Dublul "Descalecat": Dragos si Bogdan; Moldova pana la domnia lui Alexandru cel Bun

Din secolul al XIII-lea, teritoriul Moldovei se afla sub dominatia tatarilor, care isi stabilisera un centru politic la gurile Dunarii. Pe aici trecea si importantul drum comercial care lega zone din Europa Centrala (Polonia) cu Marea Neagra, ceea ce a favorizat in mare masura unificarea economica a acestui spatiu. Evolutia spre cristalizarea unor formatiuni politice in aceasta zona este ilustrata de un document din 1332 al cancelariei papale; acesta vorbea despre "puternicii acelor locuri" care confiscasera bunurile episcopiei Cumaniei. Unirea acestor formatiuni a fost favorizata de lupta regalitatii maghiare pentru inlaturarea dominatiei tatare si de succesele lui Basarab. Initiativa regelui maghiar de a apara hotarele rasaritene ale Ungariei a condus la crearea unei marci de aparare in nordul Moldovei. In timpul celei mai insemnate campanii contra tatarilor (1347-1352), desfasurate la est de Carpati din initiativa regelui Ludovic I de Anjou, are loc "Descalecatul lui Dragos" (pe la 1352), care semnifica intemeiere Marcii Moldovei (Moldova Mica), ca entitate dependenta de Regatul Ungariei. Fruntasul romanilor maramureseni trece muntii insotit de "ceata" propriilor razboinici si preia in stapanire voievodatul de pe valea unde curge raul Moldova. Cu timpul, tinuturile nordice ale spatiului est-carpatic, altele decat marca organizata pe valea amintita, preiau hidronimul. Stapanirea Moldovei de catre Dragos si urmasii sai, Sas si Balc, mentine dependenta fata de regele Ungariei, dar acest statut nu este acceptat de localnici, care se rascoala in 1359. Li se alatura Bogdan din Cuhea, renumit pentru ostilitatea manifestata fata de politica lui Ludovic I de ingradire a autonomiei Maramuresului, structura politica traditionala a romanilor din nordul Transilvaniei. "Descalecatul lui Bogdan" are drept consecinta aparitia Moldovei ca stat independent. In perioada 1364-1365, regele Ungariei este obligat de imprejurarile internationale sa recunoasca independenta celui de-al doilea stat romanesc ("cea de-a doua libertate romaneasca", dupa cum o numea Nicolae Iorga), cu capitala la Baia. Succesorul lui Bogdan, fiul sau, Latcu, intra in legatura cu papalitatea. In 1370 el accepta constituirea unei episcopii catolice la Siret. Drept raspuns, i se recunoaste titlul de "duce" al Moldovei, tara considerata "parte a natiunii romane". In schimb, Petru I (1376-1391) intemeiaza o mitropolie ortodoxa cu sediul la Suceava (1386), unde muta capitala Moldovei. Pentru a contracara tendintele expansioniste ale Ungariei, Petru I Musat inaugureaza traditia depunerii juramantului de fidelitate (vasalitate) fata de regele Poloniei, in septembrie 1387. Tot el acorda un imprumut important suzeranului sau, Vladislav Jagello, conducatorul uniunii politice polono-lituaniene (1388). Imprumutul este garantat de Jagello prin cedarea temporara a orasului Halici si a teritoriului inconjurator. Urmeaza Roman I (1392-1394) care, in 1393, se intituleaza "mare singur stapanitor", domn "al Tarii Moldovei, de la Munte pana la Mare " (titlu care semnifica, pe de o parte, instituirea domniei autocrate in Moldova si, pe de alta parte, desavarsirea teritoriala a Moldovei). Stat riveran la Marea Neagra, Moldova este recunoscuta in Europa ca o tara romaneasca. In unele izvoare ale epocii, ea este numita Valahia Minor, pentru a fi deosebita de Valahia Maior, statul romanesc dintre Carpati, Dunare si Marea Neagra. In vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Moldova s-a consolidat din punct de vedere institutional, economic si cultural; in 1401 mitropolia

Moldovei, cu scaunul la Suceava, a fost recunoscuta de patriarhul Constantinopolului. Insemnatatea constituirii statelor medievale a fost majora pentru dezvoltarea civilizatiei romanesti. Statul a oglindit evolutia acestei civilizatii, careia i-a asigurat cadrul favorabil dezvoltarii si afirmarii ei. Al doilea nucleu statal - Bogdan I - Apariia statului feudal independent Voievodul Bogdan[19] din Maramure a intrat alturi de alii n conflict cu regele ungar[11] spre sfritul primei jumti a secolului XIII. Considerat cea mai important persoan dintre rzvrtii, n jurul anilor 1342-1343 regele Ludovic I i-a retras titlul de voievod declarndu-l infidel notoriu i, din cauza unei intervenii armate, viitorul voievod al Moldovei decide s treac Carpaii Orientali[19][21] nsoit de ntreg clanul su (fiii, rudele i o mic armat). Probabil instalat n partea de nord, a nceput s se apropie politic i militar de marca de hotar, condus de unul dintre cpitanii regali succesori ai lui Drago. n jurul anului 1363, Bogdan alung pe ultimul succesor - Balc[21] sau Bli, ntr-un moment militar n care regele Ludovic este ocupat cu o campanie mpotriva lui Duan al Serbiei i nu are timp pentru asigurarea unei succesiuni fidele regatului ungar - n Moldova - i unul politic n care populaia local este nemulumit de evidenta tendin de suzeranitate a Ungariei. Avnd posibilitatea de a organiza o for militar redutabil cu ajutorul creia a dominat viaa politic local, Bogdan a putut pune bazele viitorului stat fie prin lupte fie prin tratative. ncercrile ulterioare ale lui Ludovic cel Mare al Ungariei de a-l readuce pe Bogdan la statutul de vasal nu reuesc i, ca atare, acesta, nvingtor asupra forelor militare trimise contra lui, se menine ca domn independent. Pe data de 2 februarie 1365 regele Ungariei, este nevoit s recunoasc faptul c ara Moldovei nu mai era stpnit de el[21]. Din Maramure n Moldova - Tranziia Bogdan (care deinea o reedin fortificat la Cuhea sau Cuhnea - descoperit n timpul spturilor arheologice efectuate n deceniul 6 al secolului XX sub conducerea lui Radu Popa), fcea parte dintr-o familie de cnezi[9] ce stpneau douzeci i dou de sate pe cursul superior al Izei (ntre Strmtura i Brsana), dar i pe Valea Vieului[23]. A fost proclamat voievod al ntregului Maramure n timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342). n acest interval a reuit s menin autonomia voievodal, ns la nceputul domniei lui Ludovic I de Anjou (1342-1382), casa regal reuete s-l destituie[23]. Exist dou ipoteze cu privire la motivele acestei decizii politice: fie un conflict cu nobilul maghiar Ioan - castelan al cetii Visc - reprezentantul regelui n Maramure, fie o decizie a fostului rege Carol Robert de a impune o tax de 18 dinari pentru fiecare "poart iobgeasc", ceea ce ar fi dus la o micare de amploare a maramureenilor pentru aprarea

vechilor liberti. Au urmat aproape dou decenii n care n ciuda infidelitii de care era acuzat de regalitatea maghiar, aceasta nu a confiscat averile i nici nu a luat alte msuri juridice mpotriva lui, posibil pe fondul notorietii de care Bogdan se bucura n rndul comunitii locale. nainte de 1345 majoritatea populaiei romneti maramureene deja se rzvrtise[23]. Dei fugit, se pare c viitorul domnitor nu a renunat de la bun nceput la ideea revenirii, deoarece mai trziu sunt amintii c au ptruns n Maramure "invasores de Mulwa". Odat ns cu incendierea bisericii i curii din Cuhea i confiscarea domeniului su, precum i acordarea cnezatului Cuhea din Maramure cu satele aparintoare ca rsplat lui Balc i frailor lui prin Diploma regelui Ludovic din 2 februarie 1365[21], voievodul se instaleaz definitiv n Moldova.