sub iii

Introducere

Constituirea statelor medievale romanesti in secolele XIII-XIV a reprezentat un prim pas in

afirmarea neamului romanesc ca popor distinct, cu limba, religie si obiceiuri proprii in sud-estul Europei.
Statele Medievale si formarea acestora vor reprezenta un prim pas in constituirea unui stat national
romanesc.

Statele medievale extracarpatice se vor constitui in procese aproape identice, diferentele

existand in masura in care puterile vecine s-au implicat in formarea acestora. Doua asemanari in
formarea celor doua formatiuni politico-teritoriale sunt modalitatea prin care acestea s-au format,
descalecatul, dar si provenienta voievozilor intemeietori. In Tara Romaneasca este mentionat, in traditia
istoria, un anume Radu Negru Voda, sau Negru Voda, voievod roman care descaleca la Campulung,
prima capitala a Tarii Romanesti. In Moldova, Dragos I de Baden va descaleca la Baia, urmat, dupa doua
decenii de Bogdan I din Cuhea. Toti intemeietorii vor proveni din Transilvania, parasindu-si tarile in
contextul retragerii autonomiilor acestora si reorganizarea lor in districte. Negru Voda va veni din Tara
Fagarasului, iar Bogdan si Dragos din cea a Maramuresului. Doua deosebiri in constituirea acestor doua
state sunt atat maniera descalecatului, dar si statutul pe care statele nou formate le capata in urma
procesului de formare. In Tara Romaneasca Negru Voda va fi considerat unicul intemeietor, conform
traditiei, formand un stat ce nu se afla, inca, sub tutela maghiara. In Moldova, insa, descalecatul lui
Dragos la Baia va duce la formarea unei marci de aparare loiale Regatului Ungariei, Moldova obtinandu-si
independenta abia dupa ce Bogdan I ii va alunga pe urmasii lui Dragos, Sas si Balc si va respinge
incursiunile Regelui Ludovic I de Anjou.

Doua autonomii din spatiul sud-carpatic vor fi cele mentionate in "Diploma Cavalerilor
Ioaniti"(1247). Ordinul Cavalerilor Ospitalieri ai Sfantului Ioan vor fi adusi de Bela al IV-lea, care ii va
aseza in Severin, prin Diploma din 1247, unde vor forma o marca loiala, antitatara. Documentul
aminteste doua voievodate conduse de Litovoi si Seneslau si doua cnezate in fruntea carora se aflau Ioan
si Farcas. Ungurii vor intra in conflict cu un anume Litovoi, nu se stie daca acelasi mentionat in 1247, care
intre 1277-1279 se va lupta cu Ladislau al IV-lea Cumanul. Litovoi va muri in lupta, iar fratele sau, Barbat,
se va rascumpara pe o suma mare de bani.

Un fapt istoric, potrivit traditiei, din secolul al XIII-lea care a contribuit la formarea statului
medieval a fost descalecatul lui Negru-Voda. Acesta descaleca la Campulung in 1290/1291 in contextul
tendintei maghiarilor de a retrage autonomia tarilor romanilor si de a le reorganiza in districte sau
comitate. In 1291 regele maghiar Andrei al III-lea(1290-1301) va incerca cu disperare sa evite
destramarea regatului in principate separate. Situatia delicata in care se afla Ungaria in acea perioada
incepuse inca din timpul domniei regelui Ladislau al IV-lea Cumanul(1272-1290), care ajunge sa fie
asasinat de voievodul Transilvaniei Roland Borsa in 1290. In acest context Andrei al III-lea intra in
Transilvania unde acorda privilegii aditionale nobililor sasi, secui si maghiari, in detrimentul romanilor,
carora le retrage autonomie in Tara Fagarasului. Campulung, locul descalecatului lui Negru Voda va
deveni prima capitala medievala si necropola domneasca. Acolo se va afrima si o comunitate catolica,
formata din sasi si secui, care va contribui major la formarea drumului comercial ce lega Transilvania de
Marea Neagra.

Un punct de vedere refderitor la importanta crearii unor institutii centralizate este legat de rolul
pe care acestea il joaca in crearea propriu-zisa a statelor medievale. Tarile Romane au luat nastere
datorita rolului pe care institutia centrala l-a jucat in contextul tendintei de centralizare statatele, un
exemplu elocvent fiind domnia lui Basarab I. Acesta va domni in Tara Romaneasca intre anii 1310-1352,
considerat intemeietorul istoric al acesteia, folosindu-se de toate atributiile sale pentru a forma statul
sud-carpatic. Izvoarele vremii mentioneaza ca acesta si-ar fi luat titlurile de "mare voievod", conducator
militar suprem, si domn, stapan unic al tarii. Basarab I va avea la nordul granitei sale o Ungarie
reorganizata de Dinastia Angevinilor si Regele Carol Robert de Anjou(1308-1342), interesat sa extinde
hotarele tarii sale. Basarab va colabora cu tatarii, sarbii si bulgarii impotriva suzernaitatii maghiare. Va
participa si la conflicte sud-dunarene, de partea bulgarilor, impotriba Imperiului Bizantin(1323) si a
sarbilor(1330), afirmandu-se si pe plan international. In 1324 Basarab va fi nevoit sa se recunoasca vasal
al regelui ungar, care, la randul sau, il recunoaste drept conducator al statului de la sud de Carpati. Cei
doi vor intra in conflict din cauza Banatului de Severin, ce va duce la Batalia de la Posada(1330). Conform
"Cronicii Pictate de la Viena", Basarab I va atrage armata maghiara intr-o trecatoare ingusta, de pe
marginile careia va arunca bolovani si trunchiuri de copaci si ostasii maghiari, regele reusind, printr-un
viclesug, sa scape cu viata. Basarab I va obtine, astfel, independenta Tarii Romanesti. Statul lui Basarab va
cuprinde, Banatul de Severin, Oltenia, Muntenia, cucerind, de asemenea, si o parte din teritoriul detinut
de tatari, care va lua numele domnitorului valah.

In concluzie, constituirea statelor medievale romanesti a reprezentat un pas important in crearea

unui stat distinct al poporului roman, fiind vazute, dupa secole, drept etape vitale in afirmarea identitatii
neamului romanesc.