Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. ,,Ce s-a întâmplat, însă, se pune întrebarea, după evacuarea legiunilor şi a funcţionarilor,
poruncită de Aurelian? Nu reprezintă aceasta o cezură ce marchează ştergerea totală a influenţei
romane în Dacia şi face imposibilă continuitatea? Totuşi, în legătură cu această problemă, descoperirea
de monede este deosebit de elocventă. Există un hiatus incontestabil, dar el nu depăşeşte ultimul sfert
al veacului al III-lea - şi aceasta cu unele excepţii -, adică exact perioada de care a avut nevoie moneda
imperială ca să se stabilizeze şi să redobândească, graţie reformelor lui Diocleţian şi mai ales
Constantin cel Mare, o valoare sigură. În Banat nu există nici măcar această întrerupere, iar peste tot
restul teritoriului Daciei tezaurele monetare oferă din nou serii romane începând cu domnia lui
Constantin, prelungindu-se în mai multe puncte până în epoca monedelor bizantine din secolul al VI-
lea şi chiar din secolul al VII-lea.”
(Gh. I. Brătianu, O enigmă şi un miracol: poporul român)
B. ,,Admigrarea română din dreapta Dunării, care trebuie deci s-o admitem, nu alteră caracterul de
continuitate al elementului roman în Dacia Traiană, aşa că se păstră tradiţia despre originea
dacoromânilor din timpul dominaţiei romane asupra acestei ţări. Partea rămasă în Dacia, după
pierderea provinciei, formă elementul fundamental, din care se născu poporul dacoromân. Adaosul
primit succesiv din dreapta Dunării contribui mai mult la întărirea numerică a acestuia, decât la
întemeierea lui. Până în secolul al VII-lea, când începe admigrarea de care e vorba, s-au putut păstra în
părţile muntoase ale Daciei încă destul element roman, pentru ca continuitatea să nu fie aici nicidecum
întreruptă. Argumentul toponimic împreună cu tradiţia istorică pun aceasta, cum am văzut, afară de
îndoială.”
(Dimitrie Onciul, Scrieri istorice)