele erau formatiuni rezultate
din unirea sau supunerea mai multor cnezate.

Prin unificarea acestora sub o autoritate centrala s-au constituit statele medievale.
Factori care au favorizat aparitia statelor medievale:
– cresterea demografica;
– o viata economica dinamica; spatiul nostru era strabatut de drumuri comerciale care veneau din nordul si centrul
Europei la gurile Dunarii si Marea Neagra;
– contextul extern: cumanii, si mai apoi tatarii(marea invazie din 1241-1242), au împiedicat expansiunea maghiara
dincoace dde Carpati; luptele pentru tron din Ungaria odata cu stingerea dinastiei arpadiene din 1301.
Transilvania
Cronica notarului anonim al regelui Bela al Ungariei (gesta hungarorum) mentioneaza, pentru sfârsitul secolui 9, în
spatiul intracarpatic si Banat, trei formatiuni:
– voievodatul lui Glad, în Banat, cu resedinta la Cuvin;
– Voievodatul lui Gelu, în centrul Transilvaniei, cu resedinta la Dabâca;
– voievodatul lui Menumorut, în crisana, cu resedintta la Biharea.
Legenda sfântului Gerard mentioneaza, pentru secolul 11:
– voievodatul lui Ahtum, în Banat, cu resedinta la Morisena;
– Voievodatul lui Gyla, în centrul Transilvaniei, cu resedinta la Balgrad.
La sfârsitul secolului 9, maghiarii se stabilesc în Panonia. Pe la anul 1000, ducele Vaik se crestineaza, luându-si
numele de Stefan si este încoronat rege în 1001. Va adopta catolicismul.
Maghiarii vor organiza cucerirea Transilvaniei. Mai întâi, este cucerit Voievodatul lui Menumorut, apoi si celelalte. Pe
masura înaintarii spre centrul Transilvaniei, cucerirea maghiara va capata un caracter organizat. Ungurii organizeaza
comitate (unitati administrativ-teritoriale conduse de un comite numit de rege). Episcopatul catolic a încadrat, sub
raport religios, teritoriile cucerite. Primul comitat înfiintat a fost Bihorul (1111). S-au înfiintat si alte comitate în
secolele 12-13: Trazna, Dabâca, Cluj, Arad, Târnava.
Maghiarii au încercat sa înlocuiasca vechea forma de organizare specific româneasca (voievodatul) cu principatul.
Astfel, la 1111-1113, apare mentionat în documente „Mercurius princeps ultransilvanus”. Actiunea nu a avut succes,
din moment ce, la 1177, în documente este mentionat „Leustachiu voievod”.
În fata presiunilor exercitate de maghiari, românii s-au grupat în structuri social-economice si politice autonome
numite tari: Tara Maramuresului, Tara Fagarasului etc.
Pentru a-si consolida dominatia în Transilvania, maghiarii i-au colonizat pe secui si sasi. Secuii i-au însotit pe maghiari
în expeditiile de cucerire. Sasii au fost adusi din regiunea Rinului, zona Flandrei, si mai ales Saxonia. S-au bucurat de
privilegii.
La 1211, regele Andrei II i-a colonizat pe teutoni în Tara Bârsei, cu dublu scop: stavilirea expansiunii cumane si
crearea premiselor înaintarii maghiarilor în spatiul extracarpatic. Teutonii intra în conflict cu regalitatea maghiara si
sunt alungati la 1225.
Românii, majoritari, vor fi exclusi din viata politica a Transilvaniei, iar religia ortodoxa, nerecunoscuta. Un decret din
1366 al regelui Ludovic I conditiona calitatea de nobil de apartenenta la catolicism.
Tara Româneasca
În spatiul românesc sud carpatic, documentul care atesta existenta autonomiilor locale si caracteristicile esentiale ale
acestora este Diploma cavalerilor ioaniti (1247). Sunt mentionate cinci formatiuni prestatale:
– Tara Severinului;
– cnezatele lui Ioan si Farcas;
– voievodatele lui Litovoi si Seneslau.
Unele dintre acestea au fost anexate de maghiari (cnezatele lui Ioan si Farcas), altele erau dependente de regatul
ungariei (voievodatele lui Litovoi si Seneslau).
În procesul de unificare vor fi parcurse mai multe etape.
O prima etapa se leaga de numele lui Litovoi, care refuza plata tributului catre ungaria. În batalia ce va avea loc pe la
1277-1279, Litovoi moare, iar fratele sau Barbat este luat prizonier. Se rascumpara si va accepta suveranitatea
maghiara.
La formarea Tarii Românesti au contribuit si românii din Transilvania. Traditia istorica vorbeste despre descalecatul lui
Negru voda din Fagaras (1291). Anihilarea autonomiei Tarii Fagarasului de catre regalitatea maghiara îl determina pe
Negru voda sa treaca la sud de Carpati, întemeind Tara Româneasca, cu resedinta la Câmpulung. Potrivit lui
Gheorghe Bratianu, descalecatul lui Negru voda a fost însotit de întemeierea tarii, adica de unificarea cnezatelor si
voievodatelor.
Desavârsirea unificarii teritoriale se produce în timpul lui Basarab I, 1310[1352. Acesta intra în conflict cu regele
ungariei Carol Robert de Anjou. Regele ungar ataca Tara Româneasca. Batalia se da la Posada (reflectata în cronica
pictata de la Viena, 9-12.11.1330 si este câstigata de Basarab. Victoria marca independenta Tarii Românesti.
Statul se va consolida sub urmasii lui Basarab:
Nicolae Alexandru(1352-1364):
în 1359, îsi ia ditlul de domn autocrat, înfiinteaza o mitropolie la Arges;
Vlatislav Vlaicu (1364-1377):
respinge actiunile ungariei; în 1370 înfiinteaza o mitropolie la Severin; bate moneda proprie.
Moldova
Si pentru acest spatiu izvoarele istorice atesta prezenta unor formatiuni politice prestatale:
– Tara Berladnicilor;
– Tara Brodnicilor;
– Tara Bolohovenilor;
– Tara Volohilor.
Într-o prima etapa, regalitatea maghiara organizeaza expeditii de alungare a tatarilor. La jumatatea secolului 14, în
urma unei astfel de expeditii, tatarii sunt alungati si pentru a împiedica revenirea lor se organizeaza o marca
(provincie de granita cu rol de aparare) cu resedinta la Baia. La conducerea acesteia se afla Dragos (primul
descalecat).
A doua etapa este legata de numele lui Bogdan, un voievod din Maramures. În fata presiunilor maghiarilor, acesta
trece Carpatii si-i înlatura pe urmasii lui Dragos (Balc si Sas) supusi coroanei maghiare (1359).
Încercarile regelui Ludovic de Anjou de a-l înlatura pe Bogdan nu au succes.
Statul se va consolida sub urmasii lui Bogdan(1359-1365):
Petru Musat (1376-1391): bate moneda proprie; înfiinteaza o mitropolie la Suceava; inaugureaza traditia depunerii
juramântului de credinta catre regele Poloniei;
Roman I (1392-1394): desavârsirea teritoriala se realizeaza în timpul sau, intitulându-se stapânitor a toata tara
moldovei, de la munte pâna la mare.
Dupa constituirea statelor medievale românesti s-a desavârsit organizarea interna prin consolidarea principalelor
institutii: domnia si biserica.
A) Domnia
Domnia reprezenta institutia centrala. Domnia era electiva, ereditara si viagera.
Pentru a asigura succesiunea la domnie si a împiedica discutele pentru tron, domnitorul îsi asocia fiul la domnie
În documente domnitorul apare cu titulatura de “mare voievod si domn“. Calitatea de voievod însemna ca era seful
armatei. Domn (dominus) însemna ca era stapânul tarii si al supusilor.
Atributiile domnitorului erau:
– Avea drept de preemtiune asupra întregului fond funciar (dominium eminens);
– Conducea administratia dispunând de un aparat centralizat în care un rol important îl juca spatiul domnesc;
– Elabora politica externa si interna împreuna cu sfatul domnesc;
– Avea dreptul de a bate moneda
– Declara razboi, încheia pace, tratate internationale
– Avea drept de confiscare a proprietatii boieresti si de aplicare a pedepsei cu moartea pentru cei vinovati de tradare
(hiclenie)
– Convoca oastea cea mare
– Reprezenta instanta suprema de judecata
Prin ungere domnii deveneau conducatori politici “din mila lui Dumnezeu “ceea ce le conferea întreaga autoritate în
fata supusilor, pozitie întarita de sine stator (autocrator în bizantina) adoptata de Alexandru cel bun.
Introducerea în titulatura domnilor înaintea numelui “io” prescurtare a lui Ioannes (cel ales de Dumnezeu) sursa
divina a puterii.
Evolutia institutiei pâna la sfârsitul secolului 16
Institutia centrala evolueaza în conditiile raporturilor cu categoria privilegiata.
Domnii puteau confisca proprietatea boierilor care unelteau s-au tradau si puteau aplica pedeapsa cu moartea. În
acest context putem aminti domn precum Vlad Tepes, Stefan cel mare care au reusit sa întareasca autoritatea
domniei În raport cu marea boierime.
Atunci când dominatia otomana se accentueaza începe sa se restrînga autoritatea domnilor, iar boierii încep sa
exercite o tutela asupra domnului. Acestia controleaza viata politica sustinând candidaturi la tron sau semnând
întelegeri cu suverani crestin si chiar cu otomani.
Evolutia institutiei centrale în secolele 17, 18
Esecul lui Mihai Viteazu de restabilire a autoritatii domnesti avea sa anunte schimbarea raportului între domnie si
boieri în favoarea boierilor. Profita otomani care îsi impun controlul asupra domniei.
Turcii instaureaza în secolul 18 regimul fanariot înlocuind domnul pamântean cu unul adus dintr-un cartier al
Istambulului (fanar). În acest context domnia îsi pierde nu numai caracterul pamântean ci si pozitia, caci domnul este
considerat un alt dregator al imperiului otoman putând fi schimbat sau numit în functie de interese. Durata domniei
este scurta, este limitat accesul boierilor pamânteni în institutiile statului. Acestia grupati în partida nationala vor
actiona la revenirea domnilor pamânteni
B) Biserica
A jucat un rol important în societatea medievala româneasca.
înfiintarea mitropoliei românesti la Arges în 1359 (de catre Nicolae Alexandru), la Severin 1370 (Vladislav Vlaicu) si
recunoasterea mitropoliei de la Suceava de catre patriarhia de la Constantinopol a dat legitimitate bisericii ortodoxe
române.
Organizarea bisericii continua si în perioada urmatoare când se înfiinteaza si alte eparhii în Moldova si în Tara
Româneasca (episcopia Romanului, Radautiului; pentru Tara Româneasca episcopia Raului, Buzaului)
Biserica din Tara Româneasca si Moldova si-a exercitat influenta si asupra altor teritori. În secolul 14 mitropolitul Tarii
Românesti primeste titlul de “exarh: al întregii Ungarii si a plaiurilor ceea ce îi conferea autoritatea asupra
ortodocsilor din regatul Ungariei.
Mitropolitul era întâiul sfetnic al domnului, îl încorona pe domn, era al 2 lea demnitar în stat, loctiitor al domnului în
caz de vacanta a tronului, membru marcant al sfatului domnesc, asista la scaunul de judecata al domnului.
Mitropolitul era subordonat institutiei centrale putând fid at jos de domnitor.
O serie de domnitori au sustinut biserica si dezvoltarea vietii monahale